Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» ASTAZI E ZIUA TA...
Astazi la 15:16 Scris de zaraza26

» BANCURI
Astazi la 00:44 Scris de Ion

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Ieri la 10:18 Scris de Anahoret

» Invatamant
Ieri la 10:11 Scris de Anahoret

» ION
Ieri la 07:58 Scris de Anahoret

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Mier 16 Aug 2017, 07:30 Scris de dolion

» Casuta din padure
Lun 07 Aug 2017, 10:06 Scris de zaraza26

» Ce mi-a placut azi
Joi 03 Aug 2017, 19:20 Scris de Emil Condor

» Va mai exista Romania ?
Lun 24 Iul 2017, 18:20 Scris de Ion

» Corupția din România
Dum 23 Iul 2017, 23:44 Scris de Anahoret

» Muzica POPULARA
Mier 19 Iul 2017, 06:39 Scris de dolion

» Veștile triste
Mier 12 Iul 2017, 14:48 Scris de Ion

» CANADA
Mar 11 Iul 2017, 03:59 Scris de Ciprian

» ZBOR DE CONDOR
Mar 11 Iul 2017, 00:53 Scris de Emil Condor

» Stiri IT
Dum 09 Iul 2017, 16:16 Scris de Anahoret

» POPASUL DOLION (III)
Dum 09 Iul 2017, 14:41 Scris de Ion

» Limba română
Mier 05 Iul 2017, 14:25 Scris de zaraza26

» Klaus Johannis - Presedintele ales
Mier 05 Iul 2017, 14:23 Scris de zaraza26

Cuvinte-cheie
altaintrebare Maxime Popasul curiozitati cugetari istorie brasov 1 Invatamant 23 drumetie problema sibiu
August 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Povesti, povestioare

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4 ... 13 ... 23  Urmatorul
AutorMesaj
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22375
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mar 10 Noi 2009, 23:29

@dolion a scris:
Fiecare zi e un diamant pretios, valoros si de neinlocuit.
hug sunny

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 11 Noi 2009, 17:49

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:
“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aș putea să îmi vând prietenul?”
Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.
Toți sătenii i-au spus :“Ți-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ți l-a furat! Ce mare ghinion!”
“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine știe?”
Toți au râs de el. După 15 zile însa calul s-a întors. Și nu era singur, avea în spate o mulțime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă și, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii.
Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniți. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului și-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.
“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu ești deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, noroc, cine poate ști?” le răspunse bătrânul.
După câteva zile de la tragicul accident, soldații lordului trecură prin sat și îi obligară pe toți flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.
“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toți copiii noștri au fost luati la război, doar tu ai avut șansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noștri ar putea fi uciși.”
Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate ști?”

Viitorul vine către noi bucățică după bucățică, puțin câte puțin. Nu știm niciodată ce ne așteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă șansă și vom putea fi mai fericiți!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 11 Noi 2009, 20:38

Chiar daca va este cunoscuta povestea, merita citita pana la sfarsit!!!

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine si despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.
In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se insanatoseasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batranelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o langa patul sotiei sale.
Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie. Cand a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani: in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii.
Cind ne-am casatorit, spuse ea, bunica mea, mi-a impartasit ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata... Spunea ca intotdeauna cand ma voi supara pe tine, sa tac si sa crosetez o papusica.
Batranelul era atit de impresionat, incat abia isi putea stapani lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericire!
Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?
Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vanzarea papusilor...

RUGACIUNE :
Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul, iubire ca sa pot sa-l iert si rabdare pentru toanele lui. Pentru ca Doamne, daca as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13508
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 11 Noi 2009, 21:15

@dolion a scris:
Chiar daca va este cunoscuta povestea, merita citita pana la sfarsit!!!

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine si despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.
In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se insanatoseasca. Incercind sa puna toate lucrurile in ordine, batranelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o langa patul sotiei sale.
Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie. Cand a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani: in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii.
Cind ne-am casatorit, spuse ea, bunica mea, mi-a impartasit ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata... Spunea ca intotdeauna cand ma voi supara pe tine, sa tac si sa crosetez o papusica.
Batranelul era atit de impresionat, incat abia isi putea stapani lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericire!
Iubito, spuse el, inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?
Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vanzarea papusilor...

RUGACIUNE :
Doamne, ma rog sa-mi dai intelepciune sa-mi inteleg sotul, iubire ca sa pot sa-l iert si rabdare pentru toanele lui. Pentru ca Doamne, daca as cere putere, ma tem ca l-as bate prea tare. Amin!

Dolion,multumesc frumos:) thumb_yello mwah! mwah! mwah! flower
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8339
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 13 Noi 2009, 11:08

@dolion a scris:
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"

Mi s-a facut pielea de gaina. flower
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 18 Noi 2009, 07:45

Un copil desena și învățătoarea îi spuse: Este un desen interesant. Ce reprezintă?
- Este chipul lui Dumnezeu.
- Dar nimeni nu știe cum este Dumnezeu.
- Atunci când voi fi terminat desenul, vor ști cu toții!

La puțină vreme după nașterea frățiorului său, micuța Sachi începu să le ceară părinților ei să o lase singură cu noul-născut. Aceștia erau preocupați că - asemeni tuturor copiilor de patru ani - ea putea să fie geloasă și să dorească să-l lovească sau bruscheze în vreun fel și de aceea spuseră nu. Dar Sachi nu dădea semne de gelozie. Se purta cu pruncul cu foarte multă delicatețe și-și exprima tot mai insistent dorința de a rămâne singură cu el. Astfel, părinții hotărâră să îi facă acest hatâr.
În culmea bucuriei, Sachi merse în camera bebelușului și apropie ușa, dar nu până într-atât încât prin crăpătură parinții sai să nu poată să tragă cu urechea, spionând. Văzură astfel că micuța Sachi se îndrepta liniștită spre frățiorul ei și, apropiindu-și fața de a lui, îi spuse liniștit:
- Copilaș, spune-mi cum este Dumnezeu. Eu am început să-L uit.

(Dan Millman)

Copiii știu cum este Dumnezeu, dar trăiesc într-o lume care face tot posibilul ca ei să Îl uite cât mai curând cu putință.

(Bruno Ferrero)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 18 Noi 2009, 15:29

Capcana

Era un sat mereu atacat de mistreți. În fiecare zi vierii sălbatici intrau în sat și făceau mare tărăboi căutându-și hrana. Sătenii au încercat diferite metode pentru a lupta și a-i vâna, dar fără prea mult noroc.

Într-o zi, un ințelept veni să-l sfătuiască pe mai marele statului. Acesta le-a spus sătenilor să îi asculte întocmai sfaturile și instrucțiunile. Deznădăjduiți, sătenii au acceptat. Înțeleptul le-a spus sătenilor să adune mâncarea din toate gospodăriile și să o pună în mijlocul unui câmp. Ei i-au urmat sfatul și îndată au văzut sute de mistreți apropiindu-se de locul unde fusese pusă mâncarea.

Mistreții au fost îngrijorați inițial, dar odată ce au luat o înghițitură, au prins curaj și s-au întors în zilele următoare. În fiecare zi, sătenii puneau cât mai multă mâncare iar mistreții veneau acolo să mănânce. După un timp, înțeleptul spuse oamenilor să ridice 4 stâlpi mari în colțurile câmpului. Mistreții erau prea ocupați să mănânce și n-au observat.

După câteva săptămâni mistretii aveau deja obiceiul de a veni să mănâce mâncarea pusă de săteni. Înțeleptul a pus apoi oamenii să împrejmuiască cu un gard câmpul și să facă o poartă mare pe unde să poată intra mistreții să mănânce. În cele din urma sătenii au reușit să facă gardul și au închis poarta prinzând mistreții înăuntru. Mistreții fuseseră învinși în final.

Morala:

Obiceiurile pot fi dezvoltate cu ușurință și dificil de descotorosit.

Mistreții au fost prinși datorită lăcomiei lor de a obține hrana fără efort. Ei au devenit așa de încrezători și s-au complăcut în situația aceasta.

Nici nu și-au dat seamă că sunt prinși în cursă.

Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreților deoarece devenim la fel de încrezători în ocupațiile și afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem și noi în capcană.

Căutăm siguranța mai mult decât libertatea.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 18 Noi 2009, 15:30

Pentru ca sunt aici

Un țăran bătrân își lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.
Un tânăr trecu pe lângă el și îl întrebă:
“Câți ani ai?”
“77″, i-a răspuns bătrânul.
“Mulți înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul?” îl întrebă mirat tânărul.
“Păi, pentru că sunt aici!”
“Și cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?”
“Pentru că soarele e acolo!”

Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, și cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, și cele de plăcere. Și dacă tot suntem aici, haide să punem suflet în ceea ce facem și să renunțăm să ne mai văietăm atunci când lucrurile nu sunt așa cum am prefera noi să fie.

Sursa: www.Special4u.ro

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 18 Noi 2009, 15:40

Peticul de pamant

Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călărețului său:

- Încalecă-ți calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poți, oprește-te iar răsplata îți va fi întreaga suprafață pe care vei reuși să o acoperi.

Sigur pe sine și îndrăzneț, călărețul a pornit la drum și a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ținut-o așa zi și noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.

A ajuns la un punct când a acoperit o suprafață substanțială de pământ însă, oboseala și foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forțat atât de mult să acopăr o suprafață atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte și am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”

Morala

Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieții noastre.

Ne forțăm în fiecare zi atât de mult și de tare pentru a face bani și pentru a câștiga putere sau recunoștință. Neglijăm, din păcate, sănătatea noastră, timpul pe care ar trebui să-l acordăm familiei noastre, să ne dedicăm hobby-urilor pe care le avem și, de asemenea, să apreciem și frumusețiile meleagurilor din jurul nostru. Într-o zi, când ne vom uita în urmă ne vom da seama că nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri și atunci nu vom mai fi capabili să întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.

Viața nu este legată doar de a face bani și de a câștiga putere. Cu siguranță viața nu înseamnă numai muncă! Munca este necesară doar pentru a ne bucura de frumusețiile și plăcerile vieții. Trebuie să existe o balanță între: muncă și joacă, familie și timpul personal. Trebuie să te decizi cum să ți echilibrezi viața ca să îți fie cât mai bine. Definește-ți prioritățiile, dă-ți seama dacă ești capabil/ă să faci compromisuri iar unele decizii lasă-le să fie luate pe baza instinctelor.

Fericirea este intenția și scopul vieții, este întregul țel al existenței umane. Si atunci, ia-o mai ușor, fă ceea ce-ți dorești să faci și apreciază fiecare zi. Viața este fragilă, viața este scurtă. Trăiește un stil de viață echilibrat și bucură-te la maxim!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 18 Noi 2009, 15:42

Povestea omului care se fura pe el insusi

Emmanuel Ninger este numele eroului povestirii noastre. Era un artist tare talentat.
Obișnuia să își cumpere cele necesare de la un magazin al cărui patron îl cunoștea bine. Într-una din zile, domnul Ninger și-a plătit cumpărăturile cu o bancnotă de 20 Usd. Patronul magazinului i-a acceptat banii și i-a pus în sertarul casei de marcat. Totuși acesta a remarcat că s-a murdărit pe degete cu cerneală. A devenit suspicios și a anunțat poliția.
Polițiștii au obținut un mandat de percheziție a casei lui Emmanuel Ninger. În podul acesteia au găsit instrumente de reproducere a bancnotei de 20 Usd. Au găsit și 3 portrete pictate de d-l Ninger. Erau deosebite.
De fapt, dacă stai să te gândești, trebuia să aibă talent ca să poată reproduce bancnotele. A reușit să păcălească o mulțime de persoane până în ziua ghinionistă în care patronul acelui magazin a observat cerneala de pe degete.
După arestarea sa, cele 3 tablouri s-au vândut la o licitație publică cu 5.000 usd fiecare. Culmea e că practic i-a luat aproximativ aceeași perioadă de timp pentru a picta bancnota de 20 usd cât i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5.000 usd.

Morala:

De multe ori nu avem o părere bună despre noi. Nu realizăm care ne sunt talentele și aptitudinile sau nu știm să le valorificăm în folosul nostru și al altora. Ajungem să ne furăm pe noi înșine încercând să găsim scurtături care să ne ducă mai repede la rezultatele dorite, facem compromisuri, înșelăm. S-ar putea ca pe termen scurt să ne meargă bine, dar cu siguranță pe termen lung se va întoarce împotriva noastră.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8339
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 19 Noi 2009, 12:27

@dolion a scris:
Capcana

[...]

Majoritatea dintre noi suntem asemeni mistreților deoarece devenim la fel de încrezători în ocupațiile și afacerile noastre dar nu ne dăm seama că într-un fel sau altul cădem și noi în capcană.

Căutăm siguranța mai mult decât libertatea.

Si tot noi ne enervam ca nu ne ramane timp pentru activitati placute. Nu esti obligat sa faci nimic. Din muuultele activitati pe care le facem, doar o mica parte sunt intr-adevar necesare! flower
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 19 Noi 2009, 21:20

Intr-o zi sultanul spuse slugii sale Nasreddine :
- Intotdeauna ni s-a spus ca a cere scuze dupa o fapta rea comisa tine de bunele maniere si de o educatie fara repros, tinand cont de asta cum imi poti explica zicala care spune-asa :
"Unele scuze sunt mai grave decat fapta in sine!"
Nasreddine se gandeste un moment si zambind spuse :
- Noaptea aduce sfaturi intelepte, iti voi da raspunsul maine!
Dimineata urmatoare Nasreddine se ascunde dupa usa shurei, deoarece stia ca sultanul avea ca obicei sa faca o plimbare cu calul in fiecare dimineata.
Cand sultanul ajunge in dreptul usii, Nasreddine ii sare de gat si il saruta pe gura.
- Nenorocitule! cum indraznesti? zbiara sultanul.
- Ah scuzati-ma, raspunse Nasreddine, v-am confundat cu sotia dumneavoastra.
- Imbecilule! asta-i mai grav. Am sa-ti tai capul in vazul tuturor.
- Ah nu, stapane ! Am facut asta doar pentru a-ti explica zicala de ieri seara :
"Unele scuze sunt mai grave decat fapta in sine!"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 19 Noi 2009, 21:22

Un discipol a făcut o greșeala foarte mare și toata lumea se aștepta ca maestrul să îl pedepsească. Însă maestrul s-a comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. După o lună a venit un discipol la el și i-a zis foarte indignat: "Maestre, nu pot să cred că nu i-ai zis nimic când ai văzut că a greșit. Doar de asta ne-a dat Dumnezeu gură". Maestrul i-a răspuns: "Da, dar ne-a dat și pleoape".

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 19 Noi 2009, 21:23

Dragoste de mama

Se spune ca a fost odata o mama si avea un fiu pentru care facea ce face orice mama. Acest fiu a crescut mare, era tanar, frumos, rasfatat, de nu-i lipsea nimic. Tanarul nostru insa da de dracul. Si acesta ii propune un pact: bogatie eterna in schimbul inimii mamei sale! Zis si facut. Merge tanarul acasa, isi ucide mama si fuge la diavol, cu inima mamei lui in mana. Fugind, se impiedica si cade. Dar inima mamei il intreaba: ''Te doare rau, dragul mamei?"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 19 Noi 2009, 21:23

Erau odata trei sarmani:doi copii si-o mama. Si paine....o singura bucata intr-o marama. Mama franse-n doua si dete pe rand la fiecare cate-o bucata.
-Mama!, zisera copiii plangand, tie ce-ti ramane?????..
-VOI -raspunse ea !

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 19 Noi 2009, 21:24

Un negustor bogat a plecat într-o călătorie. Un hoț, deghizat și el în negustor, l-a însoțit cu intenția ca, imediat ce se va ivi momentul potrivit, să-l jefuiască. În fiecare dimineață, înainte de a părăsi hanul în care poposiseră peste noapte, negustorul își număra banii și-i punea în buzunar. Seara, mergea să se culce fără cea mai mică urmă de suspiciune. În vreme ce dormea, hoțul începea să-i caute prin toate lucrurile, fără însă a găsi locul în care acesta își păstra banii. După mai multe nopți de căutare zadarnică, hoțul s-a resemnat și i-a mărturisit negustorului adevărata sa intenție și l-a rugat să-i spună unde reușise să ascundă banii atât de bine. Negustorul a replicat: „Știam de la bun început ce doreai să faci. Astfel că, în fiecare noapte, puneam banii sub perna ta. Astfel, puteam să dorm fără grijă, știind că acesta este singurul loc în care tu nu ai fi căutat niciodată".

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22375
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 20 Noi 2009, 03:16

@dolion a scris:
Copiii știu cum este Dumnezeu, dar trăiesc într-o lume care face tot posibilul ca ei să Îl uite cât mai curând cu putință.

(Bruno Ferrero)
thumb_yello Interesant! thumb_yello
Foarte frumos pusă problema. Very Happy hug

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 21 Noi 2009, 08:23

În Giurgiu există un mit urban care spune că : Într-o zi un taximetrist era într-o zi normală de muncă. La un moment dat se urcă în mașină o tipă îmbrăcată în mireasă care îi spune taximetristului să o ducă pe str.Nicolae Titulescu în fața unei case mai vechi. Ajunși acolo, tipa îi dă taximetristului verigheta pentru că nu avea nici un ban la ea. Ieșit din tură, taximetristul îi arată verigheta unui prieten, care, auzind numele tipei, îi spune că aceasta este moartă de cateva zeci de ani, s-a sinucis atunci când, odată ieșiți din biserică, pe soțul ei l-a călcat o mașină. Necrezând povestea, s-au dus împreună în locul în care fusese cu ea ziua și au observat o casă părăsită. Atunci prietenul taximetristului l-a sfătuit pe acesta să îngroape verigheta în locul în care sunt îngropați cei doi din cimitirul Smârda, altfel va fi blestemat toata viața.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 21 Noi 2009, 09:03

Pentru cei care au iubit macar o data in viata... si au suferit inzecit pentru bucatica de bucurie gustata... pentru cei care au mancat pelin pentru o gurita de ambrosie... pune un blues in surdina si citeste povestea asta... o sa te impresioneze:

Durerea de stomac cu care s-a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii, ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea. Astazi, trebuia sa incheie o relatie ce dura de mai bine de 2 ani de zile.. si chiar considera ca a durat prea mult. Trebuia sa se termine.
Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea... nu sunt eu unic in lumea asta. Nu sunt nici prea frumos nici prea destept, dar am facut tot ce imi statea in puteri ca totul sa fie bine... sa nu se termine...

Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza. Simtea ca se sufoca... s-a imbracat repede si a iesit. Nu a lasat-o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta. Era o zi ploioasa de noiembrie... in cateva minute a ajuns la locul intalnirii, ca de obicei ajunsese primul. Dupa cateva minute o vede apropiindu-se pe iubita lui... se hotarasc sa mearga la o cafenea...

- Mi-e frig! zise fata... de fapt acesta a fost singurul cuvant rostit pana ce au ajuns la cafenea.
- Vrei sa-mi zici ceva?... zise fata uitandu-se in ochii lui...
- Da... zise el.
Fata devenise curioasa...
- Pai, zi-mi o data ce mai stai!? spuse ea iritata.
Tanarul ofta si o intreba:
- Pana unde crezi ca va merge asta?... sau mai bine zis, crezi ca suntem o pereche potrivita?
- De ce simti nevoia sa ma intrebi asta?... zise ea.
- Draga mea, iti amintesti ca te-am sunat acum cateva zile? Cred ca era in jur de 11 noaptea?
- Imi amintesc... zise ea.
Si tanarul... fara sa mai astepte ca ea sa raspunda continua:
- In noaptea aia ma gandeam la tine, ca de obicei... iti scrisesem o poezie si am vrut sa ti-o recit la telefon, cand te-am sunat nici nu m-ai lasat sa ti-o spun. Mi-ai spus... ce! nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia??? In momentul acela m-am simtit ca un boxer care primeste cativa pumni in cap si cade jos... dar doar am tacut.. mi-am cerut scuze si am inchis telefonul. Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta.. si mai tii minte cand m-am inbolnavit si Cristina mi-a zis ca sunt foarte norocos ca tu o sa ai grija de mine. Si tu i-ai zis...nu am alta treaba? dar ce eu sunt infirmiera? el nu are mama...??
Fata zise:
- Da... dar ce legatura au astea, de ce mi le spui acum? stii ca asa sunt eu... nu-mi place romantismul... si in plus am eu fata de infirmiera??
El ii raspunse razand:
- Nu draga mea... nu ai fata de infirmiera... si cu inima pe care o porti chiar de ai vrea nu ai putea fii infirmiera... si continua:
- Pana acum de cate ori m-ai sunat de dimineatza sau noaptea tarziu ca sa imi spui cuvinte de dragoste? De cate ori mi-ai trimis un mesaj pe telefon...? poate ca nu iti place romantismul.. dar nu-ti place nici sa-i faci fericiti pe oamenii care te iubesc!?
Pe cand eu, mai presus de tine, imi place sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu. De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine stii... noi doi suntem ca albul si negrul..
Fata intelesese deja:
- Adica vrei sa fiu poeta..?!?
Tanarul zambi gandindu-se ce hotatare buna a luat despartindu-se de ea...
- Nu draga mea... nu vreau sa fii poeta. Chiar daca ai vrea nu ai putea... dar noi trebuie sa ne despartim... cred ca ar fi mai bine pentru amandoi!
Tanara a inlemnit...
- Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu...
Tanarul ofta:
- Nu draga mea... tu doar credeai ca ma iubesti... daca ma iubeai, acum nu discutam lucrurile acestea...
Fetei ii dadusera lacrimile... tanarul scoase o batista si i-o intinse fetei...
- Bine.. asa sa fie!... sper ca nu ma lasi pentru alta..!?
Tanarul:
- Cum poti sa crezi asta? pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta, o perioada lunga de timp... Si cei doi tineri, care s-au asezat la masa fiind iubiti, acuma stateau ca doi straini..

Dupa cateva momente de liniste tanara zise:
- Cred ca ar fi mai bine sa plecam... Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur... si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna...

Cand fata s-a departat tanarul incepu sa tremure, desi ploaia se oprise de mult. Incepu sa se roage incet:
- Doamne.. da-mi putere...
Si-a amintit de prieteni... de ce ii spusesera ei, ca nu se potrivesc, ca au caractere diferite... dar a facut alegerea buna...
Orele au trecut... Si locul soarelui si al ploii l-au luat stelele...
Nu-i zise nimic mamei lui care l-a intampinat la usa si se duse direct in camera lui... clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii, dar, a doua a zi trebuia sa se scoale devreme sa plece la munca... si a atipit...

Se trezi la ora 7... tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si vazu ca are 10 apeluri nepreluate si un mesaj nou. Nu auzise telefonul pentru ca era pe "silent"... Se uita la mesaj... si vazu ca venisera de la Sufletel! (astfel o alinta el pe iubita lui).
- Am invatat sa iubesc tot ce era al meu... dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.. numai fara tine nu pot sa traiesc... Iti jur dragul meu... doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine... Adio dragostea mea!

Tanarul s-a mirat... era pentru prima data cand ea ii trimitea un mesaj... s-a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05.00... Incepu sa rada in hohote... nu se astepta la asa ceva... fusese luat prin surprindere... forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina:
- As putea sa vorbesc cu Cristina??

Persoana care a raspuns izbucni in plans:
- Eu sunt mama ei... fetita mea s-a sinucis aseara! A tot sunat pe cineva toata noaptea... cand am vazut dimineata ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat, dar fetita mea se spanzurase!

Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste..

Dupa cateva luni..
Doi medici vorbesc.. Unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi:

- Baiatul ala... mi l-au adus acum 3 luni... o fata s-a sinucis din cauza lui... din ziua aia nu-si lasa din mana telefonul mobil si tot trimite mesaje. Acum cateva zile am fost curios si i-am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar, dar numarul ala e anulat de 3 luni... Am gasit ultimul mesaj care ii venise:
"Am invatat sa iubesc tot ce era al meu... dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam... numai fara tine nu pot sa traiesc... Iti jur dragul meu... doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine... Adio dragostea mea!"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
yzzy

avatar

Numarul mesajelor : 1937
Varsta : 53
Localizare : Deva
Data de inscriere : 16/01/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 21 Noi 2009, 12:03

@dolion a scris:
Pentru cei care au iubit macar o data in viata... si au suferit inzecit pentru bucatica de bucurie gustata... pentru cei care au mancat pelin pentru o gurita de ambrosie... pune un blues in surdina si citeste povestea asta... o sa te impresioneze:

...
"Am invatat sa iubesc tot ce era al meu... dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam... numai fara tine nu pot sa traiesc... Iti jur dragul meu... doar pe tine te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine... Adio dragostea mea!"
Sad Crying or Very sad Sad

_____________________
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă și îi întinde o mână pentru a-o ajuta să se ridice!

Nu-ți dori prea multe, nu o să ai unde le pune!
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 21 Noi 2009, 16:33

Plangi, Yzzy; la caleidoscop am postat sfaturi prin care eram indemnati si sa plangem, iar voi sunteti invinuite ca traiti mai mult decat noi, datorita plansului, fiindca eliberati multe acumulari daunatoare. Asa ca, Yzzy, hai sa plangem, ca ne face bine!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 21 Noi 2009, 19:23

A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visele lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
- Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
- Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
- Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.
Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat. Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.
Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar...
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul primului copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din cel de-al doilea copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat. Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.

O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.

Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire?

Poate va mai ganditi.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22375
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 22 Noi 2009, 01:24

@dolion a scris:
...trei copaci...
bravo hug

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 26 Noi 2009, 12:34

Am gasit marturia socanta a unui profesor care preda religia!

“Venise de curând în școala noastră, fiind mutată din cauza faptului că era un copil
problemă, având o formă de epilepsie. Nu au mai acceptat-o la școala la care învățase în anul anterior, pretextându-se că locuia departe de școală.
Venind la noi, imediat copiii au început să îmi spună că fata face prostii cu țiganii de lângă
școală. Am vorbit cu ea, dar, cu lacrimi în ochi, mi-a spus că, deși era îndemnată să facă
prostii, nu a făcut. Că totul este bârfă.
Mama fetei a venit la școală și a vorbit cu mine despre acest subiect: „Stați liniștită,
doamnă, dacă s-ar întâmpla ceva aș afla imediat!”, i-am spus mamei, convins să totul e
minciună.
Încercam să am grijă ca fata să aibă cât mai puține necazuri. Când venea la mine să se
plângă că iar a bătut-o vreo elevă mai mare, mă duceam și încercam să o conving pe fata
aceea să nu mai răspundă la provocările Ralucăi.
Stăteam de multe ori de vorbă în pauze, și eram convins că am reușit să fiu aproape de
sufletul ei. Până când, într-o zi am intrat în clasă, la o oră la care elevii mei terminaseră orele de curs. Am auzit niște voci aprinse. Nici când am deschis ușa nu s-au potolit. În clasă,Raluca, înconjurată de vreo cinci golănași din școală. Unul dintre ei o amenința: „Fă, dacă zici că te-am lăsat gravidă, te omor cu mâna mea”.
Scena m-a șocat. Puștiul se credea în filme. Chiar și de față cu mine făcea pe durul cu ea, deși erau de vârste apropiate. Vreo două minute i-am mai lăsat să se certe, fiind mirat de faptul că nici nu mă luau în seamă. Apoi am luat-o de mână pe Raluca și am scos-o pe hol:
„Cum s-a întâmplat?”
„M-au dus în spatele școlii și m-au violat.”
Am intrat în clasă foarte mâhnit:
„M-ați dezamăgit tare. Degeaba v-am predat religia. Să vă bateți joc de săraca fată… De ce ați violat-o?”
Pe Raluca o lăsasem pe hol să se liniștească din plâns.
„Ea a vrut, nu am forțat-o. De ce a venit cu noi până în Militari (adică în partea cealaltă a Capitalei)?”
Am adus-o pe fată în clasă, vrând să aflu cine minte.
„Auzi, ei zic că ai plecat de bunăvoie cu ei. Cine are dreptate?”
Raluca și-a schimbat expresia feței și mi-a zis cu o satisfacție aproape diabolică:
„Știți ceva, mama știe că fac prostii…”

Am simțit că intru în pământ de rușine. De fiecare dată când mama ei mă suna, îi spuneam ce năzbâtii a mai făcut fiica ei, dar îi spuneam că sunt convins că încă e cuminte. Nu mi-am dat seama că femeia avea o voce destul de reținută. Știa mai bine decât mine care este situația. După ce m-am mutat cu catedra la școala postliceală, am aflat că în clasa a șaptea Raluca a născut. M-am întristat tare gândindu-mă că, dacă aș fi fost un profesor mai priceput, aș fi ajutat-o să nu cadă în păcatul desfrâului. Se poate spune că nu e vina mea. Că e a părinților ei care au lăsat-o să fie crescută de bunici și au pierdut-o din mână. Debarasându-se de un copil bolnav pentru a se bucura de viață, nu au avut parte nici de bucurie, și nici de dragostea copilului lor.

Dar nu e numai vina părinților, e a tuturor celor care nu am știut să ne ocupăm mai bine de Raluca. Și lucrul acesta mi-a stat ca o greutate pe suflet multă vreme. Raluca, nefiind un copil normal, a căzut în desfrâu foarte ușor. Dar oare ce se poate spune despre fetele care cad de bunăvoie, fiind în deplinătatea fa cultăților mintale? Eu am fost mirat citind odată într-un ziar că, fiind duse elevele unei clase de liceu la control ginecologic (nu mai țin minte din ce motiv, dar controlul fusese cerut de polițiștii care cercetau un caz special), s-a constatat că numai trei fete din clasa respectivă mai erau fecioare. Chiar dacă nu s-a făcut public numele celorlalte, totuși mă întreb oare cum s-au simțit părinții acelor fete. Una este când știi că sunt fete de liceu care au început viața sexuală,și alta când știi că în clasa în care învață fiica ta sunt numai trei fecioare.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Joi 26 Noi 2009, 12:39

Deasemenea va prezint un caz care mi-a fost povestit de un apropriat al meu bucurestean! Un prieten!

La inceputul postului mare al Pastelui, imi povestea dansul (il denumesc Razvan, un pseudonim) ca tatal sau s-a recasatorit dupa cum bine stiam si el statea la dansul! Era in clasa a saptea atunci! La fel si eu eram in a saptea! Imi zicea cu multa tristete cum au pierdut momentul Invierii, momentul cand toata lumea aprindeau facliile……ei erau pe drum! In schimb iata ce se intamplase inainte! Razvan era chemat mereu la firma unde tatal sau era paznic si ii dadea mereu lucruri furate!

Bietul Razvan nu constientiza gravitatea faptului! Dar continua in pacatul sau …. obligat de circumstante! Recunosc ca Razvan nu frecventa biserica, dar ii placeau discutiile despre Dumnezeu! Il faceau sa traiasca! Parintii erau severi cu el in special mama sa vitrega care il certa mereu din nimicuri si il pedepsea… tatal lui fiind mai nepasator de fel in educatia data!! Bietul Razvan nu a incetat sa fure involuntar pungi intregi de parfumuri si haine de valoare ……tatal sau mereu chemandu-l acolo! Razvan constientiza uneori pacatul comis, dar ii era frica! Nu stia sa reactioneze! Dar hotia nu a incetat in post! A continuat, a continuat!

Razvan nu il judeca pe tatal sau, dar nu avea de ales….chiar se supara pe ceilalti cand numele tatalui sau era luat in ras! Mama vitrega a constientizat ca nu e normal! Si au inceput certurile, dar hotia a continuat! In Miercurea sfanta a saptamanii mari a aprins mai mari certuri in familie din cauza faptului ca el a fost pus sa fure si atunci!! Era o permanenta zarva! Asa imi zicea Razvan! Dansul statea si asista! Cand a venit noaptea sfanta a Invierii Razvan zicea ca era nepasator! Nu ii mai pasa de nimic! In schimb a intervenit Dumnezeu! Mergea pe drum cu mama lui vitrega ,cu sora lui vitrega si cu un copilas mic care dormea! Intai imi povesteste el ca nu mergea tramvaiul 11 si nici taxiul nu a vrut sa ii ia motivand ca “E prea aproape!”

Au mers pe jos! Mama lui vitrega era nervoasa! Lui Razvan i se facu mila de ea! Dar ea nu inceta sa il certe si sa ii spuna si atunci: ”Mergi mai repede, ce tot ma incurci!” Pleca spre biserica! Oare aceasta sa fie speranta din suflet? Au mers pana au ajuns la biserica pe care am denumit-o eu “Catedrala frumusetii”! Era o biserica care nu stiu cum se numeste dar era frumoasa foc! Au ajuns cu 10 minute intarziere! Nu au mai ajuns sa cante de la inceput:”Hristos a inviat…. ”Mama lui vitrega a inceput sa planga! Fiul ei de drept ii astepta deja la biserica! I s-a plans acestuia ca nu mai poate! Razvan mi-a zis ca a aprins candela si ca ii venea sa planga……Atunci fiul ei i-a zis :”Nu e vina lui!!(Razvan) Dar pe cine sa mai creada Razvan? El a zis in sinea sa urmatoarele:”Dumnezeu a aratat ce a dorit! Am furat si in saptamana mare….”

Prefer sa nu judec pe nimeni si va rog sa nu judecati, ci sa va rugati! Au pierdut Invierea, dar nu mantuirea! Fie ca Domnul sa lumineze mintile parintilor! Amin.

(Popescu Adrian)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   

Sus In jos
 
Povesti, povestioare
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 3 din 23Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4 ... 13 ... 23  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: