Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» Știri muzicale
Ieri la 12:21 Scris de zaraza26

» Evenimente, tirguri si expozitii
Ieri la 12:20 Scris de zaraza26

» Curiozitati si descoperiri
Ieri la 12:15 Scris de zaraza26

» Cum se da premiul Nobel ?
Dum 10 Dec 2017, 23:39 Scris de Anahoret

» Adevaratul Putin
Dum 10 Dec 2017, 23:26 Scris de Anahoret

» ISTORIE DIVERSA
Dum 10 Dec 2017, 23:13 Scris de Anahoret

» Limba română
Vin 08 Dec 2017, 14:45 Scris de zaraza26

» CAMERA DE WHISKY
Joi 07 Dec 2017, 23:48 Scris de Anahoret

» BANCURI
Mier 06 Dec 2017, 13:27 Scris de zaraza26

» Veștile triste
Mier 06 Dec 2017, 13:19 Scris de zaraza26

» Chestii funny
Mar 05 Dec 2017, 10:06 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mar 05 Dec 2017, 09:54 Scris de Anahoret

» Ce mi-a placut azi
Lun 04 Dec 2017, 14:01 Scris de zaraza26

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Lun 04 Dec 2017, 13:52 Scris de zaraza26

» Tehnica(diverse)
Vin 01 Dec 2017, 13:04 Scris de Anahoret

» TEATRUL ROMÂNESC
Sam 25 Noi 2017, 09:57 Scris de Ciprian

» Stiri politice internationale
Vin 17 Noi 2017, 18:53 Scris de Ion

» Trecut versus prezent
Joi 16 Noi 2017, 13:14 Scris de zaraza26

Cuvinte-cheie
triste jazz istorie placut Limba 1 comment-143 English frig drumetie brasov nobel este turism sibiu romana Când curiozitati problema 23
Decembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Povesti, povestioare

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 12 ... 23  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 16:05

Houdini a fost cel mai mare magician al timpului său. El a fost și un fantastic spărgător de lacăte . Susținea că poate evada din orice celulă din lume în mai puțin de o oră.

Într-un mic oraș din Marea Britanie a fost construită o închisoare nouă, iar Houdini a fost provocat să încerce să evadeze. Cum acestuia îi plăceau și provocările și banii, a acceptat propunerea.
Când a sosit ziua cea mare, o mulțime de oameni și reprezentanți media se aflau la fața locului. Houdini a pășit încrezător în celulă și ușa a fost închisă. Și-a dat imediat jos haina și s-a apucat de treabă. Își ascunsese în curea o bucată de oțel flexibil și dur, lungă de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să deschidă încuietoarea.
După 30 de minute încrederea i-a dispărut. După o oră era scăldat în transpirație. După 2 ore, Houdini pur și simplu s-a prăbușit peste ușă, care s-a deschis imediat. De fapt, ușa nu fusese încuiată!

Morala

Ușa nu a fost închisă decât în mintea lui Houdini, dar acesta a acționat ca și cum ar fi avut de învins o mie de lăcate. Aidoma lui Houdini, și noi suntem prizonierii propriei minți. Pentru a evada din “închisoarea mentală”, trebuie mai întâi să realizăm și să acceptăm acest lucru și apoi să găsim căi prin care să ne eliberăm.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 16:56

Aceasta poate fi povestea forumului "Popasul PRISMA CONDOR"

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară și așa, voi avea parte și de ceva aventură!” exclamă el.

Și iată, că porni la drum. Și merse, ce merse și ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Ești suficient de puternic și curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru și îl însoți pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă și întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuși să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă și poți să ne alarmezi de pericole. Nu dorești să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru și îi însoțește pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt și stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor și să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuțită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăși de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoțești în căutarea unei comori și să ne ții de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru și astfel, porniră toți la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajiște iar toți se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le țină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deșert unde se întâlni cu Cămila. “Ești numită oaia deșertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deșert și să ne însoțești în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis și făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru și astfel că el, Oaia și Leul se urcă pe ea, iar împreună și fericiți străbat întreg deșertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Țestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori și ne gândeam dacă ne poți ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ și astfel că porniră toți la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Țestoasă îi îndreptă cu dibăcie către țărm, unde îi aștepta Bufnița.

Acesta le vorbi cu înțelepciunea ei străveche, spunându-le așa: “Felicitări, ați găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toți surprinși.

“Împreună ați străbătut pădurea, ați urcat muntele, ați înfruntat valea, ați întâmpinat cu curaj deșertul și ați traversat oceanul. Niciodată nu ați fi reușit unul fără celălalt.”

Toți s-au uitat unul la celălalt și au realizat că Bufnița avea dreptate!
Toți au găsit PRIETENIA!
Și, într-adevăr, au găsit cea mai de preț comoară!

Morala

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de:
"a împărți” - prietenii împart aproape totul, experiențele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile și tristețiile lor,
“altruism”- prietenii au grijă unii de alții,
“sprijin și grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alții; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important.
Și atunci, construirea și menținerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale forumului nostru. Toți au recunoscut într-un fel sau altul, ca aici se simt bine și se reîntorc cu placere!

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îți este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se folosește o vorbă foarte cunoscută si la noi: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îți spun cine ești”. Când ne uităm la înțelesul amândurora se aseamănă foarte mult și spun un mare adevăr. Ca ființe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca și noi: cu o bază comună și cu obiceiuri comune. Și atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înșine/însene.
Eu sunt mulțumit de cadoul meu, primit prin întâlnirea cu voi!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 17:02

Noi suntem trei, Tu ești trei

Când nava sa a făcut un popas de o zi pe o insulă îndepărtată, episcopul s-a hotărât să își folosească acest interval de timp în modul cel mai profitabil cu putință. A început să se plimbe pe plajă și a întâlnit trei pescari care dădeau la pește. Intr-o engleză stricată, aceștia i-au spus că au fost creștinați de misionari încă cu câteva secole înainte.
Noi, creștini! i-au spus ei cu măndrie, arătând unii către ceilalti. Episcopul s-a arătat impresionat. I-a întrebat atunci dacă au auzit de Rugăciunea Domnului. Nu auziseră. De data aceasta, episcopul a fost șocat.
Atunci, ce spuneți atunci când vă rugați?
Ne ridicam ochii spre cer și ne rugăm astfel: „Noi suntem trei, Tu ești trei, ai milă de noi”.
Episcopul a rămas revoltat de primitivismul rugăciunii și de erezia pe care o conținea ea. De aceea, și-a pierdut întreaga zi încercând să-i învețe Rugăciunea Domnului. Pescarii nu aveau o memorie prea grozavă, dar și-au dat osteneala, și înainte de plecare, episcopul a avut satisfacția de a-i auzi spunând Rugăciunea de la un cap la altul, fără greșeală.
Cateva luni mai târziu, nava sa a trecut din nou pe lângă insulă. In timp ce își recita pe punte rugăciunea de seară, episcopul și-a amintit cu plăcere de cei trei oameni care învățaseră să se roage, grație eforturilor sale pline de răbdare.
Subit, el a văzut o rază de lumină care se apropia de vas. Spre uluirea lui, în mijlocul ei a zărit trei persoane care mergeau pe apă. Capitanul a oprit nava și toată lumea s-a adunat să vadă minunea.
Evident, erau cei trei pescari ai episcopului.
Sfinția ta, au exclamat ei, am văzut nava cu care călătorești si ne-am grăbit să venim la tine.
Dar ce doriți? i-a întrebat episcopul, încă nevenindu-i să-și creadă ochilor. Sfinția ta, ne pare foarte rău, dar am uitat rugăciunea corectă. După ce spunem: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, facă-se voia Ta…”, nu ne mai aducem aminte restul. Spune-ne din nou rugăciunea.
Smerit, episcopul le-a răspuns:
Mergeți acasă, prieteni, și de fiecare dată când vă rugați, spuneți, la fel ca înainte: „Noi suntem trei, Tu ești trei, ai milă de noi!”

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 17:04

Cele sapte vase cu aur

Un barbier trecea odata pe sub un copac bantuit, cand a auzit o voce:
Ai vrea sa ai sapte vase cu aur?
Omul a privit in jur, dar nu a vazut pe nimeni. Lacomia lui se trezise insa, asa ca a strigat:
Da, as vrea.
Atunci, du-te imediat acasa, i-a spus vocea. Le vei gasi acolo.
Barbierul a fugit spre casa, unde a gasit intr-adevar sapte vase pline cu aur, cu exceptia unuia, care era doar pe jumatate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberata. Barbierul nostru a simtit ca nu poate trai astfel: trebuia neaparat sa umple si cel de-al saptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodata fericit.
De aceea, a topit toate bijuteriile familiei si le-a turnat in monede de aur, pe care le-a introdus in cel de-al saptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a ramas tot pe jumatate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, si-a infometat familia, dar degeaba. Oricat aur punea in cel de-al saptelea vas, acesta ramanea in continuare pe jumatate gol.
Intr-o zi, l-a rugat chiar pe rege sa-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel ca lupta pentru umplerea vasului a fost relansata. A ajuns chiar sa cerseasca. Vasul inghitea fiecare moneda noua de aur, dar refuza sa se umple! Intre timp, regele a observat cat de tras la fata era barbierul sau.
Ce s-a intamplat cu tine? l-a intrebat el. Erai atat de fericit cand aveai salariul mai mic. Acum ti l-am dublat, dar arati obosit si nefericit. Sa nu-mi spui ca ai primit cele sapte vase cu aur.
Barbierul a ramas uimit.
Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?
Regele a inceput sa rada:
Nu mi-a spus nimeni, dar manifesti toate simptomele celor carora stafia le-a dat cele sapte vase cu aur. Odata, mi le-a oferit si mie. Cand am intrebat-o daca pot cheltui banii sau daca nu pot decat sa-i strang, a disparut fara urma. Acei bani nu pot fi cheltuiti. Nu fac decat sa trezeasca dorinta de a strange si mai multi. Du-te si inapoiaza-i stafiei, si vei fi din nou un om fericit.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 17:05

Schimbarea lumii prin schimbarea de sine

Sufitul Bayazid povesteste urmatoarea istorioara despre el insusi:
Cand eram tânar, eram un revolutionar, si singura rugaciune pe care i-o adresam lui Dumnezeu era aceasta: „Doamne, da-mi energia de a schimba lumea”.
Dupa ce m-am maturizat si mi-am dat seama ca mi-a trecut jumatate din viata fara sa fi schimbat un singur suflet, mi-am schimbat rugaciunea: „Doamne, daruieste-mi gratia de a-i schimba pe cei cu care intru in contact – familia si prietenii mei, si voi fi multumit”.
Acum, la batranete, cand stiu ca zilele imi sunt numarate, rugaciunea mea este alta: „Doamne, daruieste-mi gratia de a ma schimba pe mine insumi”. Daca m-as fi rugat de la inceput pentru transformarea de sine, nu mi-as fi irosit inutil viata.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 17:10

"Se obisnuieste la catolici ca ei sa-si marturiseasca pacatele unui preot si sa primeasca absolvirea lor ca semn al iertarii lui Dumnezeu. Din pacate, foarte multi oameni se folosesc de aceasta metoda convinsi cã obtin astfel un certificat din partea lui Dumnezeu care ii scapã de rasplata pe care o merita, capatand o incredere mai mare in absolvirea preotului decat in gratia lui Dumnezeu.
Asa a fost tentat sa faca si Perugini, un pictor italian care a trait in Evul Mediu, inainte de a muri. In cele din urma, el s-a decis sa nu se duca deloc la confesiune, caci acest lucru ar fi insemnat o insulta si un sacrilegiu in fata lui Dumnezeu, caci ar fi parut ca doreste sa-si salveze pielea.
Sotia lui, care nu stia nimic de framantarile sale interioare, l-a intrebat daca nu-i este teama sa moara nespovedit. Perugini i-a raspuns:
- Draga mea, incearca sa privesti altfel problema: profesiunea mea este pictura, si trebuie sa recunosti ca am fost un pictor foarte bun. Profesiunea lui Dumnezeu este iertarea, si daca este la fel de bun in profesia sa cum am fost eu in a mea, inseamna ca nu am nici un motiv sa ma tem."

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 13 Sept 2009, 17:18

@dolion a scris:
Toți au găsit PRIETENIA!
Și, într-adevăr, au găsit cea mai de preț comoară!
... ... ... ... ... ...
Ca ființe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca și noi: cu o bază comună și cu obiceiuri comune. Și atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înșine/însene.
Eu sunt mulțumit de cadoul meu, primit prin întâlnirea cu voi!
hug

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 23 Sept 2009, 19:37

A fost odată un țăran sărac și cinstit, român. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări și nouă țări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Și zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia.
Într-o bună zi și-a luat toiagul și a purces la drum. A bătut la poarta palatului și i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să șadă și, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola și gumă de mestecat. Țăranul a gustat cu măsura din bucate și nerăbdător, și-a spus păsul:

"Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiași. Eu am acasă, pământ bun, ape limpezi, am și păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ținut, aproape șapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine aș avea nevoie de o pereche de încălțări. Sunt desculț și mi-e frig. Doar atât îți cer".

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare și a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineții, înfrigurate, bătătorite și prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:

"Omule, ești desculț și eu te înțeleg... Dar, tot ce-ți pot oferi este o bască. Una nouă și de calitate europeană - Armani. Ține de frig, de ploaie."

Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulțumit și a făcut calea-ntoarsă spunându-și:
"Totuși e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic".

A trecut iarna și din gerurile sale cumplite, omul a ieșit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi: "Sunt desculț. O pereche de încălțări mi-ar prinde tare bine".

Doamna l-a privit cu înțelegere și căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nou-nouță, de firmă.

"Dacă-i degeaba, merită s-o iau" își spune la întoarcere țăranul cel sărac și cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai și în afara altui deget de la picior, numai unul, degerat și amputat de doctor, omul n-a avut de suferit.A urmat primavara, vara și pe când frunzele s-au îngălbenit, țăranul și-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-și încerce norocul. Dinaintea acesteia și-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai cerut încă unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o basca.

Totuși nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranță, primind cu politețe știutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile și gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat și doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viața.

Purtat pe brațe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, și-a dat seama de trebuințe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou și strălucitor, având douăzeci și una de viteze și telecomandă. Omul a mulțumit și întorcându-se în satul său cu mașinăria cea arătoasa a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoți. Aceștia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băști. Oameni cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuși, căruciorul.
În prag de iarna, țăranul s-a pomenit astfel fără nici o bască.
Așezat comod în căruciorul său silențios, a pornit iar cale de nouă munți și nouă țări, s-a înfățișat Doamnei Uniuni și i-a spus:
"Mărită Doamnă, m-au călcat hoții și acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună și dă-mi o bască, fiindcă știu că ai și poți".

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruțul) și gânditoare i-a spus: "Bade dragă, eu te înțeleg. Dar, tot ce-ți pot dărui acum este o pereche de încălțări. Apropo, așa cum te văd, cred că nu poți munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiți ai putea să-ți cumperi cea mai bună bască".

Această legendă, ca orice bucățică de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din păcate, le vedem în fiecare zi în jurul nostru...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
nicuvar

avatar

Numarul mesajelor : 2464
Varsta : 62
Localizare : Timisoara
Data de inscriere : 16/10/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 23 Sept 2009, 20:20

Mi-a placut mult povestioara.

_____________________
Membru fondator al PSN: Puterea Suntem Noi!
Sus In jos
http://nicuvar.wordpress.com/
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 24 Sept 2009, 01:53

@dolion a scris:
A fost odată un țăran sărac și cinstit, român.
Mda! Bună istorioară! thumb_yello

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 23 Oct 2009, 18:42

Batranul intelept

Sfântul Dimitrie, care a fost mitropolit al Rostovului în veacul al XVII-lea, istorisește, spre folosul nostru duhovnicesc, despre un învățător care s-a rugat lui Dumnezeu mult și cu râvnă, ca El să-i arate pe acel om de la care ar fi putut să învețe calea adevărată spre Împărăția Cerurilor. Și iată că odată întâlnește lângă ușile bisericii un cerșetor bătrân, îmbrăcat în zdrențe, plin de bube și răni puroinde. Trecând pe alături, dascălul îl salută după obicei, zicând:
- Bună ziua, bătrâne!
Bătrânul îi răspunde:
- Nu țin minte să fi avut vreodată o zi rea!
Învățătorul, auzind un asemenea răspuns, s-a oprit și, ca și cum ar fi voit să-și retragă salutarea, a spus:
- Să-ți dea Domnul fericire!
- Eu niciodată n-am fost nefericit! - a răspuns bătrânul.
S-a mirat învățătorul și, gândindu-se că poate bătrânul nu a auzit bine, a schimbat salutul și a grăit:
- Ce spui, bătrâne? Eu îți doresc să fii în bunăstare...
Bătrânul i-a răspuns iar:
- Eu niciodată nu am fost nenorocit.
Încercându-l pe bătrân, învățătorul a mai spus:
- Îți doresc ceea ce singur îți dorești.
- Nu duc lipsă de nimic, fiindcă toate, cum le doresc, așa mi se și întâmplă, iar bunăstarea vremelnică nu caut - i-a spus bătrânul.
- Să te mântuiască Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu ești singurul dintre năpăstuiți care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai putut feri de nenorociri!
- Domnul meu, așa este precum am răspuns salutării tale. Nu am cunoscut vreodată o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea și-I mulțumesc. Iar dacă nu-mi doresc bunăstare, tocmai întru aceasta se află bunăstarea mea. Eu nesocotesc fericirea și niciodată nu o cer Tatălui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei cărora toate li se fac după a lor dorință. Dacă sufăr de foame, pentru aceea mulțumesc lui Dumnezeu, ca unui Părinte care știe ce-mi trebuiește. Dacă îndur frigul sau sunt pătruns de ploaie, sau altceva, rabd din vitregiile văzduhului, Îi mulțumesc, de asemenea, lui Dumnezeu. Când toți mă hulesc, Îl slăvesc pe Domnul, știind că toate acestea sunt rânduite de El. Asemenea și cu toate câte le îngăduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc din mâna Bunului Părinte, și astfel voiesc numai ce voiește și Dumnezeu. Și așa se fac toate după dorința mea. Cu adevărat, nenorocit este cel care caută fericire în această lume, pentru că în viața aceasta fericirea cea nemincinoasă este a te încredința în toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu întotdeauna este desăvârșită, bună și dreaptă. Eu însă, străduindu-mă în toată vremea să-mi plec voia mea înaintea dumnezeieștii voiri, mă socotesc peste măsură de fericit.
Învățătorul, socotind că-l va pune pe bătrân în cumpănă, a zis:
- Spune-mi, rogu-te, aceleași ți-ar fi gândurile și dacă Dumnezeu te-ar trimite în iad?
- Oare chiar El o să mă trimită în iad? El știe că eu mă țin puternic de El prin dragostea nefățarnică ce Îi port. Cu aceste legături eu m-am legat atât de puternic de Domnul, încât, oriunde m-ar trimite, acolo Îl voi lua și pe El cu mine. Și pentru mine e cu mult mai bine să fiu cu Domnul în afara Cerurilor, decât în ceruri fără El.
S-a minunat dascălul de asemenea răspunsuri ale bătrânului și a cugetat în sine că aceasta este, cu adevărat, calea cea mai scurtă spre Dumnezeu, când oamenii își pleacă voia lor înaintea sfintei și dumnezeieștii Voințe. Învățătorul l-a lăsat pe cerșetor și, mergând întru ale sale, lăuda pe Domnul Dumnezeu Care a dat atâta înțelepciune bătrânului cel sărac. Încă I-a mulțumit Mântuitorului că a împlinit rugămintea sa și i-a arătat omul de la care să poată învăța grabnic calea cea scurtă și adevărată spre Împărăția Cerurilor.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 23 Oct 2009, 18:49


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 27 Oct 2009, 15:55

Un batran pelerin se chinuia sa ajunga in muntii Himalaya.Era o noapte friguroasa si dintr-o data, a inceput sa ploua.
Hangiul la care a tras l-a intrebat cu mila :
-Cum ai sa reusesti sa ajungi acolo pe vremea aceasta, sarmane?
Omul a raspuns insa cu veselie:
-Inima mea a ajuns de mult ,asa ca este usor ca restul corpului s-o urmeze.

"Inima omului gandeste la calea lui,dar numai domnul poarta pasii lui"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 27 Oct 2009, 15:59

"Atunci tu vei intelege dreptatea si buna judecata, calea cea dreapta si toate potecile binelui".(Pilde 2,9)

Doi oameni, unul sarac si altul bogat, erau in antecamera unui intelept. Amandoi vroiau sa ceara sfaturi de la acesta. Primul a fost chemat inauntru bogatul. Audienta a durat mult timp. Mai mult decat o ora. Cand a fost chemat saracul,a cestuia nu-i oferi decat cateva minute. De aceea, protesta aprig: "Maestre, e drept ceea ce faci? Pe cei bogati ii tratezi diferit de cei saraci! Unde este dreptatea ta despre care se aude peste tot?". "Cand ai intrat aici, ii spuse inteleptul, am stiut de la prima vedere ca esti sarac. La acela insa a trebuit sa astept si sa-l ascult o ora intreaga ca sa descopar ca este si mai sarac decat tine!".

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 27 Oct 2009, 16:01

Un intelept chinez se plimba prin ploaie... La un moment dat trece un calator alergand pe langa el. Vazand ca inteleptul nu se grabeste deloc, desi ploaia era torentiala, il intreaba:
-Inteleptule, de ce nu te grabesti, ploua foarte tare?
La care inteleptul raspunde:
-Pai ploua si in fata mea!!!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 28 Oct 2009, 02:26

@dolion a scris:
"Inima omului gandeste la calea lui,dar numai Domnul poarta pasii lui"
hug
@dolion a scris:
-Inteleptule, de ce nu te grabesti, ploua foarte tare?
La care inteleptul raspunde:
-Pai ploua si in fata mea!!!
smile thumb_yello

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
yzzy

avatar

Numarul mesajelor : 1937
Varsta : 53
Localizare : Deva
Data de inscriere : 16/01/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 28 Oct 2009, 20:06

@dolion a scris:
Un intelept chinez se plimba prin ploaie... La un moment dat trece un calator alergand pe langa el. Vazand ca inteleptul nu se grabeste deloc, desi ploaia era torentiala, il intreaba:
-Inteleptule, de ce nu te grabesti, ploua foarte tare?
La care inteleptul raspunde:
-Pai ploua si in fata mea!!!
Câtă înțelepciune în aceste vorbe simple! thumb_yello

_____________________
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă și îi întinde o mână pentru a-o ajuta să se ridice!

Nu-ți dori prea multe, nu o să ai unde le pune!
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13538
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 28 Oct 2009, 20:15

@yzzy a scris:
@dolion a scris:
Un intelept chinez se plimba prin ploaie... La un moment dat trece un calator alergand pe langa el. Vazand ca inteleptul nu se grabeste deloc, desi ploaia era torentiala, il intreaba:
-Inteleptule, de ce nu te grabesti, ploua foarte tare?
La care inteleptul raspunde:
-Pai ploua si in fata mea!!!
Câtă înțelepciune în aceste vorbe simple! thumb_yello


Super, aplauze aplauze aplauze aplauze aplauze aplauze
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:03

Celor dezgustați (de prostie, țopisme, gherțoisme, fițe și becalisme), dar încă 100% bine intenționați, cinismul le poate fi de ajutor – mai degrabă decât deznădejdea.
Dar care cinism? Există un cinism rău, care nu e, de fapt, decât o formă de mârlănie gratuită deprinsă la “școala vieții” de purcei ajunși (în copaci). Și există un cinism bun, sau cel puțin de folos.
Pe acesta din urmă vreau să-l restaurez mai jos, povestindu-vă despre un colosal homeless din vechime pe care, impertinent, râtan misogin și uneori scabros fiind, îl simpatizez. Ca personaj.

Diogene din Sinope. Tânăr, a făcut o boacănă financiară: a falsificat bani dimpreună cu taică-su, Hicesias. Hicesias a intrat la închisoare, flăcăul a fost exilat (sau a fugit, nu se știe exact) la Atena.

Ajuns acolo, văzând el cum melcii își cară căsuța în spate, s-a instalat într-un pithos (vas mare de ceramică) spart, cu care migra din piață la poarta templului și viceversa.

Cerșea, făcea “treburile Demetrei și ale Afroditei” în public, se lua de trecători și/sau îi porcăia când se luau ei de el (notă: treburile Demetrei au de-a face cu aparatul digestiv…). Cu atare stil de viață, și-a obținut
(re)numele: kynikos (câinos).

Pocinoagele cinicului, numite chreía (gesturi cu tâlc, pilde, acte de “performer” stradal) făceau, totuși, parte dintr-o demonstrație cu scop filosofic precis: să demaște și ridiculizeze viciile omenești, primele pe lista neagră fiind prețiozitatea, ipocrizia și îngâmfarea. Fără milă sau concesii, consecvent, Diogene practica (și promit că e ultimul grecism) parrhesía, adică angajamentul de a grăi adevărul, de “a o spune pe șleau” – pe șleau spus, “no bullshit”. smile

“E-un mare filosof. E-un sfânt al filosofiei,” ziceau unii. “E-un mare ticălos, un dereglat mintal, un nenorocit și-un psihopat,” ziceau alții. “Nu-i vorba că mi-am ieșit din minți,” zicea el. “Doar că mintea mea e altfel decât a voastră.”

Cum altfel? Las pocinoagele să vorbească de la sine:

1. Întâlnirile cu Alexandru cel Mare
“Eu sunt Alexandru, marele rege.”
“Și eu sunt Diogene, câinele.”
(peste o vreme:)
“Diogene, cere-mi orice vrei tu!”
“Bine: dă-te la o parte, că-mi iei soarele.”

2. Încontrările cu Platon
Platon ținând un discurs emite următoarea definiție: “Omul este un biped fără pene.”
Diogene merge de jumulește un pui, revine, îl arată audienței: “Iată omul lui Platon!”
În consecință, definiția a fost completată cu: “care are unghii late.”

Platon are invitați acasă. Se discută filosofie. Diogene se înființează și el, tropăind ostentativ pe covoarele gazdei, după ce se mânjise pe picioare într-o băltoacă noroioasă.
“Iată, calc pe trufia lui Platon!”
“Da, Diogene – cu un alt fel de trufie…”

3. Unora care îi reamintesc că ai lui din Sinope l-au condamnat la exil:
“Da. Și eu i-am condamnat să rămână în Sinope!”

4. Diogene bântuie ziua-n amiaza mare prin piață cu o lampă aprinsă în mână.
“Ce faci?” îl întreabă lumea.
“Caut un om.”

5. Diogene stă cu palma întinsă în fața unei statui.
“De ce cerșești de la o statuie?”
“Ca să mă obișnuiesc cu refuzurile.”

6. Unul îl înjură. Diogene tace. Altul îl întreabă:
“De ce nu-l înjuri și tu?”
“L-am înjurat destul neînjurându-l.”

7. Unuia care îi cere să-l accepte ca discipol:
“Bine. Ține peștele ăsta și hai după mine.”
Ofuscat, omul aruncă peștele și pleacă.
Când se reîntâlnesc mai târziu, Diogene râde și zice:
“Un biet pește ne-a-mpuțit prietenia.”

8. Unuia care ținea un discurs despre fenomene astrologice:
“Și cât ai făcut pe drum, la întoarcerea din ceruri?”

9. Unuia care i-a tras un pumn în cap:
“Pe Hercules! Cum de-am uitat să-mi pun coiful înainte să ies pe stradă?”

11. Un tânăr ține un discurs savant. Audiența e captivată. Diogene se bagă în față, scoate un pește și-ncepe să mănânce. Toți ochii se-ațintesc asupra lui.
“Vă mulțumesc pentru atenție,” zice, “dar vă rog nu-l ignorați pe domnul orator.”

12. Unuia care îl întreabă de ce e aurul galben:
“De frică: toți hoții vor să pună mâna pe el!…”

13. Unuia care îl întreabă de ce oamenii dau pomană cerșetorilor, dar nu și filosofilor:
“Păi pentru că se tem să n-ajungă și ei, într-o zi, ologi sau orbi; dar nu se tem c-ar ajunge vreodată filosofi.”

14. Diogene se uită cum băiatul unei prostituate aruncă cu pietre în mulțime. Zice:
“Vezi să nu dai în taică-tău!”

15. Unuia care își disprețuia tatăl:
“Ce penibil: să-l disprețuiești tocmai pe cel căruia îi datorezi faptul că poți fi atât de mândru de tine.”

16. Unul îl amenință, ridicând măciuca la el:
“Ai grijă!”
Diogene îi arde una cu bastonul, după care zice:
“Ai grijă!”

(Sursă: Luis E. Navia. Diogenes of Sinope. The Man in the Tub. Westport; Connecticut; London: Greenwood Press, 1998)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:11

A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba. Ura pe toata lumea inafara de prietenul ei. Intr-o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu prietenul ei. Intr-una din zilele urmatoare cineva i-a donat o pereche de ochi. Atunci ea a vazut totul si l-a vazut si pe prietenul ei. Acesta apoi a intrebat-o:
- Acum ca poti vedea te mariti cu mine?
Fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb si i-a spus:
- Imi pare rau, dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb.
Atunci, prietenul ei a plecat cu lacrimi in ochi spunandu-i:
- Te rog sa ai grija de ochii mei...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13538
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:13

@dolion a scris:
A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba. Ura pe toata lumea inafara de prietenul ei. Intr-o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu prietenul ei. Intr-una din zilele urmatoare cineva i-a donat o pereche de ochi. Atunci ea a vazut totul si l-a vazut si pe prietenul ei. Acesta apoi a intrebat-o:
- Acum ca poti vedea te mariti cu mine?
Fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb si i-a spus:
- Imi pare rau, dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb.
Atunci, prietenul ei a plecat cu lacrimi in ochi spunandu-i:
- Te rog sa ai grija de ochii mei...

Dolion,coplesitoare:( Sad hug hug mwah! mwah! mwah! bravo bravo bravo
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:19

Erau doi bolnavi, ce nu se puteau misca din pat, in acelasi salon de spital unul era la fereastra si celalalt nu.
Se intelegeau bine. Cel de la fereastra mereu ii povestea celuilalt ce privea pe acolo : un parculet inflorit cu perechi de indragostiti sarutandu-se, copii ce se joaca si multa lume vesela ce se plimba.

Intr-o zi cel de la geam a avut un atac si in timp ce medicii se chinuiau sa il resuscite, cel ce nu era la fereastra s-a gandit : "ce bine-ar fi sa moara"
Desi il indragea, desi se intelegeau atat de bine, el a gandit asa, fiindca voia sa ii ia locul in patul de la geam, ca sa poata vedea si el toate minunile acelea, caci se saturase sa priveasca doar tavanul si peretii salonului .

Si pacientul de la fereastra a murit chiar in acea noapte

Dimineata, cand se schimbau asternuturile, el l-a rugat pe ingrijitor sa il mute in patul de la fereastra.
Acesta s-a aratat destul de mirat, dar nu a avut nimic impotriva si l-a mutat in locul mortului.

Bolnavul sa uitat prin fereastra prin care a dorit atat de mult sa priveasca.
si a inceput sa planga, deoarece, pe fereastra nu se vedea decat peretele vechi al cladirii de vizavi!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:36

Povestea Porcului Fericit - PRIKOKE(cu talc)!



Oare cati PRIKOKE or fi pe langa noi...?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:41

Se spune ca cineva se plimba pe plaja intr-o noapte cu luna plina in timp ce gandea:
"Daca as avea o masina, as fi fericit.
Daca as avea o casa, as fi fericit.
Daca as avea un job perfect, as fi fericit.
Daca as avea o pereche perfecta, as fi fericit."
La un moment dat se loveste de o punguta plina cu pietre si incepe sa le arunce in mare una cate una de fiecare data cand zicea: As fi fericit daca..
Asa a facut pana in momentul in care i-a ramas o singura piatra in punguta, piatra pe care a si pastrat-o. Ajungand acasa si-a dat seama ca acea pietricica era un diamant foarte valoros.
Iti dai seama cate diamante a aruncat in mare fara sa se opreasca si sa le aprecieze? Cati dintre noi trecem aruncand comori pretioase in timp ce asteptam ceea ce credem ca e perfect sau visand si dorind ceea ce nu avem, in loc sa apreciem ceea ce avem langa noi.
Uita-te in jurul tau si daca te vei opri sa analizezi, iti vei da seama cat de norocos esti... fericirea e foarte aproape de tine si nu i-ai dat ocazia sa o demonstreze.
Observa pietricica... poate fi un diamant foarte valoros. Fiecare zi e un diamant pretios, valoros si de neinlocuit. Depinde de tine sa profiti de el sau sa il arunci in marea uitarii si sa nu il mai recuperezi niciodata.
In viata, toti avem un destin de implinit...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21696
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 19:42

Un consultant de renume și-a început un seminar ținând în mâna o bancnotă de 20 USD în fața a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:
“Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminta bine de vorbit că a și început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:
“Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.
“Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” și a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită și murdară.
“O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.
“Dragii mei prieteni, tocmai ați învățat o lecție foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-ați vrut fiindcă aceștia nu și-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”

Morala
De multe ori în viața noastră suntem părăsiți, jigniți, stropiți cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm și a circumstanțelor de care avem parte în viața noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.
Dar să știi că indiferent ce s-a întamplat și ce se va întâmpla nu îți vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu ești de neprețuit. Valoarea vieții noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaștem, ci din ceea ce suntem.

O noapte calda si linistita!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   

Sus In jos
 
Povesti, povestioare
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 2 din 23Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 12 ... 23  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: