Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» ASTAZI E ZIUA TA...
Mier 16 Aug 2017, 09:18 Scris de zaraza26

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Mier 16 Aug 2017, 07:30 Scris de dolion

» ION
Vin 11 Aug 2017, 14:26 Scris de Ion

» Invatamant
Vin 11 Aug 2017, 04:30 Scris de Ciprian

» BANCURI
Lun 07 Aug 2017, 13:58 Scris de Ion

» Casuta din padure
Lun 07 Aug 2017, 10:06 Scris de zaraza26

» Ce mi-a placut azi
Joi 03 Aug 2017, 19:20 Scris de Emil Condor

» Va mai exista Romania ?
Lun 24 Iul 2017, 18:20 Scris de Ion

» Corupția din România
Dum 23 Iul 2017, 23:44 Scris de Anahoret

» Muzica POPULARA
Mier 19 Iul 2017, 06:39 Scris de dolion

» Veștile triste
Mier 12 Iul 2017, 14:48 Scris de Ion

» CANADA
Mar 11 Iul 2017, 03:59 Scris de Ciprian

» ZBOR DE CONDOR
Mar 11 Iul 2017, 00:53 Scris de Emil Condor

» Stiri IT
Dum 09 Iul 2017, 16:16 Scris de Anahoret

» POPASUL DOLION (III)
Dum 09 Iul 2017, 14:41 Scris de Ion

» Limba română
Mier 05 Iul 2017, 14:25 Scris de zaraza26

» Klaus Johannis - Presedintele ales
Mier 05 Iul 2017, 14:23 Scris de zaraza26

» PSD
Lun 03 Iul 2017, 15:39 Scris de Anahoret

Cuvinte-cheie
problema cugetari sibiu curiozitati 23 istorie Popasul 1 drumetie Maxime brasov Invatamant
August 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 POPASUL DOLION (II)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 21 ... 40  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Dum 18 Apr 2010, 20:32

Vaticanul, in atentia lumii, asociaza pedofilii cu homosexualii!

Tot timpul sunt frapat si minunat de zburdalnica minte a clericilor Vaticanului, in special in legatura cu ultimele informatii iesite la iveala despre oamenii vesmantului sfant care nu acordau doar impartasanii sub poala lor binecuvantata ci ofereau si alte organe accesibile pe sub toalele lor binecuvantate.

Ultima declaratie oficiala a celui de-al II-lea om dupa papa, Cardinalul Tarcisio Bertone (vedeti ce functie deocheata avem, Cardinal, un semn geografic in directia caruia sa o luam), a fost facuta zilele trecute la vizita “sfinteniei” sale in Chile, tara vechilor Maya. Din declaratia iluminatului nostru intermediar intre noi, pacatosii si EL, izbavitorul nostru, baietasu` asta, Bertone ne explica el, cum ca, pedofilia ar fi de fapt inrudita cu homosexualitatea, la fel cum el, manca’iash io toalele lui sfinte e inrudit cu maimuta. Toate bune si frumoase, acuma si-a pus in cap toata homosexualitatea lumii. Cool hah! smile)

Tot timpu` ma mir, cum naiba, in functii asa de mari, niste oameni asa de batuti in cap cu topoare si baroase din alea mari de la CFR ajung sa fie “modele” pentru societate si indivizi in particular. Cum puii mei de iepure, idiotu` asta cretin si infantil poate sa iasa sa spuna asa ceva? Asta chiar ca nu merita nici macar banii cheltuiti de jurnalisti pe curentul de la blitzurile cu care i-au facut poze.

Sa ii explic eu care-i treaba cu pedofilia si homosexualismul care de fapt se denumeste homoerotism sau inversiune. Bai, Bertone, un pedofil e un individ care a suferit o nevroza sau psihoza si a avut o regresia la starea sexuala infantila, bineinteles, mintea sfinteniei dumneavoastra este mult prea iradiata de la nimb ca sa fie in cunostiinta de cauza cand, pe sfintita dumneavoastra gura, iasa astfel de aberatiuni pe care nu le-am astepta decat din partea bisericii.

Homoerotismul e o manifestare psihica interioara ca urmare a identificarii Eu-lui individului cu cel al mamei sau al doicii sale. Asadar, in starea sexuala infantila, toti oamenii sunt androgini, bineinteles ca tu, Bertone, nu cunosti astfel de cuvinte ne-sfinte, bisexualism, cu alte cuvinte, toti oamenii sunt asa pana pe la varsta de 5 ani, atunci cand isi dau nasu` cu exigentele exterioare. Da` tu, minte sfanta si iluminata ce esti, esti prea sfant si pur ca sa cunosti astfel de fapte lumesti. Asadar, sa revin la starea sexuala infantila, copii in aceasta stare isi dezvolta Eu-l propriu ca necesitate a satisfacerii pulsiunilor inconstientului, ii putem spune si functie de autoconservare, lupta dintre Eros si Thanatos sau cum vrea sfintenia voastra, dar, deja am ajuns prea in adancurile sufletesti, adancuri pe care mintea ta, Bertone nu le poate lumina cu nimbu’…

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Dum 18 Apr 2010, 20:36

Inca un reportaj incendiar al celor de la Vice TV, pe langa Vice Guide to Liberia, The Gun Markets of Pakistan, Vice Guide to North Korea si Imbalu Circumcision Party, VBS, da publicului un reportaj realizat in Columbia, tara dominata de bande si organizatii locale sau nationale mai mult sau mai putin parte a intregului guvern corupt Columbian, bande care, pe langa faptul ca sunt extrem de violente, ne demonstreaza si partea lor creativa prin evolutia traficului de droguri de la magar, cal, bicicleta, masina, vapor, avion, la submarin. Da, ultima noutate in materie de mijloc de transport a Lorzilor cartelelor de droguri Columbiene si nu numai, este submarinul; daca te uiti atent la reportaj o sa vezi ca se vehiculeaza si sume de bani in raportul cost/castig: daca un submarin din asta transporta pana la 12.000 kg de cocaina iar un echipaj de patru oameni este platit cu 25.000$, avand in vedere faptul ca un kg de cocaina pura se vinde in America cu 25.000-27.000$ iar in Europa cu aproximativ 30.000 Euro, putem face un calcul simplu si avem o suma de 300.000.000$ / transport ca valoare din care se scad 25.000 ca plata pentru cei patru oameni care transporta. Se zvoneste ca ultima inventie a celor care se ocupa cu acest trafic, care de fapt este un intreg mecanism de producere, rafinare, impachetare, transportare si distributie a marfii, se zvoneste ca ultima lor inventie ar fi submarine controlate prin satelit, fara echipaj uman, submarine care pot transporta drogurile la mari adancimi, cu riscuri minime pe orice plaja a lumii, de la Miami la Ibiza si Thailanda. La pretul asta merita!
Care ar fi solutia de ordin social care s-ar putea lua impotriva unor astfel de mecanisme de imbogatire instant, un fel de psihoza a organismului macro-cosmic mondial? Unii spun ca legalizarea lor, la fel ca in prohibitia americana, altii spun ca e bun sistemul actual, altfel, oamenii ar intra in delir constant si nu si-ar mai indeplinii rolul social, iar comuniunea sociala ar fi in dezechilibru.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Dum 18 Apr 2010, 20:39

TimesOnline.co.uk a publicat o stire conform careia, o fetita de 13 ani din orasul Knin a intrat in coma si, trezindu-se dupa 24 de ore nu mai stia sa vorbeasca Croata dar, in schimb, vorbea perfect in Germana. Medicii psihiatrii din oraselul croat se pare ca nu l-au citit deloc pe Parintele Psihanalizei, Sigmund Freud care prezinta foarte clar aceste anomalii ale mecanismului psihic (minunatii pentru prostime, miracole). In cartea sa intitulata “Dincolo de principiul placerii” care cuprinde trei eseuri de mare grandoare: 1. Dincolo de principiul placerii 2. Eul si Se-ul 3. Psihologia multimilor si Eul. Acolo, Freud vorbeste despre bogatiile filogenetice si ontogenetice ale organismelor pluricelulare. Fiecare organism pluricelular pastreaza in codul genetic o serie de informatii rafinate si trimise mai departe de specie prin intermediul indivizilor, la cateva generatii prin repetabilitate si impresie, aceste informatii devin parte din codul genetic al indivizilor, fiecare avem asa ceva. In articol mai scrie ca, exista cazuri de indivizi care, odata iesiti din coma incep sa vorbeasca limbi vechi, disparute din circulatie, limbile folosite in timpul cruciadelor si al inceperii dezvoltarii spirituale a lumii. Acele, parte din codul fiecaruia care a avut ca descendent genealogic pe cineva traind in acele timpuri in anumite zone ale lumii, influientati de anumiti stimuli, acei indivizi salbatici sau civilizati cum erau ei, ti-au trimis tie acele informatii prin codul genetic, acele informatii se pare ca fac parte din abisul inconstient si se pot activa prin anumite procese sau stimuli exteriori. Astfel, biserica si persoanele religioase/spirituale pot adera la aceasta “minune” Dumnezeiasca de zile mari care are o explicatie perfect valida din punct de vedere stiintific, sa le fie rusine doctorilor si jurnalistilor care au scris acest atricol dezinformativ!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Dum 18 Apr 2010, 20:42

Cat de multe au de invatat politicienii de la noi, de la Marele Obama? Aici nu incape urma de indoiala, de la procesul filogenezei pana la cel al ontogenezei autohtone innabusite si batute in cap cu baroasele comunismului si al bisericii, ne uitam cum, cel mai puternic om de pe planeta joaca baschet si se distreaza, ceea ce noi am uitat de mult sa facem…


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Dum 18 Apr 2010, 20:46

Nu stiu de ce abia acum fac valva astfel de clipuri, sunt altele mult mai HARD-CORE de mult timp pe liveleak.com (fostul orgrish.org). Ma rog, lumea se arata surprinsa la ce si cum fac americanii in Irak… Niste civili neinarmati impuscati… Probabil o sa stearga YouTube acest clip in curand… dar, odata pus pe internet, nu mai are cum sa fie inlaturat din toate sursele…


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Lun 19 Apr 2010, 20:45

Ca restrictii in regimul armelor si munitiilor, Europa Centrala si de Est, impreuna cu o mare parte a Asiei au legi foarte stricte, nu la fel pot spune si despre Americani. In US, armele si munitia sunt puse la vanzare libera. Nu ca in Romania nu ar exista arme si munitie din timpul razboaielor si revolutiei, iti dai seama cata lipsa avea armata pe inventar la razboi si revolutie. Au fost niste programe realizate de Ministerul Apararii si Internelor prin anii precedenti Marelui Razboi si WWII. Cine stie cate arme au fost sau nu predate. In schimb, in America, mai ales America Latina, armele sunt o unealta indispensabila din viata omului, fie ca sunt pentru aparare, fie ca sunt pentru distractie. In clipul de mai jos avem surprinsi o adunatura de americani care isi exerseaza tirul pe niste masini si dovleci. Dupa cum ii puteti vedea, sunt foarte relaxati si distrati, asta, banuiesc ca din cauza faptului ca nu trage nimeni inapoi in ei.


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:26

Din afara vieții
Cristian Constantin Țurcanu

O excursie la munte poate fi un bun prilej de a mai afla cîte ceva despre tine. Măcar o ieșire pe un vîrf de deal din apropierea orașului sau a satului în care trăiești te poate ajuta să vezi ce mai este viața ta, cine mai ești, în ce direcție te îndrepți. Privind de sus și din afară spațiul în care îți trăiești cea mai mare parte a vieții poate avea ca efect o trezire a sufletului sau cel puțin o limpezire a gîndirii.

Dar nu vă duceți în vîrful dealului ca să faceți grătar sau să bateți mingea sau să ascultați la căști ultimele hituri. Nici nu vă duceți pentru a lăsa să curgă în voi și din voi apele tulburi și adînci ale melacoliei, nostalgiei, ale resemnării sau regretelor de tot felul. Lăsați undeva mai jos toate astea, lăsați deoparte ceea ce s-a adăugat vieții voastre și nu a fost ceva dorit dinainte. Dacă vă puteți dezbrăca de toate cele ce s-au lipit de sufletul vostru fără să le fi dorit puteți să vă reconectați astfel la ceea ce ați fost hărăziți să fiți în această viață. Să ne găsim cursul firesc și profund al aspirațiilor visate în vremurile în care tineri fiind aveam încă o mare libertate și putere de a trece dincolo de granițe, de limite, de dureri și frici. Să ne găsim, regăsindu-ne. Pe mulți, cei trecuți de 40-50 de ani ne macină astfel de gînduri... cum că ne-am cam pierdut pe drum, cum că ne-am cam rătăcit în meandrele vieții și nu mai știm ce sîntem, unde sîntem sau cine sîntem! Însă toate aceste gînduri nu exprimă decît regrete tardive și nocive. Viața nu trebuie văzută ca un film sau ca o carte în care povestea derulată pare a avea logică, pare a fi bine închegată, pare a fi limpede și cursivă. Viața e mult mai complexă și nu seamănă niciodată cu vreun film sau vreo carte. Dacă pornim de la premiza că există Dumnezeu și că acesta este eminamente BUN, iar noi sîntem copiii lui dragi, înseamnă că EL ne dă permanent ceea ce este mai bun pentru sufletul nostru. Chiar și atunci cînd nu ne împlinește dorințele sau ne aruncă în suferințe cumplite este pentru binele sufletului nostru. Tot ce ne trebuie este o perspectivă ceva mai largă asupra vieții. Numai că pentru a obține perspectiva mai largă asupra vieții trebuie să te detașezi de ea. E cel mai greu pardox căruia sîntem chemați să-i facem față. Ca să ai ceva trebuie să renunți la dorința de avea acel ceva. Ca să înțelegi viața și să te bucuri de ea așa cum este trebuie să te detașezi de ea. Cu cît te încleștezi mai mult de viață și de bucuriile ei cu atît îți scapă mai mult și trăiești mai puțin, dar aici nu mă refer la longevitate, ci la intensitatea și bucuria de a trăi. Cu cît vrei să prinzi mai mult din viață cu atît mai mult o vei pierde. Aceste lucruri sînt cunoscute de mult. Le spunea și Iisus contemporanilor săi, le-au rostit filosofii, sfinții vremurilor mai mult sau mai puțin îndepărtate și cu toate acestea mulți suferim și ne comportăm ca și cum nu le-am ști.

Viața se vede cel mai bine din afara vieții. Viața se trăiește cel mai bine atunci cînd nu te gîndești cum să trăiești! Să ne fie dor să mai gîndim, să nu ne mai amintim că știm să gîndim... să trăim... să visăm... să nu ne lăsăm afectați de rănile zilei de ieri.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:27

Puritate
Hristina Lavrik

A trăi în Puritate nu este o profesiune,
Este o formă de viață...

Cele cinci simțuri ne permit să percepem doar o mică parte din realitate. Tot ceea ce noi vedem, atingem și simțim există, însă o lume vastă de energii subtile, potențialități, aure, impregnări psihice sînt prezente permanent. Există printre acestea călătoriile inimii, dimensiunile la limita dintre viață și moarte, locurile de forță. A fi uman în același timp constituie prezența a mai multor corpuri: altele decît cele materiale, ce ne fac a fi mai subtili și în același timp invizibili.

Așa cum spunea marele spirit iluminat care a fost Johann W. Goethe „Lumea spirituală nu este separată, este inima noastră care e închisă și moartă”.

„Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul, Făcătorul cerului și al pămîntului, al tuturor celor văzute și nevăzute...” în acest mod recităm rugăciunea pe care am învățat-o cînd eram copii și o repetăm cînd ajungem adulți fără să ne gîndim măcar o clipă ce semnificație are.

Albul nu este alb. Negrul nu este negru. Puritatea este impuritate. De ce oare, noi oamenii, care avem atîtea calități, nu putem distinge Lumina de Întuneric și invers?

Viața este miraculoasă, plină de culori luminoase și obscure, lucrurile mici în aparență sînt de fapt cele mai grandioase. Este important să știm a trăi fiecare moment cu recunoștința Marelui Dar ce ne-a fost dat.

Putem găsi puritatea firească în multe lucruri și ea se poate identifica cu cele mai frumoase flori, stări, fluturi, pietre, ape, spectrul luminos. Dar, în momentul în care ne detașăm de aceste materialități și privim în intimitatea spiritului pur aflăm adevărul. Puritatea nu este ceva palpabil sau definit printr-un contur, ea este însăși substanța vieții.

Noi, ca și ființe umane, ne putem defini cu ajutorul purității. În acest mod am putea atinge acea stare angelică, divină chiar.

Ce este mai frumos decît un copil? De ce ne place verdele crud de primăvară? Iubim crinii. De ce oare, pentru miros sau pentru culoare? Atît de sublimi ni se par fluturii vara! Au ceva în plus față de noi? Și vulpea spunea micului prinț: „Nu se vede bine cu inima: esențialul este invizibilul ochilor”. Și vulpea avea dreptate.

Te invit să asculți liniștea acestei nopți... să fixezi privirea pe o stea... acesta pare că îți surîde... liniștea te face să simți inima ta care bate de fericire și plină de puritate...

Te sărut comoara mea!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:28

Gol, goliciune
Arbatel Filotheanu

Toate articolele scrise de Arbatel Filotheanu

Închipuirea că sîntem ceva, cineva la nivel de Ego, că aparținem cuiva anume... Amăgirea că ne trebuie neapărat ceva, cineva anume pentru a fi împliniți sau fericiți... Nu sîntem nimic – la nivel de Ego – și totuși facem atîta gălăgie peste tot și oriunde, încît nu ne găsim liniștea mult rîvnită, pacea și armonia sau fericirea interioară, fără să observăm cei mai mulți dintre noi că ne tăiem singuri craca de sub picioare. Nu sîntem nimic la nivel de Ego și totuși ne dăm atîta importanță, ca un imens panou publicitar, proțăpit la marginea drumului, a tuturor drumurilor noastre, ba chiar și pe cărări și fundături dosnice, care arată mereu Ego, Ego, Ego...

Ceea ce observăm înlăuntrul nostru este o nesfîrșită trăncăneală a minții spre justificarea comportamentului, a tendințelor, dorințelor, gusturilor despre care ne închipuim că sînt mai bune, mai atrăgătoare, mai importante decît ale altora, ale celor apropiați nouă în spațiu și timp...

Un Ego despre care nu știm mai nimic la nivel de cauză care l-a produs (cu mici excepții desigur). Dar sîntem copleșiți de multiplele sale efecte contradictorii, pînă într-atît încît unii dintre noi se țăcănesc de-a binelea pentru această reîncarnare.

Efecte, doar efecte ale unor semințe sădite cu zeci ori sute de încarnări anterioare, fiecare dintre ele sub impulsul cine știe căror tendințe sau cauze anterioare, și tot așa, la nesfîrșit, aproape...

Cine sînt eu?... ne întrebăm mai mult sau mai puțin frecvent unii dintre noi. Cine sînt eu?... dincolo de modelele mentale ale filozofiilor orientale sau occidentale... Nu în așteptarea unui răspuns la nivel intelectual, ci în speranța că vom trăi starea de A FI, dincolo de orice determinisme exterioare devenite șablon.

Iar atunci cînd ființa se confruntă cu o situație devastatoare sau foarte stresantă, observăm cu extremă neplăcere cum ne umple GOLUL și constatăm că oricîtă teorie inițiatică am fi citit pînă atunci, nu cunoaștem cu adevărat nimic...

Cum poate, de pildă, pierderea energiei sexuale să producă un gol atît de devastator, să obnubileze total esența ființei, despre care înțelepciunea celor eliberați din lanțurile Iluziei Cosmice afirmă că ar fi divină, beatifică, nepieritoare – nu înțelegem... Cum poate multiplicitatea lumii să oculteze total Splendoarea și Magnificiența Divină, nu înțelegem, cei mai mulți dintre noi. Dacă spunem că prin suprapunerea multiplelor valuri ale identificării egoului nostru cu Iluzoriul, Derizoriul, sînt cuvinte peste alte cuvinte, lăsînd fără răspuns întrebarea la nivelul profund al trăirii... Și putem căuta oricît de multe argumente în favoarea unei doctrine sau alta ca fiind cea adevărată, dacă noi nu depășim stadiul cuvintelor, al Egoului, oricît de seducătoare sau inspirate ar fi acele cuvinte.

Și uite așa împuiem urechile altora sau umplem sute de pagini cu lamentările noastre, multe existențe la rînd, atît la nivel de indivizi cît și ca civilizație, cei mai mulți neștiind că ei sînt cauza propriilor suferințe, iar cei puțini care știu, și acționează corect pentru eliminarea acelor neajunsuri, întrebîndu-se totuși cînd vor scăpa de acel GOL imens, devorator, cu care se confruntă mai mult sau mai puțin frecvent... Cînd se va umple oare golul acela cu Plenitudinea fericirii Divine, de dincolo de cuvinte, de dincolo de cauze și pentru totdeauna?!...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:29

La polul opus... un grăunte de speranță!
Veronica Dogărescu

Te-ai gîndit vreodată la tine cu adevărat?... Ai căutat vreodată înțelesuri mai mult decît subînțelese din ființa ta? Cum reușești să ajungi acolo unde-ți e hărăzit fără să te umpli de năprasnicul vifor al societății post-comuniste, capitaliste, atunci cînd ști și vezi pe unde o iau cărările tale? Vezi, observi și investighezi fiecare detaliu ce compune lumea în care te afli, cauți răspunsuri la care replicile stau în suspans sau pur și simplu nu vor să coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existenței. Este greu, din ce în ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu cărți pe care atent le-ai selecționat pentru a-ți forma gîndirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vieții și poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parcă forțat din bagajul cultural al unei perioade neînsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o pătrundere forțat filozofică a dilemei conștiinței sau a neliniștilor sufletești, este pur și simplu o încurajare, un îndemn la solidaritate și credință, cea adevărată, menită a te susține pe un drum sigur, din care nu te vei întoarce automat la primul obstacol întîlnit. Văd, ești nehotărît... o iei ba în stînga, ba în dreapta și nu te poți decide. Te vezi scufundat în personalitatea ta formată de perioada tulbure a copilăriei, adolescenței și ți-e frică să nu te schimbi cu 180 de grade față de ce erai. Nu, nu accept resemnări... nu vor face decît să te ducă la amînări și întreruperi ce vor schimba radical progresul tău. Îl vor întoarce la faza incipientă sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primești lovituri, ești înconjurat de atîta informație încît simți că nu mai faci față și te închizi în propria carapace pînă cînd furtuna se mai liniștește. Îți dau un sfat: adună-te!... Este singurul mod în care pot face ceva pentru neliniștea ta și felul meu de a-ți fi alături. Începe prin a face progrese mărunte și durabile, observă-ți mersul și consolideaza-ti-l prin credință, roagă-te de fiecare dată cînd cedezi sau simți că dai înapoi... îndura greutatea și ai speranță, gîndește-te la cît de mult bine poți face atît ție cît și celor din jur și nu aștepta recunoaștere imediată, fiecare are la rîndul său un drum greu. Vezi și partea plină a paharului și scoate orice fel de îndoială din mintea ta (adu-ți amite că cine se îndoiește de Dumnezeu nu respectă Crezul, nu respectă poruncile Lui și deci nu crede cu adevărat). Folosește credința că pe o armă sigură și mergi înainte fără nici un fel de teamă, din greșelile pe care le vei face vei învăța, iar Domnul este bun și nu te va lăsa să greșești amarnic! După fiecare progres du-te și roagă-te Lui, și cere-I mai mult, du-te la slujbe și tine canoanele bisericești! Împacă-te cu lumea și deschide-te cu sufletul celor din familia ta! Vei observa că mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om! Este greu, știu, este atît de greu încît simți că nu poți răzbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune și la jumătatea drumului, pentru că te vei obeserva, vei vedea că ești altcineva iar valorile tale vor fi altele! Te vezi cum erai și cum ești acum, sînt două persoane diferite, dar negura în care te aflai, în care nu credeai și te amărai a fost luminată de ceva, o licărire ce te-a scos treptat și te-a adus aici, la viață, unde respiri un aer curat și zidurile cetății tale sînt de neclintit... La polul opus... un grăunte de speranță!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:31

Nici o pierdere să nu te copleșească
Mihaela Marian

Nu lăsa nici o situație, nici o problemă de viață, nici o suferință, nici o pierdere din viața ta să te copleșească, să te deruteze, să-ți spună „Nu mai pot”!

Nu-i da nimănui puterea ta, atașîndu-te de o dorință puternică sau de așteptare care nu se împlinește. Viața aceasta și universul acesta sînt concepute pentru schimbare, pentru alternanțe și pentru tot ce este să vină și apoi să plece și iar să vină, și iar să plece...

Dacă ai pierdut ceva, nu te lăsa distrus, copleșit, îndurerat, căci durerea este putere pierdută. Durerea este energie pierdută. Nu-l lăsa pe „nu pot” să te ducă în fundul iadului, căci oricine „poate” merge mai departe dacă el crede aceasta.

Orice s-ar schimba în viața ta, nu înseamnă sfîrșit de lume. Dă-i voie situației care te frămîntă să plece. Permite-i altui om să plece, dacă așa alege el...

Căci pleacă un om din viața ta și vine altul. Pleacă o situație și se naște alta. Pierzi ceva și vine altceva. Aceasta este legea vieții. Și, cînd deschizi ochii mari și limpezi, ești treaz și ești conștient.

Sentimentul neputinței apare din întunericul minții tale, din neputința ta de a vedea și nu pentru că ar fi vreun adevăr în „Nu mai pot”...

Singurul motiv pentru care nu poți vine la tine pentru că spui mereu „nu pot și nu pot”... Afirmă „eu pot, eu vreau”, „pot depăși orice” și „știu că altceva va veni la mine și mă va sprijini, mă va ajuta”!

Credința în neputința ta crează în tine o energie de deprimare și derută, o stare de dezenergizare, care înseamnă tot energie. Și dezenergizarea este energie, știai aceasta? Dacă tu investești mental în deprimare, este ca și cum te-ai strădui în fiecare clipă să pierzi banii pe care-i ai în bancă și chiar pe aceia pe care nu-i ai. Fii atent la ce ți se întîmplă atunci cînd nu te simți bine, ori ai convingerea că nu este posibil un lucru în viața ta. Te dezenergizezi. Chiar începi să nu mai poți. Și atunci trebuie să vină ceva din afara ta care să te susțină. Să vină altcineva, care să-ți facă pe plac, să te alinte, să-ți dea marea cu sarea.

Uneori vine ajutorul din afară, dar alteori el nu vine, ori nu ești în stare măcar să percepi că el este prezent. Mintea deprimată nu mai este capabilă să vadă ce primește, ce are, ce este – deja – în preajma ei. Pentru mintea care sutine „nu pot”, „nu-mi place”, „nu vreau” nimic nu mai este viu, întreg, capabil să o ajute, să o energizeze și s-o încurajeze. De aceea nu contează atît ce fac alții pentru tine, cît și ce îți oferă cineva...

Contează să fii capabil să primești cu o minte trează, clară... Să fii capabil să gîndești cu adevărat. Și să fii convins de faptul că, orice nu ai acum, poate fi mai tîrziu. Poate veni mîine, poimîine. Ceea ce nu ai acum, nu lipsește din lume, lipsește doar din mintea ta. Programează-te continuu pozitiv, orice ar fi. Dacă o mie de oameni spun că este imposibil să fii sănătos, nu este un motiv să le dai crezare, căci credința ta este „contul energetic” pe care îl hrănești pentru tine însuți.

Dacă te lași programat de alții și dacă îi spui minții tale „este imposibil să fac acest lucru”, atunci... el devine imposibil. Dar, dacă tu alegi să fii puternic, trebuie să alegi această în mintea și în inima ta.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:34

Manifest pentru Viață (sau Dragostea de viață)
Laura Mariana

„A-ți fi frică de dragoste înseamnă a-ți fi frică de viață, iar cînd îți este frică de viață ești pe trei sferturi mort.” Bertrand Russell

Cînd m-am gîndit să abordez acest subiect, atît de controversat, am fost convinsă că va fi cea mai ușoară scriere de pînă acum. Că totul va merge de la sine și cuvintele se vor bate între ele în ambiția de a-și asigura cît mai repede un prim loc pe hîrtie.

Surprinzător pentru mine, nu a fost deloc așa. De ce? Pentru că nu poți să scrii despre ceva ce nu poți prinde în mînă și analiza; despre ceva ce nu poți vedea, pipăi, întoarce pe toate părțile. Singurul reper de care te-ai putea folosi ar fi gustul ei, al vieții: acrișor, după cum te-ai grăbit să-i culegi fructul mai devreme, prea devreme - sau dulceag, dacă ai așteptat și ai avut grijă să atingă perioada maturității depline. Și atunci, cum să scrii despre ceva ce se simte, se gustă... se trăiește?!...

Dar pentru că am început deja să scriu, voi continua expunerea, cu riscul ca în următoarele rînduri să mă trezesc dansînd cu propria mediocritate în raport cu măreția și complexitatea acestui subiect...

„Acela care se lăsă purtat de curent, care nu se ghidează după principii înalte, care nu are idealuri, nici convingeri – un astfel de om este... un obiect mutat de ici-colo, în loc să fie o ființă vie și mobilă – un ecou, nu o voce. Omul care nu are viața interioară este un sclav al celor ce-l înconjoară, așa cum barometrul este servitorul obedient al aerului” Henry Frederic Amiel

Să fii un sclav într-o existență care nu îți aparține, căci nu o pot numi viață - aceasta este frica mea cea mai mare. Nu mă tem de furtuni, de cutremure, de incendii. Căci pe acestea nu le pot influența singură și direct cu aproape nimic, nu am nici o contribuție în nașterea lor, nu sînt rezultatul unei alegeri conștiente. Dar să fiu înrobită în cătușele invizibile ale falsului sine – iată coșmarul care mă chinuie; iată coșmarul care ar trebui să ne trezească pe toți la realitate.

Smuls din propria viață ce ți-a fost dăruită la naștere, te trezești aruncat într-o vîltoare în care nu știi ce se întîmplă cu tine. La început te zbați din reflex, din instinct de supraviețuire. Faci eforturi să pricepi unde ai ajuns, de ce ești acolo și ce ai de făcut mai departe. Forțele încep să îți scadă și ești din ce în ce mai dezorientat, pe măsură ce îți dai seama că cea mai mare parte a celor de care te pocnești în această rătăcire nebună nu are habar de ce se întîmplă în jur. Problema este că ei deja au obosit și nici măcar nu își mai pun întrebări. Au renunțat la luptă. S-au resemnat.

Dacă ești puțin mai puternic, te mai agiți un timp. Forța valurilor spumegînde te izbește de pereții grotei în care te zbați, te trage la fund și, cînd falsul sine simte că ești gata să renunți, te scoate puțin la aer, ca să nu te piardă atît de repede – cu cît reziști mai mult, cu atît devii jucăria lui preferată și nu poate renunța la tine.

Între două asemenea lupte zilnice, apuci la un moment dat să te urci pe pereți – la propriu și la figurat. Respirînd cu spaimă îți revii puțin și te întrebi ce-i cu tine. Ce naiba să fie?! Nu a zis nimeni că viața e ușoară. La un moment dat, ai făcut niște alegeri. Ai obosit și ai căzut rob ispitei nimicului.

„Viața noastră este rezultatul alegerilor pe care le le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalți factori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla.” Stephen Covey

Pentru toate aceste alegeri, sîntem răspunzători în totalitate – noi și numai noi, nimeni altcineva. Dar nu este prea tîrziu. Trebuie să privim înainte. Și să alegem luptă. Să alegem viața. Să ne alegem pe noi.

Pentru a putea atinge acest prag al existenței noastre, cred că trebuie să conștientizăm urgența și importanța acestei priorități. Înainte de toate, să respirăm adînc și să încercăm să ne cunoaștem, sau, mai bine zis, să ne aducem aminte de noi... așa cum eram cînd eram mici... inocenți și veseli... cum ne amuzam neștiutori în fata reprezentațiilor din lumea largă; spectacole în care marionete ghidate de sfori invizibile se agitau în niște piese tragi-comice fără de sfîrșit – priviți acum și învățați să vă feriți!

Trebuie să te chinui și să lupți. Să te lupți cu cel care te-a sufocat de-a lungul anilor, dîndu-ți impresia că ești TU. Tu, cel adevărat, poți mai mult. Vrei mai mult. Meriți mai mult. Meriți să te trezești dimineața liniștit, senin, respirînd ușor și zîmbind frumos. Meriți să faci lucrurile care îți plac, care îți dau energie, care te pasionează, care pulsează în sîngele tău odată cu bătaia inimii tale. Meriți să fii cineva în viața ta. Meriți să fii cineva pentru tine. Meriți să fii TU.

Ia o carte și citește mai mult despre tine. Despre alții care au reușit să cîștige acest război. Despre cei care au făcut pași mai mici și care au cîștigat luptă după luptă pînă la victoria finală. Du-te într-un loc unde îți poți auzi gîndurile. Închide ochii și adu-ți aminte cînd erai mic și te jucai cu prietenii tăi. Ce ziceai atunci că vrei să te faci cînd vei fi mare? Acela este drumul pe care trebuie să îl urmezi. Numai tu, cel de atunci, poate găsi viața care îți aparține. Dacă între timp te-ai pierdut pe tine, cum ai pretenția să trăiești Viața Ta?

„Despre viața nu se poate scrie decît cu un toc înmuiat în lacrimi” Emil Cioran

Nu te înfricoșa, nu te speria, nu dispera și, mai ales, nu renunța. Poți însă să plîngi. Plîngi în voie, cu lacrimi fierbinți și sărate. Plîngi și îngroapă-l pe cel de acum. Și regăsește-l pe cel de odinioară.

Scrie un necrolog și amintește în el tot ceea ce ai ajuns să fii acum – egoist, rău, materialist, fals, ipocrit. Memorează-le. Trăiește-le pentru ultima dată și apoi UITĂ-LE!. Ai voie să iei cu tine un singur lucru: încrederea în oameni. Căci, altfel, viața nu ar mai avea nici gust, nici miros, nici chip, nici sens – NIMIC. Nu mai amîna, nu mai sta să analizezi atîta. Crezi că ai în față nemurirea? Te înșeli amarnic, nici nu știi cît de prețioasă este fiecare clipă. Pe cît de ușor te ridici pe vîrfuri, pășești și parcurgi prima jumătate a existenței tale, pe atît de repede, abrupt și dintr-o dată începi să cobori pe drumul celeilalte jumătăți a acesteia.

Ai grijă de tine, de sufletul tău, de mintea ta. Pune-le pe toate la muncă în această călătorie. Odată ajuns la tine, vei vedea că abia de acolo începe adevărata călătorie. Ai grijă la alegerile pe care le vei face în continuare. Ai grijă cu cine te vei însoți la drum. Ai grijă în ce jocuri te vei avînta și la ce hore vei mai participa. Ai grijă de tine pentru că în final numai cu tine vei rămîne.

Vei vedea, astfel, că viața adevărată merită trăită. Că diminețile pot fi senine și nopțile poți fi liniștite. Că încet-încet drumul tău se va intersecta cu cel al unui alt seamăn, la fel ca tine – că cineva te va ține de mîna, acel cineva care credeai că nu a existat și nu va exista niciodată. Că vei avea cîțiva prieteni adevărați, puțini ce-i drept, dar care vor fi alături de tine pentru a se bucura împreună cu tine de reușitele obținute, pentru a plînge alături de tine cînd vei simți că te părăsesc puterile și pentru a te ridica de jos atunci cînd vei fi prea obosit și vei risca să rătăcești drumul corect.

Dar pentru toate acestea va trebui să muncești. Să speri, Să te ridici de jos și să mergi mai departe. Să rîzi cu poftă. Să nu te uiți în lături ci numai spre orizont, spre destinația ta – și să te bucuri de această călătorie minunată spre propia ta viață adevărată!

„Viața nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viața e dreaptă: recompeneseaza pe cei merituoși, pedepsește pe cei leneși, lovește pe cei care îi încalca legile.” Pavel Corut

La final de „pledoarie”, vă invit să urmăriți un videoclip deosebit: http://www.youtube.com/watch?v=XJmgBCbvHOs

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:35

Cuvîntul
Ghiocel Balan

Nu-ți vei regăsi sinele decît în fața adevărului - Pearl Bailey

Am citit în ultima vreme mai multe romane a căror acțiune se petrecea în urmă cu cîteva sute de ani. Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost importanța cuvîntului rostit și cît de mult s-a deteriorat în prezent. Azi funcționează cu totul alte legi nescrise, alte obiceiuri de comportament, iar noi nici măcar nu ne dăm seama cît am decăzut.

Cînd cineva spunea că va face un anumit lucru, nimeni nu se îndoia că așa va fi, că măcar acel om va face tot ce-i stă în putință să-și respecte cuvîntul. Era de neconceput altfel. Cu siguranță că existau și minciuni, dar erau așa de evidente și cu urmări atît de negative din partea întregii comunități, încît legea firii filtra mincinoșii printr-o selecție socială inexorabilă. Cel ce nu-și respecta cuvîntul era deposedat de onoare, iar cei tentați să-i urmeze exemplul trebuiau să se gîndească de zece ori înainte de a îndrăzni să încalce această obligație morală elementară.

Nu știu cînd s-a produs trecerea la împărăția minciunii, dar iată ce constat azi:

Toți politicienii mint de sting.

Reclamele comerciale – la fel.

Bășcălie pe toate canalele. Bîrfe, calomnii, toate modurile greșite de a folosi cuvîntul.

Ca să nu mai spun de maltratarea limbii romînești, de parcă am fi o țară de analfabeți.

Iar Minciuna domnește ca la ea acasă.

Pînă și prietenii promit să dea măcar un telefon, dar mereu găsesc altceva mai important și mai urgent. Stabilești o întîlnire? Cîți vin la timp? Mai ales femeile consideră că a fi punctuale la o întîlnire de dragoste denotă o slăbiciune. Iar oricine e nepăsător cu adevărul în lucrurile mărunte, nu e demn de încredere nici în cele importante (constatarea îi aparține lui Einstein)

Ne-am obișnuit cu minciuna, a nu-ți respecta o promisiune e ceva banal, toată lumea o face. Mark Twain spunea că nu mai e nevoie să ținem minte pe cine am mințit, ce minciuni am spus și cui - doar rostind adevărul.

Dar e grav. E foarte grav. Nu-l putem primi astfel pe Dumnezeu în inimile noastre, căci, mințind atît, L-am alungat fără să ne dăm seama făcînd loc pentru altcineva. Degeaba mergem la biserică să ne spovedim, cu o floare nu se face primăvară. Dacă ne mărturisim păcatele odată pe an, iar în rest reîncepem să promitem și să ne călcăm cuvîntul iar și iar, nu schimbă nimic, așadar nimic nu se va schimba în bine în jurul nostru.

La început a fost Cuvîntul. Dar ce-a mai rămas acum din el?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:41

Un iranian sustine ca femeile care se imbraca deocheat si se comporta imoral atrag cutremurele, scrie BBC.
Hojjat ol-eslam Kazem Sediqi, lider religios la Teheran, spune ca femeile ar trebui sa respecte coduri stricte de modestie care sa le protejeze. "Multe femei care nu se imbraca modest ii abat pe barbati de la drumul cel bun si raspandesc adulterul in societate. Acest lucru duce la cresterea numarului de seisme", explica iranianul. Zeci de mii de oameni au murit numai in ultimii ani in Iran in urma cutremurelor. Peste 25.000 de oameni au murit in 2003, cand un seism a lovit vechiul oras Bam. "Ce putem face ca sa nu fim ingropati sub ruine? Nu exista alta solutie decat sa gasim un refugiu in religie si sa ne adaptam vietile la codurile moralei islamice", averizeaza clericul. Sediqi a calificat drept un "cutremur politic" si manifestatiile violente de anul trecut, cand sustinatorii opozitiei au iesit in strada nemultumiti de realegrea presedintelui Ahmadinejad. Pericol pentru Teheran "Acum daca un cutremur loveste Teheranul, nimeni nu va putea sa se confrunte cu o asemenea calamitatea, numai puterea lui Dumnezeu. Asa ca haideti sa nu-L dezamagim!", mai spune clericul. Si seismologii au averizat ca Teheranul ar putea fi lovit curand de un cutremur devastator. Iar presedintele Mahmud Ahmadinajad a anuntat ca multi dintre cei 12 milioane locuitori ar trebui sa se mute.

Sursa: Evenimentul Zilei - (Oana Tepes Greurus)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22375
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:47

@dolion a scris:
Minciuna domnește ca la ea acasă.
Asta e realitatea lumii moderne! Din păcate...

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:47

O prostituata din Franta e pe cale sa ii lase pe microbistii francezi fara echipa nationala. Se pare ca nu mai putin de trei vedete din nationala Cocosului Galic au facut sex cu ea, pe cand era minora, infractiune care se pedepseste cu inchisoarea. Blonda Zahia Dehar e pe cale sa lase Franta fara nicio sansa la Cupa Mondiala de anul acesta din Africa de Sud. Prostituata a starnit un scandal imens, in care i-a tarat pe cei mai in forma jucatori francezi.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Vin 23 Apr 2010, 23:51

Soferul unui autobuz din Bristol, Anglia, nu pare prea concentrat pe condus. Mai degraba il pasioneaza lectura, iar pentru ca sa nu mai piarda timpul, barbatul citeste in timp ce conduce autoturismul.
Unul dintre calatori l-a filmat, uimit, pe soferul care nu lasa cartea din mana nici cand statea la stopuri, nici cand se avanta in trafic.


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22375
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 00:46

@dolion a scris:
...soferul care nu lasa cartea din mana nici cand statea la stopuri, nici cand se avanta in trafic.
Uneori ni se întâmplă și nouă să conducem instinctiv, fără a ne concentra asupra traseului parcurs.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 08:56

Se pare că până și în călătoria cu avionul ai parte de tot ce nu îți dorești. Deja cursele aviatice s-au transformat în curse RATB. Am avut parte de două zboruri destul de interesante.
Cred că ar trebui să încep cu primul zbor, cel de plecare.
Compania BlueAir s-a comportat impecabil. Zborul a avut nici mai mult, nici mai puțin de peste 100 de specimene scăpate de la Jilava sau poate Rahova, habar nu am care este închisoarea aia pentru cei mai răi dintre cei mai răi. În orice caz, zâmbetul îți îngheța, cheful de viață îți pierea subit la vederea chipurilor și a lanțurilor mergătoare.
Compania de mai sus a avut o idee ingenioasă, a acordat locuri acelor persoane după ieșirile de siguranță, deci în spatele avionului. La îmbarcarea în autobuze, au triat călătorii mai spălați și civilizați în primul autobuz, iar specimenele lănțoase și fustoase au fost rugate să ocupe autobuzul 2. Priveam și nu credeam că încă mai sunt în Romania. O idee mai genială ca asta încă nu văzusem. Și credeți-mă că am zburat ceva la viața mea.
În avion totul ok, liniște, lume de vârsta a III-a, atmosfera relaxată. Vecinul meu totuși a reușit să mă înfricoșeze un pic. La fiecare golișor de aer își băga capul în scaunul din față și se închina pe rupte. Am încercat să îl ignor, însă privirea mea era atrasă numai spre el. În sinea mea se nașteau mai multe ganduri:
1. E bărbat, dacă e bărbat, de ce îi e frică. Eu știu că bărbatul este cea mai neînfricată ființă de pe pământ.
2. Când un bărbat stă lângă o femeie, ar trebui să îi inspire încredere, nu frică.
O să mă huiduiți, știu, dar așa gândesc eu că ar trebui să se întâmple.
Aproape de aterizare, tocmai când vroiam să punctez cel mai frumos zbor din viața mea, am avut parte de turbulențe din cauza curențiilor. Vântul și golurile de aer ne-au dat ceva de furcă. Toți pasagerii erau negrii de frică, iar specimenele mai sus amintite, cele colorate, au început să țipe. E… până aici mi-a fost. Recunosc cu mâna pe inima că m-am înegrit și eu un pic, am spus Tatăl Nostru de 10 ori, cred, bineînțeles repetând după vecinul meu de scaun. Eu nu aș fi reușit să îl spun nici măcar odată, mă încurc rău tare la rugaciunea asta. După senzația de a mă scăpa pe mine de frică, nu din cauza turbulențelor, ci a celor ce țipau, bineînțeles la mișto, după tentația de a-mi arunca vecinul pe fereastră fiindcă din cauza lui am reușit să prind frică de zbor, după toate acestea, n-am mai rezistat și mi-am întrebat vecinul:
- Este primul zbor?
- Nu… dar de fiecare dată când zbor îmi este frică.
- De ce nu mergeți cu autocarul, este mai plăcut. Așa riscați să faceți un stop cardiac sau să produceți unul altora.
Păcat de el (mi-am zis eu în gând), e tânăr săracul, dar fiecare cu fobia lui.
Am aterizat cu succes, fără alte probleme. Pe aeroport la control pașapoarte, colorații plini de sacoșe de rafie, mari și voluminoase, împingeau de zor nevoie pe toată lumea. Vroiau să iasă ei primii din aeroport. Eu nu știu ce făceau oamenii aceștia pe tărâmurile străine, nu știu unde mergeau și ce produceau, dar zău că eu nu i-aș fi lăsat nici să plece din Romania. Cu așa specimene, ajungem să fim tratați exact cum bine ne sugerează francezul “un popor de țigani”.
Și se înghesuiau, te freacau cu sacoșele lor, poate, poate le faci loc să treacă. Coada care ar fi trebuit să fie pe un rând, deja era pe zece rânduri. Linia galbenă ce nu trebuie depășită era deja ignorată de toata lumea. N-am mai rezistat și i-am replicat unui “domn” colorat:
- Trebuie să fim români până la capăt, nu (a se observa că nu am avut curajul să îl cataloghez rom)?
Răspunsul a venit scurt și la obiect:
- Fii tu româncă fă, până la capăt.
Am tăcut plină de rușine, fiindcă sunt româncă, dar mă tratez.

Citește mai mult: http://www.sufletica.ro/#ixzz0lzhhCejS

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 09:02

Asa cum barbatul e rege peste calculator si telecomanda si femeii trebuie sa-i adjudecam rolul de regina, in bucatarie sau in dormitor, dupa caz.

Hai sa vedem ce ii face placere unei femei, cum anume se defineste o femeie, si ce i-a luat Creatorului atatea mii de ani pentru ca, la 11 si jumatate noaptea cand vii acasa dupa o zi de "munca", sa te imbratiseze cu un subtil "Pe unde ai mai umblat, iar ai fost cu baietii?"

Plecam la drum cu 10 axiome:

1. O femeie trebuie neaparat sa vorbeasca cel putin 15 de minute fara oprire, dar cel mai important este sa i se dea impresia ca este ascultata. Ai uitat cand e ziua ei? Pregateste-te de ce e mai rau.
2. Vizitele prelungite la magazin denota faptul ca femeile pot petrece ore in sir facand ceva care se cheama shopping. Cateodata saracii barbati, insetati, lihniti de foame si epuizati aproape, de supremul somn, trebuie neaparat sa stea in spatele lor, sa zambeasca si sa spuna din cand in cand "da, foarte frumoasa fusta" si, in nici un caz, sa nu care cumva sa spuna, nici macar pe cel mai nevinovat ton: "DAR MAI AI INCA 20 ACASA!".
3. Femeile se emotioneaza extrem de usor. Pot sa planga isntantaneu. Li s-a rupt o unghie? S-a dus rujul de pe buze? Nu porneste masina? Nimic mai simplu: dupa un pic de plans, ii da lui telefon si ii spune prin ce cosmar tocmai a trecut...
4. Sexul este cea mai puternica arma a femeilor. Sexul face si desface si poate fi interpretat intr-o mie de variante. Daca el este doar putin altfel decat ieri, atunci ea il intreaba neaparat: "S-a intamplat ceva?", "Nu ma mai iubesti?".
5. Femeile considera ca lucrurile barbatului sunt 100% proprietate comuna. In schimb, lucrurile femeii apartin doar ei.
6. Cateodata trebuie sa faci eforturi uriase ca sa intelegi ca vrea sa ii raspunzi. Intrebarea "La ce te gandesti?" este mai totdeauna incuitoare: indiferent ce raspunzi, ea poate gasi o "cauza ascunsa"!
7. Femeile au nevoie sa fie sustinute, atinse, sa fie insotite in permanenta si sa li se spuna cat de speciale sunt. Au nevoie (cel putin) de ajutor moral, emotional, mental, spiritual si altele...
8. O femeie care nu e geloasa, inseamna ca nu e femeie. Te-a pus naiba sa pomenesti numele altei femei? OK, fii pregatit pentru ca inca un vulcan este pe cale sa explodeze.
9. Este ceva foarte curios, femeile isi gasesc defecte una alteia foarte usor. De la pantoful care nu era asortat cu poseta si pana la coafura nu stiu cum, totul este in vizorul femeilor.
10. Daca sunt intrebate de barbat despre trecutul lor, nu ar recunoaste pentru nimic in lume ca au fost cu mai mult de 1, 2, maxim 3 barbati. De obicei algoritmul pare sa fie urmatorul: se ia numarul total de barbati si se imparte la 5.



http://www.diseara.ro/ro/conversatii/ele-vs-ei-13/cel-putin-100-de-lucruri-de-stiut-despre-femei-247

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 09:08

Se stie foarte bine ca intr-o relatie, barbatul si femeia au asteptari, nevoi, dorinte destul de diferite.

1. Barbatului nu-i place deloc sa fie criticat in fata prietenilor lui.
2. De cate ori ea gateste pentru el, barbatul se simte foarte bine. Aceasta placere se strica foarte usor daca este pus sa stranga masa, la final.
3. Barbatilor le plac femeile cu initiativa.
4. Un barbat se gandeste la sex de 100 de ori pe zi.
5. Barbatii prefera raspunsurile monosilabice.
6. Nu este bine sa-l contrazici cand iti spune ca esti frumoasa. Il enervezi.
7. Este inutil sa incerci sa patrunzi in mintea unui barbat.
8. Barbatul minte o femeie cand crede ca aceasta vrea sa se simta bine.
9. Barbatilor nu le plac, de fapt, treburile casnice.
10. Barbatilor li se par mai sexy femeile care arata cat mai natural, fara mult machiaj.



http://www.diseara.ro/ro/conversatii/ele-vs-ei-13/cel-putin-100-de-lucruri-de-stiut-despre-barbati-243

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 09:17

Barbatii nu suna dupa despartire.

Asculta-ma bine pentru ca te voi ajuta sa-ti pastrezi respectul de sine intact.
Niciodata, dar absolut niciodata, nu incerca sa intorci decizia unei tipe care se desparte de tine!
Am zis de suficiente ori “niciodata”? Ok, inca un “niciodata” pentru cei care cred pana la extrem in “never say never”.
Deci, nu o suna la o zi dupa despartire. Nu-i trimite mesaje patetice, nu incerca sa te intalnesti intamplator cu ea. Nu aranja sa participi la aceleasi petreceri, nu-i cere sa vina sa-si ia nu stiu ce deodorant uitat la tine.
Daca vei face vreunul dintre aceste lucruri, vei fi privit ca un tip fara personalitate si-ti vei pierde si increderea in tine. Vei fi afectat de un astfel de comportament si mai tarziu, dupa despartire, atunci cand incerci sa interactionezi cu alte fete. Lucrurile de genul acesta se autosculpteaza in caracterul unui barbat.
N-ai nevoie sa pleci dintr-o relatie ca un invins, ci ca o persoana careia i se deschid noi oportunitati.

Bonus pentru cei cu “oua”

Daca ajungi vreodata in situatia ca o tipa sa-ti dea papucii, nu te arata afectat. Zambeste, fii calm, arata-te de acord cu initiativa ei si ureaza-i drum bun cu eleganta.
O sa-ti para ciudat, dar multe dintre femeile care sustin ca ar da orice pentru ca partenerul sa nu sufere sunt inconstient ipocrite. Adica, daca tu ai o atitudine precum cea pe care ti-am recomandat-o mai sus, brusc vor regreta ca nu suferi!
Prin urmare, nu te arata afectat si vei trai o experienta interesanta. O experienta pe care multi barbati nu o traiesc pentru simplu fapt ca sunt prea ocupati sa-si planga de mila in momentul despartirii.

http://www.fiibarbat.ro/barbatii-nu-suna-dupa-despartire/

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 09:26

Curs de umor - Test

Test de David J. Parker and Samuel Stoddard.
Trebuie sa alegi raspunsul care iti convine cel mai mult, iar apoi ai varianta corecta, dar raspunde repede, fara sa citesti rezolvarea de mai jos:

1. Un strain cade si isi rupe piciorul. Ar trebui:
a. Sa strigi dupa ajutor.
b. Sa razi.
c. Sa-i rupi celalalt picior.
d. Te prefaci ca esti doctor si ca incerci sa ii repari piciorul

Raspuns:
a. e incorect ca nu e amuzant.
b. nu e corect pentru ca scopul e sa creezi si mai mult umor, nu sa profiti ca sa razi tu.
c. e bun pentru ca provoaca durere si e amuzant pentru cei care privesc.
DAR d. raspunsul corect, pentru ca, sa te prefaci ca esti doctor si sa te maimutzaresti cu piciorul rupt este mult mai amuzant decat varianta c.
CAZ SPECIAL: Daca esti doctor, si ai raspuns c. , poti sa consideri acesta raspunsul corect.

2. Mama celui mai bun prieten al tau a murit. Ar trebui:
a. Sa iti consolezi prietenul.
b. Sa plangi.
c. Sa sari in sus si sa strigi incoerent
d. Sa canti, “Ole Ole, vrajitoarea nu mai e!.”

Raspuns:
a. ar parea bun, dar daca incerci sa fi o persoana amuzanta, nu te va ajuta
b. la fel ca a.
c ar putea fi bun, dar ar putea fi interpretat ca manifestare a suferintei
d. este corect, pentru ca provoaca durere prietenului

3. Cineva spune ca esti urat ca un caine. Ar trebui:
a. Sa latri ca un caine.
b. Sa spui, “Cainii mi se par foarte atragatori.”
c. Sa spui, “e din cauza ca imi dau des cu fatza de perete”
d. Sa spui, “La fel e si ma-ta!.”

Raspuns:Toate sunt alegeri bune, dar umorul trebuie sa fie rezultat a ce li se intampla altora, nu tie. Deci d.

4. Stai la un colt de strada si un tip vine si iti cere indicatii pentru statia de autobuz. Ar trebui:
a. Sa ii dai indicatii corecte.
b. Sa te holbezi la el fara cuvinte.
c. Sa il indrumi spre primarie.
d. Sa il indrumi spre concertul din centrul orasului.

Raspuns:
a. nu e amuzant deloc.
b. e amuzant
c. la fel de amuzant
d. este cel mai amuzant, ca are ocazia sa si asiste la playback-ul celor care canta.

5. Copii tai vin de la scoala. Ar trebui:
a. Sa ii intampini la usa si sa ii imbratisezi
b. Inchizi usa si nu ii lasi inauntru.
c. Torni kechup pe tine si te intinzi pe jos facand pe mortul.
d. Parchezi masina mai departe, te ascunzi in boschetzi, lasi un billet pe care scri;”Va urasc, nu ma mai intorc niciodata.” Si cand incep toti sa planga, sari din tufe si strigi;”Booga boooga boooga!”

Raspuns:
a.gresit.
b.e un inceput bun
c.la fel
d.e opera de arta, mai ales ca Booga nu e cuvant romanesc

http://online.avantajlastart.net/tag/cum-sa-ai-umor/

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 23:16

Unui tip i s-a stricat imprimanta si pentru ca nu stia ce sa faca cu ea cheama un specialist de la o firma. Acesta vine foarte repede si ii spune ca imprimanta nu are nimic, probabil trebuie numai curatata. Dar cum firma cere o multime de bani ca sa faca asta, ar fi mai bine sa citeasca singur cartea tehnica si sa incerce sa o curete fara ajutor. Placut surprins, omul il intreaba pe specialist:
-Seful tau stie ce faci? Ar fi trebuit sa iei banii, chiar daca sunt castigati usor.
-De fapt a fost chiar ideea lui sa dam astfel de sfaturi oamenilor pentru ca a constatat ca facem mai multi bani dupa ce acestia incearca sa faca reparatiile singuri.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22375
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   Sam 24 Apr 2010, 23:24

@dolion a scris:
...facem mai multi bani dupa ce acestia incearca sa faca reparatiile singuri.
Laughing

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (II)   

Sus In jos
 
POPASUL DOLION (II)
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 2 din 40Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 21 ... 40  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: