Poeta Nina Cassian care s-a nascut la Galati si traia in New York a murit la varsta de 89 de ani, potrivit unor surse apropiate familiei acesteia. Nina Cassian a decedat in urma unui stop cardiac. Ea a murit “linistita”, in resedinta ei, potrivit surselor citate. Serviciul memorial va avea loc luni, 21 aprilie, la ora 15.00 (ora locala, n.r.), la Riverside Memorial Chapel din New York. Nina Cassian, nascuta Renée Annie Cassian, s-a nascut pe 27 noiembrie 1924, la Galati, si traia de mai multi la New York (SUA). Nina Cassian a fost o cunoscuta poeta, eseista si traducatoare.
Sursa: mediafax.ro
A fost o persoana foarte interesanta, acum am aflat si eu dintr-un scurt documentar de la televizor. E bun si televizorul la ceva, de data asta chiar mi-a adus informatii faine. E numita marea seducatoare a literaturii romane. Ea se denumea "cea mai atragatoare femeie urata" si mai spunea ca " "Eu nu sunt o amanta, o culcareata. Eu sunt o iubareata".
eu o comemorez cu aceste versuri scrise chiar de ea:
În țara lui Mură-n Gură
În țara lui Mură-n Gură, Totu-mi este pe măsură. Când mă scol de dimineață, Nu la șapte, ci la zece, Vine-o tavă cu dulceață Și-un pahar cu apă rece.
Și dulceața zice: ia-mă! Și paharul zice: bea-mă! Ia-mă! Bea-mă! Ușor de zis! Însă gura s-o deschizi, Nu-i deloc așa ușor! - Ajutor! Ajutor! Lingurița, grijulie, Îmi deschide gura mie. Ei, așa mai merge, zic, Dacă mă ajuți un pic!
Dar e timpul să fac baie! Apa intră în odaie Cu volanele-i albastre. - Ne-adresăm domniei voastre! - Cum doriți să fiți spălat? Uite-așa, culcat în pat! Cum doriți să fiți lăut? Uite-așa, în așternut! Iar acum, prosopul cel pufos Se înclină, moale, până jos - Eu să vă frec aș vrea, pe spate - Nu, vai de mine, nu se poate! Întreabă-te și întreabă-mă Cum pot să ies din plapumă? Afară-i frig, în pat e cald La urma urmei, nu mă scald!
În țara lui Mură-n Gură, Căști o gură cât o șură, Și îndată-ți pică-n ea, Tot ce vrei și tot ce ai vrea! Sărmăluțe-n foi de viță, Supă caldă, tocăniță, Cozonac, compot, halviță Cârnăciori și ciulama, Murături, et cetera.
Am mâncat, de m-am umflat! Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia Și m-așează după plac, Colo-n umbră-ntr-un hamac. Huța-huța, ce să zic, Bine-i când nu faci nimic. Lecțiile stau pe masă, Dar de lecții nici nu-mi pasă. Stau și moțăi în hamac, Ele singure se fac.
- Dragă aritmetică, nu știu ce te-mpiedică Să rezolvi vreo trei probleme! Eu de fleacuri nu am vreme! Draga mea gramatică, Nu fi antipatică! Nu fi, zău, nesuferită! Și transcrie într-o clipită Exercițiile mele! Vezi că eu n-am timp de ele! Hai, draga mea istorie, N-am chef să am memorie! Ține minte tu mai bine, Cine s-a luptat cu cine, În ce an, și-n care loc! Eu să-nvăț nu am timp deloc!
În țara lui Mură-n Gură, Am prieteni pe măsură! Vreți să vi-i prezint cumva? S-a făcut! Poftiți încoa'! Ăsta-i Puiu-prinde-muște, Asta-i Lica-vreau-galuște. Ăsta-i Miță-strâmba-nas Ăsta-i Duță-mielul-gras Asta-i Sanda-somn în gene Și-ăsta-s eu: burduf de lene.
Toată-toată ziulica, Ați văzut? Nu fac nimica. Și programul se încarcă. Astfel, nu e de mirare, Că ceva mă-mbie parcă Și mă trage la culcare. Ah! Îmi este somn de pic! Și-apoi, prea mult am vorbit cu voi! Când vorbesc mai multișor Obosesc îngrozitor!
În țara lui Mură-n Gură Somnul repede te fură! Nici n-ai timp să spui la lună ... Noapte bună!...
poezie de Nina Cassian
_____________________ dacă într-o zi va trebui să aleg între moarte și ignoranță..., ei bine: voi supraviețui! alex andrei
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Scriitorul columbian Gabriel Garcia Márquez, laureatul premiului Nobel pentru literatura pe 1982, a murit, joi, la varsta de 87 de ani. Informatia a fost confirmata de o sursa apropiata familiei prestigiosului scriitor. Pe 8 aprilie, Gabriel Garcia Márquez a fost externat dintr-un spital din Ciudad de Mexico, intr-o stare de sanatate considerata "delicata" si dupa opt zile de tratament impotriva unei infectii pulmonare, informeaza MEDIAFAX. Presedintele columbian Juan Manuel Santos a declarat, miercuri, ca scriitorul suferea de o "pneumonie", care se afla "sub control", si nu de un cancer limfatic, asa cum a scris presa din Mexic in ultimele zile. Ultima aparitie publica a lui Gabriel Garcia Marquez a avut loc pe 6 martie, cand scriitorul a stat la poarta resedintei sale din Ciudad de Mexico, unde locuia de peste 30 de ani, pentru a-i primi pe jurnalistii veniti in vizita cu ocazia aniversarii sale. Scriitorul si-a intampinat oaspetii zambitor, a primit cadouri si a acceptat sa se lase fotografiat, fara a acorda insa interviuri. In ultimii ani, Gabriel Garcia Marquez si-a redus aparitiile si declaratiile in mass-media din cauza sanatatii sale precare. In 2012, fratele scriitorului, Jaime Garcia Marquez, spunea ca acesta sufera de dementa, informatia nefiind confirmata oficial. De asemenea, in 1999, scriitorul a fost diagnosticat cu cancer limfatic. Una dintre capodoperele lui Gabriel Garcia Marquez, romanul din 1967 "Un veac de singuratate", incepe cu povestea unei familii care nu mai poate sa il ingrijeasca pe batranul lor bunic, senil. Nascut pe 6 martie 1927, in localitatea columbiana Aracataca, Gabriel Garcia Marquez locuia in Mexic de cateva decenii si, slabit din cauza acestui cancer, nu a mai scris nimic de la cel mai recent roman al sau, "Memoria de mis putas tristes" ("Povestea tarfelor mele triste"), aparut in 2004. Gabriel García Marquez a primit premiul Nobel pentru literatura in anul 1982. In nuvelele si romanele sale se reunesc, in mod firesc, fantasticul si realitatile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de multi critici literari in categoria romancierilor realismului fantastic sud-american. Cel mai popular roman al sau este "Un veac de singuratate" (1967), vandut in peste 30 de milioane de copii si tradus in peste 25 de limbi straine, dar foarte cunoscute sunt si "Cronica unei morti anuntate" (1981), "Dragostea in vremea holerei" (1985), "Generalul in labirintul sau" (1989) si "Povestea tarfelor mele triste" (2004). Scriitorul era cunoscut, de asemenea, si pentru faptul ca era un sustinator al ideologiei comuniste.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Vin 02 Mai 2014, 22:13
Lumea ciclismului este în doliu, după ce marele ciclist roman Marin Niculescu, ce a câștigat Turul României în 1951, a încetat din viață în această seară, la Spitalul Universitar din Capitală, la vârsta de 91 de ani. Cei care își doresc să-și ia adio de sprinterul de excepție, o pot face dumincă, la Capela Elefterie, iar înhumarea va avea loc marți, în Cimitirul Cărămidarii Vechi.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 06 Mai 2014, 10:27
Lumea cinematografiei sovietice este în doliu după ce Tatiana Samoilova, ce a fost premiată la Festivalul de la Cannes pentru rolul din filmul ”Zboară cocorii”, s-a stins din viață la Moscova. Ea a murit chiar în ziua în care ar fi împlinit 80 de ani. Tatiana Samoilova s-a născut pe 4 mai 1934, în Sankt Petersburk, fost Leningrad, în familia Evgheni Samoilov și a devenit celebră în 1957, după ce a interpretat rolul Veronika în drama "Zboară cocorii", regizată de Mikheil Kalatozishvili, un film extrem de apreciat pe plan internațional și recompensat cu trofeul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes. Pentru același rol, ea a câștigat o mențiune specială și a fost nominalizată la premiul BAFTA la categoria "cea mai bună actriță străină". Printre altele, Tatiana Samoilova a fost actriță în trupa Teatrului Maiakovski din Moscova, iar în 1967 a interpretat rolul principal din filmul "Anna Karenina", o ecranizare a romanului omonim de Lev Tolstoi, regizată de Aleksandr Zarkhi.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 12 Aug 2014, 20:58
Lumea filmului este în doliu, după moartea îndrăgitului Robin Williams. Actorul de 63 de ani a fost găsit în stare de inconștiență în casa sa din California, iar prima ipoteză luată în considerare de anchetatori este sinuciderea.
„În aceasta dimineață, mi-am pierdut soțul și pe cel mai bun prieten, în timp ce lumea a pierdut unul dintre cei mai iubiți artiști și unul dintre cei mai frumoși oameni. Inima îmi este sfâșiată de durere. În numele familiei lui Robin, vă cer să ne respectați intimitatea în aceste momente de profundă durere. În amintirea lui sperăm că atenția nu se va îndrepta către moartea lui Robin, ci către nenumăratele momente de bucurie pe care le-a dăruit milioanelor de oameni“, a declarant soția actorului, Susan Schneider, pentru „The New York Times“.
Vă prezint câteva lucruri mai puțin cunoscute despre marele actor:
1. Numele său întreg era Robin McLaurin Williams. 2. În copilărie, era supraponderal și nimeni nu voia să se joace cu el. Așa a început să își vorbească pe voci diferite și să inventeze personaje. 3. În anul 1997, a fost votat "cel mai amuzant om în viață" de revista "Entertainment Weekly". 4. A fost prieten foarte bun cu actorul Christopher Reeve. După accidentul tragic al acestuia, Robin Williams s-a deghizat în doctor pentru a-i face o surpriză la spital. 5. Sportul său preferat era rugby. 6. Îi plăcea să meargă cu bicicleta și făcea uneori curse cu ciclistul Lance Armstrong. 7. În filmul de animație "Aladdin" a improvizat 80% dintre replici. 8. În liceu, colegii săi l-au votat "persoana care, cel mai probabil, nu va reuși în viață". 9. Show-urile sale preferate de televiziune erau “Doctor Who” și “Star Trek”. 10. În anul 2009, a suferit o operație pe cord deschis, fiindu-i înlocuită valva aortică. După intervenție, a devenit vegetarian.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 12 Aug 2014, 21:06
Robin Williams a murit. Acesta a reușit, prin stilul caracteristic, să îi redea speranțe actorului Christopher Reeve în momentul în care acesta a rămas paralizat în urma unui accident de călărie. Williams a reușit să îl facă pe acesta să zâmbească și să spere în continuare.
Talentul actoricesc al lui Robin Williams a reușit să sensibilizeze foarte mulți oameni. După tragica sa dispariție, mediile de socializare au fost inundate de omagii aduse geniului său comic, dar și căldurii umane pe care o emana.
Surprinzător, una din cele mai frumoase povestiri despre Williams nu are legătură cu activitatea sa sub lumina reflectoarelor și arată ce fel de om era cu adevărat în spatele scenei, amintește businessinsider.
În 1995, actorul Christopher Reeve i-a spus Barbarei Walters că „își dorește să moară“ după ce a rămas paralizat în urma unui accident de călărie. Soția lui Reeve chiar i-a spus că dacă dorește să meargă mai departe în acest sens, vor „găsi o soluție pentru a face asta“. Dar a adăugat: „Ești același, în continuare. Și noi te iubim“.
Salvarea lui Reeve
Mai târziu, după plecarea ei, Reeve stătea întins pe patul de spital, cufundat în gânduri negre. Dintr-o dată, un doctor a dat buzna în camera sa strigâd: „Întoarce-te!“. „Cum?“, a răspuns surprins Reeve care știa că, paralizat fiind, nu poate face așa ceva. Dar doctorul a insistat: „Întoarce-te!“ Reeve era pe punctul de a chema o asistentă în momentul în care a realizat că nu era vorba despre un doctor ci despre Robin Williams, vechiul său prieten. Atunci Reeve a izbucnit în râs. Mai târziu i-a povestit lui Walters: „Am realizat în acea clipă că dacă pot râde, voi putea supraviețui“.
Robin Williams a fost descoperit fără suflare luni la domiciliul său din California. Poliția din Marin County, din statul american California, a precizat într-un comunicat că un „individ de sex masculin, declarat mort la ora 12:02, a fost identificat drept Robin McLaurin Williams, în vârstă de 63 de ani, rezident în Tiburon, în California“ și că o cauză probabilă a decesului ar fi „sinuciderea prin asfixiere“. Poliția a anunțat deja inițierea unei anchete „cu privire la cauzele și circumstanțele decesului“.Williams a fost văzut ultima dată în viață de soția sa, duminică seară, în jurul orei locale 10:00. O autopsie este programată pentru marți, la biroul de medicină legală din Marin County.n
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Joi 14 Aug 2014, 20:55
Drama lui Robin Williams: ce se ascundea în spatele zâmbetului
Robin Williams ne-a făcut să râdem de milioane de ori, deși, câteodată, o lacrimă în colțul ochiului era inevitabilă. Puțină lume bănuia, însă, dramele și frământarea din spatele zâmbetului. Considerat unul dintre cei mai mari actori ai generației sale, atunci când nu se afla în lumina reflectoarelor, Robin Williams purta războaie cu demonii personali: alcoolul, drogurile și depresia.
În spatele actorului care ne-a făcut să râdem de atâtea ori se afla omul Robin Williams – zdrobit sub talpa unui „gigant“ numit Hollywood.
Publicația americană „The Guardian“ a realizat, în 2010, un interviu cu Robin Williams, interviu ce a luat o direcție neașteptată pentru jurnaliști. Deși convorbirea ar fi trebuit să se axeze pe revenirea actorului pe marile ecrane, în filmul „World's Gratest Dad/Cel mai bun tătic din lume“, dialogul a „început să curgă“ abia atunci când în discuție a fost adus subiectul dependențelor sale. „Eram nedemn, am făcut lucruri care au creat dezgust; lucruri după care este greu să-ți revii“, spunea Robin Williams, cu patru ani în urmă, citat de site-ul theguardian.com Potrivit jurnaliștilor aceleiași publicații, pe parcursul interviului, se întâmpla destul de des ca, atunci când Robin Williams deschidea gura să rostească „doar cuvinte fără legătură, ca o duzină de straturi diferite puse unul peste altul, care luau, în cele din urmă, forma unui propoziții“. Fapt ce i-a făcut, inevitabil (pe reporteri - n.r.), să se întrebe dacă discursul haotic al fostului actor are legătură cu abuzurile sale din trecut.
Până la nașterea lui Zacahry Pym Williams, cel mare mare dintre copiii săi, în 1983, cocaina și alcoolul au fost „sarea și piperul“ în dieta regretatului actor. Atunci, în 1983, Williams a spus, pentru prima dată, stop. 20 de ani mai târziu, în 2003, însă, undeva în Alaska, ceva s-a întâmplat, iar Williams s-a luat din nou de mână cu vechiul său „companion“ – alcoolul. „Eram într-un oraș mic, de unde puteai vedea capătul lumii, deși nu se afla acolo. Și atunci m-am gândit: băutură. M-am gândit că, poate, alcoolul va ajuta, pentru că mă simțeam singur și speriat. Am crezut că o să ajute, dar a fost cel mai cumplit lucru din lume“. „Te simți însuflețit și, oarecum, minunat. Următorul lucru pe care îl cunoști sunt necazurile și ești izolat“, acestea sunt cuvintele alese de omul care ne-a adus de nenumărate ori zâmbetul pe buze, prin interpretările sale excepționale, pentru a descrie „prima gură de alcool“. Și, într-adevăr, necazurilor nu le-au luat mult până să apară: „În prima săptămână te minți pe tine însuți și îți spui că te poți opri, dar corpul îți spune că nu poți renunța acum; poate mai târziu. Apoi durează trei ani de zile până te oprești“. Odată cu recidivarea lui Robin Williams, au apărut, în presa internațională, și vocile care făceau legătura între moartea prietenului său, actorul Christopher Reeves (interpretul personajului Superman - n.r.). Dacă Reeves nu ar fi murit, în 2004, Williams s-ar fi oprit din băut? Nu. Fostul actor a negat aceste supoziții: „Nu. Este un lucru mult mai egoist decât atât. Se leagă de faptul că ești speriat și te gândești că asta (consumul de alcool – n.r.) va înlătura temerile, dar nu este așa.“
De ce a dat cu piciorul la tot pentru o sticlă „a uitării“? De se temea Robin Williams? De ce una dintre cele mai mari vedete ale cinematografiei se simțea singură și speriată? Ce l-a determinat să revină la vechile obiceiuri? „Totul“, mărturisea regretatul actor, pentru „The Guardian“: „Totul. E un sentiment general de... arggghh. Este plin de teamă și anxietate“.
Deși a căzut din nou în patima alcoolului, Williams a stat departe de cocaină, pentru că „știa că l-ar fi omorât“: „Cocaina – paranoia și impotența, ce mai distracție. Nici cea mai mică parte din mine nu s-a gândit vreodată se se întoarcă acolo. Conversații fără sens până la miezul nopții, apoi trezitul la apus, când te simți ca un vampir nehrănit. Nu.“
Într-un final, la capătul a trei ani în care mintea și gândurile i-au fost tulburate de alcool, a fost familia care l-a salvat, trimițăndu-l într-o clinică de reabilitare. Iar, de atunci, din 2005, Williams a fost abstinent, dar a continuat să meargă la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi. La începutul lunii iulie s-a internat în centrul de abilitare Hazelden din Minnesota (SUA), unde urma un program de abstinență de la alcool, descris drept „un proiect în 12 pași care poate forma și schimba fiecare aspect al vieții“.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
ostrovna
Numarul mesajelor : 13548 Varsta : 61 Data de inscriere : 03/03/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 19 Aug 2014, 12:10
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 19 Aug 2014, 20:07
Dinu Patriciu a murit, la varsa de 64 de ani, rapus de cancer. Pentru omul de afaceri, politician si unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, viata nu a fost lipsita de controverse. Patriciu a reusit, in sase ani, sa piarda o avere uriasa, de doua miliarde de euro. De profesie arhitect, Patriciu a infiintat prima societate comerciala la noi tara, in anul 1990. S.C. Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A. era un cabinet de arhitectura. Primul SRL infiintatat dupa Revolutie a devenit offshore cu o istorie incalcita, potrivit Realitatea Tv. Dinu Patriciu a devenit insa cunoscut in urma afacerilor in domeniu petrolier, dupa preluarea de la stat a rafinariei Petromidia Navodari. Petromidia a devenit ulterior Rompetrol Rafinare, fiind vanduta pentru 2 miliarde de dolari catre Kaz Munai Gaz, tranzactie controversata si astazi. In anul 1996, omul de afaceri a fost inclus, pentru prima data de agentia Reuters, intr-un top al "Noilor imbogatiti din Romania", care au facut rapid avere dupa Revolutie, conform Digi 24. In 2006, Dinu Patriciu, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania la acea vreme, a cumparat ziarul Adevarul. In 2010, la fel ca toate afacerile sale, si ziarul se confrunta cu mari probleme financiare. Doi ani mai tarziu, Patriciu a vandut toate publicatiile pe care le detinea, inclusiv ziarul "Adevarul".
Dinu Patriciu a ajuns la fundul sacului. Pe fund se mai gasesc doar 250 de milioane de euro
Nici afacerile cu pariuri sportive n-au fost un pariu castigator pentru omul de afaceri. in 2010, Patriciu deschide Bet Cafe Arena, afacere care nu inregistreaza profit nici la patru ani dupa deschidere. O alta afacere paguboasa pentru Patriciu a fost lantul de magazine Mic.ro. Daca in 2007 fusese cel mai bogat om din Romania cu o avere estimata la peste 3 miliarde de euro, Patriciu a pierdut in sase ani doua miliarde de euro incasate din vanzarea Rompetrol, cazand de pe locul intai in Top 300 (editia din 2007) pe locul 17 (editia actuala). In ultimii ani, odata cu declinul afacerilor, Dinu Patriciu a inceput sa acumuleze mari datorii la stat, la banci si chiar la angajati. Una dintre putinele companii pe care le mai avea in portofoliu, Marexin (Marine Resources Exploration International BV), nu a achitat taxele datorate la stat si nici salariile angajatilor, scrie Capital. O alta companie, DP Holding (firma de baza a lui Dinu Patriciu), s-a indreptat impotriva lui Patriciu pentru recuperarea datoriilor. Astfel, judecatorii nu l-au iertat pe Dinu Patriciu, acesta ajungand sa fie executat silit in circa 80 de dosare.
Patriciu scapa de executare silita. Peter Imre, bun de plata
Dupa propria marturisire a magnatului roman, averea sa se rezuma in ultimul an la doar 191 de milioane de euro. Patriciu mai detinea o banca in Georgia si o firma de taxi aerian inregistrata in Marea Britanie. Pe lista companiilor care il urmareau pentru datorii se afla BCR, CEC Bank, Raiffeisen Leasing, Unicredit Leasing, Vodafone Romania, Orange Romania, Romtelecom, Allianz Tiriac, Rompetrol Downstream, CEZ Vanzare, CEZ Distributie, Apa Nova, Rosal Grup, Meridian Taxi si Medlife.
Asa ca, Geta, nu stiu daca-l mai ajuta iertarea lui Dumnezeu!
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Emil Condor
Numarul mesajelor : 22402 Varsta : 58 Localizare : mereu cu voi Data de inscriere : 23/08/2008
Subiect: Re: Veștile triste Joi 21 Aug 2014, 02:04
Când vine „cumătra cu coasa”, nu se împiedică de averile tale. Oricât ai agonisi în viată, nu poti schimba cu nimic sfârsitul. Iar despre iertare, aceea poate avea loc până în ultima clipă a vietii, după moarte totul e zadarnic.
_____________________ _____________________ Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mier 03 Sept 2014, 09:05
Actrița Margareta Pogonat a murit duminică, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer, a declarat pentru MEDIAFAX Anca Rusescu, fiica artistei. Fiica artistei a mai declarat pentru MEDIAFAX că trupul neînsuflețit al acesteia va fi depus la capela cimitirului Iancu Nou din București, iar înmormântarea va avea loc marți, la ora 12.00. Toți cei care vor să îi aducă un ultim omagiu pot merge marți, înainte de înmormântare, la capela cimitirului. Margareta Pogonat s-a născut pe 6 martie 1933, la Iași, mama sa fiind actriță, iar tatăl său, om politic. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, după care și-a făcut debutul în spectacolul de teatru "Două lozuri", în care a jucat împreună cu Grigore Vasiliu Birlic. La început a colaborat cu Teatrul de Stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași și Teatrul de Stat din Ploiești. Din 1974 și până în 1998, când s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din București, în piese precum "Patru lacrimi", "Oameni feluriți", "Sentimente și naftalină" și "Omul care face minuni". În cinematografie a debutat în anul 1957, cu rolul din filmul "Pasărea furtunii", alături de Mircea Albulescu, Ștefan Ciubotărașu, Paul Sava, Costache Antoniu și Fory Etterle. A mai jucat în filme precum "Două lozuri" (1957), "Lumină de iulie" (1963), "Meandre" (1966), "Legenda" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1968), "Pope Joan" (1972), "Zestrea" (1972) și "Trei scrisori secrete" (1974). În 1975, Margareta Pogonat a jucat în filmul "Actorul și sălbaticii", de Manole Marcus, distins cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România. A mai jucat și în "Gloria nu cântă" (1976), "Regăsirea" (1977), "Clipa" (1979), "Visul unei nopți de iarnă" (teatru TV, 1980), în serialul "Lumini și umbre" (1993), "Gaițele" (1993), "Binecuvântată fii, închisoare" (2002), serialul "Cuscrele" (2005) și "Margo" (2006). Margareta Pogonat a lucrat și ca regizor, punând în scenă spectacole precum "Cineva are să vină" (de Jon Fosse), "Caii la fereastră" (de Matei Vișniec) și "Gustul mierii" (de Shelagh Delaney). De asemenea, a predat actoria la universitate. În 2009, Margareta Pogonat a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 1967, a primit medalia Meritul Cultural clasa I, "pentru merite în domeniul artei dramatice".
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
ostrovna
Numarul mesajelor : 13548 Varsta : 61 Data de inscriere : 03/03/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mier 03 Sept 2014, 20:30
Da, eram confuz cand am citit stirea... stiam ca s-a intamplat, dar ma gandeam ca-mi joaca memoria feste! Scuze pentru o stire reluata... unde am citit era prezentata ca fiind de ultima ora.
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 23 Dec 2014, 07:43
Joe Cocker a murit la varsta de 70 de ani suferind fiind de cancer...
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Anahoret
Numarul mesajelor : 7142 Varsta : 56 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: Veștile triste Mar 23 Dec 2014, 19:33
Mi-a plăcut (și-mi place) mult Joe Cocker.
O melodie care a făcut înconjurul lumii de n-șpe ori, dar câți din cei care au văzut filmul "Nouă săptămâni și jumătate" știau, la vremea respectivă, că este a lui Joe Cocker?
_____________________ Free your mind!
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 23 Dec 2014, 20:17
Filmul a aparut in 1986... nu stiau multi de Joe Cocker, dar eu primeam de "dincolo" benzi de magnetofon cu ultimele noutati in materie de muzica si discografia respectiva, asa ca ii cunosteam pe cei consacrati; mi-aduc aminte ca la primirea unei noi benzi, ne instalam toata familia confortabil sa facem "auditie"... ce vremuri!
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Anahoret
Numarul mesajelor : 7142 Varsta : 56 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: Veștile triste Mar 23 Dec 2014, 21:05
Filmul a aparut in 1986... nu stiau multi de Joe Cocker, dar eu primeam de "dincolo" benzi de magnetofon cu ultimele noutati in materie de muzica si discografia respectiva, asa ca ii cunosteam pe cei consacrati; mi-aduc aminte ca la primirea unei noi benzi, ne instalam toata familia confortabil sa facem "auditie"... ce vremuri!
Plopeniul nu este un oraș mare. În 1990 avea vreo 10.000 de suflete, în timp ce uzina din localitate avea vreo 22.000 de angajați. Acum, din cauza emigrației masive... cred c-au mai rămas vreo 8.000 de trăitori.
Dar altceva voiam să spun. Așa mic cum era orașul, în anii de care ai amintit tu, atrăgea la discotecă tinerii din localitățile învecinate, chiar și de prin Ploiești, uneori. Asta pentru că Răduță, cel care dădea discotecă la clubul uzinei, avea un frate fugit în RFG. De acolo primea și scule și muzică...
Am apreciat la el că în afară de zbânțuială avea 30-40 de minute de audiție. Așa luam contact cu noutățile de pe piață. La Plopeni s-a ascultat "Zidul" în același an în care s-a lansat (p-ăsta mi-l amintesc, fiind fan Pink Floyd) sau, tot așa, în '79 se dansa în discotecă pe Chiquititta a lui Abba.
O, tempora!
_____________________ Free your mind!
dolion
Numarul mesajelor : 21983 Varsta : 66 Data de inscriere : 31/05/2009
Subiect: Re: Veștile triste Mar 23 Dec 2014, 21:17
Mai degraba Mais où sont les neiges d’antan? (unde sunt zăpezile de altădată?) a lui François Villon, cu 500 de ani în urmă... metafora fiind un mod de a ilustra frumusețea trecutului care nu mai poate fi regăsită astăzi. Pe cand Cicero, cu mai bine de 2000 de ani în urmă, suspina o tempora, o mores (în traducere aproximativă – ce timpuri! ce obiceiuri), deplangand starea de corupție, lipsa moralității și a verticalității contemporanilor săi. Societatea era văzută de marele orator ca fiind în plină decădere morală...
_____________________ Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Anahoret
Numarul mesajelor : 7142 Varsta : 56 Localizare : Deocamdată pe lumea asta Data de inscriere : 11/12/2008
Subiect: Re: Veștile triste Mar 23 Dec 2014, 21:29
Mai degraba Mais où sont les neiges d’antan? (unde sunt zăpezile de altădată?) a lui François Villon, cu 500 de ani în urmă... metafora fiind un mod de a ilustra frumusețea trecutului care nu mai poate fi regăsită astăzi. Pe cand Cicero, cu mai bine de 2000 de ani în urmă, suspina o tempora, o mores (în traducere aproximativă – ce timpuri! ce obiceiuri), deplangand starea de corupție, lipsa moralității și a verticalității contemporanilor săi. Societatea era văzută de marele orator ca fiind în plină decădere morală...
Tocmai de aceea m-am oprit numai la "O, tempora" și n-am mai continuat.
_____________________ Free your mind!
ostrovna
Numarul mesajelor : 13548 Varsta : 61 Data de inscriere : 03/03/2009
Subiect: Re: Veștile triste Dum 28 Dec 2014, 00:03
"A plecat dintre noi un mare nationalist, Vlad Hogea, prietenul si camaradul meu. Dumnezeu sa-l odihneasca! A plecat dintre noi un mare nationalist, Vlad Gabriel Hogea, care pe 9 ianuarie 2015 ar fi implinit 38 de ani. A plecat la cele vesnice subit, cu mult inainte de vreme, lasand in urma o familie sfasiata de durere si colegi de idei si de credinta care nu-l voi uita niciodata", a scris deputatul Bogdan Diaconu.