Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» ASTAZI E ZIUA TA...
Ieri la 15:16 Scris de zaraza26

» BANCURI
Ieri la 00:44 Scris de Ion

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Dum 20 Aug 2017, 10:18 Scris de Anahoret

» Invatamant
Dum 20 Aug 2017, 10:11 Scris de Anahoret

» ION
Dum 20 Aug 2017, 07:58 Scris de Anahoret

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Mier 16 Aug 2017, 07:30 Scris de dolion

» Casuta din padure
Lun 07 Aug 2017, 10:06 Scris de zaraza26

» Ce mi-a placut azi
Joi 03 Aug 2017, 19:20 Scris de Emil Condor

» Va mai exista Romania ?
Lun 24 Iul 2017, 18:20 Scris de Ion

» Corupția din România
Dum 23 Iul 2017, 23:44 Scris de Anahoret

» Muzica POPULARA
Mier 19 Iul 2017, 06:39 Scris de dolion

» Veștile triste
Mier 12 Iul 2017, 14:48 Scris de Ion

» CANADA
Mar 11 Iul 2017, 03:59 Scris de Ciprian

» ZBOR DE CONDOR
Mar 11 Iul 2017, 00:53 Scris de Emil Condor

» Stiri IT
Dum 09 Iul 2017, 16:16 Scris de Anahoret

» POPASUL DOLION (III)
Dum 09 Iul 2017, 14:41 Scris de Ion

» Limba română
Mier 05 Iul 2017, 14:25 Scris de zaraza26

» Klaus Johannis - Presedintele ales
Mier 05 Iul 2017, 14:23 Scris de zaraza26

Cuvinte-cheie
brasov curiozitati sibiu istorie cugetari Maxime drumetie 1 Popasul problema Invatamant 23
August 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Povesti, povestioare

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1 ... 13 ... 21, 22, 23
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 25 Iul 2015, 07:44

Intr-o zi oarecare, intr-un parc din oras, o femeie s-a asezat pe o banca langa un barbat.
“Acela este baietelul meu.” – a spus ea aratand catre copilasul in tricou alb care se juca in nisip.
“Este un baietel foarte frumos. Sa iti traiasca!” – ii raspunde barbatul. “Iar ea este fiica mea… cea in rochita rosie, care se da cu bicicleta.” – a adaugat el foarte mandru.
Apoi, uitandu-se la ceas si-a chemat copila: “Ce zici daca mergem, Melissa? Suntem de ceva timp in parc.”
“Tati, tati… te rog, inca zece minute. Putem sa mai stam? Doar zece minute?” – il roaga fetita trista.
Barbatul a dat din cap si i-a permis sa se mai plimbe putin cu bicicleta. Fericita, copila s-a urcat pe bicicleta si a inceput din nou sa zburde prin jurul parcului.
Minutele au trecut, iar tatal si-a chemat din nou fetita.
“Acum putem merge?” – a intrebat-o el.
Din nou, Melissa l-a rugat: “Tati, te rog… Inca zece minute.”
Tatal a afisat un zambet larg si i-a spus “Bine. Hai, inca zece minute.”
Surprinsa, femeia de langa el ii spune: “Ei, dar tu chiar esti un tata rabdator.”
In acel moment zambetul a disparut de pe fata lui, fiind inlocuit cu tristetea.
“Fratele ei mai mic, Andrei, a fost omorat de un sofer beat anul trecut, in timp ce se plimba cu bicicleta. Niciodata nu reuseam sa petrec prea mult timp cu el… iar acum as da orice pentru inca zece minute cu el. Mi-am promis sa nu mai fac aceeasi greseala si cu Melissa. Ea crede ca mai are zece minute pentru a se plimba cu bicicleta. Adevarul este ca eu mai primesc inca zece minute pentru a o vedea cum se joaca.” – a spus barbatul.
In viata trebuie sa ne stim prioritatile, iar familia ar trebui sa fie cea mai mare prioritate pentru noi toti. Este important sa ne petrecem timpul alaturi de persoanele pe care le iubim.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 25 Iul 2015, 08:14

Clasa a IX-a

Eram la ora de limbă română și mă uitam la fata care stătea în fața mea. Ea era pentru mine un așa numit ”cel mai bun prieten”. Mă uitam lung la ea, admirându-i părul catifelat și așa de tare voiam ca ea să fie a mea. Dar ea nu observa iubirea mea și eu știam asta. După lecție s-a apropiat de mine și m-a rugat să-i dau conspectul meu, pentru că lecția trecută nu fusese la școală. I l-am dat. Mi-a spus ”mulțumesc” și m-a pupat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.

Clasa a X-a

Sună telefonul. La celălalt capăt al firului era ea, plângea... printre lacrimi am înțeles că iubitul ei a părăsit-o. M-a rugat să mă duc la ea, pentru că nu voia să fie singură… și eu m-am dus. Cât stăteam alături de ea, pe canapea, mă uitam la ochii ei fermecători și doream ca ea să fie a mea. După două ore în care ne-am uitat la un film și am mâncat 3 pachete de chipsuri, ea a hotărât să se culce. S-a uitat la mine și mi-a spus ”mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.

Clasa a XI-a

Cu o zi înainte de balul de revelion ea s-a apropiat de mine. ”Prietenul meu s-a îmbolnăvit ” – mi-a spus ea – și până mâine sigur nu se însănătoșește. Pe atunci nu aveam prietenă și, plus la asta, încă din clasa a VII-a ne-am promis că o să ne ajutăm unul pe altul tot timpul, de aceea am plecat la bal ca ”cei mai buni prieteni”. În acea seară, după sărbătoare, stăteam lângă ea în fața casei sale, mă uitam la ea cum zâmbește și mă privește cu privirea ei cristalină. În acel moment voiam să fie doar a mea. După asta mi-a spus ”cât de minunat am petrecut seara.” Mi-a spus mulțumesc și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.

Balul de absolvire

Au trecut zile, săptămâni, luni. Nici nu am reușit să clipesc, că iată deja e balul de absolvire. Eu mă uitam cum corpul ei perfect, ca al unui înger, plutește spre scenă pentru a-și lua diploma. Așa de tare doream ca ea să fie doar a mea. Dar ea nu observa iubirea mea și eu știam asta. Înainte să plecăm fiecare spre casele lor, s-a apropiat de mine, îmbrăcată în rochia ei albă, ca din poveste și a început să plângă când am cuprins-o în brațe. Apoi, și-a lăsat capul pe umărul meu și mi-a spus: ”tu ești cel mai bun prieten al meu” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.

După câțiva ani

Stau așezat pe un scaun din biserică... acea fată se mărită, eu numai ce am auzit cum ea a spus ”DA” și a intrat în noua ei viață, alături de alt bărbat. Eu doream ca ea să fie doar a mea. Dar ea nu observa asta și eu știam acest lucru. Dar, înainte de a pleca, s-a apropiat de mine și mi-a spus: ”Totuși ai venit. Mulțumesc” și m-a sărutat pe obraz. Voiam să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că o iubesc, dar mă intimidam, nu știu de ce.

Înmormântarea

Se întâmplase un accident. Eu mă uitam spre fundul mormântului, unde urma să fie culcată ea, cea care mi-a fost cea mai bună prietenă. Cineva începuse să citească jurnalul ei, care a fost început încă din școală, iar acolo scria:
”Mă uit la el și doresc să fie al meu, dar nu observă iubirea mea, eu știu asta. Vreau să-i spun că nu doresc să fim doar prieteni. Că îl iubesc, dar mă intimidez, nu știu de ce. Aș da orice să-l aud cum îmi spune că mă iubește.”

Pentru fericirea lor, era de ajuns ca unul dintre ei să spună 2 cuvinte…

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 25 Iul 2015, 08:26

Aceasta este o poveste adevarata si trista.

E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un buchet dintr-o mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire.
Baiatul lucra intr-o companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul? A simtit ca i se frange inima.
Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie.
Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi, isi spunea mereu. Trebuie sa reusesc in viata!
Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa. Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata!
Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir. S-a dat jos din masina si i-a urmarit, apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum obisnuia sa–i zambeasca, dintr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi, buchetelul din fasii de hartie.
Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul lui. Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo, langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire.
Baiatul a izbucnit in plans. E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata.

Morala:
La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai amintirile vor ramane. Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Sam 25 Iul 2015, 09:57

Mi-a murit iubita!

Publicat in 31 octombrie 2014 de Alecu Racoviceanu

Am iubit o femeie superbă. Mult m-a iubit Dumnezeu că mi-a scos-o în cale exact când nu mai așteptam o mare dragoste sau când eram atât de comod așezat în fotoliul vieții încât nu îmi trebuia să mă mai ridic ca să caut flori de câmp.
A apărut în viața mea așa cum parfumul caprifoliului invadează încăperile de la etaj și transformă tihna-n freamăt.
Am savurat-o ca pe zahărul pudră de pe prăjitura bunicii, am consumat-o în loc de antreu, fel principal și mai ales desert. Am mâncat din ea până nu a mai avut resurse să se refacă.
Și a început să moară.
Să dispară bucăți din ea.
I s-a stins zâmbetul șăgalnic. L-a pierdut născând. Apoi i s-a înăsprit palma deprinsă să mângâie. Pasul ca de podium de modă a devenit tiptilul de dimineață când se trezește prima.
Încet, încet a murit la ea superbul adulat și a devenit frumusețe caldă și respectabilă.
A căzut și am pus peste ea perna grea a căsniciei și am ținut apăsat în ciuda zbaterilor ei. Până nu a mai mișcat și atunci am așezat pe trupul ei piatra funerară.
Și acum sunt prizonierul acestui mormânt în care zace iubita mea de odinioară. Din când în când,de sub piatra casei de piatră mai răzbate parfumul de caprifoliu și atunci tihna devine freamăt. Și mă laud că asta am vrut de când mi-a apărut pentru prima oară în viață, chiar când nu mai aveam nevoie de o dragoste mare.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Mier 26 Aug 2015, 07:49

Ca veterinar, vezi fel si fel de cazuri. Recent, o familie m-a chemat pentru a examina catelul lor. Stapanii cainelui, Ana si Dan aveau un baietel, Mihai, de doar cinci anisori. Toti trei erau foarte atasati de Rex, animalul care facea parte din familia lor de zece ani… se asteptau la un miracol.
Din pacate, nu mai puteam face nimic pentru Rex. Era deja batran, iar organele lui incepeau sa cedeze. Le-am sugerat ca cel mai bine ar fi sa efectuam procedura de eutanasie pentru a nu il mai tine in durere. Gandindu-se la cat de mult sufera cainele, Dan a acceptat imediat. In timp ce ma pregateam de plecare, tatal m-a intrebat daca poate asista si fiul sau la procedura, considerand ca ar putea invata ceva din aceasta experienta.
A doua zi, au venit cu animalul la cabinet; in timp ce ne pregateam, cei trei membri ai familiei l-au inconjurat pe Rex.
Mihai parea atat de calm mangaind cu manutele lui mici catelul pentru ultima data. Ma intrebam daca el chiar intelege ce se intampla cu adevarat.
In cateva minute, Rex era deja intr-o lume mai buna. Baietelul parea sa fie foarte linistit, acceptand moartea cainelul fara nicio dificultate. Am stat impreuna pentru un timp in cabinet.
“Este trist ca animalele traiesc mult mai putin decat oamenii. Oare de ce se intampla asa?” – a spus mama.
Mihai, care se juca cu o masinuta pe podea, spune cu o voce linistita: “Eu stiu de ce.”
Mirati, cu totii ne-am intors catre el:
“Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum sa iubeasca pe toata lumea si cum sa fie mai draguti cu ceilalti… cainii deja stiu aceste lucruri… asa ca nu este necesar sa ramana printre noi prea mult timp.”

http://adevarurilevietii.net/de-ce-cainii-traiesc-mai-putin-decat-oamenii/

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 30 Aug 2015, 18:15

Un soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă și a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Așa că numele și adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei persoane. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea și ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărții. Și ea i-a scris înapoi. Așa au început să corespondeze și cu cât își scriau, relația lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el i-a scris și a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea și dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Așa că nu i-a trimis nici o fotografie.. Când s-a terminat războiul și el s-a întors acasă și-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să țină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir alb.
Așa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir alb în mână. Vă dați seama ce așteptări avea? Era pe punctul de a-și găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea, dar pe care nu o văzuse niciodată.
Așteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el... era minunată, era dincolo de orice imaginație. Iar el s-a uitat și a văzut că ea nu avea nici un trandafir. Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir alb în mână.
Vă puteți imagina? Tânăra superbă și doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână.
Voi ce ați fi ales? Persoana cu trandafirul îi știa sufletul de care se îndrăgostise. Așa că s-a îndreptat spre doamna în vârstă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câțiva pași de el, l-a privit și l-a întrebat:
- Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfâșiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă... și-a continuat drumul către persoana în vârstă care ținea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea și i-a spus bună ziua și a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu știu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir alb și mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ți spun că te așteaptă la restauranul din colț.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 04 Sept 2015, 08:37

Preotul din sat era un om sfânt, așa că ori de câte ori oamenii aveau probleme, apelau cu încredere la sfatul lui. El se retrăgea atunci într-un loc special din pădure și rostea o rugăciune pe care Dumnezeu o asculta inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna ajutorul cerut. Când preotul a murit, oamenii au continuat să apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt, dar cunoștea secretul locului din pădure și rugăciune a specială. De aceea, el s-a dus la locul respectiv și a început să se roage:
- Doamne, tu știi că eu nu sunt un sfânt, dar sper că nu o să te împiedici de acest lucru și o să le refuzi consătenilor mei ajutorul cerut... De aceea, ascultă rugăciune a mea și vino în ajutorul nostru. Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciune a și întregul sat a fost, ajutat.
Când și acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care cunoștea doar rugăciunea specială, nu și locul din pădure. De aceea, el s-a rugat:
- Doamne, ce îți pasă ție de un anumit loc? Oare nu este sfințit locul de însăși prezența ta sacră? De aceea, ascultă rugăciunea mea și vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciune a și a continuat să-i ajute pe săteni.
Când și acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care nu cunoștea nici măcar rugăciune aspecială. De aceea, el s-a rugat:
- Doamne, nu cred că există niște cuvinte speciale care să te impresioneze la fel de mult ca și strigătul unei inimi tulburate. De aceea, ascultă rugăciunea mea și vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și a continuat să-i ajute pe săteni.
Când și acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă banii rugăciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:
- Ce fel de Dumnezeu ești tu de vreme ce deși poți rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi să ridici un singur deget în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci acest lucru? La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu acești oameni.
După care s-a întors la afacerile sale.
Și din nou, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui și a continuat să-i ajute pe sateni.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 04 Sept 2015, 08:40

Răspunsul la rugăciunile noastre nu ne folosește la nimic, dacă nu vine la momentul potrivit.

în India antică se punea un mare preț pe ritualurile vedice, considerate a fi atât de științifice încât dacă înțelepții se rugau pentru ploaie, seceta nu venea niciodată.
Într-o zi, un om a început să se roage, potrivit acestor rituri, zeiței prosperității, Lakshmi, implorând-o să îl îmbogățească. A continuat astfel să se roage fără nici un rezultat timp de zece ani, după care a realizat brusc natura iluzorie a bogăției și a trecut la sihăstrie, refugiindu-se în munții Himalaya.
Odată, pe când stătea în meditație, el și-a deschis ochii și a văzut în fața lui o femeie de o mare frumusețe, strălucind ca și cum ar fi fost făcută din aur.
- Cine ești și ce faci aici? a întrebat-o el.
- Sunt zeița Lakshmi, căreia i-ai recitat imnuri timp de zece ani, i-a răspuns femeia.
Am venit să îți împlinesc dorința.
- O, draga mea zeiță, i-a răspuns omul, între timp am cunoscut beatitudinea în meditație și mi-am pierdut dorința de a fi bogat. Ai venit prea târziu. Spune-mi, de ce ai întârziat atât de mult?
- Ca să fiu sinceră, i-a răspuns zeița, dată fiind natura riturilor pe care le-ai îndeplinit cu atâta credință, ai fi meritat cu vârf și îndesat să fii bogat, dar în marea mea iubire pentru tine și în dorința mea de a-ți asigura adevărata bunăstare, cea interioară, am preferat să mai aștept puțin.

Dacă ați avea de ales, ce ați prefera: împlinirea cererii voastre, sau grația stării de pace, indiferent dacă o meritați sau nu?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.


Ultima editare efectuata de catre dolion in Vin 04 Sept 2015, 08:44, editata de 1 ori
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Vin 04 Sept 2015, 08:44

Un bătrân pios se ruga de cinci ori pe zi, în timp ce partenerul său de afaceri nu punea niciodată piciorul în biserică. Acum, când împlinea 80 de ani, el s-a rugat astfel:
- O, Doamne! Încă din tinerețe nu a trecut nici măcar o singură zi fără să vin la biserică și să-mi rostesc rugăciunile de cinci ori, conform ritualului. Nu am făcut nici o mișcare, nu am luat nici o decizie, importantă sau nu, fară a invoca mai întâi Numele tău. Iar acum, la bătrânețe, mi-am dublat eforturile și am ajuns să mă rog ție fără încetare, zi și noapte. Și iată-mă în fața ta, mai sărac decât un șoarece din biserică. În schimb, privește-l pe partenerul meu deafaceri: nu se sfiește să bea și să joace și cu toată vârsta lui înaintată, se însoțește de femei cu un caracter îndoielnic; și totuși, este putred de bogat. Mă întreb dacă s-a rugat măcar o singură dată în viața lui. Doamne, nu mă rog ție să fie pedepsit, căci ar fi un act lipsit de compasiune creștină, dar te implor, spune-mi: de ce l-ai lăsat pe el să prospere, în timp ce pe mine m-ai ignorat cu totul?
- Deoarece ești îngrozitor de plictisitor! i-a răspuns Dumnezeu.

Regula în orice mânăstire nu este: "Să nu vorbești”, ci "Să nu vorbești decât dacă îți poți îmbunătăți tăcerea”. Oare nu se poate spune același lucru și despre rugăciune?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   Dum 06 Sept 2015, 12:08

Se spune că atunci când a ars Marea Bibliotecă din Alexandria, o singură carte a supraviețuit. Era o carte foarte obișnuită. Nu trata un subiect foarte interesant, nu avea valoare de anticariat, așa că a fost vândută pentru câțiva gologani unui om sărac, care aproape că nu știa să citească.
În realitate, așa lipsită de interes cum părea la prima vedere, cartea era de o valoare inestimabilă, întrucât cineva scrijelise pe una din coperțile sale interioare câteva fraze care dezvăluiau secretul Pietrei Filozofale, cu ajutorul căreia orice metal putea fi transformat în aur. Înscrisul afirma că această pietricică era ascunsă undeva pe malul Mării Negre, printre mii de alte pietricele ce arătau exact ca ea, singura diferență fiind că în timp ce restul pietricelelor erau reci, această piatră era caldă, ca și cum ar fi fost vie. Când a citit secretul, omul care a cumpărat cartea s-a bucurat de norocul care a dat peste el. El a vândut tot ce avea, a împrumutat o sumă mare de bani, care să-i ajungă pentru un an de zile și s-a îndreptat către Marea Neagră, unde și-a instalat un cort și a început dificila muncă de căutare a Pietrei Filozofale. Ca să nu se încurce, el și-a creat chiar o strategie: ori de câte ori ridica o pietricică de jos, iar aceasta se dovedea o piatră obișnuită, fiind rece la atingere, el nu o arunca înapoi, căci în acest fel ar fi putut-o culege de zeci de ori, fără să-și dea seama că este aceeași. De aceea, o arunca în mare. Plin de răbdare, el a continuat astfel zi după zi să caute neprețuita piatră: ridica fiecare pietricică, își dădea seama că este rece la atingere, după care o arunca în mare. Și așa maideparte...
S-a scurs astfel o săptămână, o lună, zece luni, iar apoi întregul an. Omul a împrumutat atunci alți bani și a mai rămas pe malul mării încă doi ani, continuându-și corvoada: ridica piatră după piatră, își dădea seama că este rece, după care o arunca în mare - oră după oră, zi după zi, săptămână după săptămână... Din păcate, Piatra Filozofală nu se lăsa găsită cu ușurință. Într-o zi, el a ridicat o pietricică de jos, iar aceasta s-a dovedit a fi caldă la atingere. Omul nostru făcea însă demult prea multă vreme același lucru, de aceea, din obișnuință, el a aruncat-o în mare, până să-și dea seama ce face...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Povesti, povestioare   

Sus In jos
 
Povesti, povestioare
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 23 din 23Mergi la pagina : Înapoi  1 ... 13 ... 21, 22, 23

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: