Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» Vorbe de duh spuse de un cinic
Astazi la 17:35 Scris de dolion

» BANCURI
Astazi la 17:33 Scris de dolion

» Stiri politice internationale
Ieri la 18:53 Scris de Ion

» Trecut versus prezent
Joi 16 Noi 2017, 13:14 Scris de zaraza26

» ENGLISH
Mier 15 Noi 2017, 19:57 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mier 15 Noi 2017, 18:31 Scris de Anahoret

» Personalitatea zilei
Mier 15 Noi 2017, 14:12 Scris de zaraza26

» ISTORIE DIVERSA
Mier 15 Noi 2017, 14:11 Scris de zaraza26

» Va mai exista Romania ?
Lun 13 Noi 2017, 15:07 Scris de Anahoret

» Bășcălia la români
Lun 13 Noi 2017, 14:48 Scris de Anahoret

» Limba română
Lun 13 Noi 2017, 13:52 Scris de zaraza26

» MAXIME, CUGETĂRI...
Sam 11 Noi 2017, 08:31 Scris de dolion

» JURNALISM
Vin 10 Noi 2017, 12:44 Scris de zaraza26

» Chestii funny
Vin 10 Noi 2017, 10:20 Scris de zaraza26

» Subiectul zilei
Vin 10 Noi 2017, 09:29 Scris de Anahoret

» Născut în România... român
Joi 09 Noi 2017, 16:31 Scris de Anahoret

» 1 Decembrie 1918
Joi 09 Noi 2017, 16:23 Scris de Anahoret

» Invatamant
Joi 09 Noi 2017, 16:13 Scris de Anahoret

Cuvinte-cheie
English brasov comment-143 1 este romana istorie frig problema 23 Limba Când drumetie sibiu curiozitati placut
Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Trecut versus prezent

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 27 Iul 2015, 14:20

A fost furat din România și a ajuns unul din iahturile de lux ale lumii

Povestea iahtului regal „Luceafărul”, botezat de comuniști „Libertatea” și transformat acum în „Nahlin”

Timp de zeci de ani, iahtul "Libertatea" a fost considerat de gălățeni drept unul din simbolurile orașului, chiar dacă, în cea mai mare parte a timpului, singura sa întrebuințare a fost cea de ponton-restaurant la malul Dunării. În isteria națională derulată, în anii de după Revoluție, sub deviza "Nu ne vindem țara", nava a fost vândută unui armator englez, la preț de fier vechi, 265.000 de dolari. La ora actuală, după o renovare profesionistă, iahtul, rebotezat "Nahlin", este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume, iar cota sa de piață este estimată la 45 de milioane de euro.
Cum a fost posibil ca un bun din categoria "Tezaur" să fie scos din România a rămas încă un mister, chiar dacă dosarul a ajuns în mai multe rânduri pe masa procurorilor. Organizatorii licitației de vânzare a iahtului "Libertatea" au fost scoși de sub urmărire penală de fiecare dată, astfel că paradoxul continuă și astăzi: un bun de tezaur a fost vândut și scos din țară, deși nu era posibil legal, iar vinovați nu există!
Construit în anul 1929, pentru cea mai bogată femeie din Marea Britanie la acea dată, Annie Henriette Yule, "Nahlin" a primit un nume de origine amerindiană, însemnând "navă-amiral". În 1934, la bordul vasului s-a derulat idila care a dus la abdicarea regelui Edward al VIII-lea. Drept urmare, iahtul a fost scos la vânzare și cumpărat de guvernul României, pentru regele Carol al II-lea, fiind rebotezat "Luceafărul". După venirea la putere a comuniștilor, au urmat două noi schimbări de nume, vasul fiind botezat inițial "Răsăritul", iar apoi "Libertatea". Treptat, după anii '50, nava nu a mai fost întreținută și a rămas la stadiul de restaurant la malul gălățean al Dunării, până în 1998, când a fost vândută și mutată la Constanța, iar apoi scoasă din țară, pe 25 septembrie 1999. Au urmat mai bine de cinci ani de cercetări și alți câțiva de restaurare, iar din 2010 "Nahlin" a revenit pe mările lumii. Lucrările de renovare, desfășurate în Anglia, Scoția și Germania, au costat în total circa 35 de milioane de euro.
Revenind la momentul pierderii navei, trebuie spus că proprietarul actual, firma Edminston, a primit, în 1998, din partea ministrului Culturii de la acea dată, Ion Caramitru, un aviz de a scoate vasul din țară, în vederea renovării, valabil până pe 25 august 2000, dată când iahtul trebuie să revină în România. Ceea ce, evident, nu s-a mai întâmplat… În schimb, în 2002, în total anonimat, vasul a fost declasat din categoria "Tezaur" în cea de "bunuri comune". Astfel, o simplă hârtie semnată prin birourile unui minister a făcut posibilă legalizarea pierderii unui simbol.

http://ro.blastingnews.com/international/2015/06/a-fost-furat-din-romania-i-a-ajuns-unul-din-iahturile-de-lux-ale-lumii-00460645.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iahtul_Nahlin

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Mier 29 Iul 2015, 13:42

Am ascultat "Pe-al nostru steag e scris unire!" Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieți! Asta-i adevărată, și nu "Deșteaptă-te, române!" Aia-i tânguitoare, mă, și noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântați pe țăran cu plete lungi și cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceți pe țărani un popor european.

Ion Luca Caragiale

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 03 Aug 2015, 16:06

STIATI CA BUNII NOSTRI VECINI... UCRAINIENII,

1.In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2.In 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3.In 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;
4.Din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;
5.In mod permanent au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;
6.Cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt ucraineni si nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dura chiar decât Stalin în restul imperiului;
7.In mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici.
8.Timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;
9.Una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10.Ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale tarii noastre asupra teritoriului ucrainean;
11.Prima măsura luata de "europeniștii ucraineni" a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba româna
12.Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;
13.În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta;
14.Sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.

Ucraina nazista

Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început sa apară deja pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război sa ridice secretul de stat impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele si atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al populației ucrainene si sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arata un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate si o ura bestiala fata de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.

În comparație cu Ucraina, Germania nazista a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Daca Hitler urmarea doar exterminarea evreilor, tiganilor si handicapatilor, ucrainenii doreau exterminarea tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.

Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teama ca nu cumva rușii sa se revolte aflând conținutul lor si sa ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care sa-i judece pe criminalii ucraineni vinovați de genocid si sa-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin ca ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit si sub ce regimuri, nu puteau trai fără sa ucidă. Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie si a refuzat sa ia masuri punitive de amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se sa aprobe doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși, care au fost judecați si spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS si responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia sa plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent si poporul ucrainian poate sa-si asume responsabilitatea propriului trecut.
Dar astăzi trecutul este falsificat pe scara larga, așa ca președintele Putin a  ordonat Ministerului Apărării al Rusiei sa ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.

Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât SS-ul german si decât Gestapoul.
Armata Ucraineană avea regimente întregi de calai care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate si orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta si cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei îi schingiuiau înainte de ai omorî. Asta în numele apărării Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucraineni în Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică taman în locurile unde astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile în satele si orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.

Opinia publica indusa azi în eroare de o propaganda mincinoasa nu știe ca rușii din Republica Populara Donețk si Republica Populara Lugansk si-au declarat independenta în acest an si cer ajutorul Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete si rușii sa fie exterminați de ucraineni.

Fasciștii ucraineni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5 200 000 (cinci milioane doua sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au omorât aproape 900 000 (noua sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200 000 (doua sute de mii). Au fost executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră. În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainene întrec cu mult numărul victimelor nazismului german si plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.

Cuprinși de fanatism si de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut sa plece în Al Treilea Reich ca sa muncească voluntar pentru nemți în fabricile si pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germana sa poată extermina tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în ceafa trei mii de polonezi ucraineni, inclusiv trei oameni de știința cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrâni si copii.
În timp ce femeile si copii erau executați prin tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei”,  mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu divin de mulțumire, rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.
Biserica Catolica Ucraineană a binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei naziste ucrainene ”Galicina”.
Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o râpa din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei si fete) pe care SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goala apoi au început sa violeze femeile si fetele neținând cont ca parintii si rudele lor erau de fata. După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le tăiau sânii si le presărau sare pe râni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.
Atrocitățile au atins o asemenea culme abominabila ca soldații germani, revoltați, au refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras, lăsându-i-i pe călăii ucraineni sa duca la capăt genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca sa moara în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpa si râpa acoperita cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât 350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei si copii si peste 160 000 (o suta șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mâna de ajutor țăranii ucraineni fasciști si muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ura atât de mare fata de evrei si ruși încât s-au dedat la acte de canibalism.
Pentru faptele lor ei au primit medalii si ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata Germana.
Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germana.

În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copiii rușilor si polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i si dându-i cu capetele de pereți. Daca erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni si părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai într-un singur județ 15 000 (cincisprezece mii) de persoane.

Ura ucrainenilor împotriva rușilor si a evreilor era așa de mare încât daca o fata ucraineană se căsătorea cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat si s-au înecat în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse si spintecate de cei care le violaseră (adică de tații si frații lor) în felul următor: li se baga vârful cuțitului în vagin si erau spintecate de jos în sus.

Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovata de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei si a devenit la fel de  primitiv si sălbatic precum oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existenta sub deviza valorilor europene si în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii si-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor si rușilor, iar Armata Ucraineană trage cu tunurile în blocurile de  locuințe, în școlile si spitalele din orașele rusești din sud-estul Ucrainei.
Este limpede ca indiferent sub ce deviza ar trai poporul ucrainian, nazismul si fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina.

Este interesant sa vezi ca român, ca întreaga noastră clasa politica si toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politica ucraineana fără sa vadă ca Ucraina tine azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republica Moldova pe care ea, Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea politicienilor din București, aserviți Occidentului.

Oare de ce nu sufla politicienii noștri români nici o vorbulița despre acest teritoriu?

În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime si genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui sa ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în Ucraina. Adică sa vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.
Deocamdată, numai Crimeea, Donețk si Lugansk si-au declarat independenta si au devenit republici ruse libere. Acestea nu se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor plăti despăgubiri.
Aici e vorba de clasele conducătoare, care au fost la putere si nu de oamenii de rând, care nu au nicio legătură cu politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o masa de manevra pentru politicienii din trecut ca si din prezent.
Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă, iar noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 03 Aug 2015, 17:14

''După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teama ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS si responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia sa plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.''

"Gura pacatosului adevar graieste", nu-i asa?

Pai, pe cat de vinovat e faptuitorul, tot pe atat de vinovat e si tainuitorul, nu-i asa?

Declasificand, abia acum, acele secrete, cu atat mai mult se acuza Moscova, nu-i asa?
De ce tocmai acum? De ce asa de tarziu? Sau, poate, este chiar mai inainte de termenul prevazut pentru a fi declasificate? Cine stie?!...

Si ma intreb eu inca, de ce nu, oare au declasificat totul sau numai ce, cand si cum convine Moscovei?

Ia sa-i interebam si pe acuzati, pe ucraineni. De ce nu?

Nu ca as tine parte ucrainenilor. Dar asa ca sa completam tabloul "adevarului", cu pozitia ambelor parti.

"Aici e vorba de clasele conducătoare, care au fost la putere si nu de oamenii de rând, care nu au nicio legătura."

Nu oamenii de rand? Hai sa fim seriosi!
Omul d rand va suporta toate aceste dspagubiri. In spatele lui vor cadea toate greutatile.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 03 Aug 2015, 18:58

Si cate inca alte semne de intrebare se pot pune.
Inchipuiti-va cat au putut sa-i santajeze rusii pe ucraineni cu acele documente secrete.
Inchipuiti-va cat au putut sa profite rusii de pe urma acestui santaj si cat au putut sa
sufere ucrainenii...

Ne putem astepta si la alte declasificari?
Oare ucrainenii nu au si ei ceva secrete despre rusi?
Cine va pierde cel mai mult din acest razboi intre "frati"? Fosti frati....
................................................................
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Mar 04 Aug 2015, 15:17

13.În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta;


Cum au putut rusii sa stea atata timp "casatoriti", daca stiau ca ucrainenii ii urasc asa de mult?

Acest divort poate genera un razboi fara sfarsit, de tip Palestina-Izrael?


..fără sa vadă ca Ucraina tine azi între granițele ei teritorii românești care totalizează încă o Republica Moldova pe...

Oare de ce nu sufla politicienii noștri români nici o vorbulița despre acest teritoriu?

Cand Romania a intrat in NATO, o conditie era aceea de a nu avea pretentii teritoriale.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Joi 06 Aug 2015, 03:32

In trecut ''prim-secretar'', in prezent click aici:

https://www.youtube.com/watch?v=pzmlcAA7iMc

Dar si prezent versus trecut:
In '90, comunistii, ca sa scape de judecata,
au scos din arhive ''informatorii".

Acum, cu legea "Antonescu"( ce ironie!), au scos  "legionarii" Maresalului Antonescu.

Cine urmeaza?

Sunt diabolici neocomunistii de azi.

Mi-a placut cercetatorul invitat al lui Rares Bogdan de azi.
In felul acesta scapa comunistii...
Si chiar Iliescu. Cum zicea in '90:
"Elemente fasciste-legionare"....

A avut dreptate Tutea:
"Am facut 12(18?) ani de puscarie pentru un popor de idioti!"
Ca, acum, prin legea "Antonescu" sa nu se oata da numele unei strazi
"Petre Tutea", pentru ca a simpatizat cu legionarii.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 10 Aug 2015, 15:32

Statul român a devenit complicele celor care au omorât oameni în Decembrie 1989 și Iunie 1990.
De la Ion Iliescu la Traian Băsescu, până în epoca lui Klaus Iohannis.


EDITORIAL de DAN ANDRONIC

Vorbim adeseori despre interese oculte de putere. De încrengături de interese, de corupție și manipulare. Nu cred că există exemplu mai bun decât modul în care două dosare importante: Decembrie 1989 și Iunie 1990 sunt împinse la marginea timpului. Aici este adevăratul test al rezistenței Sistemului. Soarta lui Ion Iliescu, personaj-cheie în ambele momente istorice, reprezintă pentru Sistem mult mai mult decât ne putem închipui.
Dovada: am schimbat patru președinți ai României și câțiva procurori-generali, dar nu a contat!


În urmă cu câteva luni, am avut o discuție de câteva ore cu generalul Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat de cele mai fierbinți dosare ale ultimilor 25 de ani: Dosarul Revoluției din 1989 și al Mineriadei din Iunie 1990.
O a doua întâlnire a fost cea de sâmbătă cu Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie.
Un om care a demonstrat că există momente în Istorie când un om, fără galoane și fireturi, poate schimba cursul evenimentelor. A dus o luptă solitară, fără sprijinul ONG-urilor din România, în bătaia de joc a autorităților, sub supravegherea serviciilor de informații și în ciuda încetinelii Parchetului General sau a deciziilor contradictorii ale Curții Constituționale. S-a luptat cu Timpul și Uitarea și a câștigat.
A reușit să obțină de la CEDO rezultatul maxim: crimele din Decembrie 1989 și Iunie 1990 nu mai au termen de prescripție. Pentru cei care încă-i plâng pe cei peste 1.000 de morți, pentru miile de răniți și reținuți va veni momentul în care vor afla, cândva, cine este vinovat. Nu vreau să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că editorialul ar trebui să se termine aici. După cum povesteau generalul Dan Voinea și Teodor Mărieș, în cele două dosare penale nu s-a lucrat nimic timp de 7 ani.
Între 2007-2014!
Aduceți-vă aminte de strigătul disperat al Președintelui României din septembrie 2009. Degeaba. Sistemul era mult mai puternic. Este adevărat că vorbim de două cauze complexe prin numele implicate în desfășurarea evenimentelor, dar destul de simple prin logica faptelor penale. Există documente, mărturii, expertize care pot demonstra cu certitudine cine a tras, cine a dat ordinul, cum s-au planificat operațiunile, cine a arestat, cine a încălcat legea. Și cu toate astea, nu se întâmplă nimic de 25 de ani.
Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman sunt doar trei nume importante care se regăsesc în toate operațiunile (para)militare duse împotriva românilor. Alături de ei apar SRI, Procuratura Generală, Ministerul de Interne, generali de poliție și de armată. Sunt zeci de persoanlități implicate, oameni activi, se manifestă în spațiul public și adeseori par în conflict. Dar îi unește o încrengătură aparent de neînțeles, ce ascunde un adevăr greu de recunoscut pentru cei care împiedică aflarea adevărului.

Așa cum am înțeles eu, iar interlocutorii mi-au confirmat, Puterea a fost cucerită printr-o lovitură de stat în 1989 și a fost consolidată (definitiv, își închipuiau ei) în Iunie 1990. Așa au creat primul sistem de putere din România. Dacă vreți, vorbim despre Păcatul Originar. O culpă care permis democrației din România să ia naștere. Fără Ion Iliescu nu ar fi existat un Emil Constantinescu și lupta societății civile, fără PSD-ul anilor 2000, marcat tot de umbrele de la Cotroceni, nu ar fi apărut Traian Băsescu. Și tot așa, exemplele pot continua.

În Decembrie 1989 și Iunie 1990 am fost martori la nașterea unui sistem de putere care a avut mână liberă, în ultimii 25 de ani, să numească procurori, să recruteze ca “acoperiți” magistrați, să dea legi și să facă guverne, să asculte telefoane și să se joace cu dosare. Cu alte cuvinte, să conducă o țară, așa cum își închipuiau ei că trebuie condusă. Unele lucruri au fost bune, altele nu, dar dacă o să le luați biografiile la puricat, veți găsi puncte comune, ceea ce explică unitatea de acțiune în afara intereselor politice de moment.

O să vă întrebați de ce rediscutăm acest subiect. De ce mai poate fi interesant ceea ce s-a întâmplat acum 25 de ani? Iar răspunsul este simplu: pentru că, uneori, oameni ca Teodor Mărieș și Dan Voinea merită ascultați, sprijiniți în lupta lor cu Timpul și Uitarea. Așa îi vom sili pe cei care lasă colbul să zacă peste dosare să pună mâna pe cârpă și să-și facă treaba.
Dacă tot vrem să se facă curățenie în societatea românească, atunci ar fi bine să începem cu Începutul! Nu să ne prefacem că-l uităm…

http://www.evz.ro/statul-roman-a-devenit-complicele-celor-care-au-omorat-oameni-in-decembrie-1989-si-iunie-1990-de-la-ion-iliescu-la-traian-basescu-editorial-de-dan-andronic.html

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 10 Aug 2015, 16:58

Mareșalul Ion Antonescu: Scrisoare către trădătorii acestui neam, liberalii și țărăniștii (1940)

După trădările repetate din istoria acestui neam, mai pot avea eu încredere în Partidul Național Liberal? După ce a spălat infractorii din PDL mai pot să votez vreodată PNL? Și neamțul ăsta pe cine reprezintă? Pe traficanții de copii sau pe hoții de retrocedări ilegale? Istoria se repetă, iar noi poporul neputincios suntem manipulați să alegem gunoaiele ISTORIEI!

DOCUMENT DE ARHIVĂ! FIECARE ARE LIBERTATEA DE A ÎNȚELEGE CE ȘI CUM DOREȘTE! PLACE SAU NU, MESAJUL UNUI ROMÂN, UCIS DE UNII ȘI DE ALȚII, ESTE IZBITOR DE ACTUAL DEȘI ESTE SCRIS ÎN URMĂ CU 70 DE ANI!

România: problemele eterne, dar mai avem oamenii care să-și pună viața chezaș? Scrisoarea Mareșalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleași: nimeni n-a fost în stare să spună adevărul dintr-o poziție de putere, precum cea a Mareșalului Antonescu atunci. În zilele minciunii universale, a spune adevărul e un act de dizidență. Pentru a înțelege prezentul, e necesar să ne cunoaștem trecutul – să-l aflăm!

RESTITUIRI:

Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu, președintele partidului Național Liberal” (29 octombrie 1942)

“Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înțelepciune, fiindcă urmăream unirea și nu vrajba.
Puteam să vă răspund, aducând justiției pe toți vinovații de catastrofa morală și politică a țării, printre care sunteți, în primul rând, și dumneavoastră.
Nația o dorește și o așteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuși, fiindcă nu am voit să ațâț și mai mult spiritele și, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noștri.
Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu.
Abuzați, însă, de răbdarea, de tăcerea și de înțelepciunea mea și, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteți, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi și acuzațiuni.
În virtutea cărui drept? Ce reprezentați în această țară, dumneavoastră, toți foștii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste și un trecut politic total compromis și dureros?!
Uitați, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele și martirul greșelilor acelora care au primit în 1918 România Mare și au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteți dintre profitorii și dărâmătorii unei moșteniri mari.
În mai puțin de un sfert de secol, fiecare în parte și toți la un loc, ați prăbușit lupta, sacrificiile și suferințele duse și îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică.
Orice apărare încercați și orice diversiune faceți dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtați pe umeri această răspundere.
Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alții, fiindcă și din opoziție și de la guvern, prin acțiunea dumneavoastră de dirijare și de îndrumare a vieții noastre politice, economice, morale și spirituale, exercitată direct și indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor și din culisele politice, ați dus țara la catastrofa din 1940.
Stați față în față cu conștiința dumneavoastră, depănați cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât și pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-ați întovărășit și v-ați acuzat, în fața nației dezolate, scandalizate și înmărmurite; răsfoiți toată colecția ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul și terminând cu Viitorul și cu ziarele jidovești pe care se sprijinea naționalistul domn Maniu și vă reamintiți: Cine sunteți dumneavoastră și dumnealui; câte păcate ați făcut; cum v-ați calificat singuri și cum v-a calificat nația; câte răspunsuri aveți.

Pentru a vă ușura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-ați acuzat public și zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” și „furturi de urne”, în București, pentru obținerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi și omoruri”; „călcarea legilor și Constituției”; luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influență” practicate de partizanii, deputații, miniștrii și președinții corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum ați făcut reforma agrară și cum „ați profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când erați în opoziție dirijați ocult statul, în profitul intereselor dumneavoastră și ale jidanilor din ale căror consilii de administrație – mari și mici – făceați parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajați și favorizați, acopereați și mușamalizați afacerile lor și ale dumneavoastră, în detrimentul statului.
Adăugați, la acest bogat și concludent stat de serviciu al partizanilor și al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiți în opoziție – sunteți azi prieteni: cazurile, pe care nația le ține numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank și afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbușit economiile, avutul și munca tuturor, de la țăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune și de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase și umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Națională și Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. și veți avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump și pe care nația întreagă o are permanent în fața ochilor săi.

Totuși, domnule Brătianu, cu toții credeți că toate acestea au fost uitate și, cu perfidia politicianistă de altă dată – de totdeauna – atât de bine cunoscută, vă așezați cu cinism pe acest trecut și – de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă – încercați să acuzați și să sabotați, pe sub mână, opera de îndreptare și consolidare la care s-a antrenat toată nația și să tăiați elanul unui om care nu a avut, nu are și nu va avea nici moșii, nici vii, nici pivniți de desfacere, nici bani depuși, nici industrii, nici consilii de administrație, nici safeuri, în țară și străinătate, nici cupoane de tăiat, nici timp de pierdut la club și care nu și-a pricopsit nici cumnații, nici nepoții, nici prietenii, nici partizanii, nici adversarii.
Chiar dacă am greșit, greșesc sau voi greși, nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră.
Fiți încredințați, sunteți înfierați și puși chiar de generația actuală pe banca acuzaților.

Dacă va fi să fiu și eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, nu numai pentru a slava un neam de la dezunire și de la prăbușire, dar și pentru a-l întregi și a-i asigura o viață nouă, în onoare și în muncă, atunci în nici un caz nu veți fi dumneavoastră acuzatorii și în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră și acuzat de aceleași greșeli ca dumneavoastră.
Fac această afirmare nu pentru că mă simt vinovat cu ceva față de țară, dar pentru că știu ce au suferit, din antichitate și până azi, de la Socrate și Demostene, până la Clemenceanu, atâția nenumărați – mici și mari – oameni care și-au servit poporul cu credință, cu devotament și cu folos și, mai ales, pentru că nu am uitat că în Iași, în tragica primăvară din 1918 și chiar la București, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată și condamnarea fratelui dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât și pentru dezmățul creat de nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în luptă; care îl acuzaseră în 1914–1915 de lunga și dezmățata perioadă de neutralitate; care au aplaudat cu frenezie intrarea în război și care, ca o culme a cinismului lor, erau ei înșiși vinovați de modul cum fusese administrată și ruinată țara.
Eu și mulți alții încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a înregistrat.

Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră și nici pus pe aceiași bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei și nici șeful unei bande de corbi odioși, care au ajuns la conducere prin „minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic și iudaic”, ci sunt omul adus de un trecut onest și de voința unanimă a unei nații care, pentru a se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu și nici la domnii care stau în jurul dumneavoastră și cu care ați făcut și faceți sistem.

Niciodată, pentru a fi salvată, națiunea, armata și corpurile constituite nu au indicat numele dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârșit la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-ați strecurat și v-ați alăturat acestei mulțimi, cu discreția impusă de instinctul răspunderii pe care o aveți și a dorinței legitime de a vă salva și nu ați făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, când această mulțime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră și când aclama un om nou, care eram eu.

Când am intrat în război, cu prudență caracteristică a politicienilor valoroși nu v-ați manifestat nici pentru, nici contra.
După ce am reluat Basarabia și Bucovina, v-ați grăbit să-mi cereți și dumneavoastră și domnul Maniu, să mă opresc la Nistru.
V-am arătat considerațiunile militare, politice, economice și morale pentru care nu puteam să o fac și v-am invitat, pentru a treia oară, să luați conducerea, răspunderea și riscurile unei asemenea acțiuni. Bineînțeles, ați refuzat.

După omorurile de la Jilava și imediat după rebeliune, mi-ați trimis memorii prin care îmi arătați situația și-mi dădeați noi sfaturi.
V-am oferit să luați conducerea și să faceți cum credeți că este mai bine. Și unul, și altul v-ați scuturat. Luându-vă după câțiva ofițeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase strategice, morale și politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-ați cerut să retrag armata din Rusia și m-ați îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia și cu America.
Ar fi o greșeală și o felonie, iar greșelile și feloniile se plătesc scump.

Suntem la peste 1.500 km de țară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la ușă, depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviația are forța de distrugere pe care ar trebui s-o cunoașteți. Retragerea forțelor din situația lor actuală ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut rușii în Moldova în 1917-1918.

Vă întrebați ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu rușii?
Vă dați seama ce s-ar alege de armata noastră de disciplina noastră, de soldații și caii noștri, de tunurile noastre, dacă am încerca, în condițiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul Comandantului german? Situația aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se descurajează, ar denota ușurință totală nepricepere militară și prostie.
Soluția ar fi criminală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuși numai armata, s-ar prăbuși însăși țara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat și am ajunge în situația Serbiei și Greciei.

Poftiți, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului și a guvernului. Retrageți dumneavoastră armata și „aranjați-vă” cu Anglia.
Numai că trebuie să întreb și armata și poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis și categoric, dacă și dumneavoastră sunteți gata să vă luați răspunderea.

A mă fi „oprit la Nistru” și a „retrage astăzi forțele din Rusia” înseamnă, pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la trecerea Prutului, acțiune în contra căreia nu v-ați pronunțat public; însemnează a ne dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea țării, în cazul victoriei germane, condiții dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm, nici granițele care vor voi să ni le lase rușii, nici libertățile noastre și nici măcar viața familiilor și a copiilor noștri; în sfârșit, însemnează, din cauza nestabilității și a feloniei pe care mă sfătuiți să o practic – și aceasta este cea mai mare crimă – a asigura țării în viitoarea comunitate europeană o poziție morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale și ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereți să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbușirea și distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în țară.
Comuniștii, legionarii, jandarmii, ungurii, sașii ar începe agitațiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniștei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.
Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naștere gestul pe care mi-l cereți să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare și al unui om de stat, nu numai inconștient, dar nebun.

Conducătorul nefericit al Franței – și mai nefericite de azi – a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a unui popor, care a căzut și el victimă josnică a unei guvernări venale, iudeo-democratice și masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar impune mâine legea în Europa și s-ar termina astfel cu independența și patriotismul națiunilor”.
Am avut și am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, mai curând ca alții, mai total ca alții, vom fi zdrobiți: pentru că suntem punte între slavi și zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul și sud-vestul Europei; pentru că avem bogățiile pe care le avem; și pentru că vom fi trambulina salturilor lor viitoare.
Trăgând învățăminte din trecut, cunoscând tendințele slave, plecând de la considerațiunile făcute mai sus și îndrumat de instinctul de conservare și de logica bunului-simț, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsabil, să mă „opresc la Nistru” și nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie din partea mea. Este cu neputință să o facă cineva și ar fi o greșeală ireparabilă pe care nu eu și dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump.

Mareșalul Petain, într-una din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situațiunilor grele lecția care li se cuvenea și care a fost aplaudată de toți oamenii cu conștiință clară și nepătată.
Răspunzând unor critici ale acțiunii sale, el a spus: „Când Franța este în nenorocire, nu mai este loc pentru minciuni și himere”.

Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai este loc pentru „minciuni și himere” și, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de a face și prostii.
V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastră de la 24 septembrie, dar și la cele anterioare.
Este răspunsul unui soldat, care nu are nimic de ascuns și care este conștient de greutățile și pericolele ceasului de față, precum și de îndatoririle și de răspunderile lui.
V-am răspuns, cum v-am răspuns, fiindcă nu ați înțeles nici ținuta și nici înțelegerea cu care am voit să trec atât peste greșelile trecutului, cât și peste marii vinovați de ele.
Ca oamenii cei mai lipsiți de păcat, marile și numeroasele greșeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care – împreună cu celelalte organizații politice, cu firmă naționalistă, însă în acord cu oculta iudeo-masonică, cu care numai pe față erați în luptă – ați exploatat-o, ați mințit-o, ați demoralizat-o, ați exasperat-o și, în cele din urmă, din neputință, ați dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu-Urdăreanu–Lupeasca, la catastrofa din 1940 și la rebeliunea din 1941, îndrăzniți astăzi, când s-a pus regulă în țară și viața nimănui nu mai este în pericol, să ridicați capul, de după saltarele consiliilor de administrație, ale industriilor și ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza.

Ei bine, domnule Brătianu, când cineva a fost șeful unui partid care, de la mare la mic, de la primăria din sat până la cabinetul miniștrilor, are răspunderea destrăbălării administrative, dezmățul moral, a iudeo-masonizării țării, a venalității, a compromiterii viitorului neamului și a catastrofei granițelor, nu mai are calitatea să vorbească și în numele comunității românești, să dea sfaturi de conducere altora și mai ales să-i acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.”

(Arhiva Istorică Centrală; fond Președinția Consiliului de Miniștri, Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)

Sursa articolului: http://gandeste.org/general/maresalul-ion-antonescu-scrisoare-catre-tradatorii-acestui-neam-liberalii-si-taranistii-1940/56950?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+gandeste-org+%28gandeste.org%29

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 17 Aug 2015, 09:56

Societatea românească și securiștii

Teodor Balan

Oare cât din tot ceea ce fac serviciile secrete românești astăzi este interes național și cât este interes colonial?


Încă din zilele agitate ale loviturii de stat din decembrie 1989, în România (fosta noastră țară) a fost acreditată ideea că tot ce s-a întâmplat rău aici și continuă să se întâmple, este efectul acțiunilor desfășurate de securiști!...
Era în acele zile un asemenea considerent plin de o atât de mare demență, încât se acreditase ideea că un securist este capabil, dacă vrea, să pocnească din călcâie și... gata!... gloanțele pornesc șuvoi!... Am trăit pe viu astfel de aberații demente!
A fost demență pură, la cel mai înalt nivel de manipulare!
Nu mai despic acum firul în 44, ca să vedem cine a avut un astfel de interes. Am făcut-o deja de-a lungul acestui timp de mult prea multe ori și în mult prea multe locuri... Am revenit acum asupra acestui subiect doar pentru că îmi este dat să continui să întâlnesc în foarte multe locuri și medii afirmații de acest fel.
Ori de câte ori ignoranța, superficialitatea în gândire sau interesul cuiva îi oferă ocazia să justifice o anume stare de fapt sau situație, nu mai stă să analizeze lucrurile și să accepte adevăratul motiv pentru care s-au produs acestea... argumentează simplu: securiștii! Fie că personajul incriminat și etichetat astfel a avut sau nu vreodată legătură cu activitatea vreunui serviciu de informații, fie că nu, nu mai contează. Eticheta este pusă! Iar turma de mioare dau din coadă de bucurie și plăcere!
O plăcere tâmpă și sadică în aceeași măsură, pentru că nu-i așa, este mult mai ușor să accepți o explicație idioată și dementă, chiar dacă ești și tu conștient că nu prea are cum să fie adevărată, decât să gândești cu capul tău și să analizezi situația. Plus că, la naiba... este atât de trendy să dai vina pe securiști, indiferent despre ce ar fi vorba, încât parcă nici nu te înduri să nu faci așa!
Sunt de acord că țara noastră trăiește de peste 25 de ani un nivel de corupție și de jaf nemaiîntâlnit niciodată până acum în toată istoria ei și care i-ar face să pălească de ciudă până și pe cei care au condus destinele ei în perioada fanariotă, dar de aici și până la a da întreaga vină doar pe o categorie profesională incomodă la un moment dat, nu vi se pare mult prea odios și mult prea plin de un interes antinațional?

A fost creată și o instituție întreagă (și cu această ocazie a fost menținută o isterie generală pe această temă) pentru cercetarea arhivelor Securității... dar nu vi se pare ciudat faptul că arhivele CC al PCR sunt încă secrete și nu le-a atins nimeni? Ori, exact de acolo s-ar fi putut afla infinit mai multe detalii despre tot ce s-a produs ca evenimente sau acțiuni în perioada 1945-1989 în România, inclusiv despre toate informările și acțiunile Securității în legătură cu aceste lucruri. Dar cei care au venit la Putere după 1989 nu au dorit ca în această țară să se instaureze domnia Legii, a Dreptății și a Omeniei... ei au dorit doar anihilarea sistemului care prin modul său de organizare și funcționare, chiar ar fi fost în stare să apere această țară și acest popor de acțiunile lor dăunătoare și, de ce nu, dușmănoase! Și de aici, nu atât inspirata, cât studiata sintagmă demențială conform căreia tot ce este rău ca acțiune sau efect în țara noastră, se datorează securiștilor!
Este trist că am întâlnit chiar și persoane cu un nivel intelectual ridicat care gândeau și se exprimau astfel, dar după o anumită explicare a situației de fapt, au priceput foarte repede ridicolul în care se exprimau și au renunțat la a mai face astfel de afirmații.
Au fost asimilate într-un mod insistent și rău intenționat noțiunile de ofițer de securitate cu cea de informator (sursă, colaborator etc. funcție de caz și situație), distrugându-se în acest fel o societate întreagă, iar de aici, ori de câte ori s-a dorit discreditarea cuiva (vinovat sau nu), a fost suficient să i se adauge eticheta de „securist” și gata! Efectul era garantat! Cu toate acestea vă asigur că am avut informatori, surse sau colaboratori, dintre care, cei mai mulți au fost infinit mai patrioți și mai devotați poporului român decât cozile de topor care sprijină astăzi activitatea actualelor „servicii”!
Și știți care este diferența dintre cei de dinainte de 1989 și cei de acum?
Vă spun eu:
- sumele primite ca plată (cei dinainte lucrau gratis sau primeau foarte rar doar niște modeste recompense)
- beneficiile oferite lor de actualele servicii sunt considerabil mai substanțiale (ara țara de unde, nu?)
- interesul decidenților care sunt deserviți de aceste servicii este orice vreți dumneavoastră, dar numai în interesul național nu! Iar pentru acest lucru nu trebuie să absolviți anumite universități ca să îl vedeți și înțelege. Este suficient să vă analizați modul propriu de viață și nivelul dumneavoastră de trai. Eventual, dacă mai este cazul, să vă mai uitați un pic și pe stradă!...

Este adevărat că multe dintre afacerile oneroase din România postdecembristă au fost comise și de foști ofițeri din serviciile secrete românești, din Miliție și din Armată, cum tot la fel de adevărat este și faptul că primii care s-au îmbogățit sau jefuit această țară au fost secretarii PCR, activiștii PCR și persoanele pe care momentul loviturii de stat din decembrie 1989 (pentru că au fost mai multe de-a lungul timpului scurs de atunci) i-au găsit pe funcții de conducere în tot mediul economic și social românesc. Dacă noii conducători ai țării ar fi dorit să-i identifice pe cei care au furat și au jefuit, ar fi putut să o facă foarte simplu, dar acest lucru ar fi însemnat să înceapă anchetele și condamnările penale chiar cu ei. Așa că, au fost inventați vinovații „de serviciu”, securiștii! Și de aici, atât prostimea, cât mai ales șmecherimea interesată să jefuiască țara, s-au întrecut care mai de care să susțină această acuzație.

Aș vrea să vă adresez o întrebare (retorică, desigur): aveți idee dragi români cum erau selecționați să activeze în Securitate ofițerii de dinainte de 1989?
Pe ce criterii de selecție, cu ce exigențe, în urma căror (și a câtor) examinări și testări?
Și ce concurență uriașă era la „admitere”?
Și pornind tot de la această întrebare, vă imaginați cum se fac „admiterile” astăzi?
Nu mă refer aici la cei mulți, care trudesc cinstit pe „băncile” instituției și își ard viața acolo pentru țară și popor!... Știți dumneavoastră la cine mă refer, pentru că tocmai de aceea am și exprimat deviza mea: „Eu sunt ofițer cu stilet!”…
(https://www.facebook.com/notes/teodor-b%C4%83lan/eu-sunt-ofi%C5%A3er-cu-stilet/243249529029988).

În realitate, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, cei mai buni și mai valoroși ofițeri și agenți de informații români au sfârșit fie în sărăcie (dacă au fost cinstiți și devotați țării lor), fie asasinați, dacă nu au acceptat să trădeze în favoarea politicienilor vremelnici care ne-au stăpânit/colonizat țara!....
Mafia actuală este transcendentă și nu include doar foștii lucrători din Securitate, ci pe cei mai mulți dintre politicienii (de jos și până sus), care conduc/jefuiesc România!...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Vin 21 Aug 2015, 08:35

ANII ’90. Cum a schimbat America fața României.

Milioane de dolari pentru ONG-uri, televiziuni, sindicate și mișcări politice.
Perioada cuprinsă între sfârșitul anului 1989 și începutul lui 1990 rămâne și după un sfert de secol, un timp al misterelor. Cine a declanșat Revoluția? Cine a avut interesul ca în această parte a Europei să se producă o schimbare? Cum și când a intrat România în sfera de influență a Statelor Unite ale Americii? La 20 iunie 1991, Mugur Isărescu, proaspăt numit Guvernator la Băncii Naționale Române, se afla într-o vizită în Statele Unite ale Americii. Întrebat de prezentatorul unei emisiunii televizate care e scopul vizitei sale, Isărescu a răspuns: „E mai degrabă o vizită privată. Sunt aici ca să-i informez pe unii oficiali americani despre noua față a reformei economice din România”.
Așadar, care au fost pașii unei tranziții atât de rapide de la comunism la protecția umbrelei americane și de la telefoanele București – Moscova din timpul Revoluției, la aceste dări de seamă în fața unor oficiali americani? Mai jos este o cronologie a unor fapte și întâmplări care ne vor ajuta să avem o perspectivă ceva mai clară asupra istoriei noastre recente.
1 martie 1990. Marian Munteanu, liderul Ligii Studenților din România și viitor „amfitrion“ al fenomenului Piața Universității, participă în West Virginia (SUA), la conferința „Studenții, ca agenți ai schimbării sociale“, organizată de Universitatea Bethany. Câteva săptămâni mai târziu, studenții români grupați în „Liga Studenților“, organizație condusă de Marian Munteanu, întrețineau cea mai mare mișcare de protest din România – „Golaniada“ din Piața Universității. Nu a fost singura acțiune a lui Marian Munteanu în Statele Unite.
Vladimir Tismăneanu a scris într-un articol publicat recent că s-a întâlnit cu Marian Munteanu și în luna mai a anului 1990, la Washington: "Fusese invitat aici de National Endowment for Democracy și vorbisem mult despre șansele și blocajele societății civile în România post-decembristă", afirmă Tismăneanu într-un editorial de pe contributors.ro.
Ce este National Endowment for Democracy?
National Endowment for Democracy (NED) este o fundație privată, nonprofit, finanțată de Congresul American pentru a promova democrația în lume. A luat naștere în 1983. Scopul inființării acestei fundații a fost de a nu mai expune anumite activități ale CIA. Când a ieșit la iveală, la finalul anilor ’60, că organizații de volunari primeau fonduri acoperite din partea CIA pentru a susține unele idei la forumurile internaționale, administrația Lyndon Johnson a ajuns la concluzia că asemenea practici trebuie să înceteze, recomandând înființarea unui mecanism public-privat pentru a finanța activitățile din afara Americii. National Endowment for Democracy are o răspândire globală. În sud-estul Europei a susținut financiar mișcarea Solidarno¶æ din Polonia (anii ‘80), „Revoluția portocalie“ din Ucraina (2004) și derulează în prezent mai multe programe în Republica Moldova. În România, NED a activat cu precădere în perioada 1990 – 1996.
20 iunie 1990. Trecuse o săptămână de la sângeroasa Mineriadă iar Doina Cornea și Petre Mihai Băcanu se aflau la Washington, la invitația National Endowment for Democracy. În discursul ținut în fața americanilor, atât Doina Cornea cât și Petre Mihai Băcanu mulțumeau NED pentru sprijinul de până atunci. Doina Cornea era membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, prima organizație civică românească – înființată cu largul sprijin al National Endowment for Democracy. “Mulțumesc Fundației Naționale pentru Democrație – spunea Doina Cornea la Washington -, cunosc ajutorul foarte important pe care l-au dat pentru construirea democrației în România. Aș fi fericită să pot spune că în România nu mai avem nevoie de ajutor. Din păcate, situația e cu totul alta. Avem nevoie de ajutor pentru că democrația e în mare pericol“.
Petre Mihai Băcanu era directorul ziarului „România liberă”. Cotidianul fusese finanțat în primele luni ale anului 1990 de NED și primise un însemnat ajutor din partea Freedom House: o tipografie. În cartea „Exporting Press Freedom”, cercetătorul Craig Lamay notează că, în acel moment, ajutorul financiar a fost de 1,2 milioane de dolari, cea mai mare donație făcută de americani în domeniul presei în sud-estul Europei. Freedom House este, de asemenea, un ONG finanțat de guvernul american pentru a promova democrația liberală în lume. Freedom House a pus la dispoziție o tipografie pentru cotidianul independent România liberă, iar NED a ajutat Agora (n.r. – revistă românească editată de Dorin Tudoran la Washington) și Grupul pentru Dialog Social să deschidă un Centru pentru studii democrate în România. SURSA: Raport NED, 2003 15 aprilie 1991.
Marian Munteanu revine în America, la o masă rotundă organizată de National Endowment for Democracy pe tema tranziției țărilor din Centrul și Estul Europei. Munteanu ia cuvântul și ridică o problemă stringentă pentru firava democrație românească din acel moment: „Principala problemă este televiziunea. În timpul Revoluției, fosta nomenclatură a pus mâna pe televiziune și pe cele mai importante ziare. […] Dacă forțele de opoziție vor reuși, desigur cu asistență, să realizeze un post de televiziune independent, dacă ziarele independente vor fi susținute și vor avea un tiraj mai mare și vor ajunge la mai mulți oameni, atunci cred că problemele politice se vor termina într-un timp foarte scurt”. Marian Munteanu, în 1991, la o conferință organizată la Washington de National Endowment for DemocracyThere’s no business like show business.
Un an mai târziu, adică în 1992, a apărut SOTI, prima televiziune privată din România. Stația TV a început să emită la inițiativa lui Răzvan Huzuneanu, ziarist școlit în 1990 în America, la „Vocea Americii“ și la United States Information Agency (o agenție creată de guvernul american pentru susținerea intereselor SUA în lume prin intermediul mass-media). Virgil Popescu, fondatorul SOTI din partea Ligii Studenților, a declarat într-un interviu acordat site-ului paginademedia.ro: „Americanii ne-au ajutat cu aparatură și cu know-how. Am trimis oameni la burse. Rolul SOTI a fost să formeze oameni de televiziune“. Oamenii formați de SOTI au continuat la Pro TV. Andreea Esca, simbolul Pro TV, scrie în ultima sa carte, „Ce am făcut când am tăcut”: „După un stagiu la CNN, câștigat în urma unei burse Soros pe care mi-o recomandase Lucian Mândruță (n.r.- amândoi debutaseră la SOTI), am primit din partea cuiva de la Canal 31 oferta de a mă alătura unei echipe ce urma să formeze viitorul nucleu al Pro TV“. Apariția Pro TV face parte dintr-o strategie globală. În 1991 au fost puse bazele Central European Media Enterprises (CME). Fondatori erau Ronald Lauder și Mark Palmer, doi foști diplomați, buni cunoscători ai țărilor ex-comuniste din Europa de Est. Palmer mai deținea și funcțiile de vicepreședinte al Freedom House și membru fondator al National Endowment for Democracy. Scopul declarat al Central European Media Enterprises a fost de a deschide televiziuni libere în toate fostele țări comuniste. Expansiunea a început din Cehia, în 1994. Valul a ajuns și în România un an mai târziu. Ronal Lauder, unul dintre cei doi fondatori CME, a investit 20 de milioane de dolari în stația românească Pro TV. Adrian Sârbu a declarat în urmă cu câțiva ani: “În 1994 Ronald Lauder a fost singurul care mi-a întins mâna și așa am putut lansa Pro TV-ul”. De atunci, Lauder a mai investit în alte operațiuni de dezvoltare, incluzând aici și Universitatea Media de la București, dar mai ales în trainingul echipelor de jurnaliști.Tot Andreea Esca a obținut, în 1995, o bursă USAID, în urma căreia a realizat documentarul TV “Sistemul de învățământ american”. USAID este Agenția Americană pentru Dezvoltare Internationala – veriga care face legătura între Guvernul American și NED (vezi graficul de mai jos). În utimii ani, Agenția Americană pentru Dezvoltare Internationala a fost nevoită să facă față atacurilor Federației Ruse, care susține că această organizație urmărește, prin distribuirea de granturi, să influențeze asupra proceselor politice naționale în țările în care operează. Cu suportul financiar asigurat, cu know-how și cu jurnaliști pregătiți în America, Pro TV a jucat un rol important în schimbarea de putere petrecută în România în 1996. Acest lucru a fost recunoscut mai târziu chiar de perdanții acelui scrutin. Noi ca
jurnaliști, la începutul anilor ‘90, am beneficiat de programe de training. Nu sunt eu singurul caz.

Burse în țară sau în străinătate.

Erau finanțate deja ONG-uri, precum Centrul pentru Jurnalism Independent sau Fundația Soros. Făceau programe pentru ziariști. Vă dați seama că în momentul în care eu am intrat la Jurnalistică, în 1993, nu exista nicio școală de jurnalism? Existase fosta Ștefan Gheorghiu, care n-avea nicio legătură cu jurnalismul, era o școală de cadre pentru Partidul Comunist. Deci facultatea de jurnalism de azi este fosta Ștefan Gheorghiu. Până s-au pus ăia pe picioare s-a reușit crearea unei structuri care se numea Școala Superioară de Jurnalistică, la care au studiat foarte mulți jurnaliști din generația de azi. Acolo am beneficiat de singurul manual de jurnalism – așa se și numea: „Manual de jurnalism pentru jurnaliștii din Europa centrală și de est“, editat de Fundația Soros. Umbla în copii xeroxate, că n-aveai nicio editură care să-l publice. Din manualul ăla aflai și tu cum e cu piramida celor cinci întrebări, cum să scrii un reportaj, cum să faci o știre, cum să faci un interviu. Era singura carte de jurnalism din România.
Robert Turcescu, jurnalist

Scopul SUA: întărirea opoziției

Martie 1993. Debarcarea găștii lui Ion Iliescu și înlocuirea ei cu un partid de dreapta era scopul declarat al politicilor National Endowment for Democracy. În 1993, cercetătorul american Ronald H. Linden a realizat pentru Institutul Republican Internațional (IRI – unul dintre cele patru organisme ale NED) un raport detaliat cu privire la România. “Dacă opoziția formează un Guvern, atunci scopul principal al IRI va fi realizat. Dacă implicarea sa continuă, ea devine apoi un vehicul de influență pentru guvernul în exercițiu prezumtiv. În această situație, o ambasadă este un vehicul mai adecvat pentru a încerca să influențeze un guvern suveran.”, se arată în raport.

Lanțul politicilor Americii de implementare a democrației

Raportul realizat de Ronald H. Linden specifică și sumele de bani alocate de NED către diverse structuri din România. Pentru perioada 1990-1992 s-au alocat 2,5 milioane de dolari pentru activitățile din țara noastră. Cele mai importante sume au fost împărțite după cum urmează:

Sindicatul Frăția: 671.105 $ (prin Free Trade Union Institute – Institutul Sindicatelor Libere). Sindicatul Frăția avea în acea perioadă un milion de membri și era condus de Miron Mitrea. În 1992, Miron Mitrea, din calitatea sa de lider sindical, a susținut în mod deschis candidații Convenției Democrate Române la alegerile locale. De asemenea, Mitrea a fost inițiatorul unor mari greve sindicale îndeptate împotriva măsurilor luate de guvernele de stânga. Asta nu l-a împiedicat ca în 1995 să treacă în PDSR, de partea lui Ion Iliescu.

Asociația Pro Democrația: 436.999 $ (prin National Democratic Institute for International Affairs – Institutul Național Democratic pentru Afaceri Internaționale).

Partidele din opoziție, 200.000 $ (prin International Republican Institute – Institutul Republican Internațional). Raportul menționa că sprijinul american s-a dovedit decisiv pentru coagularea forțelor din Opoziție în cadrul Convenției Democrate Române.
Sunt consemnate investiții în sisteme de comunicație puse la dispoziția partidelor pentru a întări filialele din teritoriu: telefoane, faxuri, mașini de multiplicat și computere. Liviu Petrina, unul dintre liderii PNȚCD a spus într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în 2010:
„Evident că organizațiile care promovau democrația au sprijinit partidele care susțineau instaurarea statului de drept în România. Au fost mai multe fundații din Occident care ne-au ajutat”. De menționat că, la finalul mandatului său de președinte, Emil Constantinescu i-a mulțumit președintelui NED, Carl Gershman, acordându-i distincția Ordinul National al României – Serviciul Credincios în grad de Comandor.
NED a mai sprijinit de-a lungul timpului Agentia de Monitorizare a Presei, azi Active Watch, Fundația Română pentru Democrație (condusă de Emil Constantinescu), Institutul de sondare a opiniei publice, Revistele “22” și “Sfera Politicii”.
România a ieșit din aria de activitate a NED odată cu accelerarea proceselor de integrare în NATO și UE.
De ce noi? Dincolo de dorința de a crea un climat global de pace, interesele SUA în România au avut și o latură pragmatică: crearea unui mediu previzibil, în care investitorii americani să poată opera.Theodor Stolojan, fostul premier al României, a explicat pentru „Adevărul“: „Prăbușirea sistemului economic socialist a salvat țările capitaliste de la intrarea în recesiune la începutul anilor ‘90. Ei au evitat intrarea în recesiune prin pătrunderea pe piețele create ca urmare a prăbușirii sistemului economic socialist. Asta e concluzie clară“.
Fișierul de alături conține o listă dintr-un document al Ambasadei SUA în România în care sunt enumerate firmele care intraseră pe piața românească până în 1994.

Exemplul din publicitate

Rese Palley este un american care în 1990 a venit în țara noastră pentru a pune bazele publicității românești. Bogdan Enoiu, șeful McCann-Erikson, l-a cunoscut în 1990. „Palley era 99,99% agent CIA. Era un tip super-deștept, n-am văzut așa ceva“, l-a caracterizat Enoiu pe Rese Palley în cartea lui Petre Barbu, „Primul an de publicitate“. Palley a fondat în România firma de publictate Rom-KU, alături de Adrian Drăghici. Rom-KU a schimbat fața Bucureștiului, fiind prima firmă care a plasat reclame pe autobuzele RATB și pe taxiuri. Așa au apărut reclamele outdoor la companii americane precum Apple sau R. J. Reynolds Tobacco. Prin firma Rom-KU multe servicii necunoscute până atunci românilor au intrat pe piața de la noi: de la televiziune prin cablu, la reviste glossy sau de IT, până la centrale telefonice. Toate aduse în România cu expertiză americană. „Între 1990 și 1994, am creat în România un sistem capitalist și am antrenat o întreagă generație de viitori antreprenori“, spune Rese Palley pe site-ul său personal. Palley are în prezent 93 de ani și locuiește în America.

http://www.cocoon.ro/?p=9288

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Joi 27 Aug 2015, 11:27

Nicolae Ceaușescu

Mărturiile unui fost ofițer al serviciilor secrete sovietice în legătură cu operațiunea de înlăturare a lui Ceaușescu

"Inspecțiile obiectelor nucleare efectuate de Agenția Internațională pentru Energia Nucleară au scos la iveală faptul că, începând cu anul 1985, România a efectuat experimente chimice secrete în scopul obținerii materialelor necesare creării unei bombe nucleare. Potrivit estimărilor experților, Ceaușescu ar fi reușit să obțină bomba nucleară către anul 2000. Aceste planuri au fost zădărnicite de conspirația serviciilor secrete."

Presa rusă publică, în premieră, mărturiile unui ofițer al serviciilor ruse care a participat la operațiunea comună a CIA, KGB, GRU și serviciile maghiare de înlăturare a dictatorului român.

În Budapesta, la direcția de informații a trupelor sudice, Roman era cel mai tânăr ofițer. Un locotenent major în poziția de maior, nu e de glumă! „Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni. Cu toate astea, nici ei nu putea nega faptul că nimeni nu cunoștea atât de bine limbile străine precum acest tânăr.
Roman vorbea foarte bine germana și franceza, iar maghiara și româna, ca și rusa, de altfel, îi erau limbi materne. S-a născut și a crescut în Transcarpatia, în orașul Muncaci, iată de ce nici nu știa cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine. La petreceri, prietenii îl întrebau: ce naționalitate are? Citându-l cu ironie pe Bismarck, locotenentul major spunea că „românii nu sunt o naționalitate, ci o profesie”.
În acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe sovietice. Din această cauză un ofițer al spionajului militar cu greu își putea exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc. Cele mai utile rămân vizitele în Transilvania și întrevederile cu maghiarii români. La Timișoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o rețea largă de agenți secreți.

Fariseii politici

Ca un profesionist adevărat, Roman timp de 20 de ani nu a deconspirat niciun nume, locurile conspirative și parolele colaboratorilor săi români. Cu toate acestea, el a dezvăluit unele detalii ale operațiunii de înlăturare a lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Și acest lucru a fost determinat de…însuși Gorbaciov.
Acum, cu ocazia aniversării a 80 de ani, în presa occidentală a pornit o întreagă campanie în favoarea lui Mihail Sergheevici. Toți îl slăvesc pe „Gorbi”… Și chiar însuși Gorbaciov este interesat de menținerea unei imagini de bunel blând. Spionul rus recunoaște că i-a fost silă să asculte cum în primăvara anului trecut, primul și ultimul președinte al Uniunii Sovietice a condamnat la București execuția soților Ceaușescu în decembrie 1989. La întrevederea cu jurnaliștii, fostul lider sovietic a declarat că ei au fost împușcați „asemenea unor animale”, iar acest lucru nu trebuie făcut, „oricât de complicată ar fi fost situația în țară”.
În cadrul unei vizite private, fostul președinte sovietic s-a întâlnit cu fostul președinte al României, Ion Iliescu. Cei doi aveau multe lucruri de care să-și aducă aminte. Execuția soților Ceaușescu la peretele unui veceu rămâne pe conștiința lor, afirmă Roman.
În noiembrie și decembrie 1989, tânărul spion rus a exercitat funcția de traducător al unor șefi superiori, sosiți cu o misiune secretă de la Moscova. Ore întregi, generalii GRU au purtat discuții cu șefii serviciilor secrete maghiare. Roman își amintește bine că oaspeții din capitală au subliniat în mai multe rânduri că acționau în conformitate cu ordinele ministrului apărării al URSS și președintelui sovietic Mihai Gorbaciov. În acea perioadă, înlăturarea unui șef de stat putea fi autorizată doar de Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică.
Cu toate acestea, ofițerii GRU erau circumspecți și au decis să acționeze doar prin intermediul serviciilor maghiare.
Abia acum, prim-ministrul de atunci al Ungariei, Miklos Nemet, recunoaște într-un interviu publicat în ziarul „Magyar Hirlap” că serviciile maghiare au livrat armament opoziției române în ajunul evenimentelor tragice, fiind antrenați în tabere militare din Ungaria. Timp de două decenii acest lucru era menținut în taină. Pe lângă aceasta, în rând cu maghiarii, viitorii „revoluționari” erau instruiți și de specialiștii sovietici din trupele speciale.
Lucrurile nu s-au limitat doar la acestea. Serviciile sovietice și maghiare au reușit să recruteze mulți funcționari români de partid și din aparatul de stat. Cu viitorul președinte al României și prieten al lui Gorbaciov a lucrat rezidentul Direcției Principale a KGB.
GRU avea în vizor armata română. Printre agenții recrutați se afla și viitorul ministru al apărării în primul guvern al lui Iliescu – generalul Victor Stănculescu. Pe atunci el era printre favoriții Elenei Ceaușescu. Deplină încredere în amantul soției avea și Nicolae Ceaușescu.
Cu toate acestea, rolul principal în organizarea acțiunilor diversioniste în România l-au jucat nu KGB, GRU sau serviciile secrete maghiare. O bună parte a operațiunilor au aparținut CIA.
Astăzi, conducătorul secției CIA pentru Europa de Est, Milton Bearden, recunoaște că toate acțiunile subversive au fost dirijate din Washington. Care a fost totuși tehnologia schimbării regimului din România? În prima etapă – discreditarea lui Ceaușescu. În acest scop, zeci de agenți ai serviciilor secrete lucrau pentru ca în presa internațională să ajungă cât mai multe „materiale compromițătoare” despre dictator și anturajul său. Spre exemplu, ziarele scriau că Comandatul Suprem al Armatei a conferit gradul de locotenent cățelușului său de pluș.
În etapa a doua a operațiunii s-a recurs la promovarea unor posibili succesori ai dictatorului. Astfel, în presă a apărut informația că posibilul succesor al lui Ceaușescu ar putea deveni Ion Iliescu. În a treia etapă a războiului informațional s-a pus accentul pe manipularea informațiilor cu privire la evenimentele din Timișoara, unde în timpul ciocnirilor cu agenții Securității române „ar fi decedat cetățeni pașnici”.
Roman își amintește cum cadavrele celor „asasinați” au fost prezentate la toate posturile de televiziune din lume, fiind aduși, în realitate, din morgile din regiune. De fapt, aceste cadavre aparțineau unor persoane care au murit de moarte bună. Americanii plăteau sanitarilor câte o sută de dolari pentru „o bucată”. Pentru România din acea perioadă această sumă era una enormă.

Antihristul ucis de Crăciun

În timpul Crăciunului catolic, viața din Ungaria se oprește. Iar în Transilvania, unde se afla Roman, situația era tensionată. În noaptea de 26 spre 27 decembrie, postul român de televiziune a prezentat procesul asupra soților Ceaușescu.
Audierile au fost scurte. Lui Ceaușescu i-a fost încriminată asasinarea a peste 60 de mii de persoane. Astăzi, potrivit datelor de care dispunem, pe străzile din București și Timișoara au decedat în jur de o mie de persoane. Dar există și un alt detaliu, pe care nu-l putem ignora, pierderile din rândurile militarilor și organelor de forță. Printre ei, peste 325 de persoane au fost omorâte și 618 rănite. Acest lucru demonstrează că pe teritoriul României au acționat grupuri înarmate pregătite în bazele militare secrete din Ungaria. Tot atunci în România au ieșit la iveală și țintașii sportivi. (Amintiți-vă cum în octombrie 1993 niște țintași trăgeau în Moscova asupra Clădirii Parlamentului și asupra trupelor de destinație specială „Vâmpel”). Este de evidențiat că în acea perioadă nu au existat nici un fel de competiții sportive. După 25 decembrie, 257 de bărbați au zburat din București în unul din statele din Orientul Apropiat.
… După pronunțarea sentinței, condamnații au fost scoși în curte și puși la zidul unui veceu soldățesc. Când Nicolae Ceaușescu a înțeles că i-a venit sfârșitul, a început să cânte „Internaționala”, apoi a strigat „Jos trădătorii!”. Au răsunat rafale de arme. Soldații au descărcat în Ceaușescu și soția sa peste 90 de gloanțe. Acest lucru a avut loc la ora 14.50, la 25 decembrie. Când cadrele erau prezentate la postul de televiziune, o voce de după cadru a spus: „Antihristul a fost ucis de Crăciun!”.
Organizatorul procesului împotriva lui Ceaușescu a fost fidelul general Victor Stanculescu. La scurt timp după ce a obținut comanda asupra forțelor militare ale României, acest agent al câtorva servicii secrete a trecut deschis de partea complotiștilor.
Și nu doar el. Ceaușescu a fost trădat și de conducerea Securității. De altfel cum poate fi explicat faptul că împotriva atotputernicului șef al Securității, generalul Iulian Vlad, niciun martor nu a acceptat să dea mărturii, iar „dulăii de pază” ai lui Ceaușescu, generalii Virgil Măgureanu și Victor Stănculescu au ocupat posturile de șef al Serviciilor Secrete și respectiv ministru al apărării.

Frica de bomba atomică românească

La sfârșitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în negocierile lui Gorbaciov, Șevarnadze și Iakovlev cu Occidentul. Problema nu consta în faptul că în presa sovietică Ceaușescu era prezentat drept un „stalinist” și dușman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea își va schimba cursul decât va fi realizată perestroika în România”.
Problema nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv față de Ceaușescu. În marea politică nu există loc pentru sentimente. Există doar interese. Acestea coincideau la Bush-tatăl și Goraciov într-un singur subiect comun: să nu permită României să devină o puterea nucleară. Mai ales că exista deja problema ambițiilor nucleare ale Chinei.
Potrivit lui Roman, Bucureștiul inițiase proiectului realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din orașul Măgurele.
Așa cum este astăzi în cazul Iranului, oficial, lucrările erau realizate în domeniul energeticii nucleare. Rezultatele pozitive i-au permis lui Ceaușescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare. În decembrie 1989, Ceaușescu a fost înlăturat și executat. În zadar s-a lăudat. Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.
Roman povestește că cei doi generali GRU nu au plecat la Moscova după asasinarea lui Ceaușescu. Împreună cu grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forțelor militare sovietice, au trecut din Budapesta la București. Au început căutările contactelor printre fizicienii români.
Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de secretele legate de producerea armei nucleare. Nu era nevoie decât înlăturarea oricărui pericol de scurgere a informației legate de tehnologiile nucleare din România. Cu ajutorul CIA, această problemă a fost rezolvată.
Peste doi ani, în 1991, noua guvernare a României a acceptat să supună sub controlul absolut al Agenției Internaționale pentru Energia Nucleară obiectele și centrele de cercetare nucleară. Pentru o perioadă îndelungată, în România s-au aflat 13,5 kg de uraniu îmbogățit (80 la sută). Iată de ce în 2003, în colaborare cu CIA și Serviciul de Informații Externe a Federației Ruse, au organizat o operațiune secretă de transportare și neutralizare în Rusia a materialului nuclear. Acesta a fost adus la București cu un transport militar, încărcat în Il-76 și transportat la uzina de concentrate chimice din Novosibirsk.
Transportarea a avut loc la comanda Agenției Internaționale pentru Energie Nucleară și finanțată de Ministerul Energeticii al SUA. Operațiunea a fost executată de Comisia Națională pentru control asupra activității nucleare a României. Ministerul industriei nucleare a Federației Ruse a executat funcția de coordonator al operațiunii. Totuși, aceasta a fost monitorizată și de experții americani.
Inspecțiile obiectelor nucleare efectuate de Agenția Internațională pentru Energia Nucleară au scos la iveală faptul că începând cu anul 1985 România a efectuat experimente chimice secrete în scopul obținerii materialelor necesare creării unei bombe nucleare. Potrivit estimărilor experților, Ceaușescu ar fi reușit să obțină bomba nucleară către anul 2000. Aceste planuri au fost zădărnicite de conspirația serviciilor secrete.

sursa: argumenti.ru

Reprodus din publicatia online ANTIMEDIA

20 februarie 2011

http://trezirealarealitate.ro/…/marturiile-unui-fost-ofit…/…#

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Sam 29 Aug 2015, 08:39

Omar Hayssam, prima reactie la capturarea lui Munaf: Momentul adevarului se apropie!

Autor: A. Dumitrescu, Redactor
Publicat: 28/08/2015

Omar Hayssam, condamnat si el pentru rapirea jurnalistilor in Irak a comentat pe Facebook aducerea in tara a lui Moahammed Munaf. El se intreaba daca cei care se bucura de aducerea lui in tara sunt lucizi pentru ca odata cu acest lucru adevarul va iesi la suprafata si ii va elibera pe cei doi.
"Munaf a ajuns în țară! În sfărșit. Mi-e greu să mă bucur cu toată inima, e vorba de un cunoscut al meu, un apropiat adus să ispășeasca nevinovat o sentința nedreaptă… Mi-e greu sa nu mă bucur, văzănd că momentul adevărului se apropie inevitabil, iar adevărul îmi este fara îndoială favorabil.
Văd că multă lume se bucură iar în ceea ce îi privește pe unii mă întreb dacă bucuria lor e sinceră sau lucidă…
Salut acțiunea autorităților române! Eficiența dovedită a aparatului de Stat, este benefică pentru reputația patriei mele și, mesajul clar că nimeni nu se poate sustrage justiției și rigorilor legii nu poate fi interpretat decât cu solidaritate și măndrie națională. Vorbesc în cunoștința de cauză și, deși sunt într-o poziție ironică rostind acestea, nu există nici un dram de sarcasm sau nesinceritate în cele afirmate.
Cum nimic nu este întămplător în această lume iar dreptatea și adevărul sfărșesc întotdeauna prin a se afirma răspicat, am un sentiment de bine. Speranța mi-e mai vie, detenția mai usoară. Cred ca voi fi liber, la fel și Mohammed Munaf. Faptul ca este închis este trist dar necesar pentru a-i schimba statutul de fugar, urmărit de eterna suspiciune a vinovăției și de anatema terorismului. Ca să cureți o rană trebuie să o deschizi. Dar durerea e prețul necesar vindecării", a scris in numele lui Omar Hayssam echipa sa de comunicare pe pagina sa de Facebook.

http://www.stiripesurse.ro/omar-hayssam-prima-reactie-la-capturarea-lui-munaf-momentul-adevarului-se-apropie_965414.html

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Sam 29 Aug 2015, 17:17

Ceausescu ne-a lasat mostenire un stat la cheie: fara datorii, cu o industrie puternica, o agricultura irigata si intensiva. Noi in douazeci de ani am pierdut totul, inclusiv independenta statului!

Acum se vede clar cata dreptate avea Ceausescu cand a fortat industrializarea Romaniei chiar cu sacrificarea bunastarii populatiei si chiar cu sacrificarea propriei vieti si cat de iresponsabili au fost cei care timp de 20 de ani au deschis larg portile capitalurilor straine.
Bancile si multinationalele urmand logica profitului maxim nu au dat Romaniei decat locuri de munca prost platite, expatrierea integrala a profiturilor, sugrumarea concurentei autohtone, transformarea tarii intr-o piata de desfacere. N-am invatat nimic din lectiile istoriei. Capitalurile straine nu vin intr-o tara subdezvoltata sa o dezvolte, ele vin sa faca profit maxim, adica sa spolieze si sa jefuiasca, iar cand nu mai e nimic de luat, se retrag.
Daca aceste capitaluri ar contribui la iesirea din subdezvoltare atunci nu ar mai exista exista tari subdezvoltate.
Departe de a contribui la dezvoltare, capitalurile straine intretin subdezvoltarea, o alimenteaza prin concurenta ucigatoare care o fac industriilor nationale, prin distrugerea monedelor locale, prin promovarea coruptiei pentru a-si inlesni interesele.
Desi suntem in Europa din punct de vedere geografic ca profil economico-social ne indreptam spre America-latina sau Africa.
Vechii liberali isi dadeau foarte bine seama de asta cand au lansat lozinca “prin noi insine”.
Acum Romania se confrunta cu o dubla indatorare, indatorarea statului la FMI si indatorarea populatiei la bancile occidentale. Ceausescu dupa ce a platit datoria externa a Romaniei a modificat constitutia in sensul ca a interzis contractarea de noi datorii.
Stia el ce stia! Personal nu cred ca exista iesire pentru Romania in actuala conjunctura geopolitica.
Ceausescu ne-a lasat mostenire un stat la cheie: fara datorii, cu o industrie puternica, o agricultura irigata si intensiva. Noi in douazeci de ani am pierdut totul, inclusiv independenta statului. Tara s-a depopulat, patru milioane de oameni lucreaza in strainatate, s-a inglodat in datorii insurmontabile.

(autor Florian Liviu)

http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=333469&title=ceausescu-ne-a-lasat-mostenire-un-stat-la-cheie-fara-datorii-cu-o-industrie-puternica-o-agricultura-irigata-si-intensiva-noi-in-douazeci-de-ani-am-pierdut-totul-inclusiv-independenta-statului

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Sam 29 Aug 2015, 18:29

Iar noi am pierdut si cheia....
Sau ne-a furat-o cineva?....
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Mar 01 Sept 2015, 21:27

Scrisoare către un colonel, oricare ar fi el!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când tu săreai gardul să mergi la discotecă, în anii adolescenței tale naturale de elev de liceu militar. Pe vremea când el, permanent-agreat de secretarul de partid și de C.I.-stul Liceului, vă dădea „în gât pe toți” și vă rânjea mot...otolic atunci când se uita la voi de dincolo de grilajul arestului Liceului Militar. L-ai simțit domnule colonel, atunci când tu veneai zgribulit de la vreo Olimpiadă națională de matematică și primeai drept recompensă o învoire de 24 de ore, iar el era plecat cu vreo săptămână mai devreme în vacanță, pe baza de pile-cunostinte-relatii la „județeana de partid”. L-ai cunoscut domnule colonel, atunci, la repartiția de la finalul Liceului, tu, șef de promoție, ai nimerit la cele mai ingrate arme, în timp ce el, Licheaua Liceului, a fost trimis la o Școală mai „subțire” și mai aducătoare de foloase materiale: cazarmare sau intendență!
L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când l-ai întâlnit pe câmpul de instrucție. Tu locotenent, cu porthartul pe coapsă, conducând plutonul în exerciții demonstrative și el, grăsun, specialist în făcut cafelele și în calculele traseului șefului pe care îl deservea lingușitor. Tu, locotenent. El deja, locotenent-major.
L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când te-a invitat – o singură dată – condescendent, să-l vizitezi, cu familia, acasă. Tu locotenent cu nevasta luată din iubire și cu un copil crescut într-o cameră din Căminul de pe Antiaeriană” (unde deja, fostul tău coleg, face acuma repartiții pe bază de lingușiri domestice!). El, deja căpitan, în apartamentul cu 5 camere, duplex, pe bulevardul Victoria Socialismului, repartizat, la Revoluție, pentru fapte extraordinare. Atunci l-ai văzut cât e de priceput în „ale politicii”: ai înțeles atunci că fraierul clasei s-a învârtit și că a fi “șef de promoție”, în politică nu înseamnă nimic, dacă nu știi să te unduiești slugarnic ca și foștii ospătari ce-au ajuns, între timp, miniștri!
L-ai cunoscut, mai încolo, domnule colonel, atunci când te-a chemat să conduci, vreun birou prin SMG. Și te-ai simțit mândru că ești coleg cu el, dar mândria ți s-a stins atunci când ai văzut că, între el și tine, erau încă vreo câteva exponate blonde, de conjunctură, dar destul de militar-politic-lascive, care fuseseră avansate, la ceas de seară, la grade mai mari decât ale tale.
L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când, după o muncă de vreo 5-6 ani și cheltuieli mai mari decât pentru cumpărarea unei Dacii, ți-ai dat doctoratul. În „științe militare”! Și, Licheaua ți-a fost „raportor” al tezei și te-a desființat și te-a făcut „cu ou și cu oțet” ! Nu pentru valoarea științifică a tezei și nici pentru că ai contrazis strategiile de moment ale partidului la putere. Ci doar pentru faptul că nu ai avut sarmale cu smântână la masa de „după”, și teza nu s-a încheiat la cârciuma din Militari unde trăgea el de obicei!
L-ai recunoscut, domnule colonel, pe la diverse televiziuni, dând lecții de patriotism, de strategii de înzestrare și de cumpătare bugetară. Aceeași Lichea care-și adăuga la declarația de avere, an de an, zeci de hectare de intravilan și sute de mii de euro obținuți din „vânzări anterioare”. Aceeași Lichea care se trage de brăcinari cu toți marii afaceriști ai capitalei și cu toți marțafoii care se laudă că, cică, conduc România! Licheaua perfectă, cea care a semnat zeci și zeci de treceri din proprietatea publică a statului în proprietate privată a diverșilor dezvoltatori imobiliari a terenurilor cele mai bune ale Armatei.
Tu te-ai ocupat, domnule colonel de partea operativă a Armatei dintr-un apartament, confort 2, din periferia capitalei de județ. În timp ce Licheaua coordona repartițiile „mocca” a sute de apartamente din toată țara din telefonul lui mobil cu numar de Franța sau Maroc! Prin interpuși ca să nu i se „vadă” urma”!
L-ai cunoscut, domnule colonel atunci când, după ani de condus batalioane și regimente, ți-a trimis controale tematice, „de dărâmare”, ca să te înlocuiască cu proprii lui protejați. Tot atunci ți s-a pus și nodul ăla în gât când l-ai văzut punându-i cu mâna lui steaua pe umăr ignobilului tău subordonat care-a avut grijă de licitațiile unității în favoarea firmelor primarului din garnizoană.
Ai tăcut și tu domnule colonel, precum au tăcut și profesorii tăi de la Academie, cand ți-au „pus în brațe” teza de doctorat a blondei de la Cotroceni, doctoranda în științe militare. Și-ai tăcut și nu ai spus nimic! Și te-ai apucat de lucru! Ca să îi faci pe plac comandantului suprem! Unde îți este acum onoarea? Că oricum blonda aia nu a reușit să treacă de anul al doilea, chiar dacă a bătut din tocul cizmulițelor să i se dea doctoratul în doar doi ani!! Te-ai prevalat de condescendența tipic militară și i-ai pupat mâinile cu buzele tale crăpate prin poligoanele de la Cincu sau de la Jegălia. Și i-a plăcut !
Și ție, domnule colonel ți-a fost rușine de tine dar nu ai spus nimic. Tu nu erai decât organul de transmisie dintre secretariatul ministerului și soldatul din Kosovo!
Ai tăcut și ai îndurat umilințe de la diverse „nepoțici” necoapte, puse nitam-nisam șefe pe la diverse Colegii de Apărare. Și nu te-ai revoltat… sperând și tu la o stea, care să-ți încetățenească statul la coadă la macrou în Piața la Matache! Iar steaua nu a venit! Nu era nici Crăciunul și nici partidul din garnizoană nu a considerat că peșcheșul de 50 de lei pe care l-ai dat din pensia ta (încă ne-recalculată!) poate contrabalansa sponsorizarea de miliarde a vreunui vremelnic primar PSD (pardon, prin tradare se poate anagrama… UNPR) de la Sectorul 2!
Ai îndurat domnule colonel, pentru un șnur pe umăr (care e aurit doar pentru ei) și care cică ar însemna recunoașterea Patriei. Și pentru ideea aia nobilă pentru care intraseși în Liceul Militar când nici nu aveai 14 ani (de-a trebuit să-ți semneze tata în locul tău): Patria și Patriotismul!
Îți rânjește acum Licheaua și face mișto de tine! Așa e? El, cu stele de general pe umăr, și tu, cu alea trei dungi de colonel pe care te temi să nu ți le taie la pensie? Îți rânjește din pâlcul politic de unde se ascunde? Și de unde încă mai face afaceri? Să-ți fie de bine domnule colonel! Și te mai și amăgești că până la urmă „viața o să facă dreptate”? Poate o sa-ti facă dreptate….cu 25% mai puțin… că e criză!
Gândești naiv domnule colonel! De-aia, mai bine să nu fii șef de promoție! Cel puțin, nu în Armata Română!
Si când te gândesti că, în perioada interbelică, marile unități erau denumite după numele comandanților lor! Acuma au ajuns să fie denumite după partidele care prevalează în teritoriu: asta e garnizoana UNPR, asta e garnizoana PDL… dă-mi mie Aviația că-ți dau eu ție Marina Militară, ia Forțele Terestre că-ți dau la schimb Logistica… un fel de pokeraș ca în gară la Mizil. Cu România inter-schimbabilă în rolurile lui Tanța și Costel!
Domnule colonel,...
Și totuși,... Armata asta Română… a cui mama dracului o mai fi?

PS: Nu stiu cine-i AUTORUL, dar acest text circulă intens pe Internet și e-mail! Orice asemănare cu un personaj real este pur întâmplătoare! Important este mesajul pe care îl transmite!...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Mar 01 Sept 2015, 21:38

ROMÂNIA POST-DECEMBRISTĂ, un abator național generalizat și degenerat!...

Un abator generalizat, teritoriul unor criminali de conjunctură, care au sacrificat pe „altarul” capitalismului tot ce a avut mai bun, atât ca oameni, cât și ca bunuri această țară!... Vă mai amintiți probabil de sloganurile din 1990, care trimiteau industria românească la fier vechi, acuzând-o de lipsă de performanță, în condițiile în care RSR își disputase până în decembrie 1989 locul I în lume în multe domenii de activitate, iar locurile 2, 3, 4 și 5 și le disputa cu state cu mari pretenții pe scena mondială!...
Faptul că 1990 a însemnat sfârșitul unei epoci de glorie și de împliniri pentru țară și pentru popor, nu mai trebuie demonstrat. O demonstrează din plin eforturile „eroilor” post-decembrist, care de 25 de ani muncesc din greu la asasinarea a ceea ce a fost Republica Socialistă România și tot nu au terminat!... Ba,... chiar mai mult,... acești „eroi” ai României post-decembriste se scarmă... și se tot scarmă, ca să inventeze tot felul de motive și de modalități prin care nu doar să-i culpabilizeze pe cei care au construit România Socialistă, stat modern, independent și suveran,... dar vor să-i mai și tragă la răspundere pentru că după 1945 aceștia s-au purtat cu toată omenia cu cei care acum aplică din plin principiul conform căruia: „Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!”... Dar ce să-i faci?!?... Nesimțiți și impostori au fost acești „vocali” atunci,... la fel de nesimțiți se manifestă și astăzi prin intermediul „pâlniilor” dogite de vremuri și de cât le-au uzat inclusiv în perioada ante-decembristă, ca să-i laude pe cei de la care atunci mai aveau câte un os de ros.
Am încă foarte vie în memorie situația creată de politicienii ratați, care au venit la Putere în România post-decembristă după pseudo-alegerile din 1996, aducând cu ei cei „15.000” de specialiști. Poate specialiști în distrugere și jafuri,... pentru că alte rezultate nu s-au văzut în țara noastră ca urmare a acțiunilor lor!...
Aveam în subordine la vremea respectivă unul dintre cele mai moderne laboratoare de electronică din țară, echipat și dotat la cel mai înalt nivel tehnologic prin grija și înțelepciunea celui care conducea în acel moment Centrul Operativ Zonal „BANAT” al SRI!...
Politicienii de doi bani, „capitaliști plini de pricepere”,... au „reorganizat” instituția, desființând centrele operative zonale, iar laboratoarele electronice au ajuns la... casare. Nu a fost acceptată de către conducerea de la București nici un fel de concesii, indiferent de cât de bune sau de rare erau multe dintre aceste echipamente!...
Și nu doar acestea au fost „ideile” demente ale politicienilor post-decembriști, impuse țării ca să le fie doar lor bine, pentru că poporul se știe foarte bine cum trăiește, iar dovada acestui fapt este că bieții români au fost nevoiți să-și ia lumea în cap și să plece încotro au văzut cu ochii.
La fel au procedat și cu tot ce ținea de dotarea și înzestrarea Armatei.
Este deja bine-cunoscut masacrul pe care l-au ordonat cei ce au ca scop doar distrugerea României, pentru casarea tehnicii de aviație, doar pentru a avea motiv ca să importe pe bani grei avioane la fel de vechi, la care alții au renunțat din motive de retehnologizare și ne-au găsit pe noi pe post de groapă de gunoi militar a Europei!... Doar banii cu care au continuat să îndatoreze și să înrobească poporul român sunt adevărați!...

Puteți, dacă vreți și dacă vă mai țin puterile, să citiți și materialul de aici:

https://povestideaerodrom.wordpress.com/2012/11/17/abatorul-viselor-de-dural/

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Vin 04 Sept 2015, 11:48

SÂNGE PE MÂINILE LUI ION ILIESCU.
Cum împărțea Armata și Poliția dreptatea cu pumnii în 13-15 iunie 1990

Mi-au căzut ochii peste câteva imagini din timpul evenimentelor care au avut loc în zilele de 13-15 iunie 1990 în București. Atunci când Ion Iliescu a chemat minerii pentru a ”planta flori” în București și pentru a se asigura că în România se va instaura ”democrația” lui.

Imaginile arată cum civilii erau bătuți de către bestiile din Armată și Poliție. Civilii sunt acuzați fără probe, sunt bătuți bestial fără să fie judecați, lipsiți de apărare. Dacă pe străzile din București minerii împărțeau dreptatea cu bastoane, tărnacoape și lanțuri de fier, la TVR dreptatea se împărțea pe loc de către bestiile din Armată și Poliție.

Așa arată doar o mică pare din atrocitățile comise în acea perioadă în care Ion Iliescu, actualul președinte de onoare al Partidului Social Democrat, le mulțumea minerilor pentru aportul adus la instaurarea ”democrației” în România. Evident, nimeni nu a plătit pentru aceste fapte

https://video-fra3-1.xx.fbcdn.net/hvideo-xfp1/v/t43.1792-2/10946358_753601878080137_982890396_n.mp4?efg=eyJybHIiOjE1MDAsInJsYSI6NDA5Nn0%3D&rl=1500&vabr=511&oh=d960f23df4ece6f911fe5ae0633abe86&oe=55E978B8

http://www.dantanasa.ro/sange-pe-mainile-lui-ion-iliescu-video-cum-impartea-armata-si-politia-dreptatea-cu-pumnii-in-13-15-iunie-1990-atentie-imagini-socante/

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Mar 08 Sept 2015, 17:41

Criza refugiaților e de fapt o invazie musulmană organizată


Dintr-o dată, ca din senin, sute de mii de musulmani din Africa de Nord și Orientul Mijlociu iau cu asalt Europa. Se trece prin granițele maritime ale Greciei, prin granița Macedoniei și prin gardul lui V. Orban, la frontiera cu Serbia, ca prin brânză. Nimeni și nimic nu poate opri valul acesta uriaș de imigranți musulmani porniți într-un exod ca în vremea marilor migrații, când s-a luat cu asalt Imperiul Roman. De exemplu turiștii români, ca să treacă din Grecia prin Macedonia, aproape toți dau șpagă la vameși să nu fie controlați ca pe vremea comunismului și să se poată întoarce acasă. Ei pun banii în talonul autoturismului la control. Dar sute de mii de imigranți din Orientul Mijlociu trec de vamă sau graniță pe la „vama cucului”, fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Se aruncă de formă câteva grenade lacrimogene ca să nu se spună că nu fac nimic grănicerii. E ciudată aceasă masă uriașă de imigranți pornită din senin spre Europa. Vinovatul moral e politica externă americană din vremea „primăverii arabe”, care a înarmat gherilele islamiste pentru a introduce „democracy” în țările conduse de dictatori laici. Valul de imigranți care asaltează Europa este rodul politicii externe ale SUA, care a destabilizat Africa de Nord și Orientul Mijlociu cu „primăvara arabă” și au adus indirect la putere Statul Islamic și gherilele islamiste. Toate aceste acțiuni americane au ca scop slăbirea puterii și unității Uniunii Europene, așa cum a fost afacerea Euromaidan din Ucraina, care a aruncat țara în război, sărăcie și subdezvoltare. Deja serviciile secrete europene nu mai pot să tacă și să țină ascunsă cauza acestui val de refugiați musulmani care vor schimba structura etnică și religioasă a Uniunii Europene, accelerând musulmanizarea bătrânului continent. La televizor se văd reportaje cu refugiați musulmani scandând „Germany, Germany”, lucru care arată că știu bine ce fac și ce urmăresc. Între refugiați, așa ziși pașnici, se ascund luptătorii Statului Islamic care vor arunca Europa în aer. La vama Negru Vodă, dintre România și Bulgaria, deja refugiații sirieni au amenințat polițiștii de frontieră români, care asistau ca niște babe, cum ne amenințau că ne aruncă în aer țara și vor ucide români. Poliția în loc să-i aresteze s-au făcut că nu văd. Deja serviciile secrete austriece nu mai pot să tacă și acuză public SUA și fundațiile finanțate de Soroș că organizează și plătesc acest exod musulman în Europa ca să lovească în UE. Ziarul austriac InfoDirekt, apropiat armatei, a publicat recent un articol, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei (Österreichischen Abwehramts), conform căruia organizații neguvernamentale din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa. În special pe cel în care sunt aduși imigranți de pe coastele libiene spre Italia meridională.
Conform articolului publicat de ziarul austriac, serviciile secrete de la Viena estimează că pentru fiecare persoană care ajunge în Europa ca refugiat costul este mai mare de 3.000 de euro sau dolari, așa cum se spunea până acum în unele publicații. ”Cei care aduc refugiați în Europa cer sume exorbitante. Care pornesc de la 7.000 de euro și ajung până la 14.000 de euro, în funcție de zonele de unde se pleacă și de diversele organizații de traficanți. Dar imigranții care vor să fugă din țările lor sunt mult prea săraci pentru a da acești bani”, se spune în raport. Spionajul austriac ar avea informații că ”organizații din SUA au creat un model de co-finanțare și contribuie substanțial la costurile cerute de traficanți”. Ar fi vorba de ”aceleași organizații care, în 2013, au aruncat Ucraina în haos”, aluzie la acele ONG-uri americane, așa-numite ”umanitare” și ”pentru drepturile omului”. ONG-uri despre care, se știe foarte bine, au fost create de Departamentul de Stat al SUA sau direct de speculatorul și finanțatorul ”revoluțiilor portocalii” din fostele state sovietice, magnatul american de origine evreiască George Soros, părintele cunoscutei Human Rights Watch. Acești refugiați musulmani nu sunt chiar așa săraci precum par. Unii dintre ei au zeci de mii de dolari la ei să plătească călăuzele. Românii nu pot trece în Schengen, deși sunt cetățeni europeni, dar islamiștii au culoar liber peste frontiere. Curios? De asemenea, nu înțeleg de ce acești refugiați musulmani nu emigrează în țări arabe bogate ca Arabia Saudită, Dubai, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite în care se pot integra mult mai ușor și au aceeași religie. Nu! Ei doresc doar în Europa ca să le plătească statul ajutoare sociale că stau acasă să facă mulți copii? E aici și o supapă etnico-religioasă la criza seculară din Orientul Mijlociu și deturnarea atenției spre Europa. Așa se poate explica și finanțările unor ong-uri americane pentru refugiații musulmani. În acest context consider că actualul val masiv de imigranți din Africa de Nord și Orientul Mijlociu nu e consecința unui crize umanitare, ci un exod bine organizat și finanțat pentru o invazie musulmană a Uniunii Europene, care va duce la schimbarea structurii entice, religioase și politice a bătrânului continent, chiar mai înainte de anul 2050, când a profețit transformarea în Califat Islamic a Europei scriitorul francez Houellebecq.
Ionuț Țene



Nu este si punctul meu de vedere.
Adica nu sunt in totalitate de acord de tot ce se scrie si cum se scrie.
Aducand acuzatii Americii, fara sa explici de unde a inceput raul, mi se pare
anormal acest punct de vedere.

Sa ne aducem aminte ca, in urma cu cativa ani buni, Presedintele nostru de atunci i-a invitat pe nemti, pe francezi si pe rusi, in Texas, la un pocker texan.
N-au venit si n-au sustinut propunerea lui de a interveni in Irak cu forte NATO, dar sub egida ONU, ca in Iugoslavia.

De atunci Europa s-a cam despartit de America, trecand un pic de partea rusilor.
Acum, se intreaba Sabin Orcan, de la B1 tv, de ce nu se intervine in forta impotriva
Statului Islamic.
Eu i-as raspunde asa:
De ce atunci Franta si Germania nu au vrut sa se intervina in Irak, la fel cum au fost de acord cu Iugoslavia?
Acum e mai greu si pentru faptul ca avem un Presedinte care are Premiul Nobel pentru Pace.
Dar si in aceasta situatie America nu uita pozitia Frantei si Germaniei, de atunci.
Asa cred eu.

Nu uitati ca Bernard Kouchner, ministru de externe de stanga, in guvernul lui Sarkozy de dreapta, a spus clar: "Sadam Hussein nu poate fi dat jos decat
prin interventie militara la sol."
Acum, Laurent Fabius sustine acelasi lucru impotriva ISIS: sa se intervina terestru.
Asa cum au facut francezii in Mali.
Pai, ce mai stau? Sau vor sa treaca tot americanii in fata?
Sa li se zica ca sunt "jandarmii lumii"? Pai, nu?

Una peste alta, eu cred ca Franta si Germania au resursele necesare pentru a-i primi
si a-i folosi, pentru moment, in economie si redresare demografica.
Consecintele nu vor intarzia, insa, sa apara.
Chiar ceva mai repede decat in Franta, unde/cand magrebinii au fost adusi initial ca servitori.
Europa va avea, insa, capacitatea americanilor de a-i integra?
Si de a stapani fenomenul printr-o "immigration choasie" de tip american, cum sustinea Sarkozy?
Nu cred, dar vor incerca. Vor reusi? Poate, dar cu multe costuri.

Islamizarea Europei nu poate fi facuta asa cum au facut cu India, unde au ucis peste 20 de mil. de indieni. Frica si teroarea nu sunt suficiente.
Asta e forta lor actuala. Cucerirea demografica, asa cum spunea si Hassan al II-lea,
cand spunea ca vrea Ceutta si Melia de la spanioli, e mai grea. Cere sute de ani.
Pentru moment, cu timpul, ne vom obisnui cu fenomenul.
Nimeni nu va avea curajul, de unul singur, sa ia taurul de coarne.

Ar fi multe d spus, dar ma opresc aici. Pentru ca ceea ce sustin este pur si simplu
ceea ce simt, ceea ce intuiesc eu. Si nu adevarul. Pe care nimeni nu are pretentia ca il detine.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Sam 26 Sept 2015, 18:18

Adevărul ieșit acum la iveală…

Posted By: EXPUNERE.COM September 25, 2015

Cu privire la subiect, în mod sigur voi primi și de această dată o invitație călduroasă de a merge să mă întîlnesc cu făuritorii mei, însă, dacă toată lumea ar fi iubit adevărul, dacă unii ziariști din Țară nu s-ar fi vîndut asasinilor, adevărul n-ar mai fi umblat astăzi zdrențuros și cu capul spart. Nici nu-și intră bine decembrie în drepturi, că presa o dă cotită și învîrtită cu asasinarea soților Ceaușescu. Indiferent ce a fost și cum a fost, Președintele Republicii Socialiste România (pentru cei mai tineri, așa era denumirea oficială a țării noastre în 1989), Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, erau oameni de stat, și au fost eliminați în stil mafiot, prin împușcare cu rafale de Kalashnikov, în marea Sărbătoare a Sfîntului Crăciun, după o „judecată” sumară și strîmbă. După execuția barbară și rușinoasă, dictată pe 24 decembrie, prin telefon de la București, de un grup din care făceau parte Brucan, Iliescu, Măgureanu, Roman, Voican, Militaru, Kemenici, care aveau garanția impunității lor, totul s-a prăbușit în România și am ajuns astăzi, realmente, sclavi într-o sărăcie lucie. Cît curaj au Petre Roman și restul asasinilor cînd afirmă că „trupurile Ceaușeștilor și filmul execuției au dispărut timp de cîteva ore! Cred că extratereștii le furaseră. Ex președintele României și soția sa, Elena Ceaușescu, nu au fost condamnați de un tribunal oficial. Au fost executați potrivit unei hîrtii, scrisă și semnată la data de 23 decembrie 1989 de către Ion Iliescu, dată la care acesta nu avea nicio calitate oficială în conducerea statului român, în afară de cea de șef al găștii de „profitori sub acoperirea” de revoluționari, ce încercau anihilarea adevăraților revoluționari, pentru a nu scăpa din mînă puterea. Conform zicalei „frica păzește bostănăria”, la scut timp după asasinarea celor doi, de teamă că poate le va veni rîndul și lor, călăii au trecut urgent la abolirea pedepsei capitale în România, iar unii au părăsit Țara. Ceaușeștii au fost uciși cu sînge rece, iar cei implicați în asasinarea cuplului prezidențial ar trebui sa răspundă în fața legii. Acum!

Cu prilejul discursurilor publice, Președintele Nicolae Ceaușescu atrăgea atenția cu privire la pericolul imperialismului, cum că poate duce la pierderea identității economice, a identității de neam și chiar a independenței naționale. Așa s-a și întîmplat după lovitura de stat. Cercetați documentele, așa am făcut și eu, apoi o să vă vreți să îl comemorați. Politica externă a lui Nicolae Ceaușescu se baza pe „neamestecul în treburile interne ale altor state”. Și pentru că pe plan internațional fostul președinte acționa și gîndea românește, trebuia înlăturat și înlocuit cu o marionetă care gîndea și acționa pe dublu canal: în favoarea marilor puteri capitaliste, dar păstra, prin telefonul roșu, conexiunea cu Moscova. Cinismul cu care un plutonier, pe numele său Dorin Cârlan relata anul trecut execuția lui Ceaușescu și a soției sale, la un post central de televiziune, citez – „am făcut-o ferfeniță pe Elena Ceaușescu și i-am scos polimerii din cap odată cu creierii, oasele și sîngele,” m-a cutremurat și m-a determinat să cred că omul are bujiile ancrasate. Ori s-a scrîntit după crimele comise. Ori a fost special ales în plutonul de execuție, pentru că nu era întreg la minte. Plutonierul acesta împușcase doi oameni, comisese două crime, nu cu un glonț, ci cu rafale, și deborda de entuziasm infantil pe ecran, facînd din asta o bravadă publică. Cei care au înfăptuit asasinatul și cei care l-au comandat, în urma mascaradei judiciare, n-au nicio scuză. Cu toate că au acționat la comandă externă și internă și sub manipulările ce au guvernat lovitura de stat din 1989. Se pare că avem o vocație de a ne asasina patrioții. Istoria stă mărturie. La fel ca și Mareșalul Ion Antonescu, președintele Nicoale Ceaușescu a strigat înaintea primul glonț: „Trăiască România liberă și independentă, moarte trădătorilor!” S-a avut mare grijă, însă, ca această parte a filmului (cosmetizat, falsificat și trucat) difuzat pînă la intoxicație, în fiecare an, înainte de Crăciun și care a făcut înconjurul lumii, să nu ajungă la public, să fie tăiată. De fapt, un asasinat politic abominabil, la scara istoriei, o rușine pentru noi, execuția cuplului prezidențial Nicolae și Elena Ceaușesc pe 25 Decembrie, la Sfînta Sărbătoare a Nașterii Mîntuitorului, este un asasinat anticreștin, iar sub acest blestem a urmat involuția poporului în libertatea și democrația mult-visată de naivi. Asasinarea soților Ceaușescu a fost folosită ca „o veste minunată” în presa vremii. Toate ziarele titrau cu litere de-o șchiopă: „O veste minunată: dictatorul a fost prins și împușcat!” O manipulare grosolană! Criminalii înlocuiseră vestea minunată a Nașterii Domnului Iisus, sărbătoarea creștinului român, cu vestea “minuantă a crimelor comise”.

Ceaușescu le stătea în cap occidentalilor. De fapt a fost omorît pentru că a ridicat Țara de la stadiul de semifeudalism la cel al civilizației. Devenise extrem incomod puterilor Occidentului. Ceaușescu a oferit românilor educație de înaltă clasă, într-un învățămînt gratuit, loc de muncă garantat, locuință pentru fiecare familie sau tînar, asistență medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, cînd românii mor cu zile). A oferit demnitate umană și protecție socială. Ce-a dat capitalismul românilor? Sărăcie, șomaj, hoție, tîlhărie, corupție de stat, miniștri și parlamentari pușcăriași, droguri, etnobotanice, escrocherie, homosexualitate, lesbianism, prostituție, sclavie, discriminare, crime și pistol la brîu tuturor nenorociților. Cine a suferit în regimul dinainte de ’89? Puturoșii, proștii, curvele și hoții de buzunare. Desigur, și atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Ultimii 24 de ani de după lovitura de stat și asasinarea cuplului prezidențial au fost cu adevărat dramatici. Părinții au trăit dictatura cu regim socialist, nu comunist, cum zic necunoscătorii și ignoranții, care nu știu pe ce lume trăiesc și cu ce se mănîncă Istoria de pînă în 1944 și chiar cea pînă în 1964. Într-o dictatură cu regim socialist, Ceaușescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce-și însuși, ce închide, vinde și demola capitaliștii. S-au ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din populația țării, s-au construit fabrici și uzine mari, unde au muncit peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărășanul, metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tînjesc mulți, astăzi), Casa Poporului, Sidex Galați, Oltchim, Petromidia, școli, grădinițe, spitale, creșe, pe care capitaliștii nici n-au fost în stare să le dea cu var. România a pierdut în cei 24 de ani de la lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea și independența economică. Generațiile prezentului trebuie să afle că familiile tinere primeau locuri de muncă și apartamente de la stat, după terminarea facultății studenții primeau repartiție, iar învățămîntul și sănătatea erau gratuite. Priviți acum sutele de mii de copii abandonați de părinții plecați la muncă în Occident, priviți fabricile de șomeri, adică universitățile care îi lasă pe tineri în voia libertății haotice. Da, teoretic, socialismul e o noțiune neprietenoasă. Dar, cei mulți, talpa țării, nu se zbăteau în sărăcie ca astăzi, cînd sîntem liberi să întreținem bugetul statului fraudat de guvernanții și politicienii, care s-au îmbogățit pe spinarea poporului. Controlul asupra populației este mult mai extins azi decît în socialism, doar că nu mai e realizat prin forță, ci prin mijloace subtile: carduri și credite, înregistrarea neconstituțională și abuzivă și expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică tot prin frică). Românii au fost forțați să devină consumatori. Li se dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă românii nu ar mai avea voință proprie, dar și ca să-i obișnuiască cu banii virtuali. Urmează cărțile de identitate cu CIP și detectare prin GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai cu frica în sîn ca o să ajungi șomer, ești liber pe naiba, doar să te plimbi pe jos, să-ți dai copilul la școlile particulare ale mafioților și pe bani grei, ești obligat să cumperi manualele analfabeților din sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri” democratice! În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, dați afară din case sau de la serviciu, nu vedeai țărani săraci. Ceaușescu a construit o economie puternică, cum n-a avut România înainte de război, pentru ca să fie independentă și să nu cerșească la F.M.I., B.M. etc.

Dar, ca președinte, cînd nu ești dator organismelor financiare mondiale, ești considerat dictator, ești invadat de șacali, ți se iau resursele naturale, iar poporul este transformat în contribuabil activ, (deși nu are loc de muncă, taxele sînt obligatorii) sclav și consumator. Libia, Egipt, Siria, și România sînt exemple vii în acest sens. L-au eliminat pe Ceaușescu cînd Țara nu mai avea datorii și economia mergea strună. Tocmai cînd terminasem de plătit datoriile și urma să ne bucurăm de un nivel de viață european, de teamă că vom concura puerile occidentale, au venit alogenii și-au pus gheara pe avuțiile naționale. Chiar dacă în socialism, pentru o perioadă scurtă s-a mîncat mai puțin, a fost sănătos, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porția, chiar dacă pîinea, zahărul și uleiul erau cartelate, așa s-au plătit datoriile externe. Nu existau milionari și miliaradari care să fraudeze statul. Azi există mîncare și pîine din belșug (puterea de cumpărare fiind zero), dar garnisite cu euri mortale, care au răspîndit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al populației fiind triplat. S-au înmulțit boschetarii, copii străzii, mai ceva decît cîinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime; miliardarii de carton au conturile doldora, și n-au dat o zi cu sapa. Legea-i făcută pentru ei, au mașini luxoase și pistolul la brîu. Toate acestea lucruri fermecătoare au fost înscrise în planul loviturii de stat din 1989. Ne merităm soarta. Să trăiți bine!

Așadar, mă întorc la întrebarea unui ziarist român din presa centrală. „De ce n-a făcut Ceaușescu autostrăzi”? Simplu: exportul către Rusia și spre celelalte țări se făcea pe căile ferate și pe apă. Specialiștii timpului au gîndit în conformitate cu necesitățile practice. Nimeni nu a umblat în opinci în perioada socialistă, de acum înainte vom umbla poate desculți. Opinca e încălțare ecologică și mi-e teamă că nu ne vom permite s-o cumpărăm. După 1989 cîți kilometri de autostradă s-au construit? Poate răspund miniștrii de la transporturi sau Bechtel? Toată bogăția Țării adunată cu sudoarea poporului a fost confiscată de „elita” politică și financiară, în cîrdășie cu organismele financiare mondiale, de băieții șmecheri, de pungașii pripășiți pe la noi și prin guvern, care ne dau atît cît să nu murim de foame. Chiar nu înțeleg de unde toată stupizenia unor colegi de breaslă de a se raporta doar negativ la ceea ce fost pe vremea lui Ceaușescu? Să lăsăm trecutul distrus cu bună știință și cu rea credință, și să-i întrebăm pe neisprăviții care au acumulat averi uriașe, pe care nu le puteau realiza într-un mileniu prin muncă cisntită, de ce au îndatorat țara pînă la sufocare, de ce au jefuit averea țării pe care au depus-o în bănci străine, de nu mai are țara fonduri pentru investiții, pentru salarii și pensii? Dacă tot se plîng că nu mai sînt bani pentru investiții, de ce nu investesc ei banii furați de la popor? De ce oare tot așteptăm noi investitori străini? Aceștia nu vor urmări niciodată binele țării unde fac investiția, ci, firesc, propriul lor profit, cît mai mare, pe care-l vor externa, în valută, nu în lei. Leii îi lasă pentru vînzătorii de Țară autohtoni, care le asigură calea spre cîștiguri ilicite. Cei care au guvernat după lovitura de stat, n-au fost în stare să construiască nimic în Țară, în afara de sedii de birouri pentru stors românul de ultima lețcaie. Toți au fost puși pe căpătuire. Au devalizat băncile (Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor etc…), întreprinderile, fabricile, combinatele, au sărăcit populația prin inflație de 300%. Sub minciuna Iliesciană în coabitare cu a lui Petrică în plover, numită „privatizare”, producția României a fost redusă la tăcere treptat. Ce nu s-a putut fura, s-a vîndut străinilor cu capital majoritar sau total pe mai nimic, prețul fiind sub cel de fier vechi, dar pe mită grasă.

Un fost funcționar al Ministerului Economiei de pe vremuri, de formație economist, azi pensionar, mi-a explicat cum s-a reușit înainte de 1989 performanța echilibrului economic și absorbția în procent de 100% a forței de muncă tinere, cum România a refuzat orice contact cu F.M.I.-ul și cu alte organisme financiare internaționale, care încercau atragerea României în capcane. „Trepădușii n-aveau ce căuta în rotițele sistemului,”, mi-a declarat, “tocmai de aceea sistemul economic nu avea nici noxe, nici fisuri. Nu existau clase favorizate. Multe din lucrurile de dinainte de ’89 – păstrînd proporția evoluției în timp – erau superioare celor de azi. Atunci erau tot felul de organisme de cinste și control, care rezolvau problemele oamenilor, azi nu ai la cine apela, hoții se dau drept conducători.” Studii recente arată că pe atunci toată populația activă avea slujbă, astăzi aproximativ 6 milioane de români își caută de lucru în afara țării. Toți românii aveau locuințe, azi sînt datori pe viață băncilor străine, scoși în stradă și executați silit. Atunci se întrerupea curentul electric zilnic, astăzi nu avem bani să-l plătim. Atunci erau cîteva ore de televiziune pe zi, astăzi, sute de posturi TV ne aduc în case violență, destrăbălare, circ politic, crime, dezmăț, sexualitate, pornografie, homosexualitate, care tulbură mințile copiilor și îndeamnă la sex de la vîrste fragede, ducînd la angoase, la frustrări, sinucideri și conflicte interioare cu sinele. Despre ce economie vorbește astăzi guvernul? Coloșii industriali, care decenii la rînd au asigurat producția internă și exporturile țării noastre, au fost bombardați.

Nu sînt bani pentru salariile medicilor, se desființează școli și spitale, sănătatea e la mîna grupurilor farmaceutice care condiționează numirea factorilor de conducere și politica instituțiilor de sănătate. „Regimul socialist investea cam 30% din PIB în cercetare-dezvoltare, tehnică militară (tancuri), aerospațială (avioane inclusiv supersonice), agricultură, infrastructură (căi ferate, drumuri și poduri la sate, canale și sisteme de irigații, baraje, canalizări)”. Ce a adus, așadar „revoluția”, pardon, lovitura de stat? Libertatea de a merge la căpșuni, libertatea sclaviei pe pămînt românesc și disprețul Occidentului. O țară primită cadou în 1990, fără un leu datorie externă și cu destui bani cash (a se înțelege lichiditate B.R.C.E.), a fost sufocată de datorii pentru generații de-a rîndul. Imediat după lovitura de stat, Petre Roman, premier pe atunci, a anunțat că industria țării este un morman de fiare vechi”, o minciună colosală, care a dat startul jafului, aflat și azi în desfășurare.

Așadar, de ce a fost asasinat Nicoale Ceaușescu? Pentru că a condamnat invazia U.R.S.S. în Cehoslovacia în 1968; pentru că a construit Casa Poporului, a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon; pentru că România era al patrulea exportator de armament din Europa; pentru că a construit metroul din București, Centrala atomică de la Cernavodă, canalul Dunăre-Maria Neagră; pentru că în primăvara anului 1989 România achitase toate datoriile externe în valoare de peste 18 miliarde de dolari; pentru că acumulase depozite de aur în Banca Națională (volatilizate astăzi și trimise în excursie, peste hotare); pentru că a interzis avortul și a încurajat natalitatea, aducînd populația la peste 22.000.000, pentru că nu a avut conturi în străinătate cum au pretins neobolșevicii; pentru că a construit peste patru milioane de apartamente; pentru că producția de oțel a țării era de 8% din producția mondială, iar în funcție de acest lucru România putea modifica oricînd prețul oțelului la bursă; pentru că a construit peste 10.000 de școli, universități și grădinițe, aproape 100 de hidrocentrale; pentru că România avea una din cele mai dezvoltate rețele de cale ferată din Europa; pentru că, începînd din 1973, Nicolae Ceaușescu a permis înființarea a 48 de societăți mixte, cu participare de capital occidental în țară și străinătate, iar volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape se dublase: de la 28% în 1965, la 45% în 1974; pentru că între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuala de creștere de 11,8%, cifră neegalata niciodată în plan european. Pentru toate acestea și pentru vina de a nu fi fost un patriot de ocazie, ci unul adevărat, Ceaușescu a fost asasinat cu sînge rece, într-o frenetică grabă, în ziua Sfîntă a Crăciunului. Dacă încerci astăzi să vorbești despre Ceaușescu ești imediat catalogat drept comunist sau nostalgic. În cazul meu, nu pot fi acuzată nici de participațiune la sistem, nici de nostalgie comunistă. Pe vremea asasinilor lui Nicolae Ceaușescu, ajunși între timp miliardari cu ajutorul americanilor, mă ocupam cu biberonul. Studiați documentele de arhivă și veți vedea ce-a făcut Ceaușescu cu banii de la F.M.I. și de la Banca Mondială, și ce-au făcut acești democrați grăsuni de bătătură, specializați în escrocherii financiare la școlile politice de vară ale partidelor.

Studiați documentele! Președintele împușcat de cei cîțiva antiromâni, îndoctrinați de „agenturili străine” nu vi se va mai părea atît de sinistru. Ceaușescu a fost cu adevărat un patriot. În afara lichelelor care au prădat statul român după 1989 și au devenit chiaburi, astăzi, poporul zace în sărăcie, exploatat mișelește, de aproape un sfert de veac. Zidul de la Tîrgoviște e prea mic pentru aceste haite de politicieni care au subminat și ruinat România postdecembristă!

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: art-emis.ro

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Vin 02 Oct 2015, 20:37

Telford Taylor, Procuror american la Tribunalul de la Nuremberg pentru crimele de război declară, împotriva responsabililor cartelului petrolifer și farmaceutic IG Farben, următoarele:

   „Crimele de care sunt acuzați acești indivizi nu au fost comise de furie sau pentru o reacție neașteptată. Nu se construiește o enormă mașină de război într-o răbufnire de pasiune, nici un lagăr ca și Auschwitz într-o crampă de brutalitate. Scopul lor era să construiască din poporul german o mașină militară care să își poată impune propriul domeniu în Europa și în alte națiuni dincolo de mări. Au fost urzeala mantiei negre a Morții care a devastat Europa.„

Această arhivă a fost publicată mulțumită Dr. Rath Health Foundation, o organizație non profit.

După 60 de ani de liniște, arhivele istorice ale Tribunalului pentru crime de război care au stabilit cine sunt responsabilii celui de-al Doilea Război Mondial par să fie în sfârșit disponibile publicului din toată lumea. Actualmente, cărțile de istorie ne învață că al Doilea Război Mondial a izbucnit din cauza unui dictator nebun, Hitler și de urmașii săi nemiloși, naziștii.

Cu toate acestea, zeci de mii de documente istorice ale Tribunalului din Nuremberg, publicate recent online, descriu în mod neechivoc, că:

   Al Doilea Război Mondial, un conflict care a costat viața a peste 60 de milioane de persoane, a fost planificat și finanțat de cel mai mare cartel chimic și farmaceutic din lume. La acea vreme, germana IG Farben era constituită din Bayer, BASF, Hoechst și alții.
   Forța care a pus în mișcare cel de-al Doilea Război Mondial era ambiția IG Farben de a obține controlul asupra piețelor mondiale ale petrolului și medicamentelor, eliminând orice concurență prin forță.
   Companiile din grupul IG Farben au finanțat ridicarea la putere a partidului nazist și transformarea democrației germane într-o dictatură.
   Planul coaliției dintre naziști și IG Farben pentru dominarea lumii prevedea trei faze: prima era cucerirea continentului euroasiatic; a doua era cucerirea Marii Bitanii și a tuturor coloniilor; a treia era înfrângerea militară a SUA și a celorlalte țări din lume.

Așa cum toată lumea știe, planul coaliției dintre naziști și IG Farben pentru dominarea lumii a fost distrus de angajamentul majorității țărilor din lume și de sacrificiile lor extraordinare.
Cu toată că această victorie a fost importantă pentru toată rasă umană, noua ordine postbelică era deja influențată de interesele națiunilor câștigătoare, în termeni de petrol și medicamente: Acțiunile cartelului IG Farben au fost înmânate concurenților lor economici din țările învingătoare.
   Directorii cartelului IG Farben, după o simplă „avertizare” la Nuremberg, au fost imediat reintegrați de noii proprietari ai acțiunilor de la IG Farben în Statele Unite și în Regatul Unit pentru a contribui la consolidarea cartelului petrolifer șifarmaceutic la nivel mondial.

Aceste fapte, au fost totuși ascunse în mod esențial lumii întregi; toți au fost păcăliți să creadă că, cu primul proces de la Nuremberg, împotriva responsabililor militari și politici, „principalii criminali de război” au fost deja înmânați justiției.
Binențeles că nu era așa. După acest prim proces, Tribunalul din Nuremberg a condus alte 12 procese. Printre acestea, cel mai important era împotriva cartelului petrolifer și farmaceutic IG Farben. Directorii cartelului, conform Procurorului american Telford Taylor, erau principalii criminali de război, fără de care al Doilea Război Mondial nu ar fi fost posibil.
E de neconceput și intolerabil faptul că rasa umană trebuie să continue să bâjbâie în întuneric atunci când e vorba de responsabilii celui de-al Doilea Război Mondial: cea mai mare crimă comisă până acum pe planeta pe care trăim.

Studenți, profesori, cercetători științifici, politicieni și milioane de persoane din toată lumea sunt invitați să se informeze din această arhivă, pentru a avea un punct de plecare în încercarea de a înțelege mai bine istoria. Acest lucru este important mai ales atunci când ne gândim că multinaționalele continuă și acum să se folosească de forța militară pentru a-și îndeplini propriile obiective mondiale.

http://art31.ro/arhivele-nurimberg-cine-a-fost-in-spatele-celui-de-al-doilea-razboi-mondial/

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Sam 03 Oct 2015, 15:51

Orașul românesc care a ajuns zestrea unui criminal de război

Într-un apartament modest din Toplița, ticsit cu cărți și documente de arhivă, locuiește Ilie Șandru, un scriitor și istoric în vârstă 80 de ani. De câțiva ani, scriitorul e martorul unei situații pentru care încă nu a găsit un nume: orașul în care locuiește a fost retrocedat bucată cu bucată. “Parcul, primăria, biblioteca au fost date, spitalul la fel. Toate pădurile, cum te duci pe munte, nu mai sunt ale Topliței. Sunt ale acestui urmaș al familiei Urmanczy, care a cerut să i se dea tot și i s-a dat”, spune cu voce tremurând.
Cum a fost posibil să se ajungă aici? O dată cu legile retrocedării, care ar fi trebuit să repare nedreptățile făcute de regimul comunist, au apărut situații aberante. “ Nu s-a precizat în legile de restitutio in integrum până unde merge moștenirea. Păi înseamnă că orice individ poate să vină să ceară, și eu sunt urmașul lui Ștefan cel Mare, pot să cer Moldova?”, explică revoltat Șandru.
La Toplița nu a venit urmașul lui Ștefan cel Mare să revendice moșteniri, ci urmașul unui anume nobil maghiar Urmanczy. Nu era prima controversă legată de acest nume. În urmă cu câțiva ani, Șandru și câțiva intelectuali de pe plan local s-au împotrivit ca bustul nobilului maghiar, Nandor Urmanczy, să fie expus în parcul orașului, alături de Eminescu și Miron Costin. Din cercetările istorice reieșea că familia Urmanczy n-a prea iubit românii. “Nandor Urmanczy a înființat batalioanele Urmanczy, în 1918-1919 au intrat în Ardeal și au făcut 157 de crime. Pur și simplu au intrat și au atacat populația civilă,” precizează istoricul.
Între timp, Transilvania devine parte a României și mulți nobili maghiari aleg să plece în Ungaria: li se spune optanți unguri. Majoritatea primesc despăgubiri pentru pământurile rămase în România, iar din aceste pământuri li se va da țăranilor câte o bucată, o dată cu reforma agrară. Așa s-a întâmplat și cu cei din familia Urmanczy. Dar, în anul 1940, când în Transilvania se instaurează regimul lui Horthy, același Nandor Urmanczy vine cu armata de ocupație în Toplița și pedepsește toți țăranii împroprietăriți din pământurile lui. “A arestat și a maltratat vreo 17 țărani, a omorât vreo patru sau cinci. După care și el se retrage cu armata ungară, o dată cu Horthy și este declarat criminal de război. Dar nu este judecat pentru că moare în anul 1945”, ne explică Ilie Șandru.
Conform unei legi adoptate imediat după război, toate proprietățile criminalilor de război intră în patrimoniul statului. Prin urmare, nici vorbă ca regimul comunist să fi confiscat mare parte din averile nobililor Urnaczy.

Atunci când istoria se întoarce pe dos

Când urmașii familei Urmanczy au venit să revendice toate pădurile din jurul Topliței și tot ce are mai de preț orașul, Ilie Șadru și-a zis că istoria s-a întors pe dos. “Szabo Kalman, urmașul familiei Urmanczy, a prezentat acte din timpul ocupației maghiare în Ardealul de Nord. Atunci Nandor și-a trecut din nou în cartea funciară pământurile. Dar aceste pământuri au fost o dată expropriate prin Reforma Agrară din anul 1921 și s-au dat și despăgubiri. Apoi, pentru că a fost criminal de război, iar i-au fost luate pe drept. Am arătat documente doveditoare, dar nu a interesat pe nimeni”, concluzionează cu amărăciune Ilie Șandru.
Istoricul a găsit probleme și în linia de moștenire a celui care azi a devenit stăpân pe toată Toplița. “Urmanczy Nandor nu a avut urmasi direcți. Atunci s-a mers pe un alt arbore genalogic, fals. După legile statului român și după legile oricărui stat, moștenește unul care este în viață, nu unul care este decedat. Deci Urmanczy ăsta moare în 1945 și el este moștenit de un văr al lui mort în 1911. Se merge pe firul celuilalt de se ajunge la actualul moștenitor din Toplița”, spune Șandru.

Cum s-a ajuns la o astfel de situație

“Urmanczy Nandor era fratele strabunicului meu care a fost in Parlamentul Ungariei deputat, deci sunt ultimul urmaș din Toplița al familiei Urmanczy…”, tranșează scurt problema eredității Szabo Kalman, moștenitorul familiei Urmanczy, arătându-ne castelul pe care l-a recuperat și care a fost în perioada comunistă spital orășenesc. Pe lângă această clădire impunătoare și toate instituțiile importante din oraș, Kalman spune ca a recuperat și 900 de hectare de pădure și alte câteva hectare de teren. Și că urmează să mai solicite.
Oamenii din Toplița vorbesc că pe Kalman l-a ajutat foarte mult și faptul că a fost mulți ani viceprimar în Toplița. Și așa a avut acces la documente pe care le-a putut interpreta în favoarea sa, fără să întâmpine vreo rezistență din partea autorităților române. Szabo Kalman își dezvăluie filosofia de viață: “Noi tăcem. Și ne vedem de treaba”. Cât despre faptul că ar fi urmașul unui criminal de război, neagă categoric: „Propriu-zis despre Urmanczy Nandor s-a zis că a fost criminal de război, dar nu s-a găsit nimic”. Aflat în fața acestor controverse, Kalman neagă acum că ar fi cerut vreodată retrocedări de pe urma lui Nandor, ci de la alți înaintași, Ieronim șI Istvan.
„În toate aceste retrocedări fără cap, eu nu știu dacă statul român mai știe pe ce este stăpân în țara asta. Mă îndoiesc”

Ilie Șandru.

Reprezentanții Forumului Transilvania Furată, ai Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni și ai Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș au solicitat recent anchetarea de către DNA a retrocedărilor ilegale din Transilvania și recuperarea de către statul român a miilor de proprietăți care au intrat în posesia unor persoane care nu aveau acest drept.

Autor: Ionela Gavriliu
Sursa: Jurnalul.ro
Sursa acestui material: http://gandeste.org/general/orasul-...

Daca link-ul nu merge si sigur nu va merge, deoarece inamicul sta la panda, atunci pentru cei ce au cont de FaceBook avem un altul, neiculita, ca sa fentam reactiunea:

https://www.facebook.com/notes/teodor-b%C4%83lan/ora%C8%99ul-rom%C3%A2nesc-care-a-ajuns-zestrea-unui-criminal-de-r%C4%83zboi/1007693515918915

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Vin 09 Oct 2015, 19:14

Din categoria „Să nu uiți, Darie!... Să nu uiți!...”: Lichidarea lui Vasile Milea.

Teodor Bălan·9 Octombrie 2015

Prin natura serviciului pe care îl îndeplineam în acel moment la Regimentul 44 tancuri de la Timișoara, am avut discuții frecvente la telefon cu generalul Vasile Milea în toate zilele fierbinți ale lui decembrie 1989, inclusiv până cu foarte puțin timp înainte ca acesta să moară. Era interesat să afle direct de la „sursă” detalii referitoare la starea de spirit a cadrelor și a militarilor în termen din unitatea de tancuri și de asemenea, detalii despre ceea ce se petrecea în stradă, știind foarte bine că toate aceste elemente se concentrau la mine.
Și eu am convingerea fermă, bazată pe argumente puternice, că ministrul Apărării Naționale al acelui moment a fost asasinat!...
Generalul Milea a fost un excepțional militar, educat și trecut prin toate etapele pregătirii militare și un mare patriot!... Iar militarii, în uriașa lor majoritate, apreciază deosebit de mult acest lucru!...
Militarii de toate gradele, dar în special cadrele, îl venerau și îl ascultau cu încredere în tot ce ar fi ordonat, fiind convinși că acela este lucrul corect!
Despre moartea generalului Milea s-a scris foarte mult pe parcursul acestor 25 de ani, dar conținutul articolului de mai jos mi se pare a fi cel mai apropiat de ceea ce s-a întâmplat atunci. Și convingerea mea este că Milea a trebuit să fie scos din joc, deoarece ca orice militar „de mic”,... nu s-ar fi lăsat angrenat în nici un fel de înțelegere mincinoasă,... și cu atât mai puțin în jocuri de trădare națională organizate de generalul Militaru sau oricine altcineva. În acel moment,... URSS-ul nu se bucura de o apreciere specială din partea cadrelor armatei române, iar generalul Militaru revenea deja în primul plan al politicii românești călărind un cal mort! Era cunoscut ca trădător de țară în favoarea sovieticilor și doar indulgența Președintelui Nicolae Ceaușescu, mult prea miloasă în mult prea multe cazuri de trădare, l-a scăpat de Militaru de la aplicarea pedepsei cu moartea pentru faptele sale!...
Prin urmare, prin dispariția generalului Vasile Milea se rezolvau/asigurau mai multe lucruri care ofereau drum liber și „liniștit” loviturii de stat din decembrie 1989:
1.- armata urma să treacă printr-o stare de paralizie generală, care în momentele dinamice ale acelor zile urma să însemne foarte mult! Să nu uităm totuși că Republica Socialistă România dispunea la acel moment de o armată foarte numeroasă ca efective, cu unități militare operative apte să declanșeze și să susțină acțiuni de luptă în condițiile „războiului întregului popor” (după principiul deja demonstrat atât de bine de vietnamezi), lucru care nu convenea câtuși de puțin actorilor loviturii inițiale/principale de stat declanșată în decembrie 1989 la Timișoara și cu atât mai puțin celorlalți actori de pe spațiul vestic, implicați și ei din ce în ce mai mult, de la zi la zi, rezultând astfel un lung șir de lovituri de stat la adresa României, șir care din păcate nu s-a terminat nici acum, după 25 de ani de nebunie!...
2.- rămas în viață, generalul Milea nu ar fi putut fi decredibilizat și scos astfel din jocurile politice și militare ale momentului, din cauza imensei sale credibilități în fața cadrelor militare ale armatei. În acest fel, din nou armata ar fi fost imposibil de implicat în lovitura de stat, iar cozile de topor, trădătorii din eșaloanele 2 și 3 nu s-ar fi putut manifesta în conformitate cu obiectivele loviturii de stat.
Sunt și alte motive care impuneau ca generalul Vasile Milea să dispară complet, dar nu are rost să le mai precizez aici, deoarece acum fie că sunt ultra-cunoscute, fie că nu mai interesează pe nimeni!...
În acest context, consider că merită să zăboviți puțin și să citiți articolul de mai jos, publicat și republicat de mai multe ori de-a lungul timpului!...
Lichidarea lui Vasile Milea
E timpul să dezvălui un detaliu de mare importanță pentru înțelegerea circumstanțelor în care s-a dat lovitura de stat din decembrie 1989. În după-amiaza zilei de 16 decembrie, o sursă de prim rang, care este în viață și poate depune mărturie, m-a informat în termeni strict confidențiali că, dacă tulburările de la Timișoara se vor extinde și în București, generalul Milea, ministrul Apărării, va împiedica orice vărsare de sînge. Generalul Milea fusese contactat de aripa militară a grupului de conspiratori și, în ciuda faptului că nu s-a angajat formal în organizarea loviturii de stat, a consimțit să facă jocul acestora.
Generalul Milea înțelesese că o lovitură de stat e necesară. În același timp, a dorit să rămînă totuși la o anumită distanță de conspiratori, pentru ca armata să beneficieze de o mai mare libertate de acțiune. Deși nu am cerut permisiunea, cred că a trecut destul timp pentru a mă socoti dezlegat de secret. E vremea ca ceața din jurul lui Iliescu și Măgureanu să fie destrămată.
Milea nu s-a sinucis. Milea a fost asasinat cu sînge rece. La mijloc a fost un pervers calcul politic. în condiții normale, după răsturnarea lui Ceaușescu, puterea urma să fie preluată de aripa militară a conspirației. Puterea ar fi fost deținută de armată pînă la organizarea primelor alegeri democratice. Și nu de pensionarii Armatei Române, ci de însuși ministrul apărării, generalul Milea. Generalul Milea nu ar fi cauționat nici dezinformarea opiniei publice și, cu atît mai puțin, alegeri trucate. El nu s-ar fi complăcut în niciun fel de balet sovietic. Cu Milea în viață nu ar fi existat teroriști și nici sîngeroasele convulsii pe care le-a suportat societatea românească. Pentru verticalitatea lui morală, Milea a fost asasinat. Ironia soartei a făcut ca, tocmai înainte de fuga lui cu elicopterul, Ceaușescu să cadă victimă unei înscenări de mari proporții, montată chiar sub nasul lui în Comitetul Central. Dacă probele că Milea nu s-a sinucis, ci a fost asasinat sînt de o claritate înspăimîntătoare, nu dispunem încă de probe la fel de incontestabile privind persoana celui care 1-a ucis. Informațiile converg către un ofițer, dar ne abținem încă să-i pomenim numele. Un fapt este cert: de asasinarea lui Milea nu a beneficiat cuplul Ceaușescu, ci cuplul Iliescu-Măgureanu. Cadavrul ministrului apărării naționale i-a deschis actualului președinte al României drum, în linie dreaptă, către epicentrul puterii. Nu a mai fost nevoie decît de cîțiva teroriști și de 1 000 de victime inocente. Puterea a fost preluată de civili și nu de militari. Securitatea a reapărut, hărțuind și culpabilizînd armata. Zarurile au fost aruncate peste trupul neînsuflețit al generalului Milea.

S.R. STĂNESCU („Ziua”, 15 august 1994)

Sursa articolului: http://www.ziartricolorul.ro/lichid...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 19 Oct 2015, 18:23

Nu sint o ''bocitoare'' a ''erei" Ceausescu, dar nici nu imi neg trecutul. Am fost format ca om (socio-profesional) sub protectia unui climat de siguranta, respect si posibilitati aproape egale de formare ca "OM" si pentru mine copilul de taran CAP-ist sau de muncitor, si pentru copilul de prim-secretar al PCR. Nu zic ca nu exista o diferenta de ''tratament" intre mine si el, dar puteam sta in aceeasi banca si puteam lua aceeasi nota.
Acum, in aceasta pseudo-democratie, diferenta este colosala. Copilul de la tara are sanse minime sa invete la o scoala buna la oras, iar diferentele de comportament, afisare a superioritatii fara fundament sunt radicale. ''Copilul lui tata SENATOR" vine cu masina de mii de euro la scoala, hainele de pe el costa cit are ''amaritul' de la tara rezervat pe un an de scoala si numai o minune ii poate face colegi de clasa.
A... totusi a aparut a treia varianta, coleg cu copilul senatorului este, ori unul "bronzat" (tata manelist), ori unul rotofei si somnoros (tata interlop). Si sa vezi cultura frate si colaborari de geniu ce vor da cei doi, peste 20 ani.
Avem o viitoarea generatie ''superinteligenta si motivata” pentru a-si apara neamul si pamantul. Chiar credeti?
Imi rasuna in urechi din ce in ce mai des fraza care a spus-o N.Ceausescu inainte de a fi executat: "Veti deveni "slugili" capitalismului si imperialismului". Si ma intreb cu o lacrima curgindu-mi pe obrazul patat de rusine ca atunci, in 25 dec 89, am crezut ca el este "tiranul". Tradarea, vinzarea, vandalizarea, ferocizarea unei natiuni timp de 23 de ani cum se poate pedepsi?

Marin STAN


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   Lun 19 Oct 2015, 22:54

N.Ceausescu inainte de a fi executat:
"Veti deveni "slugili" capitalismului si imperialismului".

Deosebirea e urmatoarea:
Azi esti liber sa alegi a cui "sluga'' sa fii sau nu.

Pe vremea lui NC, erai fortat sa fii ''sluga'' cui voia el si partidul.

Ce e drept, in libertate, nu e usor de trait. Trebuie sa gandesti si sa hotarasti
tu pentru tine. Sub dictatura totul era dictat.

Copiii de nomenclaturisti aveau totusi destule avantaje.
Si aparatul de partid era bine selectat.

''Tradarea, vinzarea, vandalizarea, ferocizarea unei natiuni timp de 23 de ani cum se poate pedepsi?''

Exact cum prevede legea. Si nu cum dicta, din birou, un activist de partid.

Revin, insa:
Asta numai daca oamenii stiu ce sa faca si ce sa nu faca in libertate.
Daca nu stiu, sa invete.
Libertatea nu e pe gratis!
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Trecut versus prezent   

Sus In jos
 
Trecut versus prezent
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 6 din 7Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: SOCIAL-POLITIC :: POLITIC :: INTERN-
Mergi direct la: