Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» Curiozitati si descoperiri
Astazi la 00:18 Scris de Ciprian

» Cum se da premiul Nobel ?
Dum 10 Dec 2017, 23:39 Scris de Anahoret

» Adevaratul Putin
Dum 10 Dec 2017, 23:26 Scris de Anahoret

» ISTORIE DIVERSA
Dum 10 Dec 2017, 23:13 Scris de Anahoret

» Evenimente, tirguri si expozitii
Sam 09 Dec 2017, 04:54 Scris de Ciprian

» Știri muzicale
Vin 08 Dec 2017, 16:36 Scris de Anahoret

» Limba română
Vin 08 Dec 2017, 14:45 Scris de zaraza26

» CAMERA DE WHISKY
Joi 07 Dec 2017, 23:48 Scris de Anahoret

» BANCURI
Mier 06 Dec 2017, 13:27 Scris de zaraza26

» Veștile triste
Mier 06 Dec 2017, 13:19 Scris de zaraza26

» Chestii funny
Mar 05 Dec 2017, 10:06 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mar 05 Dec 2017, 09:54 Scris de Anahoret

» Ce mi-a placut azi
Lun 04 Dec 2017, 14:01 Scris de zaraza26

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Lun 04 Dec 2017, 13:52 Scris de zaraza26

» Tehnica(diverse)
Vin 01 Dec 2017, 13:04 Scris de Anahoret

» TEATRUL ROMÂNESC
Sam 25 Noi 2017, 09:57 Scris de Ciprian

» Stiri politice internationale
Vin 17 Noi 2017, 18:53 Scris de Ion

» Trecut versus prezent
Joi 16 Noi 2017, 13:14 Scris de zaraza26

Cuvinte-cheie
comment-143 23 este Când frig English 1 nobel placut problema curiozitati brasov istorie jazz romana drumetie Limba sibiu triste
Decembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Povesti, povestioare

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 14 ... 23  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:05

ASCULTARE IMPRESIONANTĂ

Cu câteva secole înainte de Cristos, Alexandru cel Mare a cucerit aproape întreaga lume, prin puterea armatei sale, prin înțelepciune și diplomație.

Într-o zi, împreună cu o mică companie de soldați, s-a apropiat de o cetate întărită, înconjurată de ziduri. Alexandru, stând în afara zidurilor a luat cuvântul, cerând să îl vadă pe rege. Acesta a venit. “Predă-te imediat”, a poruncit Alexandru.

Regele a râs. “De ce să mă predau ție?”, a strigat acesta înapoi. “Noi suntem mult mai numeroși decât tine. Tu nu reprezinți o amenințare pentru noi!”

Alexandru era însă pregătit să răspundă acestei provocări. “Dă-mi voie să îți demonstrez de ce ar trebui să te predai”, a răspuns el. Apoi a comandat oamenilor săi să se alinieze în coloană, unul câte unul și să înceapă să mărșăluiască. I-a mărșăluit drept spre marginea unei prăpăstii ce se deschidea înaintea lor, adâncă de sute de metri.

Regele, împreună cu soldații săi, a privit împietrit cum, unul după altul, soldații lui Alexandru au mărșăluit fără ezitare în prăpastie, îndreptându-se spre moarte. După ce 10 soldați au murit, Alexandru a comandat celorlalți să se oprească și să se reîntoarcă pe vechile lor poziții.

Regele și soldații lui s-au predat imediat.

Aplicație:

Împăratul și soldații săi au realizat că nimic nu ar fi putut opri victoria acelor oameni care erau gata să își dea viața pentru conducătorul lor.

Ești și tu la fel de dedicat în ascultarea poruncilor lui Cristos? Vrei să fii dedicat în întregime lui Cristos? Gândește-te la ce influență ar putea avea creștinii în lumea aceasta, dacă ar lua în serios poruncile lui Cristos.

“Păzește și ascultă ... ca să fii fericit tu și copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine și ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” (Deuteronom 12:28)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:07

PIATRA CEA MARE

Un băiețel își petrecea duminica jucându-se în nisip. Avea o ladă mare de nisip în care își adusese cu el mașinuțele, camioanele, o găletuță și o lopățică de plastic roșie. În procesul de “construire” al drumurilor și tunelurilor, el a descoperit o piatră mare, chiar în mijlocul lăzii. Băiețelul a început să sape în jurul ei, până i-a dat de capăt. Cu mare greutate, a împins-o și a tras-o prin nisipul din cutie, folosindu-și picioarele și mâinile. (Era foarte mic, pe lângă piatra considerabil de mare). Când a ajuns la marginea lăzii, a descoperit că nu o poate rostogoli peste margine.

Hotărât, băiatul a încercat din nou; a făcut tot ce a știut și ce a putut; dar, de fiecare dată, pe când credea că a făcut un progres, piatra se rostogolea din nou în cutie. Băiețelul s-a luptat cu piatra, dar singura sa recompensă era o piatră care se rostogolea din nou și din nou, lovindu-i, de fiecare dată, degețelele. În final, a izbucnit în plâns.

În tot acest timp, tatăl copilului privea, din cameră, la frământarea de afară. În momentul în care lacrimile au început să i se prelingă pe obraz, o umbră imensă l-a acoperit pe copil și lada de nisip. Era tatăl lui. Blând, dar hotărât, i-a spus: “Fiule, de ce nu te-ai folosit de toată puterea pe care o aveai la îndemână?”

Descumpănit, băiatul a șoptit, “Dar, am folosit-o, tati, am folosit-o! Mi-am folosit toată puterea!”

“Nu, fiule”, l-a corectat tatăl cu blândețe. “Nu te-ai folosit de toată puterea pe care o aveai la îndemână, ci doar pe cea pe care o aveai tu însuți. De ce nu m-ai chemat în ajutor?”

Zicând acestea, tatăl s-a aplecat, a ridicat piatra și a scos-o din cutie.

Aplicație:

Ai “bolovani” în viața ta care trebuie îndepărtați? Descoperi deseori că nu ai mijloacele și puterea ca să îi îndepărtezi?

Dumnezeu este întotdeauna disponibil să ne dea puterea de care avem nevoie ca să depășim obstacolele și să realizăm lucruri mari pentru El.

“Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:08

ÎNCURCĂTURA LUI BRANDON

Un tată, avea un băiat de trei ani pe nume Brandon.

Într-o zi, Brandon l-a văzut pe tatăl său mâncând prăjituri cu ciocolată în sufragerie, și imediat s-a gândit: “Tatei îi place să bea lapte când mănâncă prăjituri cu ciocolată. Am să-i aduc un pahar cu lapte.” Și cu asta Brandon se îndreaptă spre bucătărie trăgând după el un scaun ce lăsa în urma-i două zgârieturi adânci pe parchet.

Brandon se urcă pe scaun și se sprijini de cântar ca să ajungă la ușa dulapului. Bang! se trântește ușa de cea a dulapului alăturat, lăsând o urmă adâncă de mâner. Se întinde ca să apuce un pahar și accidental lovește alte două care cad de pe raft: Buf! Buf! Dar lui Brandon nu-i pasă pentru că se gândește: “Am să-i duc lui tati un pahar cu lapte.”

În acest timp tatăl său privește toată scena, întrebându-se dacă ar trebui să intervină și să salveze restul bucătăriei. Se hotărăște ca pentru moment să vadă ce vrea să facă Brandon. Acesta reușește să coboare de pe scaun, evitând cioburile de pe podea și se îndreaptă spre frigider.

Trage violent de ușa frigiderului, o deschide larg și aceasta rămâne larg deschisă bineînțeles. Pune paharul jos, în afara zonei periculoase și ia din frigider bineînțeles nu vasul mic cu lapte ci cel mai mare, plin cu lapte. Începe și toarnă, și chiar reușește să pună ceva lapte în pahar, iar restul pe jos.

Totul era gata, așa că Brandon pune laptele la loc în frigider și ia paharul de jos. O ia la fugă spre sufragerie strigând “Tati, am ceva pentru tine!”, alunecă și varsă laptele peste tot în cameră: pe jos, pe canapea, pe tatăl său.

Brandon se ridică și privește împrejur. Vede paharele sparte, lapte peste tot, dulapuri deschise, tatăl său plin de lapte, din cap până în picioare și începe să plângă. Printre lacrimi reușește să rostească “Ce o să-mi faci, tată?”

Tatăl său doar zâmbește. Se uită la el și nu vede un copil care tocmai i-a distrus bucătăria ci dimpotrivă vede un copil pe care îl iubește foarte mult. Nu contează ce a făcut. Tatăl lui Brandon își întinde mâinile și îl cuprinde în brațe și spune “Acesta este copilul meu!”

Aplicație:

Când vorbim de Dumnezeu ca de Tatăl nostru trebuie să ne gândim că este asemenea tatălui lui Brandon. El este cel ce ne iubește necondiționat, chiar dacă provocăm încurcături încontinuu. Și Isus povestea o parabolă asemănătoare, despre un fiu care a cam încurcat-o. Este vorba de Fiul risipitor. Această pildă ar putea, de asemenea, fi numită a tatălui iubitor deoarece asemenea tatălui lui Brandon acesta își primește fiul cu brațele deschise (vezi Luca 15:11-32)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:09

HARUL COMPUTERULUI

Aproape oricui îi place să se joace pe computer. Unul dintre cele mai bune jocuri este “Simulatorul de zbor” de la Microsoft. În majoritatea versiunilor poți alege un avion cu elice sau unul cu reacție, și de asemenea poți alege 180 de aeroporturi de unde să decolezi și unde să aterizezi.

Numai după ce dobândești îndemânare la aterizare poți evita prăbușirea și poți repune pe pământ avionul în siguranță.

Este foarte realist realizat. Poți să te izbești de clădiri importante cum ar fi Empire State Building din New York sau de Sears Tower din Chicago, sau de Space Needle din Seattle. Avionul tău se poate rupe în bucăți în aer, sau poți sparge bariera de sunet deasupra orașului Dallas, poți chiar intra în Lacul Michigan cu 700 km/h.

Cel mai frumos lucru referitor la acest simulator de zbor este că întotdeauna o poți lua de la capăt. Indiferent de ce se întâmplă poți începe din nou. Fie că te prăbușești, fie că arzi, fie că intri în ocean, jocul te pune întotdeauna din nou pe pista de decolare gata să zbori din nou.

Aplicație:

La fel este și cu Domnul. El este întotdeauna credincios ca să ne ierte și să ne readucă la starea dinainte de orice încurcătură și să ne pună din nou la lucru, sper, cu puțin mai multă înțelepciune dobândită din greșelile noastre. (vezi 1 Ioan 1:9)

Cu Cristos nu se termină niciodată "jocul". “Dumnezeul oricărui har care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.” (1 Petru 5:10)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:10

GĂINA ȘI PORCUL

Într-o zi, o găină și un porc mergeau de-a lungul unei străzi. Au remarcat niște copii săraci ce arătau de parcă n-ar fi mâncat de zile întregi.

Mișcată de compasiune, găina a spus porcului: “Am o idee! Hai să oferim acestor copii un mic dejun copios, cu șuncă și ouă.”

Porcul a cugetat asupra propunerii găinii și a spus: “Ei bine, pentru tine asta ar implica un sacrificiu mic, dar pentru mine ar însemna dedicare totală!”

Aplicație:

Când Isus a venit ca să ne salveze din păcat, El știa că îl va costa viața. Totuși a mers la cruce pentru a ne oferi viață veșnică. Dedicarea Sa a fost totală.

Asemenea porcului din povestire, dedicarea noastră pentru Cristos trebuie să fie totală; mai mult decât un efort temporar, energie sau o parte din bani. Trebuie să implice întreaga noastră viață, tot ce suntem noi. Când venim la Cristos trebuie să fim dornici să trăim cu aceeași cantitate de dedicare ca și Cristos.

Isus a spus: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” (Matei 16:24)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:11

BĂIATUL ȘI CIRCUL

Un băiețel trăia împreună cu familia sa la ferma lor departe de oraș, undeva spre sfârșitul secolului al XIX-lea. El avea vârsta de 12 ani și nu văzuse în viața lui un circ. Vă puteți imagina entuziasmul său în momentul în care a văzut la școală un afiș ce anunța sosirea circului în următoarea sâmbătă în orașul din apropiere. A alergat acasă cu sufletul la gură ca să anunțe noutatea dar și ca să pună întrebarea: “Tati, pot să merg și eu?” Cu toate că familia sa era săracă, tatăl a simțit importanța acestui moment pentru fiul său. “Dacă îți faci treburile de sâmbătă mai repede voi avea grijă să ai bani ca să poți merge la circ.” a răspuns tatăl. Vine sâmbăta dimineață, iar băiețelul își face treburile, mănâncă repede, se îmbracă cu ce are mai bun și este gata de plecare. Tatăl a scos din buzunar o bancnotă de un dolar - cei mai mulți bani pe care îi avusese până atunci băiețelul. Apoi, tatăl l-a instruit atent după care i-a dat drumul să plece spre oraș.

Băiatul era atât de entuziasmat, încât, picioarele aproape că nu-i atingeau pământul. Pe măsură ce se apropia de oraș, a văzut că oamenii se aliniau pe o parte și pe cealaltă a străzii. Și-a croit drum prin mulțime, ca să poată vedea ce se întâmplă. Se apropia o paradă a circului!

Era cel mai măreț lucru pe care băiatul îl văzuse vreodată. Pe lângă el treceau cuști cu animale, care răgeau într-una, trupe de dansatori pe sârmă, cântăreți, instrumentiști, oameni care suflau foc, ‘înghițitori’ de săbii, pitici care făceau acrobații, și panglici de hârtie erau peste tot în aer. Coloana era încheiată de tradiționalul clovn de circ, cu pantofi uriași, cu pantaloni largi, cu buzunare adânci și cu fața pictată. Când acesta a ajuns în dreptul lui, băiețelul a scos din buzunar valoroasa bancnotă de un dolar și a dat-o clovnului. Apoi, s-a întors și a plecat acasă.

Ce se întâmplase? Băiatul a crezut că a participat la circ, când, de fapt, el văzuse doar parada!

Aplicație:

Experimentezi tu tot ce are Dumnezeu pentru tine? Viața de creștin este o aventură minunată, o călătorie antrenantă.

Mulți oameni, inclusiv creștini, par să fie satisfăcuți cu ceea ce le oferă o croazieră la țărmul ‘Mării Mediocritate’, mulțumindu-se cu o viață de mâna a doua.

Vrei viața din belșug pe care Isus a promis-o? Vrei să trăiești viața la maximum? Atunci țintește sus. Nu-ți fixa privirile în jos. Fii hotărât să devii tot ceea ce intenționează Dumnezeu cu tine.

Dăruiește-te lui Cristos, urmează-L și permite Duhului Sfânt să lucreze în tine și prin tine. Încă n-ai văzut mare lucru!!!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:12

CLOVNUL DE LA CIRC

Filosoful Soren Kierkegaard a povestit odată despre un circ ce a fost cuprins de foc. Flăcările de la circ s-au răspândit spre terenurile din jur, care au început să ardă din ce în ce mai tare, îndreptându-se spre satul din apropiere.

Șeful circului, convins că satul va fi ars, iar oamenii omorâți dacă nu vor fi anunțați a făcut un apel către cineva care ar putea merge în sat să anunțe locuitorii. Clovnul complet costumat a sărit pe bicicletă și a luat-o la goană pe deal în jos spre sat.

“Fugiți și scăpați! Vine foc iar satul va arde!” striga el pe străzile satului. “Satul va arde! Fugiți!”

Sătenii curioși au ieșit din casele lor și din magazine și s-au adunat pe marginea drumului. Au strigat înapoi la clovn râzând și aplaudând spectacolul. Cu cât clovnul striga mai disperat, cu atât mai mult aclamau sătenii.

Satul a ars iar pierderea de vieți a fost mare deoarece nimeni nu a luat în serios ce spunea clovnul. În definitiv era doar un clovn.

Aplicație:

Asemenea clovnului din povestire, pastori, preoți și misionari joacă același rol în bisericile care neagă mesajul lor. De aceea, nu putem aștepta ca doar aceștia să spună lumii despre Evanghelie, pentru că nu vor fi luați întotdeauna în serios. Dimpotrivă, depinde de noi, oamenii de rând, să-L luăm pe Isus în serios și să mergem să predicăm Evanghelia lumii (Vezi Marcu 16:15).

Nu putem aștepta ca lumea să ia Evanghelia în mod serios dacă nu suntem gata să spunem altora despre Cristos și să fim martori ai puterii și dragostei Sale.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:13

PE NEVĂZUTE

(O glumă pentru băieți, de povestit la persoana întâi, ca și cum ți s-ar fi întâmplat ție.)

Când eram în liceu, eram cam timid și n-am prea mers la întâlniri cu fete. Așa că prietenul meu, a venit la mine într-o zi, și mi-a spus: “Hei, ți-am aranjat o întâlnire fantastică cu o fată, sâmbătă seara. Totul e aranjat.”

“Cine este?” am întrebat eu. Era, de fapt, verișoara lui, Doris. Nu o întâlnisem niciodată - nu întâlnisem încă nici o fată pe nume Doris. “O, nu”, am replicat eu, “nu merg la întâlniri, așa pe nevăzute.”

“Hei, omule, nu-ți fă griji în legătură cu asta”, mi-a spus prietenul meu. “Doris este o tipă superbă. Și crede-mă, arată trăznet. Dar, dacă nu mă crezi, îți voi spune cum să scapi de o astfel de întâlnire, dacă nu îți place. Uite cum fac eu când vreau să fac cunoștință cu vreo d-ră: merg la ea să o iau și când deschide ușa, o verific. Dacă îmi place ce văd, atunci e perfect, mergem mai departe. Dar dacă e urâtă, mimez o criză de astm. Fac ceva în genul ‘Aaahhhgggggg!’ (Îți ții cu mâinile gâtul ca și cum ai avea probleme să respiri.) Fata întreabă ‘Ce s-a întâmplat?’ Iar eu îi răspund: ‘Este astmul meu.’ Și așa trebuie să contramandăm întâlnirea. Simplu.”

“Nu știu ce să zic... Bine. Pare destul de ușor. Am să merg”, am răspuns eu.

Așa că am mers să o iau pe Doris de acasă. Am sunat, ușa s-a deschis și Doris a apărut. M-am uitat la ea și, spre surprinderea mea, prietenul meu avusese dreptate. Era frumoasă! Am stat acolo fără să știu ce să fac sau să spun.

Ea s-a uitat la mine și a început: “Aaahhhhgggggggg!”

Aplicație:

Cu siguranță, și tu ai fost respins de către alți tineri, fie pentru că nu arătai prea bine, fie nu erai destul de sportiv sau destul de bogat sau orice altceva. Dumnezeu nu se uită la noi în acest fel. Când privește la noi, El ne vede frumoși, ne acceptă așa cum suntem; nu este preocupat de exterior, atât de mult cum este preocupat de interior:

“Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1Samuel 16:7b).

Dumnezeu vrea ca noi să avem o inimă asemenea Lui - una care iubește pe toți oamenii, indiferent de cum arată.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:15

SÂNGELE UNUI SUPRAVIEȚUITOR

Colegul de lucru al lui Louis Pasteur, în demonstrarea teoriei, pe atunci numită a germenilor, a fost Dr. Felix Ruh, un doctor evreu din Paris. Nepoata acestui doctor murise de difterie neagră, iar Dr. Ruh a jurat, atunci, că va afla ce microb i-a ucis nepoata. Așa că, s-a închis în laborator zile în șir. A pornit cu hotărâre să demonstreze, împreună cu Louis Pasteur, că teoria germenilor era mai mult decât o simplă teorie. Asociația medicilor nu a fost de acord cu Pasteur și a reușit să îl elimine. Dar, el n-a plecat departe de Paris. S-a ascuns în pădure și a ridicat acolo un laborator în care a continuat cercetarea interzisă.

Douăzeci de cai frumoși au fost duși acolo, la laboratorul improvizat. Oameni de știință, doctori și asistente au venit să vadă experimentul. Ruh a deschis un recipient ermetic în care dezvoltase o cultură de difterie neagră, timp de luni de zile. Avea germeni suficienți ca să omoare întreaga Franță. Apoi, au luat fiecare cal în parte și l-au infectat, prin limbă, nări și ochi cu acei germeni mortali. Toți caii, în afară de unul, au făcut febră foarte mare și au murit. Majoritatea doctorilor și cercetătorilor au abandonat proiectul și nu au mai rămas să vadă ce se întâmplă cu calul rămas în viață.

Timp de câteva zile, calul a zăcut pe pământ, refuzând parcă să moară. Ruh, Pasteur și cercetătorii rămași, dormeau pe paie în grajd, lăsând întotdeauna pe cineva “de gardă”, ca să îi trezească în caz de scădere a temperaturii, fie ea cât de mică.

Într-o noapte, pe la ora 2, termometrul indica o scădere cu jumătate de grad a temperaturii calului. Supraveghetorul l-a trezit pe dr. Ruh. Dimineață, temperatura scăzuse deja cu două grade. În seara aceleiași zile s-a consemnat dispariția completă a febrei, iar calul s-a putut ridica, a mâncat și a băut apă. Atunci, Dr. Ruh a luat un baros și a lovit acel frumos cal exact între ochi. A scos sângele din animalul care odată suferise de difterie neagră, dar supraviețuise. Au plecat cu toții în mare grabă spre Spitalul Municipal din Paris, unde au intrat cu forța, neținând cont de gărzi și supraveghetori și au dat buzna în salonul izolat în care erau ținuți 300 de nou născuți bolnavi de difterie neagră. Au injectat fiecare copilaș cu sângele calului. Din cei trei sute de copii doar trei nu au supraviețuit.

Astfel, nou-născuții au fost salvați de sângele unui supraviețuitor.

Aplicație:

Noi am fost salvați de sângele unui Supraviețuitor. Isus Cristos a supraviețuit păcatului și morții, pe Cruce și prin sângele Său suntem mântuiți. (vezi Efeseni 1:7)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:16

BARCA DIN VITRINĂ

Un băiețel a petrecut multe ore construind o mică barcă, machetă a unei corăbii, în cele mai mici detalii. Apoi a luat-o și a mers la râul din apropiere ca să o pună pe apă. Imediat cum a pus-o, aceasta a luat-o în josul apei foarte repede. Cu toate că a urmărit-o mult de-a lungul râului n-a putut-o recupera. Vântul și curentul puternic au dus-o tot mai departe, el neputând ține pasul. Trist, băiatul știa că va trebui să lucreze din nou multă vreme să-și facă o altă barcă. Undeva, în josul râului, un bărbat a găsit barca, a dus-o în oraș și a vândut-o unui magazin. Mai târziu, în aceeași zi, băiatul nostru a trecut prin oraș și a remarcat barca din vitrină. Intrând înăuntru, i-a spus vânzătorului că barca din vitrină îi aparținea. Știa toate semnele pe care le pusese pe ea, dar nu putea să demonstreze proprietarului că barca era a lui. Așa că, singura modalitate prin care o putea obține, era prin cumpărare. Băiatul vroia barca înapoi atât de mult încât a făcut întocmai.

Luându-și opera din mâna vânzătorului, după ce a plătit-o, băiatul a spus: “Bărcuța mea, ești de două ori a mea. Eu te-am făcut și apoi te-am și cumpărat.”

Aplicație:

În același mod suntem și noi de două ori ai lui Dumnezeu. Tatăl nostru din ceruri ne-a creat dar a și plătit un preț mare pentru noi. (vezi Coloseni 1:16; Romani 5:8). Prin sângele Fiului Său am fost răscumpărați și reuniți cu Dumnezeu. Isus Cristos și-a dat viața ca să ne aducă înapoi la Tatăl și, totuși, atât de rar arătăm mulțumire pentru ceea ce El a făcut pentru noi.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:17

NAVA ȘI FARUL

În cea mai întunecată parte a nopții, căpitanul își conducea nava prin apele peste care se lăsase și ceața. Cu ochii concentrați la maxim, el scruta întunecimea, căutând eventuale pericole. Cele mai adânci sentimente de frică au apărut când a văzut o lumină puternică chiar în direcția sa. Părea să fie o altă navă a cărei curs prevestea o coliziune cu nava sa.

Pentru a avertiza asupra potențialului dezastru, a transmis prin radio: “Sunt căpitanul Jeremiah Smith. Vă rog să vă modificați cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat!”

Spre uimirea sa, lumina ce se îndrepta spre ei nu și-a schimbat cursul. Dimpotrivă a auzit răspunsul prin radio: “Căpitane Smith, sunt soldatul Thomas Johnson. Vă rog să vă modificați cursul cu 10 grade spre Nord! Terminat.”

Enervat de mesajul radiofonic, căpitanul a strigat înapoi prin radio: “Soldat Johnson, sunt căpitanul Smith și îți ordon să schimbi imediat cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat.”

Pentru a doua oară, lumina din față nu și-a schimbat cursul. “Cu tot respectul, domnule căpitan Smith”, s-a auzit din nou vocea soldatului “vă ordon eu, să vă modificați imediat cursul cu 10 grade spre Nord. Terminat.”

Enervat și frustrat de acest marinar inconștient, care punea în pericol viețile echipajului său, căpitanul a luat din nou emițătorul: “Soldat Johnson, aș putea să te trimit în fața tribunalului militar pentru asta! Pentru ultima dată, îți comand cu autoritatea investită mie de guvernul Statelor Unite ale Americii să îți modifici cursul cu 10 grade spre Sud! Sunt o navă de război!”

Răspunsul final transmis de către soldat a fost calm și rece: “Cu tot respectul domnule, mă văd nevoit să vă comand din nou să vă modificați cursul cu 10 grade spre Nord! Sunt farul!”

Aplicație:

Mulți dintre noi, în această lume, avem puțin respect față de autoritate. Ne comportăm ca și cum regulile și legile pot (sau ar trebui) să fie schimbate după nevoile noastre personale. Reclamele ne împing spre “Fă cum îți place ție”. În realitate, nu putem să le avem pe toate, după bunul nostru plac. Trebuie să ne conformăm viețile după un adevăr mai înalt, o autoritate mai înaltă - Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul lui Dumnezeu este asemenea unui far. Nu se schimbă doar ca să ne facă nouă pe plac. Noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm și să ne conformăm viețile după ceea ce vrea Dumnezeu să facem.

Isus este și El asemenea unui far. Biblia ne învață că “Isus Cristos este același ieri, azi și în veci” (Evrei 13:8). El va fi întotdeauna aici, pentru noi. El este cel pe care te poți bizui 100%. Noi, creștinii, trebuie să ne aliniem viețile după voia Sa. Dacă El ne spune să ne schimbăm cursul, n-avem altceva de făcut decât să ascultăm. Asta înseamnă a fi ucenic.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:19

FRANȚA - 1943

O mulțime de bărbați, femei și copii s-au adunat la gară. Îmbrăcați ca pentru o călătorie lungă, cu bagajele alături, ei discutau între ei în șoaptă. Bărbați înarmați, îmbrăcați în uniforme SS, temuta aripă a armatei naziste, îi înconjurau. Oamenii ce tremurau pe peronul gării nu erau criminali. Erau evrei. Evrei francezi care fuseseră alungați din casele lor de către naziști sau de către francezii ce simpatizau cu cotropitorii.

Francezii ne-evrei priveau aceste evenimente profund marcați și îngrijorați. În definitiv, acești oameni fuseseră vecinii lor și prietenii lor. Grupul includea atât pe fabricantul de ceasuri cât și pe băiețelul ce împărțea ziarele, și pe bătrânica ce tricota haine. Acum aceștia erau “relocați”.

Urma de fum a putut fi zărită încă înainte ca trenul să se audă în gară. Locuitorii orașului priveau preocupați în timp ce platforma trenului se oprea în gară.

Soldații înarmați i-au îndrumat pe evrei în vagoane. Au intrat fără să opună rezistență. Cei ce priveau se întrebau de ce se întâmplă așa ceva; dar ajungeau să se liniștească spunându-și că totul va fi bine, că nu era nevoie să-și facă griji pentru prietenii și vecinii lor. Erau pe mâini bune.

Cum puteau crede așa ceva? Deoarece, pe fiecare ușă de vagon scria pe franceză: “Compania de transporturi caritabile”.

Aplicație:

Și noi suntem înșelați și atrași spre inactivitate de către sloganele lumii. Astfel, docili, suntem conduși spre distrugere.

Ia ca exemplu televiziunea. Cum poate fi periculos ceva atât de antrenant și distractiv? Cu toate că pare bună, ea promovează un sistem de valori care subminează căsătoria, familia, moralitatea, biserica, respectul pentru viață și evanghelia lui Cristos. Încă un pachet care arată inocent, asemenea acelor vagoane care au dus la moarte milioane de evrei.

“Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:20

URSUL DIN PEȘTERĂ

Doi adolescenți aventuroși, foarte buni prieteni, au plecat în expediție, explorând peșteri. Într-una dintre acestea, au descoperit, destul de adânc, urme de urs. Au hotărât să meargă mai departe, cu curaj, încet și cu extremă precauție, cu ochii larg deschiși și cu urechile ciulite în cazul în care ar fi întâlnit cu adevărat ursul.

Dintr-o dată, din întunericul peșterii a sărit în fața lor un urs imens, cel mai mare pe care îl văzuseră vreodată. Ridicat în două picioare în fața lor, ursul a scos un răget asemănător unui leu, care a provocat un ecou asurzitor. Speriați de moarte, cei doi băieți au hotărât instantaneu că este cel mai indicat să o ia la fugă. S-au întors imediat și au rupt-o la fugă.

Dar, în acel moment, unul dintre ei s-a trântit la pământ și a început să-și dezlege cu disperare șireturile bocancilor. S-a descălțat de ei și a încălțat repede perechea de teniși din sac și a început să-și lege șireturile.

Prietenul său, exasperat, s-a întors și a strigat la el: “Hai odată, omule! Să ieșim de aici! Ce te-a apucat să-ți schimbi chiar acum încălțările? Și așa nu prea avem mari șanse să scăpăm, fugind mai repede decât ursul!”

Sărind în picioare și luând-o la fugă, cel dintâi i-a răspuns: “Nu trebuie să alerg mai repede decât ursul. Tot ce trebuie să fac este să alerg mai repede decât tine.”

Aplicație:

Te-ai simțit vreodată folosit ca momeală de către prietenii tăi? Când drumul devine greu te părăsesc. Rămân prietenii tăi până când trebuie să plătească ceva. Atunci te abandonează. Unul dintre lucrurile mărețe atunci când Îl ai pe Cristos ca prieten este acela că ști că El nu te va abandona vreodată (vezi Matei 28:20 și Evrei 13:5). El este Prietenul care nu numai că este gata să își dea viața pentru tine, dar El a și făcut-o, deja.

“Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:22

SICRIUL

Un episod din emisiunea Alfred Hitchcock Prezintă, vorbea despre o tânără femeie foarte frumoasă care avea de ispășit o pedeapsă de închisoare pe viață. Foarte indignată de situația sa, ea a hotărât că mai degrabă va muri decât să trăiască încă un an în închisoare. De-a lungul anilor devenise bună prietenă cu unul din îngrijitorii de la închisoare. Slujba acestuia, printre altele, era de a-i îngropa pe prizonierii care mureau în cimitirul din afara închisorii. Când murea un prizonier, îngrijitorul suna dintr-un clopot ce era auzit de toată lumea. Apoi, acesta lua trupul mort, îl punea într-un sicriu, după care mergea în biroul său ca să completeze certificatul de deces. În final, se reîntorcea, bătea în cuie capacul sicriului și îl punea pe un cărucior ca să îl ducă și să îl îngroape în cimitir. Cunoscând această rutină, femeia a pus la cale un plan de evadare și l-a povestit și îngrijitorului. Data viitoare când urma să bată clopotul, femeia urma să plece din celulă și să se furișeze în camera întunecată unde erau păstrate sicriele. Apoi intra în sicriul celui mort în timp ce îngrijitorul întocmea actele. Când îngrijitorul urma să se întoarcă va prinde în cuie capacul și va scoate sicriul din închisoare. Femeia știa că va avea destul oxigen ca să respire până când îngrijitorul se va întoarce ca să o scoată din sicriul îngropat și astfel să o elibereze.

Îngrijitorul a fost puțin reticent la această idee, dar din moment ce deveniseră buni prieteni de-a lungul anilor, nu a putut-o refuza.

Tânăra femeie a așteptat câteva săptămâni până a murit cineva. Dormea în celula ei când a auzit clopotul. S-a trezit, a deschis celula și a luat-o încet spre camera întunecată. Aproape a fost prinsă de două ori. Inima îi bătea puternică. Tăcută, în întuneric, a găsit sicriul ce conținea trupul celui mort. S-a strecurat cu atenție în sicriu și a tras capacul peste ea, așteptând ca îngrijitorul să vină să îl ia.

Curând s-au auzit pași pe coridor, iar apoi ciocane care băteau cuiele. Cu toate că nu se simțea în largul ei alături de un om mort, știa că fiecare cui bătut o apropia mai mult de clipa eliberării. Sicriul a fost ridicat pe cărucior și dus afară în cimitir. A simțit apoi cum este coborât în pământ. N-a scos nici un sunet în momentul în care sicriul a lovit pământul. Apoi a auzit pământul care cădea peste sicriu. Și știa că era numai o chestiune de timp până când urma să fie liberă, în sfârșit.

După câteva minute de liniște absolută, a început să râdă. Era liberă! Liberă!

Curioasă fiind, s-a decis să aprindă un chibrit ca să descopere identitatea celui mort de lângă ea. Spre stupefacția sa a realizat că cel de alături era chiar îngrijitorul.

Scena finală devine tot mai întunecată pe fundalul sonor al strigătului femeii.

Aplicație:

O povestire tipică pentru Hitchcock, dar una cu un final neașteptat nefericit. Mulți oameni cred că știu totul despre viață. Plănuiesc să păcătuiască, să își trăiască viețile după propriile reguli și făcând așa dobândesc libertate și fericire. Totuși, în final, descoperă durerosul adevăr: păcatul duce numai la moarte și distrugere.

Prin Cristos putem scăpa de pedeapsa păcatului. Putem avea libertatea și fericirea prin El: “Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8:36).

Nu lăsa ca păcatul să te ducă în mormânt. Nu mai există scăpare în momentul în care pământul este aruncat peste sicriu.

“Căci plata păcatului este moartea dar darul fără de plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus Domnul nostru.” (Romani 6:23).

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:23

VÂNZĂTORUL DE DIAMANTE

Un comerciant olandez, foarte bogat, căuta să cumpere un anume diamant ca să îl adauge la colecția sa. Un faimos vânzător de bijuterii din New York a găsit o astfel de piatră și l-a sunat imediat să vină să o vadă. Colecționarul a luat imediat avionul spre New York, unde vânzătorul își adusese cel mai bun expert pentru a încheia tranzacția. După ce a ascultat descrierea detaliată a expertului, referitoare la valoarea și frumusețea diamantului, colecționarul s-a hotărât să nu cumpere. Totuși, înainte să plece, bijutierul american l-a întrebat: “V-ar deranja dacă v-aș arăta piatra încă o dată?” Clientul a acceptat.

Proprietarul diamantului nu a repetat nici măcar un lucru din ce spusese expertul său. A luat, simplu, piatra în mâna sa, s-a uitat la ea și a descris frumusețea pietrei într-un mod care arăta de ce această piatră era mai frumoasă decât toate pe care le văzuse înainte în viața sa. Colecționarul olandez s-a răzgândit și cumpărat piatra imediat.

Punând în buzunarul de la piept noua achiziție comerciantul olandez a spus proprietarului: “Domnule, mă întreb cum de dumneavoastră ați reușit să mă convingeți să cumpăr piatra, iar expertul nu?”

Proprietarul a răspuns “Expertul cu care ați vorbit este cel mai bun la afaceri. El știe mai mult despre diamante decât oricine altcineva, inclusiv mai mult decât mine, și îl plătesc bine pentru asta, dar l-aș plăti de două ori mai mult dacă aș putea pune în el ceva ce eu am și lui îi lipsește. Vedeți, el cunoaște diamantele, dar eu le iubesc.

Aplicație:

Când este vorba de a-L face cunoscut pe Cristos în fața altora, problema nu este cât de multe știu despre Isus, ci cât de mult Îl iubesc. Dumnezeu nu este interesat cât de mult cunoaștem , ci, cât de mult iubim.

Când Îl iubim pe Isus cu adevărat, îi iubim și pe oameni la fel, și aceasta este modalitatea de răspândire a Evangheliei.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:25

CITEȘTE NOTELE!

Ai auzit vreodată expresia “Citește notele”? Iată cum a apărut această expresie:

Cu mulți ani în urmă, un om a vrut să cânte în Orchestra Imperială, dar nu știa să cânte la nici un instrument. Deoarece era o persoană foarte bogată și influentă, a cerut să fie admis în orchestră, doar ca să poată apărea înaintea regelui.

Dirijorul a acceptat să îl primească, oferindu-i un loc în rândul al doilea al orchestrei. Cu toate că nu știa să citească notele muzicale, i-a fost dat un flaut, iar când orchestra cânta, el ridica flautul la gură și mișca din degete ca și cum ar fi cântat. A trecut prin toate partiturile și concertele, dar nu scotea nici măcar un sunet.

Înșelătoria a durat doi ani. Într-o zi, Orchestra Imperială a fost preluată de un nou dirijor. El a spus tuturor că vrea să asculte, în mod personal, fiecare instrumentist. Audiția avea drept scop, eliminarea tuturor celor ce nu erau suficient de buni pentru nivelul impus de noul dirijor.

Unul câte unul, instrumentiștii au cântat în fața noului dirijor. Îngrozit și plin de teamă, când i-a venit rândul pretinsului flautist, acesta a invocat motivul că este bolnav. Însă doctorul care a fost chemat să îl examineze, susținea contrariul - era perfect sănătos. Așa că, dirijorul a insistat să-l audă pe flautist interpretând ceva în fața sa.

Sosise ceasul în care, cu rușine, interpretul impostor, a trebuit să recunoască - era doar... un impostor... și nu un flautist... erau un flautist impostor... un flautist care doar învățase să mimeze... dar nu și să cânte!

Aceea a fost ziua în care a fost “citit” de experimentatul dirijor.

Aplicație:

Mulți dintre noi trec prin etapele vieții de creștin. Frecventează biserica sau grupul de tineri, cunosc versete biblice și fac fapte bune. Totuși, în realitate, ei doar mimează! Sunt niște impostori! Va veni ziua când toți vom fi chemați să stăm înaintea Judecătorului cerurilor și pământului să “citim notele”.

Nimeni nu se va putea ascunde în mulțime. Impostorii vor fi separați de adevărații “interpreți”. (Vezi Matei 12:36-37 și 25:31-46)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:30

ALEGE-O PE MARY!

Scrisoarea de mai jos a apărut în cartea "Scrisori către copiii mei" de Dan Taylor.
Dan scrie fiului său Matthew.

Dragă Matthew,

Când eram în clasa a șasea eram un american sută la sută. Eram deștept, sportiv și incredibil de drăguț. Lucrurile au coborât cu o viteză uimitoare când am ajuns la liceu, dar, cel puțin în acel an, în clasa a șasea, le-am avut pe toate.

Din nefericire, am avut-o și pe Miss Owens ca ajutor de profesor. Ea îl ajuta pe dl. Jenkins, profesorul nostru. Ea știa că, în ciuda faptului că eram deștept și frumos, mai era unul sau două lucruri la care aș fi putut lucra.

Unul dintre lucrurile care se așteptau de la tine în clasa a șasea era să înveți să dansezi. Părinții mei au avut rezerve la început, dar din moment ce erau dansuri clasice, au fost în final de acord.

De fiecare dată când mergeam să exersăm dansurile făceam un lucru îngrozitor. Băieții se aliniau la ușa clasei noastre. Apoi, rând pe rând fiecare mergea să-și aleagă o parteneră. Fetele stăteau în băncile lor, iar pe măsură ce erau alese se alăturau băiatului care o onorase.

Crede-mă, băieților nu le plăcea să facă acest lucru; cel puțin, mie nu-mi plăcea. Dar gândește-te cum trebuie să se fi simțit fetele acelea. Gândește-te la așteptarea alegerii tale, la cine va fi aleasă înainte și la îngrijorarea că vei fi aleasă de cineva pe care nu îl suporți, sau dacă vei fi aleasă vreodată!

Gândește-te, cum te-ai fi simțit tu dacă ai fi fost în locul lui Mary. Ea stătea undeva într-o bancă destul de în față, în partea dreaptă a clasei. Nu era frumoasă, nu era prea deșteaptă. Era amabilă, dar asta nu era destul în acele zile. Cu siguranță nu era nici sportivă. Avusese poliomielită sau ceva asemănător când fusese mică, una dintre mâini îi era deplasată, iar unul dintre picioare nu era dezvoltat normal. Pe lângă astea era și puțin grasă.

Dar într-o zi, intră Miss Owens în clasă, mă ia deoparte și îmi spune: “Dan, data viitoare când avem lecție de dans, te rog, să o alegi pe Mary.”

Mai bine mi-ar fi spus să zbor până pe Marte. A fost o idee atât de nouă și de inadmisibilă încât abia am putut-o pricepe. Adică, trebuia să aleg pe cineva, altcineva decât cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai populară, cea mai sportivă atunci când îmi venea rândul? Asta era asemenea încălcării vreunei legi a naturii.

Atunci miss Owens a făcut un lucru cu totul îngrozitor. Mi-a spus că era o faptă creștină. Am știut imediat că eram condamnat. Eram condamnat pentru că știam că are dreptate. Era exact genul de faptă pe care Isus ar fi făcut-o. Am fost chiar surprins că nu mi-am adus aminte de vreo lecție de la Școala Duminicală care să povestească despre “Isus invitând o fată șchioapă la dansul Yeshiva.” Eram condamnat.

Alegerea lui Mary se ridica împotrivă la toată faima pe care o acumulasem.

A venit și ziua când aveam lecție de dans. Dacă Dumnezeu mă iubește cu adevărat, mă gândeam eu, mă va face să fiu ultimul. Atunci alegerea lui Mary nu ar provoca valuri. Astfel aș face ce trebuie fără să mă coste nimic.

Poți ghicii unde am fost. Din nu știu ce motiv, dl Jenkins m-a pus pe mine primul în linie. Și, iată-mă, cu inima bătând să-mi iasă din piept, experimentând ce trebuie să fi simțit fiecare fată.

Fețele fetelor erau îndreptate spre mine, unele zâmbind. M-am uitat la Mary și am văzut că era pe jumătate întoarsă spre spatele clasei, cu capul plecat. Dl Jenkins a spus: “În regulă Dan, alege-ți partenera.” Îmi amintesc că mă simțeam foarte departe, dar mi-am auzit vocea spunând: “O aleg pe Mary.”

Niciodată nu am văzut virtutea mai bine răsplătită. Încă mai văd fața ei uimită în mintea mea. Și-a ridicat capul, iar pe fața sa reînnoită de plăcere și surprindere și jenă în același timp era cel mai curat zâmbet de încântare și chiar mândrie pe care l-am văzut în întreaga mea viață. A fost atât de pură încât a trebuit să privesc în altă parte deoarece nu meritam recunoștința.

Mary a venit și m-a luat de braț, așa cum fusesem instruiți, și a pornit alături de mine, în ciuda tuturor problemelor sale, asemenea unei prințese.

Mary are vârsta mea acum. N-am mai văzut-o după terminarea școlii. Nu știu cum i-a fost viața sau ce face. Dar mi-ar place să cred că are o amintire plăcută, cel puțin a unei zile din clasa a șasea. Eu știu că am.

Copyright Daniel Taylor. Folosită cu permisiunea editurii InterVarsity Press, P.O. 1400, Downers Grove, IL 60515

Aplicație:

Vestea cea bună a Evangheliei este aceea că am fost aleși de Dumnezeu. Tu ești o persoană specială în ochii lui Dumnezeu. El s-a uitat peste lumea întreagă și dintr-un motiv necunoscut te-a văzut pe tine și m-a văzut pe mine și a zis:

“O aleg pe Natalia; Aleg pe Mihai; Aleg pe Roland; Aleg pe ___________.”

Cea mai mare zi din viața ta a fost cea în care ai fost ales de Dumnezeu. Da, ai ocazia să-L alegi pe Cristos ca Mântuitor, dar ai privilegiul acesta pentru că El te-a ales primul. “Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână” (Ioan 15:16).

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:32

ZBORUL ÎN V

Te-ai întrebat vreodată de ce rațele sălbatice zboară în stoluri în formă de V? Oamenii de știință de la Cal Tech au făcut-o. Ei au pus computere și simulatoare de zbor la lucru și au descoperit răspunsul - stolurile de rațe zboară în această formație deoarece este cea mai ușoară formă de zbor.

Formația funcționează aerodinamic, asemenea unei aripi unice, adică rezistența vântului este distribuită egal pe fiecare dintre rațe. Aceasta reduce rezistența aerului pe fiecare pasăre în parte. Douăzeci și cinci de rațe care zboară împreună pot călători mai mult cu 70% decât ar reuși o rață ce zboară singură.

Deoarece rața conducătoare se situează ușor în spatele punctului de formare a V-ului perfect, cele două alăturate care o urmează eliberează o parte din rezistența vântului ce acționează asupra ei. Astfel nu trebuie să depună un efort mai mare decât celelalte.

Beneficiul acestui tipar de zbor în V (pentru că acționează ca o singură aripă) funcționează biunivoc. În timp ce pasărea conducătoare trage după ea și pe celelalte, cele ce o urmează ușurează efortul depus de către conducătoare.

Aplicație:

De la aceste păsări putem învăța că, în ciuda faptului că trăim într-o societate care promovează individualismul și autosusținerea, funcționăm mult mai eficient în comunitate.

Asemenea acestor rațe, și noi am fost creați de Dumnezeu ca să lucrăm împreună, să slujim împreună, să ne încurajăm și să ne sprijinim unii pe alții.

Când cooperăm și îi ajutăm pe alții să reușească, nu numai că realizăm multe, dar o facem cu mai puțin stres și mult mai ușor.

Hai să o facem așa cum vrea Dumnezeu!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:34

ÎNȚEPĂTURA DE ALBINĂ

E vacanță. O familie este într-o călătorie cu mașina. Este cald și toate geamurile mașinii sunt deschise, fiecare bucurându-se de răcoarea provocată de viteză. Dintr-o dată, o albină intră în mașină și începe să bâzâie primprejur, amenințător. Una din fetițele care stătea pe bancheta din spate, alergică la înțepătura de albină, începe să strige. Dacă ar fi înțepată, ar putea muri într-o oră. “Tati!” strigă ea îngrozită. “O albină! O să mă înțepe!” Tatăl trage mașina pe dreapta și se întoarce, încercând să prindă albina. Zburând spre el, albina se lovește de parbriz și acesta o prinde în pumn.

Ținându-o în pumnul închis, tatăl așteaptă inevitabila înțepătură. Albina își înfige acul în mâna tatălui și el, de durere, deschide pumnul, eliberând albina. Aceasta este din nou în libertate.

Fetița iar se îngrozește: “Tati, o să mă înțepe!” Dar tatăl îi răspunde liniștit: “Nu, draga mea, fii liniștită. Nu te mai poate înțepa. Privește la mâna mea.”

Acul albinei era acolo, în mâna sa.

Aplicație:

Pavel se bucura în 1 Corinteni 15:55 spunând: “Unde îți este biruința, moarte? Unde-ți este boldul (acul), moarte?” Isus ne spune: “Priviți la mâinile Mele.” Ele au acul lui Satan în ele, acul morții, acul păcatului. Isus are toate acele în mâinile Sale. Când vezi mâinile cu urmele cuielor, realizezi că, de fapt, Isus a îndurat în locul tău, toată durerea de care Satan a fost în stare. El l-a redus pe Satan la “o albină” care poate să zboare și să bâzâie, dar care și-a pierdut acul.

Aceasta este victoria pe care Isus a câștigat-o pentru tine.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:36

BILELE UCIGAȘE

(Această povestire este inspirată din realitate) Mexicanul care tocmai terminase de încărcat camioneta sa era fericit. Grămada de fier vechi ce umple la refuz camioneta sa însemna mâncare pentru copii săi și bani în buzunarele sale odată vândută la reciclare în Mexico City.

Ajuns pe autostradă, din pricina mișcării, dintr-un vechi aparat de radiografiere dentară au căzut niște bile. Aceste micuțe bile radioactive au început să se plimbe de colo colo prin camionetă, unele dintre ele căzând pe stradă.

După ce deșeurile metalice au fost predate și transformate în pesos, bărbatul s-a grăbit să se întoarcă în satul său. Bilele însă se mai rostogoleau prin camionetă. Fără mare efort și fără a le lua multă vreme copii le-au găsit. Erau strălucitoare, valoroase, iar jocul cu bilele a devenit imediat foarte popular în sat. Bilele au ajuns imediat foarte prețuite de copiii din zonă.

Nu după multă vreme, tot mai multă lume din sat a început să prezinte simptome similare: iritații de piele, oboseală, pierderea părului, vomă. După mai multe luni de zile un număr mare de oameni din sat au murit. Adevărul a ajuns să fie descoperit: zeci de oameni sufereau din pricina expunerii la iradiații puternice.

Frumoasele biluțe păstrate, comercializate, prețuite s-au dovedit a fi atât încântătoare, cât și mortale.

Aplicație:

Păcatul este asemenea acestor bile metalice.

Cu toate că, de cele mai multe ori, totul pare inofensiv, la început,poate chiar distractiv, păcatul este întotdeauna nociv (vezi Iov 20:12-15).

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:37

VÂNĂTOAREA DE LUPI LA ESCHIMOȘI

Conform tradiției, iată felul în care vânează un eschimos lupii. La început, eschimosul ia un cuțit foarte bine ascuțit și îl încinge în sânge, după care îl lasă să înghețe. Adaugă apoi strat după strat sânge până când lama cuțitului este complet acoperită de sângele înghețat.

Apoi, vânătorul fixează cuțitul în pământ cu lama în sus. Lupul depistează foarte ușor mirosul de sânge datorită mirosului său foarte fin.

O dată descoperit cuțitul, acesta începe să lingă sângele de pe lamă. Linge din ce în ce mai repede. Curând, ajunge la lama cuțitului dar nu se oprește deoarece gustul îi place.

Dorința sa pentru sânge devine tot mai de nestăpânit. Noaptea arctică și friguroasă îl face să nu simtă că lama i-a brăzdat limba și sângele pe care îl linge acum cu atâta poftă este de fapt sângele său. Apetitul carnivor continuă până când cade mort în zăpadă!

Aplicație:

Mulți tineri încep să folosească droguri, alcool, să fumeze sau să se implice în activități sexuale din pricina aceleiași atracții care îl face pe lup să lingă sângele. Totul pare a fi frumos și delicios la început, dar nu duce la satisfacție. Dorința se transformă în patimă și asta duce la situații de criză sau chiar la moarte.

Nu te lăsa păcălit de tentațiile păcatului. Asemenea lupului, putem rezista o vreme. Totuși, adevărul iese la iveală. Păcatul duce la moarte și distrugere. “Căci plata păcatului este moartea” (Romani 6:23)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:38

RĂSPÂNDIREA CUVÂNTULUI

O legendă povestește despre întoarcerea lui Isus în ceruri, după ce își terminase lucrarea pe pământ. El s-a întors purtând în trup semnele morții sale pe cruce.

Îngerul Gabriel s-a apropiat de El și i-a spus: “Doamne, trebuie să fi suferit îngrozitor pentru oamenii de acolo.”

“Am suferit” i-a răspuns Isus.

“Și, știu aceștia cât de mult I-ai iubit și tot ce ai făcut pentru ei?” a continuat el.

“O, nu.” a spus Isus. “Încă nu. Acum doar o mână de oameni din Palestina, știu ce s-a întâmplat.”

Gabriel a rămas înlemnit. “Atunci ce ai făcut” a întrebat el “ca toți să poată afla despre dragostea Ta pentru ei?”

“Ei bine, i-am rugat pe Petru, Iacov, Ioan și pe alți câțiva să spună oamenilor despre Mine. Cei cărora le vor spune, și ei, la rândul lor, vor spune mai departe și astfel Evanghelia va fi răspândită în întreaga lume. În final, întreaga omenire va fi auzit despre Mine și despre ce am făcut pentru ei.”

Gabriel s-a uitat sceptic. Știa că oamenii nu sunt de încredere. “Da,” a spus el, “dar dacă Petru și Ioan și Iacov vor fi foarte împovărați și nu vor reuși să spună la prea mulți? Dacă cei cărora le vor spune ei vor uita? Și dacă prin secolul 20, 21, oamenii vor fi prea ocupați să spună altora despre Tine? N-ai făcut și un alt plan?”

“Nu, nu am făcut nici un alt plan.” a răspuns Isus. “Mă bizui pe ei!”

Aplicație:

S-a spus că credința creștină mai are doar o generație și va dispărea. Asta din pricina faptului că fiecare generație primește responsabilitatea de a spune mai departe.

Îți faci partea?

“Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” (Matei 28:19)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:39

FRUMOASA ȘI BESTIA

Îți amintești scena din filmul de desene animate al lui Walt Disney, Frumoasa și Bestia, când Bestia era pe punctul de a-și mărturisi dragostea față de Belle? Cogsworth privea cu anticipare euforică, sperând că Belle va răspunde pozitiv și atunci GATA! Blestemul care a transformat castelul într-un loc al urâciunii ar fi fost îndepărtat.

Ținând-o de mână pe Bestie, Belle a cerut permisiunea de a privi în oglinda magică ca să-l vadă pe tatăl ei. Văzându-l atât de tulburat, a aruncat oglinda și a șoptit rugător: “Trebuie să merg la el.”

“Atunci, du-te la el” a răspuns Bestia. Aceste patru cuvinte au valorat cât mii.

Cogsworth a intrat mai târziu în cameră cu un aer triumfător și i-a spus Bestiei: “Trebuie să recunosc că lucrurile merg ca pe apă.”

Însă, toată speranța s-a spulberat atunci când Bestia a rostit cele mai semnificative cuvinte din întreg filmul: “Am lăsat-o să plece.”

Pe măsură ce aceste cuvinte se imprimau în el, Cogsworth a scuturat din cap și a spus: “Ce-ai făcut?”

Vă puteți imagina impactul gestului Bestiei? Eliberarea lui Belle însemna ‘subscrierea’ împărăției sale într-un blestem de veșnic întuneric; însemna că orice speranță de revenire de sub blestem se risipise. A irosit astfel singura și poate ultima șansă de ieșire de sub blestem. Dar a eliberat-o. De ce a făcut asta?

“A trebuit”, a răspuns Bestia “O iubesc.” Bestia a înțeles că un îndrăgostit nu poate ține ostatec obiectul dragostei sale.

Aplicație:

Poate o scenă similară s-a ‘jucat’ în ceruri, atunci când Dumnezeu l-a ‘eliberat’ pe frumosul înger Lucifer, care să răzvrătise împotriva Lui, hotărât fiind să meargă pe propria sa cale. “Ce ai făcut?” a întrebat arhanghelul Mihail, sau Gabriel, sau vreun alt înger, realizând că acest lucru va aduce suferință și mizerie în întreaga creație a lui Dumnezeu.

Dar ce credeți despre noi, despre tine și despre mine? Cu toate că Dumnezeu ar putea să ne forțeze să Îl iubim, El nu o face. El ne eliberează. “Îi iubesc prea mult”, spune El. Dumnezeu ne iubește și ne lasă liberi, să mergem pe drumul ales de noi, chiar știind că mizeria și suferința vor fi rezultatul cel mai probabil. Totuși, asemenea lui Belle (Frumoasă), avem ocazia să ne întoarcem și să schimbăm mizeria și suferința în bucurie și sărbătoare.

Ori de câte ori o persoană se întoarce la Tatăl cel iubitor, îngerii se bucură (vezi Luca 15:10).

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:40

PRINS DE FURTUNĂ

Un om ce se plimba pe muntele Chugach din Alaska a realizat că se apropia o furtună, și a început să grăbească pasul spre adăpostul montan, sperând să ajungă acolo înainte de izbucnirea furtunii. Dar era prea târziu.

Furtuna a lovit cu atâta furie încât nu mai putea vedea nici măcar un metru înaintea ochilor. Vântul ridica zăpada și gheața, acestea doborându-l de pe picioare, deseori, în lupta sa pentru supraviețuire. Cu toate că știa că era aproape de adăpost își pierduse sensul direcției și nu putea să-și dea seama încotro să o ia. În final a căzut într-un banc de zăpadă ud până la piele și total epuizat. Nu putea merge mai departe. A abandonat, lăsându-se în voia sorții.

În timp ce zăcea în zăpadă i s-a părut că aude ceva asemănător unui plânset sau scheunat de câine. A strigat și a încercat să se târască în direcția sunetului. Cu siguranță era un câine rătăcit din pricina furtunii. Când l-a găsit a realizat că era un pui de câine care, cumva, se pierduse de mama sa și îngheța acum de frig. Bărbatul a început repede să frece blana câinelui, încercând să îl încălzească și să-i stimuleze circulația sangvină. L-a încălzit chiar cu suflarea sa, luptând să țină în viață micuțul animal.

În ziua următoare, când salvamontiștii i-au găsit erau amândoi vii. Au descoperit că, în încercarea sa de a-l ține în viață pe cățel, omul și-a salvat propria viață.

Aplicație:

Când îi slujim pe alții, facem mult bine pentru ei. Dar, mai important, ne schimbăm noi. Noi suntem cei ce beneficiază. Noi creștem, devenind mai asemănători lui Cristos. Dacă te simți gol din punct de vedere spiritual s-ar putea să ai nevoie să te oprești din a te gândi numai la tine și de a începe să îi slujești pe alții. Drumul spre sănătate spirituală începe cu dăruirea de sine.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Lun 21 Dec 2009, 19:41

NĂSCUT SĂ ZBORI

Într-o zi o găină a găsit un ou. L-a luat și l-a clocit până când a ieșit din el un pui. Puiul era deosebit de ceilalți deoarece oul găsit era al unui vultur, abandonat din cine știe ce motiv. Astfel, un vultur a intrat într-o familie de găini. Vulturii sunt cele mai impresionante dintre păsări, scrutând orizontul la înălțimi amețitoare cu grație și ușurință pe când găinile nici măcar nu știu să zboare. De fapt găinile sunt atât de inferioare încât scormonesc și mănâncă din gunoaie.

Previzibil, micul vultur, crescut între găini a ajuns să creadă că și el este găină. Umbla de colo colo, mânca gunoaie și scotea sunete asemănătoare cu ale găinilor.

Într-o zi, s-a uitat în sus și a văzut un vultur ce zbura maiestuos în văzduh. Când și-a întrebat familia cum se numea acea pasăre, ei i-au răspuns: “Este un vultur. Dar tu nu vei putea fi niciodată fi asemenea lui. Tu ești doar o găină.” Și cu asta s-au întors la ciugulitul prin gunoaie. Vulturul și-a petrecut întreaga viață privind spre cer la alți vulturi, tânjind să fie asemenea lor, și împreună cu ei printre nori. Dar niciodată n-a încercat să-și ridice aripile și să încerce să zboare. Vulturul a murit convins că este doar o simplă găină.

Aplicație:

Tu ai fost născut să zbori. Dar o parte din tine crede și acționează asemenea unei găini. De ce? Pentru că lumea îți spune continuu că ești doar o “găină”. Dumnezeu te-a creat “cu puțin mai prejos decât îngerii” (vezi Psalmul 8; Evrei 2:7). Simți vreodată că ar trebui să fie ceva mai mult în viață decât ceea ce experimentezi? Privește în sus! Întinde-ți aripile și zboară! Dumnezeu vrea să fii tot ceea ce te-a creat El să fii.

Apostolul Petru scrie în 1 Petru 1:14 “Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele pe care le aveați altădată când erați în neștiință.” În alte cuvinte “nu mai trăiți ca niște vulturi care cred că sunt găini.” Nu mai ești neștiutor. Știi cine ești. Ești născut din nou prin Cuvântul viu și veșnic al lui Dumnezeu. Acum trăiește așa. Întinde-ți aripile și zboară.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   

Sus In jos
 
Povesti, povestioare
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 5 din 23Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 14 ... 23  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: