Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» BANCURI
Astazi la 08:23 Scris de dolion

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Astazi la 08:22 Scris de dolion

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Joi 19 Oct 2017, 08:28 Scris de Anahoret

» Limba română
Joi 19 Oct 2017, 07:54 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mar 17 Oct 2017, 18:51 Scris de dolion

» Morala crestina
Mar 17 Oct 2017, 18:46 Scris de dolion

» POEZIE
Mar 17 Oct 2017, 18:45 Scris de dolion

» Ce mi-a placut azi
Vin 13 Oct 2017, 23:36 Scris de Ion

» Invatamant
Vin 13 Oct 2017, 19:11 Scris de Anahoret

» Americane
Joi 12 Oct 2017, 01:26 Scris de Ion

» LA TACLALE CU ABBILBAL (III)
Sam 23 Sept 2017, 18:44 Scris de ostrovna

» ENGLISH
Joi 21 Sept 2017, 20:45 Scris de Ion

» Veștile triste
Mier 20 Sept 2017, 18:37 Scris de ostrovna

» ION
Dum 17 Sept 2017, 01:23 Scris de Ciprian

» POPASUL DOLION (III)
Mier 13 Sept 2017, 06:34 Scris de dolion

» ASTAZI E ZIUA TA...
Mar 12 Sept 2017, 22:14 Scris de Ion

» Va mai exista Romania ?
Lun 04 Sept 2017, 11:52 Scris de zaraza26

» ZBOR DE CONDOR
Dum 03 Sept 2017, 21:55 Scris de ostrovna

Cuvinte-cheie
brasov comment-143 problema sibiu placut romana 1 curiozitati noapteacahotii Limba 23 drumetie istorie English
Octombrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Povesti, povestioare

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1 ... 5, 6, 7 ... 14 ... 23  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 25 Dec 2009, 12:25

Alaturi de alte animale care se aflau in jurul Pruncului nascut in staulul de la Betleem, au fost si cateva insecte. Pentru a nu-L speria pe micut cu zumzetul lor, insectele au ramas in grup, la intrare.

Dar Iisus, cu un gest al manutelor sale mici, le chema, iar ele se precipitara, grabindu-se sa-I aduca micile lor daruri. Albina i-a oferit mierea ei dulce, fluturele frumusetea culorilor, furnica un bob de orez, viermele de matase un firisor invizibil de fin ce era. Viespele, nestiind ce sa-i ofere, I-a promis ca nu va mai intepa pe nimeni, iar musca s-a oferit sa vegheze, fara sa bazaie, somnul micutului Iisus. Doar o mica insecta nu a indraznit sa se apropie de copil, stiind ca nu are nimic de daruit.

Si asa, mica insecta a rams timida la usa, cu toate ca tare ar fi dorit si ea sa-I arate si ea iubirea. in timp ce statea cu inima plina dar cu capul plecat, gata gata sa paraseasca staulul, auzi o voce: „Ei tu, micuta insecta, de ce nu te apropii?” Era insusi Iisus cel ce-l intrebase. Atunci, emotionata, mica insecta zbura pana la leaganul copilului si se aseza pe manuta acestuia. Era atat de emotionata pentru atentia primita, ca ochii i se umplera de lacrimi. Alunecand pe minusculul obraz, o lacrima se opri in palma lui Iisus: „multumesc”, rosti acesta, cu zambetul pe mica fata de copil. „Acesta este unul dintre cele mai frumoase daruri”. in acel moment, o raza de luna ce privea curiosa pe fereastra, ilumina lacrima. „Iata, a devenit o picatura de lumina!”, zise Isus surazand. „De azi inainte vei purta intotdeauna cu tine aceasta raza luminoasa. si te vei chema licurici”.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 25 Dec 2009, 12:26

Printre cele mai vechi relatari despre pomul de Craciun este un text din 1605, scris de un taran german aflat in vizita la Strasbourg: descria un pom de crengile caruia s-au atarnau ornamente din hartie, fructe si dulciuri.
In anul 1611, in Germania, ducesa de Brieg, intr-un colt al salonului pregatit pentru sarbatorile de iarna, a dat dispozitia sa fie adus un brad din padurea apropiata, iar in 1737, un document relateaza despre o femeie care a pregatit cate un pom de Craciun pentru fiecare dintre fiii ei, in care a fixat lumanari si a asezat daruri sub crengi.
Un alt pom impodobit de Craciun apare in Egipt: un pin ce semnana cu o mica piramida. Un calator a reluat ideea, imitand piramidele egiptene cu un brad crescut in Europa. Martin Luther, apoi, a avut ideea de a acoperi bradul cu mici lumanari, pentru a reprezenta viata si credinta.
O frumoasa legenda a fost povestita de un taietor de lemne ce se intorcea acasa intr-o noapte geroasa, cu luna plina. A avut revelatia spectacolului fascinant al stelelor ce straluceau printre ramurile unui pin acoperit de zapada si ghiata. Pentru a reda sotiei frumusetea peisajului, barbatul a taiat un pin din apropiere, l-a aoperit cu panglici si lumanari albe pentru a reprezenta zapada, ghiata si stelele. Sotia, lumea si copiii ce se apropiau au fost atat de fascinati de pinul impodobit incat de atunci, pomul de Craciun nu a mai lipsit din nici o casa.
in 1846, regina Victoria, printul Albert si copiii s-au fotografiat langa un brad impodobit, lansand astfel o moda ce se raspandi in tot regatul. si de aici, in Statele Unite: primul presedinte american ce a preluat ideea a fost Franklin Pierce. in 1889 Benjamin Harrison a declarat ca pomul de la Casa Alba facea deja parte din traditia americana.
Primii brazi taiati au fost vanduti in 1851 pe o strada foarte aglomerata din NewYork, cu mare succes. Comertul cu brazi a dus la devastarea padurilor. Pentru a le salva, Theodore Roosvelt a decis ca la Casa Alba traditia bradului sa inceteze.
Primii brazi artificiali au aparut in 1880 in Germania, tot in idee salvgardarii padurilor, idee preluata rapid de o casa producatoare americana.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 25 Dec 2009, 12:27

• Lumea animalelor. Se spune ca la miezul noptii dintre 24 si 25 decembrie, in fiecare an, in lumea animalelor din ograda omului (mai exact cele din ferme si crescatorii) se intampla ceva magic: toate primesc un dar special, cu totul neobisnuit: pot cuvanta.
Cabaline si cornute, porcine si pasari de curte incep si vorbeasca intre ele, schimband stranii secrete despre oameni. in special despre stapanii lor. Cel mai bine ar fi sa nu le asculte nimeni. Legenda spune ca celui tentat sa le asculte i se va intampla o mare nenorocire, va putea orbi sau chiar mai rau, va putea muri.
• Rudolph, renul lui Mos Craciun. O legenda moderna nascuta in Statele Unite este aceea a bunicii renilor, inventata de conducerea de la Montgomery Ward (un mare lanti de magazine americane) in 1939, care a hotarat sa faca un cadou special propriilor clienti: un nou basm de Craciun. S-a nascut astfel Rudolph, bunica renilor, ce avea un nas mare si rosu, un fel de „bobocul de gasca cel urat”. A fost insa salvata de Mos Craciun prin puterea sa magica: i-a transformat defectul fizic intr-un lucru stralucitor, devenit de mare pret in lungile nopti cufundate in ceata.
• Sania lui Mos Craciun. Aceasta legenda este nordica. La origine, sania lui Mos Craciun era trasa de un singur ren. in varianta urmatoare apar 8 reni. in fine, lor le se mai adauga si bunica renilor si insasi Rudolph. Acest numar mare de reni ce trag la sania magica explica viteza cu care Mos Craciun reuseste sa faca fata nenunaratelor solicitari provenite de la copiii din lumea intreaga.
• Steaua de Craciun. Faimoasa floare care de secole se leaga de minunatele pregatiri de Craciun, se pare ca s-a nascut din darul unui copil. Legenda spune ca in 25 decembrie dintr-un an uitat de istorie, un copil sarac a intrat intr-o biserica pentru a-i oferi lui Isus un dar de ziua nasterii sale. Fiind trist si rusinat de nedemnul sau dar, un brat de vreascuri, copilul a inceput sa planga. O lacrima a ajuns pe nuielele culese de pe marginea drumului si...minune: vreascurile s-au transformat imediat in cea mai rosie si frumoasa floare pe care el a vazut-o in viata lui. si, bineinteles, cel mai frumos dar pentru Isus.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 25 Dec 2009, 12:29

Poate nu stiti, dar renii ce trag sania lui Mos Craciun trebuie sa fie neaparat opt. De ce? Raspunsul il poate oferi chiar intamplarea ce s-a petrecut in timuurile noastre.
Craciunul se apropia cu pasi repezi, asa ca lumea a inceput sa se umple cu lumini, cantece, culori, intr-o atmosfera plina de magie...iar Mos Craciun era si el deja in agitatie. Incarcat cu daruri pentru copiii din toata lumea, se pregatea de marea plecare, cand s-a intamplat ceva neprevazut. Aschiuta, Fulgerul, Goana si Ardoarea, patru dintre renii sai fideli, mandrii de coarnele lor, dar cam batraiori, dupa mai bine de o suta de ani de serviciu fara gresala, s-au hotarat sa se pensioneze: nu se mai simteau in stare sa suporte efortul cu adevarat epuizant. Ce sa faca? Ce-i drept, o suta de ani este o perioada indelungata, asa ca Mos Craciun nu putea sa refuze cererea lor.
Pentru ca timpul il presa, Mosul s-a pus imediat pe treaba, pregatind un mare anunt ce cuprindea urmatoarele cuvinte: „Cautam reni, salariu mare, disponibilitate imediata” si atarna anuntul de poarta. Dar au trecut zile in sir si nu s-a prezentat nimeni. Mos Craciun incepea sa-si faca probleme, dadea coninuu telefoane, trimitea e-mail-uri in toata lumea si fax-uri in cele mai indepartate colturi ale pamantului...
In fine, s-au prezentat la un moment dat patru reni frumosi: o tanara pereche cu cei doi copii ai lor, cu ochi langurosi si migdalati. Mama si tata erau fara ocupatie, veneau de foarte departe si cautau de lucru si o casa unde sa locuiasca.
Familia frumoasa l-a cucerit imediat pe Mos Craciun, dar asa cum se intampla adesea, nedumerirea pusese stapanire pe mintea bietului batran: renii cei mici erau capabili sa traga cu forta la sania plina cu daruri? Atunci renul-mama a avut o idee geniala: a cumparat opt patine si le-a fixat pe picioarele celor doi mici reni, Fulger si intuneric: ideea s-a dovedit un succes!
Trupa de reni s-a compeltat imediat, iar Fulger si intuneric, ajutati de patinele lor, nu simteau efortul si zburau ca rachetele, depasind orice obstacol. Si asa, ca intotdeauna, Mos Craciun a fost si de data aceasta punctual pentru a lasa un sac cu daruri prin hornurile caselor in care se aflau copii cuminti.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 31 Dec 2009, 14:45

Un misionar care traise în China timp de mai multi ani si un cântaret care statuse acolo doar doua saptamâni se întorceau în Statele Unite pe bordul aceleiasi nave. Când acostara la New York, misionarul vazu ca pe tarm o mare multime de admiratori îl astepta pe cântaret.
- Doamne, nu pot întelege, murmura misionarul nostru. Eu am dedicat Chinei patruzeci si doi de ani din viata mea, în vreme ce el a stat acolo abia doua saptamâni si iata ca aici sunt mii de persoane venite sa-i ureze lui bun sosit acasa, câta vreme pentru mine nu a venit nimeni.
Domnul îi raspunse însa:
- Fiul meu, tu înca nu ai ajuns acasa.

- Într-o buna zi, un calator trecu pe la un rabin faimos.
Fu uimit sa vada ca rabinul nu avea altceva decât o odaie plina de carti. Avea drept mobila doar o masa si o lavita.
- Dar, învatatorule, unde-ti este mobila? întreba calatorul nostru.
- Dar a ta unde este? întreba la rându-i rabinul.
- A mea? Pai, eu sunt doar în trecere pe aici, raspunse calatorul.
- Si eu la fel, zise rabinul.

(Bruno Ferrero)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 31 Dec 2009, 14:48

Un foarte tânăr norișor de ploaie (și este lucru știut că viața norilor este în genere scurtă și agitată) descindea pentru prima oară din ceruri împreună cu un șir de nori denși și cu înfățișarea ciudată.

Pe când treceau deasupra uriașului deșert al Saharei, ceilalți nori, cu mai multă experiență, îl zoriră:

- Hai iute, dacă te oprești aici, ești pierdut!

Norișorul nostru era însă curios din fire, așa cum sunt toți tinerii, și se lăsă să lunece spre capătul șirului de nori, care acum semăna cu o cireadă de vite bune de înjugat.

- Dar ce faci? Mișcă-te odată! șuieră dinapoia lui vântul.

Însă norișorul nostru zărise dunele de nisip auriu și acesta era un spectacol fascinant. Plutea încetișor. Dune!e îi păreau niște nori de aur mângâiați de vânt.

O dună chiar îi surâse, zicându-i:

- Salutare!

Era o dună de nisip tare drăgălașă, abia alcătuită de vântul care îi răscolea coama strălucitoare.

- Salutare! Pe mine mă cheamă Ola: se prezentă norișorul.

- Iar pe mine Una, răspunse duna.

- Cum îți petreci tu acolo jos viața?

- Ei ... cu soare și vânt. Este un pic călduț, dar e destul de bine. Dar tu, cum îți petreci viața?

- Tot cu soare și vânt ... și zburând colo-colo pe cer.

- Viața mea e tare scurtă. Atunci când se va întoarce vântul cel puternic, probabil n-am să mai fiu.

- Și îți pare rău că este așa?

- Un pic. Am impresia că nu sunt bună de nimic.

- Și eu mă voi transforma în curând într-o ploaie și voi cădea pe pământ. Aceasta îmi este menirea.

Duna stătu o clipă pe gânduri și apoi spuse:

- Știi tu că noi spunem că ploaia este ruptă din rai?

- Nu mă credeam chiar așa de important, zise râzând norișorul.

- Le-am auzit pe unele dune mai bătrâne povestind cât este de frumoasă ploaia. După ea, noi ne acoperim cu niște minunății ce poartă numele de iarbă și flori.

- Așa este, le-am văzut și eu.

- Probabil eu nu le voi vedea însă niciodată, conchise duna cu tristețe.

Norișorul nostru cugetă o clipită și apoi zise:

- Aș putea picura eu ploaia acum asupră-ți ...

- Dar astfel tu ai muri ...

- În schimb, tu ai înflori, zise norișorul și se lăsă să cadă, transformându-se într-o ploaie ce avea culorile curcubeului.

În ziua următoare, micuța dună avea să înflorească.



Una dintre cele mai frumoase rugăciuni pe care le știu zice așa: "Doamne, fă din mine o candelă. Aș arde, eu, este adevărat, dar astfel le-aș dărui celorlalți lumină. "



(Bruno Ferrero)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 02 Ian 2010, 14:59

Imparatul îl întrebă pe maestrul Gudo:
“Ce se întâmplă cu un om iluminat după moarte?”
“De unde să știu?” replică Gudo.
“Pentru că tu ești un maestru” spuse împăratul.
“Da sire,” răspunse Gudo, “dar nu unul mort”.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 02 Ian 2010, 15:00

Când învățătorul spiritual și discipolii săi începură să mediteze, pisica ce trăia în mănăstire făcu un zgomot care îi deranjă. Prin urmare învățătorul a ordonat ca pisica să fie legată fedeleș în timpul practicilor de meditație. Ani de zile ulterior când maestrul a murit călugării continuau să lege pisica în timpul sesiunilor de meditație. Când eventual și pisica a murit, a fost adusă o altă pisică pentru a fi legată. Secole mai târziu învățații descendenți ai învățătorului spiritual au scris tratate erudite despre semnificația religioasă a legării fedeleș a pisicii în timpul practicilor de meditație.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 02 Ian 2010, 15:00

Un filozof întâlni într-o zi un maestru zen și vrând să-l pună în dificultate îl întrebă:
“Fără cuvinte și fără tăcere îmi poți spune ce este realitatea?”
Maestrul îi dădu un pumn în față.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 02 Ian 2010, 15:01

Când Yamoka era un tânăr student zen, îl vizită pe maestrul Dokuon. Vrând să-l impresioneze el spuse:
„Nu există minte, nu există corp, nu există Buddha. Nu există bine și nu există rău. Nu există maestru și nu există student, nu există a da, nu există a primi. Ceea ce gândim, ceea ce simțim nu este real. Tot ceea ce e real este Vid. Nimic din aceste lucruri aparente nu există cu adevărat.”
Dokuon a stat liniștit fumând din pipă, fără să spună nimic. Iși luă toiagul în mână și din senin îi trase o lovitură zdravănă. Yamaoka sări în sus furios.
„Dacă nimic nu există cu adevărat și totul este Vid” spuse calm maestrul Dokuon, „ atunci de unde atâta furie?”

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 02 Ian 2010, 15:05

Se spune ca în timpul alergarilor la cursele atletice ale Romei, cei care pariau pe diferiti atleti, obisnuiau sa arunce monezi de aur în calea lor. Cei care se aplecau sa le culeaga pierdeau cursa.
Tot la fel face diavolul cu multi dintre oameni. Iluzia îmbogatirii ii impiedica sa castige.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 02 Ian 2010, 15:06

Felul in care un indian a definit constiinta pare nu numai amuzant, ci si foarte semnificativ:
"Constiinta este un obiect triunghiular ascutit care locuieste în interiorul meu. Cand fac ceva rau, se învarte si îmi produce mari dureri. Dar daca fac în continuare lucruri rele, obiectul se va rasuci atat de mult, încat colturile sale se vor toci si nu-mi vor mai produce nici o durere.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 03 Ian 2010, 00:53

O altfel de poveste!


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 19 Ian 2010, 19:05

Aceasta poveste poate fi catalogata mai precis ca un miracol, povestea este una de-a dreptul incredibila.


Manuta care a cucerit lumea



Aceasta este cea mai fantastica fotografie facuta vreodata. Fotografia a fost facuta de un fotograf american, in timpul unei operatii de coloana, efectuata pe un fat, aflat in uterul mamei in a 21 saptamana. Fotograful nu se gandea, ca va realiza cea mai importanta fotografie din viata lui, scopul initial fiind doar documentarea operatiei de coloana.
In timp ce fotograful Paul Harris fotografia procesul operatiei, efectuate in clinica de chirurgie a Universitatii Vanderbilt din orasul Nashville, Tenesse, el a reusit sa imortalizeze momentul in care copilasul si-a ridicat mana din uterul mamei si a prins degetul medicului.
Fotografia a cutreierat deja lumea, in Irlanda fiind principalul argument impotriva legalizarii avortului.
Manuta care a cucerit intreaga lume, este al lui Samuel Alexander, care s-a nascut la 28 decembrie 1999. Daca ne gandim, ne dam seama cat de vulnerabila este viata unui om. Medicii au fost siguri ca fatul nu ar fi supravietuit in afara uterului, de aceea au decis sa-l opereze in interiorul uterului. Dupa operatie uterul a fost inchis la loc, astfel incat fatul sa se dezvolte in conditii normale.
Prezenta fotografie este considerata cea mai importanta fotografie din domeniul medicinii. Samuel este cel mai tanar pacient care a fost supus unorastfel de operatii.

Probabil Samuel Alexander Arms intr-o zi va avea posibilitatea sa-i stranga mana doctorului Brunner, de data asta in afara uterului mamei.

http://chestii.bro.ro/mist_manuta_care_a_cucerit_lumea.html

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Cristina

avatar

Numarul mesajelor : 5897
Localizare : acolo unde ma regasesc
Data de inscriere : 31/03/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 20 Ian 2010, 09:46

dolion a scris:
O altfel de poveste!
hug mwah! bravo floare dans smile

Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 06:20

Au fost odata, intr-un sat, trei frati gemeni. Semanau foarte mult, atat de mult incat ti se parea ca vezi unul si acelasi om, de trei ori, dar in trei situatii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist si zgarcit. Tot timpul era nemultumit cu ceea ce are, si fata sa era posomorata. Nici cand iesea de la biserica fata sa nu era senina.
Al doilea era un om obisnuit, cand vesel, cand trist. Cand era trist, era leit fratele cel mare. Cand era vesel, era leit fratele cel mic. Despre acesta din urma, ce sa spunem! Parca traia pe alta lume. Bucuria care i se citea pe fata era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre frati. Chiar daca fratii mai mari nu erau mult mai mari decat el, intre el si fratele cel mare parea o diferenta de cativa ani. Nu la trupuri, ca erau aproape la fel de bine dezvoltati. Doar la chip!
Ce sa mai spunem despre fratele mic? Chiar si atunci cand parintii lor au murit, rapusi de o boala necrutatoare, fratele mic a stiut sa ii indemne pe ceilalti sa isi puna nadejdea in Dumnezeu. Cu munca, cu rabdare, au stiut sa o scoata la capat.
Au crescut, s-au casatorit cu fete harnice si frumoase, au avut copii! Au mai trecut multi ani, copiii au crescut mari si gemenii nostri au ajuns bunici.
Intr-un an, cand fratii isi sarbatoreau ziua de nastere, si toata familia era laolalta, cu multimea de copii si nepoti, a aparut un batran cu o fata senina, cu parul lung si alb. A spus ca are daruri pentru toti. A cerut sa stea de vorba doar cu sarbatoritii!
- Spuneti-mi, va rog, cat de mult ii iubiti pe cei din familia voastra, pe copii si nepoti? Eu pot sa va ajut sa le faceti un cadou, sa le daruiti o parte din viata voastra.
Fratii mai mari se uitau, mirati, spre cel mai mic. Aveau incredere in el si se gandeau ca el isi va da seama daca musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dadea nici cel mai mic semn de neincredere! Era vesel ca de obicei. Zise:
- Asta da cadou, sa poti sa primesti puterea de a da o parte din tine altora!
Cel mare nu parea prea incantat:
- Ce sa dau? O parte din viata mea? De ce sa dau? Ca, daca dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cat mai am de trait, sa traiesc. Batranetea e grea, dar mai bine batran decat mort!
- Eu as da un an, zise fratele mijlociu. Dar sa fiu sigur ca ajunge la copii si nepoti.
- As da si eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar sa stie toti ce cadou le-am facut. Dar, daca stau sa ma gandesc mai bine! Cat ar reveni fiecaruia? O luna, doua, cateva zile? Mai bine le tin pentru mine.
Fratele cel mic deveni din ce in ce mai serios. Ceilalti nu il mai vazusera niciodata asa. Il intreba pe musafir:
- Chiar putem face celorlalti cadou o parte din viata noastra? Atunci, eu, eu sunt gata sa mor chiar acum. Am avut o viata frumoasa si fericita. Ce bucurie mai mare ar fi decat sa dau o parte din mine celorlalti? Nu vreau sa ma laud cu cadoul pe care l-as face, dar cred ca orice copil si nepot ar intelege maretia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte! Mai vreau sa ma spovedesc, sa ma impartasesc maine dimineata si gata! Daca as sti ca mai am de trait zece ani, pe toti i-as da, fara sa sovai!
Musafirul le spuse:
- Lucrurile stau altfel! In aceeasi zi ati venit pe lume, si parintii vostri, inainte de a muri, s-au rugat sa parasiti aceasta lume impreuna. Dar, precum se vede, nu sunteti toti la fel de pregatiti pentru moarte. Desi sunteti batrani si timp sa va pregatiti ati avut!
In timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se asezase pe un scaun si incepu sa respire din ce in ce mai greu.
- Cel mai mic ar fi dat si zece ani de viata celorlalti. O viata intreaga a trait pentru ei, asa a ramas si la batranete. Zece ani de viata o sa mai traiasca. Dar batranetea nu ii va fi grea, nu va fi o povara pentru ceilalti, ci o bucurie! Tu, mijlociule, un an o sa mai traiesti de acum inainte.
- Doar un an? intreba mijlociul, nemultumit.
- Da, un an. Bucura-te si de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atat!
Fratii si-au intors privirile spre acesta. Au vazut ca inchisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totusi parte de o moarte linistita!
- Pretuiti bine timpul care v-a ramas, zise batranul celor doi. Nu uitati cat de mare e puterea iubirii pentru ceilalti. Ea, doar ea va mai tine in viata. Pentru aceasta iubire v-a mai lasat Dumnezeu sa traiti, ca sa ii puteti ajuta si pe altii prin aceasta iubire. Care va pregateste pentru viata cea adevarata!
Atat le mai spuse batranul. Deodata, disparu din fata ochilor lor. Cei doi frati se frecau la ochi, nevenindu-le sa creada ca ceea ce vazusera era adevarat. Dar, langa ei, trupul fratelui lor zacea fara suflare!

Danion Vasile

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 06:25

O data un om a semanat cele mai bune seminte, dupa ce a pregatit pamântul arat, si toate astea el le-a facut in mod curat si constiincios. Insa o buna bucata din recolta s-a distrus din cauze inexplicabile.
Ramasitele nesemnificative, pe care a izbutit sa le culeaga, l-au ajutat sa supravietuiasca iarna. Dar daca nu erau facute rezerve mai devreme, familia lui ar fi putut sa moara.
Anul urmator el a ingrijit recolta noua cu straruinta si mai mare. Timpul a fost de partea lui si recolta a fost splendida. Dar cand mai ramasesera cateva saptamani pana la culegerea spicelor, cerul s-a umplut de nori, tuna si fulgera. Iar dupa aceea grindina de marime incredibila s-a abatut asupra pamantului lui si a distrus toata recolta.
Si din nou, tot ceea ce a reusit sa culeaga agricultorul, i-a ajuns numai pentru a supravietui.
Dar el trebuia sa traiasca si sa ingrijeasca de cei dragi, trebuia sa salveze cel putin restul granelor si sa se pregateasca pentru anul viitor.
Si iata ca primavara urmatoare el iarasi a iesit la camp. A imprumutat boabe de semanat si in toamna urma sa obtina recolta mare, caci altfel familia lui ar fi putut sa piara. Pana la semanat ramasese o saptamana. El trebuia sa stranga toate fortele, sa-si ia ca ajutoare pe cei doi fii ai sai si sa inceapa cu administrarea viitorului pentru prezent.
Dimineata urmatoare el s-a ridicat din pat, si o durere brusca i-a sagetat corpul. A inteles ca s-a imbolnavit si ca nu va mai fi in stare sa-si ajute familia. Dar aceasta nu era tot, cei doi fii ai lui de asemenea s-au imbolnavit.
Omul s-a intins pe pat si a inceput sa priveasca tavanul. Destinul lui era ruinat si toate incercarile erau zadarnice. La inceput avea dificultati, acum au napadit nenorocirile. Acum ele erau nu numai pe dinafara ci si in el insusi. Si deodata constiinta omului a fost luminata de urmatoarea deductie: bolile si necazurile lui reprezinta si ele recolta.
Da, noi putem sa dirijam viitorul, schimband lumea inconjuratoare: alegand semintele cele mai bune, pregatind pamântul, selectand mai bine terenurile de pamant. Dar se dovedeste ca nu aceasta este cel mai important.
Se dovedeste ca mult mai important pentru viitor este conditia launtrica, si ca semintele cele mai semnificative se afla in suflet. Asa cum este sufletul nostru, si destinul va fi corespunzator. Daca vecinul are sufletul corupt, el va cadea in patima betiei si va risipi recolta. Si chiar daca isi da seama si, imitandu-i pe ceilalti, incepe sa semene si sa aiba grija de pamanturile lui, totusi recolta lui se va distruge.
Omul a zacut in pat o zi si o noapte. Dupa aceea alta zi si alta noapte. El nu se mai gandea la lucrurile materiale si la bucata de paine. Banuiala lui vaga, ca sufletul nostru e legat de destin, devenea treptat mai clara. Omul s-a uitat imprejurul lui si a observat ca incepuse sa perceapa altfel lumea inconjuratoare.
Si dintr-o data a vazut langa el Bibila, careia mai devreme nu ii acorda prea multa atentie.
Cu maini tremuratoare a luat-o, a deschis-o la intamplare si a citit: De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si implini poruncile Mele, Va voi da ploaie la timp, pamântul si pomii isi vor da roadele lor. Treieratul vostru va ajunge pana la culesul viilor, culesul viilor va ajunge pana la semanat; veti manca painea voastra cu multumire si veti trai in pamântul vostru fara primejdie…(Levitic 26: 3-6)
Si din nou omul bolnav si slabit a avut o revelatie. El tot timpul l-a vorbit de rau si l-a judecat pe vecinul lui frivol. El tot timpul era nemultumit de sine si de destinul lui, socotind ca recolta nu e destul de mare. Era jignit de atitudinea gresita a oamenilor fata de el. In loc de a-si spune sincer opinia, ca sa evite greseala, el se supara si judeca.
Agricultorul a lasat Biblia si s-a lasat furat de ganduri. A simti ca incepuse o schimbare inauntru. Si din nou a deschis Bibila si a inceput sa citeasca la intamplare.
Si socat, cu lacrima in ochi, a citit: Sa nu furati, sa nu spuneti minciuna si sa nu insele nimeni pe aproapele sau….Sa nu nederptatesti pe aproape si sa nu-l jefuiesti. Plata simbriasului sa nu ramana la tine pana a doua zi. Sa nu graiesti de rau pe surd si inaintea orbului sa nu pui piedica…. Sa nu dusmanesti pe fratele tau in mintea ta, dar sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu poti pacatul lui. Sa nu te razbuni cu mana ta si sa nu ai ura asupra fiilor poporului tau, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru…(Levitic 19:11, 13-14, 17-18).
Se dovedeste ca legile legaturii spirituale sunt tot atat de importante, ca si legatura dintre fenomenele fizice. Se dovedeste ca corpul fizic si corpul spiritual sunt starns legate intre ele. Latura fizica poate sa o influenteze pe cea spirituala si s-o formeze. Iar latura spirituala o influenteaza pe cea fizice si poate s-o conduca. Dar spiritul, precum s-a dovedit, joaca un rol crucial. Iar fizicul de fapt este numai o completare a spiritului si este unealta pentru dezvoltarea lui.
Agricultorul s-a uitat inca o data cu uimire in jur si a constat ca lumea devenise minunata. El a inteles ca isi iubreste sotia, desi mai devreme ii facea reprosuri tot timpul si ii cerea supunere. El si-a dat seama cat isi iubeste copii, pe care inainte nici nu-i bagase in seama. Deodata a priceput ca isi trateaza vecinul irational ca pe un copil prostut, care nu trebuie judecat, dar nici sprijinit mereu. In primul rand sufletul lui avea nevoie de ajutor, nu corpul. Deci asistenta cea mai utila era educarea omului. Iar ca sa ajutam sufletul, uneori trebuie sa rasfatam corpul, iar alteori sa-l supunem la privatiuni.
Si in ziua aceea omul a adormit fericit, cu toate ca nu avea viitor. El n-o sa aiba sansa sa semene boabele pentru recolta cea noua, putin probabil sa se insanatoseasca complet. Dar acum, bucata de paine nu mai era criteriul lui principal de fericire. Acum el a priceput cum gandurile sale zilnice inchinate bunastarii materiale i-au otravit sufletul. A inteles ca in ultimii cativa ani a fost necajit.
Sufletul lui nu mai canta, iar lumea isi pierduse limpezimea si profunzimea culorilor. El mereu avea convingerea ca surele umplute cu grau se afla la baza fericirii. Dar acum, bolnav si pe patul de moarte, a priceput ca si sufletul de asemenea a cules recolta, dar in schimb in ultimii ani aceasta recolta s-a constituit din ignoranta, jigniri sporite si zgarcenie.
Dar cand sufletul sufera, exista un mod usor si indiscutabil de a micsora aceste suferinte: omul se indreapta spre tot ceea ce tine de viata materiala, se convinge ca fericirea inseamna bani, bunuri materiale, placeri sexuale. Daca uitam de suflet, pagubele lui devin imperceptibile.
Si acum, bolnav si pe patul de moarte, agricultorul isi adusese aminte de vechiul proverb: “Pagubele cele mai cumplite sunt cele pe care nu le observam.” Acum el a inteles ca cea mai mare fericire vine o data cu fericirea sufletului. Si in ciuda condamnarii lui, el a adormit fericit. In acea noapte el a dormit linistit si calm, iar dimineata urmatoare a observat ca se simte mult mai rau. Toata ziua a respirat greu si durerea ii paraliza tot corpul. Dar in acest timp ceva se schimbase. Necazurile si pierderile, si chiar durerea fizica nu provocau tristete sau agitatie sau nemultumire fata de destin. Durerea l-a facut mai bun si mai indulgent. Durerea l-a facut sa uite de corp si a inspirit un avant catre suflet.
Si daca pentru salvarea si supravietuirea corpului e nevoie de paine, pentru salvarea sufletului e necesara dragostea. Si aceste boabe daruite de Creator intotdeauna sunt clare si mantuitoare. Cu cat mai mult suferea omul, cu atat mai mult iubirea lui fata de Dumnezeu crestea.
A suferit inca cateva zile, dar deja se simtea mai bine, nu numai din punct de vedere sufletesc, ci si din punct de vedere fizic. A vazut ca copii lui s-au facut bine, si a inteles ca atitudinea lui fata de lume il omora si pe el, si pe copii lui. Dupa o saptamani a iesit pe camp, si impreuna cu fiii a semanat boabele. S-au lasat brume, a plouat mult, si totusi recolta era imbelsugata, spicele erau minunate, seminte putrede nu erau.
In fiecare zi semanam in sufletul nostru semintele destinului.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 06:54

Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin și-l întrebă: „Există cu adevărat rai și iad?” „Cine ești tu?” îl întrebă Hakuin. „Sunt un samurai” „Tu? se miră Hakuin, ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui? Ai o mutră de caraghios!” Soldatul se înfurie și duse mâna la teacă, dar Hakuin continuă: „Ai și sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi tai capul!” Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin îi spuse: „Așa se deschid porțile infernului!” La aceste cuvinte, samuraiul, înțelegând în sfârșit pilda maestrului, puse sabia în teacă și se înclină. „Așa se deschid porțile raiului”, zise atunci maestrul.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 06:55

Hogen, un învățat chinez, trăia într-un templu mic, la țară. Într-o zi, au sosit patru călugări rătăcitori și l-au rugat să le dea voie să aprindă un foc în curtea templului, ca să facă baie. Hogen îi auzi vorbind, în timp ce tăiau lemnele, despre subiectivitate și obiectivitate. Se duse la ei și le spuse: „Priviți piatra asta mare. Ce credeți, există doar în mintea voastră, sau în afara ei?” Unul dintre călugări răspunse: „Conform budismului, totul e doar o închipuire a minții. Piatra, deci, se află doar în mintea mea”. „Cred că ai un cap tare greu, remarcă Hogen, dacă umbli cărând cu tine o piatră ca asta!”

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 06:59

Pe când studia, Yamaoka Tesshu vizitase toți maeștrii. Într-o zi, se duse la Dokuon din Shokoku. Dorind să-i arate pregătirea sa, îi spuse: „Mintea, Buddha, ființele, nu există, de fapt! Adevărata natură a fenomenelor este vidul. Nu există realitate, nici iluzie, nici înțelepciune, nici prostie. Nu există nimeni care să dea, nimeni care să primească… Dokuon, care bea tăcut o ceașcă cu ceai, nu spunea nimic. Deodată însă, îl lovi pe Yamaoka cu un băț, făcându-l să sară de durere. „Dacă nu există nimic, îl întrebă Dakuon, ce sari așa?”

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 07:01

Matajuro Yagu era fiul unui celebru spadasin. Tatăl său, convins că fiul e prea leneș pentru a-i egala măiestria, l-a izgonit. Atunci Matajuro s-a dus pe muntele Futara, la celebrul spadasin Banzo. „Vrei să înveți mânuirea săbiei sub îndrumarea mea? Îți lipsesc cele necesare”. „Dacă lucrez din greu, câți ani îmi sunt necesari pentru a ajunge un maestru?”, insistă tânărul. „Restul vieții tale”. „Nu pot aștepta atât. Dacă accepți să-mi dai lecții, voi fi servitorul tău devotat. Cât timp va dura deci?” „Probabil zece ani”, se îmblânzi Banzo. „Tatăl meu a îmbătrânit, va trebui să am grijă de el… Dacă voi munci din greu, cât va dura?” „Treizeci de ani!” „Cum așa? se miră Matajuro, adineauri ai spus că zece ani, iar acum zici treizeci? Aș accepta orice lipsuri, doar ca să învăț această artă într-un timp cât mai scurt!” „Se pare, spuse Banzo, că va trebui să rămâi cu mine șaptezeci de ani căci un om care se grăbește în felul acesta rareori reușește ceva!” „Bine, zise tânărul, înțelegând că-i pedepsește nerăbdarea, accept”. Pentru început, Matajuro primi ordinul să nu amintească nimic de scrimă și să nu se atingă de sabie. În schimb, gătea, spăla vasele, făcea patul, mătura curtea, îngrijea grădina… Așa trecură trei ani și Matajuro se ocupa cu aceleași îndeletniciri. Nici măcar nu începuse să învețe primele noțiuni din arta căreia își dedicase viața. Într-o zi, Banzo se strecură pe la spatele lui și-i dădu o lovitură teribilă cu o spadă de lemn. În ziua următoare, în timp ce Matajuro gătea, Banzo îl lovi din nou, pe neașteptate. De atunci, zi și noapte, Matajuro trebuia să se apere de atacurile surpriză. Nu era clipă în care să nu se gândească la sabia lui Banzo. Atunci zări pe figura maestrului un zâmbet… Matajuro ajunse cel mai mare spadasin din Japonia.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 07:02

Unui predicator îi plăcea să arate că lucrarea Domnului este desăvârșită. Un cocoșat care îl ascultase l-a așteptat la ieșirea din biserică și i-a spus: „Zici că Dumnezeu face bine tot ceea ce face, dar uite cum m-a făcut pe mine!” Predicatorul l-a privit o clipă și i-a răspuns: „De ce te plângi prietene? Pentru un cocoșat, arăți foarte bine!”

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 07:04

Un bătrân arab care arăta ca vai de lume și trăia din mila altora rătăcea pe străzile unui oraș. Nimeni nu-l băga în seamă. Un trecător i-a spus, plin de dispreț:
- Ce faci aici? Vezi bine că nu te cunoaște nimeni.
Omul cel sărman s-a uitat liniștit la trecător și i-a răspuns:
- Nu-mi pasă. Mă cunosc eu însumi și mi-e de-ajuns. Ar fi fost mai cumplit să fie pe dos: să mă cunoască toți și să nu mă cunosc eu.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 07:05

Tagore spune povestea lui Govinda, marele predicator sikh, care citea cărțile sfinte așezat pe o stâncă, lângă un râu. Învățăcelul său, Raghunath cel bogat, s-a înclinat în fața lui și i-a dat două frumoase brățări de aur împodobite cu pietre prețioase. Govinda a luat una din brățări și a învârtit-o între degete. Brățara i-a căzut din mână, a alunecat pe stâncă și a fost înghițită de apele repezi. Raghunath a scos un strigăt și s-a aruncat în apă. A căutat îndelung brățara, în vreme ce Govinda se cufundase din nou în cărți. Se făcuse seară când învățăcelul s-a întors la mal, obosit și ud.
- Dac-ai vrea numai să-mi arăți unde a căzut, i-a spus el înțeleptului, poate că aș găsi brățara. Govinda a luat atunci cealaltă brățară și a aruncat-o în bulboană, spunând:
- A căzut chiar acolo!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 31 Ian 2010, 07:07

Într-o dimineață, califul unei cetăți vestite l-a văzut pe marele vizir pradă unei strașnice tulburări. L-a întrebat care este pricina, iar vizirul i-a spus:
- Îngăduie-mi, rogu-te, să părăsesc chiar azi cetatea.
- De ce?
- Azi de dimineață, când am străbătut piața ca să vin la palat, am simțit o izbitură în umăr. M-am întors și am văzut moartea uitându-se țintă la mine.
- Moartea?
- Întocmai. Am recunoscut-o pe dată, așa cum era ea îmbrăcată în negru și cu un șal roșu. Este aici. Se uita la mine ca să mă sperie. Pentru că mă caută, de asta sunt încredințat. Lasă-mă să plec din oraș tot acum. Am să iau calul cel mai iute și deseară am să fiu la Samarkand.
- Era chiar moartea? Ești sigur?
- Cât se poate de sigur. Am văzut-o cum te văd. Sunt sigur că ea era, așa cum știu că tu ești tu și nimeni altcineva. Îngăduie-mi să plec, rogu-te.
Califul, care ținea la vizir, l-a lăsat să plece. Omul s-a întors acasă, a înșeuat cel mai bun cal și a ieșit în galop printr-una din porțile orașului îndreptându-se prin Samarkand. Ceva mai târziu, califul, mânat de un gând tainic, a hotărât să se deghizeze, cum făcea câteodată, și să iasă din palat. S-a dus singur în piața cea mare, s-a pierdut în zarva târgului, s-a uitat după moarte, a zărit-o și a recunoscut-o. Vizirul nu se înșelase. Era chiar moartea, înaltă și slabă, înveșmântată în negru, cu chipul pe jumătate acoperit de un șal de bumbac roșu. Umbla de colo colo prin piață fără să fie băgată în seamă, atingând ușor cu degetul umărul unui negustor care-și înșira marfa pe tejghea ori brațul unei femei purtând o legătură de frunze de mentă, ferindu-se din calea vreunui copil care alerga spre ea. Califul s-a îndreptat spre moarte. Aceasta l-a recunoscut pe dată, cu toate că era deghizat, și s-a înclinat în semn de respect.
- Am să te întreb ceva, i-a spus încet califul.
- Te ascult.
- Marele vizir este un bărbat încă tânăr, în plină putere, harnic și, după câte știu eu, cinstit. De ce azi de dimineață, când venea la palat, l-ai împins și l-ai speriat? De ce te-ai uitat urât la el?
Moartea a părut ușor surprinsă și i-a răspuns califului:
- Nu vroiam să-l sperii. Nu m-am uitat urât la el, doar că, atunci când ne-am întâlnit întâmplător în mulțime și l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el s-a gândit poate că-l ameninț.
- De ce mirare? a întrebat califul.
- Fiindcă, a răspuns moartea, nu mă așteptam să-l văd aici. Am întâlnire cu el deseară la Samarkand.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   

Sus In jos
 
Povesti, povestioare
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 6 din 23Mergi la pagina : Înapoi  1 ... 5, 6, 7 ... 14 ... 23  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: