Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» ASTAZI E ZIUA TA...
Ieri la 15:16 Scris de zaraza26

» BANCURI
Ieri la 00:44 Scris de Ion

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Dum 20 Aug 2017, 10:18 Scris de Anahoret

» Invatamant
Dum 20 Aug 2017, 10:11 Scris de Anahoret

» ION
Dum 20 Aug 2017, 07:58 Scris de Anahoret

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Mier 16 Aug 2017, 07:30 Scris de dolion

» Casuta din padure
Lun 07 Aug 2017, 10:06 Scris de zaraza26

» Ce mi-a placut azi
Joi 03 Aug 2017, 19:20 Scris de Emil Condor

» Va mai exista Romania ?
Lun 24 Iul 2017, 18:20 Scris de Ion

» Corupția din România
Dum 23 Iul 2017, 23:44 Scris de Anahoret

» Muzica POPULARA
Mier 19 Iul 2017, 06:39 Scris de dolion

» Veștile triste
Mier 12 Iul 2017, 14:48 Scris de Ion

» CANADA
Mar 11 Iul 2017, 03:59 Scris de Ciprian

» ZBOR DE CONDOR
Mar 11 Iul 2017, 00:53 Scris de Emil Condor

» Stiri IT
Dum 09 Iul 2017, 16:16 Scris de Anahoret

» POPASUL DOLION (III)
Dum 09 Iul 2017, 14:41 Scris de Ion

» Limba română
Mier 05 Iul 2017, 14:25 Scris de zaraza26

» Klaus Johannis - Presedintele ales
Mier 05 Iul 2017, 14:23 Scris de zaraza26

Cuvinte-cheie
Maxime sibiu 23 Invatamant curiozitati problema Popasul brasov 1 istorie drumetie cugetari
August 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 POPASUL DOLION (III)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : 1, 2, 3 ... 13 ... 26  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: POPASUL DOLION (III)   Mier 25 Mai 2011, 12:45

Se spune despre Fănuș Neagu că, la debutul fulminant al lui Florin Răducioiu la Dinamo, întrebat de un gazetar sportiv ce părere are despre fostul atacant al Naționalei, acesta a răspuns sec, în spiritul vinului său preferat: "Un dobitoc! Îi place vinul dulce!". Replica n-a putut apărea în ziarele vremii, din cauza cenzurii, dar s-a transmis oral. La fel ca altă maximă a maestrului devenită între timp un laitmotiv atât al boemei bucureștene cât și al bețivilor de cartier. Cuvintele ieșite din gura, atât de costisitor antrenată de pahare, a ultimului mare boem al generației sale, au sunat hâtru și la obiect: "Un vin trebuie să aibă cinci calități: "Să fie alb, sec, rece, mult și gratis!".
Acum, când s-a ridicat de la masă definitiv și a plecat dincolo de nisipurile lumii noastre, țăranul cu școala vieții din Brăila n-a mai lăsat niciun bacșiș.

Generalul sovietic și apa de la budă

O cârciumă a scriitorilor nu mai este, dar, dacă ar fi, ar trebui ca un salon să-i poarte numele. Multe din replicile sale antologice acolo le-a rostit. După ’89, alte localuri celebre l-au avut client pe scriitor.
Dan Niculescu, fostul patron al legendarului "Șarpele roșu", cârciuma boemei artistice a anilor ’90, își aduce aminte: "Era plin de bancuri și de nerv. Un conviv extraordinar plin de simțul umorului. Un om din vechea gardă! Da’ nu venea cu frecvență, n-a fost un permanent!", povestește bătrânul crâșmar, care i-a fost și coleg de platou la filmarea "Crucii de piatră", peliculă în care Fănuș Neagu joacă rolul unui general sovietic venit în inspecție la un bordel din Dudești.
De azi, scriitorul joacă în altă piesă. Alături de alți mari convivi celebri: Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. Acum aproape 20 de ani, pe când era directorul Teatrului Național din București, mai cobora seara într-o cârciumioră din spatele teatrului. Îi spunea "La Premiera". La o masă era Dinică, beat chior. Un tânăr reporter al Evenimentului zilei, aflat la debutul carierei, se prezintă și încearcă să-i ia o declarație: "«Sunt reporter la..». «Ce ești tu?». «Reporter...»". Răspunsul e șocant: "Ești un c...t!". Reporterașul se pierde... Maestrul Fănuș, de la o masă alăturată, îl scoate din hazna: "Las’, bă, băiete, după toți se trage apa!".

Dinescu: "M-a angajat portar la Asociația Scriitorilor"

Mircea Dinescu l-a cunoscut în 1967, când a ajuns la Luceafărul: "Fănuș era șef de secție și m-a simpatizat din prima. Toată lumea scria ca Nichita și eu aveam un stil mai clasic. Fiind amândoi din Bărăgan, m-a considerat de-al lui, de-al câmpiei. Făcea parte din generația de aur, venită în București cu valize de lemn. Au locuit prin subsolurile Bucureștilor, ca și mine, că io sunt ultimul din epoca lor...", nu se abține prietenul marelui dispărut să vorbească mai mult despre el însuși.
"Nu eram niciunul băieți de oraș. Așa s-a întâmplat că am fost angajat la Asociația Scriitorilor din Capitală. Unde era el secretar. Pe post de portar, că numai acolo era gaură! Cât despre șprițuri, au fost destule...", e discret poetul.

Criticul literar Ștefan Agopian îl caracterizează postmortem: "E ultimul mare boem din generația sa. Nici nu știu cum a rezistat atât...".

Cristoiu: "Fănuș Neagu e părintele meu în proză"

Jurnalistul Ion Cristoiu spune că prima sa proză a fost publicată în "Luceafărul", iar decizia a fost luată de Fănuș Neagu. "Eram student la Cluj, prin anii ’60 -’70. Am trimis un text sub pseudonimul Ion Sireteanu la redacția Luceafărul, unde era șef Fănuș Neagu. Am primit un răspuns prin care eram chemat la București să vorbim despre textul meu. M-am urcat în trenul de noapte și am ajuns în București", își amintește jurnalistul.
Din păcate n-a reușit să-l întâlnească pe Fănuș Neagu și s-a întors. "Eram convins că textul nu va fi publicat. În numărul următor, fără să știe cine e Ion Sireteanu, a fost publicat. A însemnat mult, o încurajare și o confirmare a talentului meu", povestește Cristoiu. Jurnalistul i-a mărturisit întâmplarea lui Fănuș Neagu după 1989.

Alex Ștefănescu: "După ’90, Fănuș n-a mai fost la modă!"

Fănuș Neagu rămâne în istoria literarturii române ca autor al unui stil, spune criticul literar Alex Ștefănescu.
"Opera sa este un stil. A folosit limba română cu virtuozitate și fior liric. Este poate ultimul boem al vieții noastre literare. Modul său de a fi liber, pitoresc, malițios i-a intimidat și pe demnitarii comuniști. Fănuș a reușit să învingă de multe ori cenzura prin faptul că i-a cucerit, i-a intimidat sau i-a uimit pe reprezentanții regimului. După ’90, a rămas el însuși, dar n-a mai fost la modă!"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mar 31 Mai 2011, 06:26

Astazi sunt bun de cinste, implinesc doi ani de forum, de ziua lui Emil! I-am spus eu lui ca nu voi mai uita ziua lui de nastere! Asa ca, va astept la chef; poate il fac impreuna cu Emil, impartim cheltuielile la doi!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Sam 04 Iun 2011, 17:07

Nu vi se par cunoscute aceste tehnici? E clar ca ai nostri sunt bine scoliti...
Cititi-le cu atentie si vedeti cum ni se aplica ceas de ceas. Macar sa constientizam ca suntem manipulati si tot este ceva.

Dezvăluiri:

Cele 10 strategii de manipulare a maselor


A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie!!!
Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.
Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.

Zece strategii de manipulare a poporului nostru:

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici "un timp pentru gândire" scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.
Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.
O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’,obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.
Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.
A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.
A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.
A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Lun 13 Iun 2011, 17:36

Cine a fost Mihai Cârciog?

În anul 2007, la 15 ani de la fondarea ziarului "Evenimentul zilei" și la 17 ani de la înființarea societății Expres SRL, Mihai Carciog a acordat primul interviu (articol publicat în noiembrie 2007, republicat in 12 iunie 2011):

Evz: În 1990, când ați început să investiți în presă, știați ce înseamnă un "mogul"?
Mihai Cârciog: Nu, și nici acum nu știu ce ar putea sa însemne. Din punct de vedere filologic, termenul nu avea semnificațiile care sunt astăzi. Pe vremea aceea se folosea boss, șef, altele.

Cum v-a prins Revoluția?

Aveam o cameră de luat vederi și filmam în stradă, în locurile fierbinți, unde se trăgea. Filmele respective i le dădeam unei vecine care lucra la TVR, doamna Crețulescu. Ea le ducea și apăreau pe ecrane. Una dintre imagini era cea cu porumbelul împușcat, dacă vă mai aduceți aminte.

Când v-ati gândit la o afacere?

M-am gândit că știu să organizez o publicație, pentru că asta am făcut și înainte. Atunci era momentul, să o fac nu sub emblema unei instituții, ci sub a mea. Mi-am dat demisia de la revistă chiar înainte de Crăciun, spunând că vreau să fac acest pas și să lansez o publicație.

V-ați gândit cu cine veți lucra?

Am avut mai multe variante. Îmi plăcea foarte mult cum scria Cornel Nistorescu. Citeam reportajele lui din "Flacăra", dar nu-l cunoșteam personal. Îmi spusese un prieten, Gheorghe Tomozei, Dumnezeu să-l odihnească, că într-adevar este un băiat foarte talentat. Am dat sfoară în țară: cine îl cunoaște pe Nistorescu să-i spună. Dacă îl interesează, să mă contacteze, că aș vrea să colaborăm.

Când ați vorbit cu Nistorescu prima dată?

În ianuarie 1990. M-a sunat, m-am prezentat, i-am spus unde locuiesc, l-am invitat la mine, am stat de vorbă. N-am avut o discuție amplă. A rămas că el este redactor-șef, am stabilit un salariu...

Cât?

Dacă-mi aduc aminte, a rămas surprins că i-am propus 25.000 de lei pe lună. Cam de cinci ori salariul unui director din timpul comunismului. Când am mers la primărie să ne înregistrăm, i-am oferit și procente din afacere. I-am spus celui care nota: "acționar Cârciog Mihai - 70%"... Și atunci Nistorescu a zis "eu nu știam că mai ai un partener, nu merg mai departe fără să știu". Iar eu am adăugat "și Cornel Nistorescu - 30%".

Ce așteptați atunci de la presă?

În primul râd să facem o presă care să fie îndrăgită de cititori și care să contribuie cât mai eficient la traversarea acelei perioade de trecere de la o societate comunistă la una liberă.

V-ați gândit că ies și bani?

Bineînteles. Eram convins, pentru că toate publicațiile pe care le-am făcut la Uniunea Scriitorilor fuseseră rentabile, că dacă fac un lucru bun, vor veni și satisfacțiile financiare. Dar, în principal, îmi doream să fac o mare societate de media.

De unde au venit banii?

Schema mea era foarte simplă. Oamenii care distribuiau presa comunistă aveau încredere că se vinde ceea ce fac. Am aranjat cu ei ca atunci când tiparesc primul numar, în 300.000 de exemplare, să-mi achite jumătate din tiraj. 300.000 de exemplare ori 3 lei, cât costa, însemnau 900.000 de lei. Ei mi-au dat 500.000, cu care am plătit tipografia, care a costat 70.000 și de acolo am început să funcționam.

Cornel Nistorescu vorbea într-un editorial și de unchiul dv. din Anglia, despre care se știa doar că era "un om misterios care finanteaza revistele «Expres»".

Nu, el nu m-a ajutat la finanțarea revistei "Expres"

Povesteste că a fost la el, la Londra.

Da, am fost acolo. Într-adevăr, mi-a dat câteva sute de lire sterline cu care am cumpărat primele reportofoane, care erau ultimul răcnet atunci. Și a fost alături și sufletește. Dar, practic, bani de la el nu au intrat în societate.

Cum a venit numele "Expres"?

Stând de vorbă cu Cornel Nistorescu și cu sotia lui de atunci, Monica. Ea a propus "Expres", si noi am spus "bine". Consider că, orice nume folosești, trebuie să faci din el renume.

"EVENIMENTUL ZILEI" A DEVENIT UN DROG

Când v-ați gândit prima dată la un cotidian?

În societatea Expres lucrau foarte mulți ziariști cunoscuți și care, în general, păreau incompatibili. Pe același coridor erau Cornel Nistorescu, Nicolae Cristache, Ilie Șerbanescu, Radu Budeanu, Ion Cristoiu, Alina Mungiu, Dan Mucenic, George Pruteanu.
Erau mulți și toți simțeau nevoia să se exprime zilnic. Evenimentele aveau o derulare încât abordarea lor săptămânală era deja tardivă în unele situații. Știrile și evenimentele deveneau perisabile. Se simțea nevoia de un cotidian. Analizând, îmi dădeam seama că nu se mai făcuse nimic nou în domeniul presei cotidiene. Nu se făcea o presa vie și care să atragă cititorii și să-i determine să cumpere ziarul. Am tot insistat să facem cotidian.

Când se întâmpla asta?

În 1992, dar încă din 1991 mă gândeam. Cornel Nistorescu spunea că o să pierdem bani și, în final, a zis că se retrage. Dacă vrem să facem un cotidian, să-l facem fără el. Cristoiu simțea nevoia unui cotidian, dar îi era frică. El era director la o revistă de mare succes, "Expres Magazin", avea gloria asigurată și nu-i venea să-și riște poziția cu un eventual eșec. Eu tot insistam și îi explicam că n-are cum să aibă un eșec, că e cel mai bine pregătit și talentat pentru treaba asta. Tot îi inoculam încredere, atâta timp cât este un ziar nou, care revoluționează presa, cu titlu, supratitlu și bumbi, pe care să poți să-l parcurgi, să-l poti citi în metrou.
Așa a reieșit din discutiile noastre: materiale scurte, cu idei clare și cu lucruri senzaționale. EVZ a devenit un drog. Erau soț și soție care nu aveau răbdare să cumpere unul ziarul și să-l citească pe rând. Îl cumpărau amândoi, pentru că devenise un drog.

Ați stabilit un set de reguli pe care să le respecte ziarul?

Da. Patronatul nu se băga în publicație și în conținut, nu se spune decât adevărul, nu se influențează cu nimic, nimeni nu are dreptul să modifice o știre. Atunci, agențiile erau la început și informarea se făcea de către noi. Erau foarte mulți reporteri, care umblau de dimineață până seara ca să aducă știri.
Ne-am asigurat de o dotare de vârf în epoca respectivă. Aveam walkie-talkie, aveam un fel de telefoane mobile pe vremea aia, acum 15 ani, care descurajau concurența. Noi am avut dotările încă de la început și redactorii noștri aveau sentimentul superiorității, ai supremației, că sunt cei mai tari și cei mai buni.

Cât costa ziarul, la început?

Dacp-mi aduc bine aminte, trei lei. Era prețul pâinii.

De ce ați ales acest reper?

Era cel economic și mi se părea și cel firesc. Erau perioade când simțeam nevoia să scumpim pentru că nu ne ajungeau banii.
A trăi din presa din distribuție, nu din publicitate, nu este ușor. Să lucrezi cu 20.000 de distribuitori mai mult sau mai puțin corecți, să aduni banii de la ei și să-ți ajungă la timp înapoi pentru a-i reintroduce în circuit și să scoți alt ziar era destul de dificil. Erau situații când ne blocam, pentru că nu aveam încasările.

Câți bani câștigați din EVZ la început?

14.000 de dolari socotiți pe zi, din care plăteam tipografia. Dar am facut, în primii ani, milioane de dolari profit.

Vă sunau politicienii?

Trebuie să spun ca am avut întotdeauna principiul să nu amestec puterea mea din presă și presa cu afacerile și relatiile cu politicienii și cu administrația. Nu știi niciodată când, chiar și în cazul prietenilor, unul dintre ei greșește și este luat în tarbaca de jurnaliști. N-am apelat la nimeni, n-am făcut afaceri cu statul, tocmai pentru a feri societățile de media de etichetări sau catalogări ca fiind aservite, ca având interes într-un loc sau în altul.
Primeam telefoane. Îi puneam să ia legatură cu ziaristul care a scris articolul respectiv.
N-am intervenit niciodată în zona editorială ca să cer să se procedeze într-un fel sau în altul.
Singurele tipuri de intervenție care au fost, le spuneam câteodată, dar numai directorului sau redactorului-șef „ia legătura cu persoana cutare, să-i dați niște explicații” sau „ai luat legătura să vezi și punctul celuilalt de vedere?”. Atât.

DUPĂ 15 ANI

Cum vi se pare EVZ de astăzi (în 2007)?

Din punctul de vedere al structurii ziarului, mi se pare mai în regulă decât pe vremea când eram proprietar. În sensul că are diversitate de opinie, are o abordare mai completă a aspectelor. Nu mai este un ziar de persoană. Din contra, poate acum chiar se simte nevoia unor vedete. Însă, pentru marele public e mai greu de citit.

De ce?

În sensul că nu mai are lucruri picante, pe care să le citești și să simți nevoia să le povestești. Din punctul de vedere al acestui gen de presă, este în regulă. Din punct de vedere comercial, nu prea. Văd că i se spune în unele cercuri și pe unele posturi „oficiosul”. Sigur că, în orice redacție, sunt oameni care simpatizează într-o direcție sau alta. Atunci, dacă lucrurile sunt diverse și nu există o linie dirijată, e în regulă, pentru că se exprimă mai multe puncte de vedere, și chiar este bine, că fiecare se regăsește cu ce vrea să citească. Rău este când este un singur sens.

PRIMA VÂNZARE A CĂZUT ÎN 1994

Au fost momente când exista riscul să închideți EVZ?

Nu, nu pot spune. Am avut momente mai grele financiar, din cauza faptului că Ion Cristoiu nu voia să introducă reclame. Și aveam contracte de publicitate angajate, iar el nu voia să folosească spațiul pentru reclamă.

Dar erați proprietarul ziarului?

Da, sigur, dar aici eram o echipă și trebuia să lucrăm liber consimțit. Trebuia să-l convingem, să-l lamurim. El nu voia și, cu felul bine-cunoscut, dădea de știre că, dacă nu, își ia jucărelele și pleacă.

Depindeați atât de mult de Cristoiu la vremea respectivă?

În acel moment, ziarul era un ziar de persoană. Era un ziar cu un singur lider.

Când v-ați dat seama că nu e OK un ziar de persoană?

Știam asta pentru că, atunci când am avut primele negocieri cu Grüner&Jahr pentru a face o asociere, lucrurile s-au împotmolit când a început ziarul să facă o campanie pentru pedeapsa cu moartea. Se întâmpla prin ‘94.

Atunci ați fi vândut ziarul?

Nu-l vindeam atunci. Și oricum, în 1998, n-am vândut, am facut o majorare de capital prin intrarea Gruner&Jahr. La majorarea de capital, procentele au devenit 50-50, în 1998.

VÂNDUT UNUI DESTIN ÎN OGLINDĂ

Cum ați vândut ziarul în 1998?

Au fost două etape. În 1998 a fost o cesiune de acțiuni prin majorare de capital și vânzarea propriu-zisă s-a facut la Gruner&Jahr în 2002.

Cum a venit oferta? Prima data în 1994, n-ați ajuns la o înțelegere.

Da, v-am spus. N-am ajuns la o înțelegere pentru că era socotit ziar de persoană. În 1998, Nistorescu i-a contactat să-i întrebe ce părere au despre ziarul de astăzi și dacă mai există dialog pe tema asocierii.

De ce i-ați contactat?

Întotdeauna, încă de la început, eu am avut gândul unei mulținationale, unei societăți puternice, cu un partener puternic, care să te protejeze în fața presiunilor. Să nu fiu niciodată obligat să cedez. De exemplu, EVZ nu avea publicitate de stat, nu lucra cu astfel de pârghii. Consideram că se înscrie pe o altă orbită un parteneriat cu o societate puternică și care este respectabilă și respectată pe plan mondial. Pe urmă a fost norocul. Președintele de atunci al Gruner&Jahr este acum (în 2007, n.r.) șeful Bertelsman. Culmea este că acest om avea absolut matematic același destin cu mine: născut în același an, în același an fusese muncitor în tipografie, în același an devenise maistru tipograf, în același an intrase din tipografie în sistemul editorial, în același an scosese primele publicații, cum făceam eu la Uniunea Scriitorilor. Iar în anul în care am dat eu drumul societății Expres el fusese numit președintele Gruner&Jahr.

Cum au fost cei doi pași?

Atunci noi am dat 50% și am rămas eu parcă cu 27% și Nistorescu cu 23%. În 2002, eu am vândut primul. Cornel îmi spusese că și nemtii vor, dar și el vrea să vândă. Eu zic „bine, dom’le, dacă vinzi tu, n-are sens să rămân, vând și eu”. Am intrat la negocieri, eram la Viena, au venit acolo, le-am spus ce și cum. Când am venit la București, Cornel zice „eu nu mai vând”. El a mai rămas un an și ceva.

Au fost momente când ați fost șantajat de stat?

Se făcea prin distribuția hârtiei. Mi-aduc aminte o sițuație, în ‘93-’94, când nu ni se mai dădea hârtie. Prin contractul nostru cu Letea puteam să luăm, în avans, hârtie în valoare de 300 de milioane de lei. Și, normal, ca orice manager, luai și doar când ajungeai la 300 de milioane plăteai. La un moment dat nu ni s-a mai dat hârtie. A iețit primul ministru de atunci (Nicolae Vacaroiu - n.r.) să spuna că fabricile nu își mai pot permite, că este hârtie suficientă, dar că trebuie să se plătească la zi. Am plătit cele 300 de milioane și tot nu ni s-a dat. A ieșit din nou și a zis că trebuie să se plătească în avans. Am plătit 500 de milioane în avans și degeaba. Abia atunci a spus că din cauza iernii grele nu s-a putut aduce materia primă din pădure, dar că ne dă de la rezerva de stat. Ni s-a dat, dar, în condițiile în care 500 de milioane de lei erau blocați la Letea, ca avans, n-am mai avut bani să plătim la rezeva de stat. Am intrat în niște penalizări de am ajuns să plătim hârtia de trei ori mai mult.

În spatele acestei decizii era ceva legat de ce a scris EVZ?

Dintr-o informare colaterală, aflasem că în partidul de guvernământ de atunci se hotărâse raderea și falimentarea economică a societății noastre.

De ce?

Pentru că eram opozanți ai puterii. Politicienii au înțeles greu ca ziarele sunt opozante. Și că așa e bine. Ca ziarele sunt atente la ce fac ei, iar ei trebuie să le mulțumească pentru că le atrag atenția.

Au mai fost momente când v-au șantajat direct sau indirect?

Pe mine, economic, nu. Nu am mai avut cunoștință de astfel de lucruri. În orice caz, nu ne-am bucurat niciodată de sprijin. Asta e clar.

MIHAI CÂRCIOG

Data nașterii: 1 octombrie 1940, București

Studii: Școala Postliceală Tehnică de Poligrafie, Institutul de Educație Fizică și Sport

Traseu profesional:
1962 - Linotipist, Combinatul Poligrafic Casa Scânteii
1965 - Dispecer, Întreprinderea Poligrafică Filaret
1968 - Șef serviciu tehnic, Editura Științifică și Enciclopedică
1981 - Tehnoredactor-șef, Editura Sport Turism
1986 - Secretar de redacție, Viața Românească, Uniunea Scriitorilor
Reviste și posturi lansate: Expres, Expres Magazin, Academia Catavencu, Infractorul, Cuvantul, VIP, Tele 7abc, Radio 2Mplus, TV89 Timisoara, Telegraf.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/a-murit-mihai-carciog-unul-dintre-fondatorii-ziarului-evenimentul-zilei-933591.html

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
delta



Numarul mesajelor : 1385
Data de inscriere : 23/03/2010

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Lun 13 Iun 2011, 23:18

@dolion a scris:
Cine a fost Mihai Cârciog?

În anul 2007, la 15 ani de la fondarea ziarului "Evenimentul zilei"
ziarul în care și găina năștea? oh da!
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mar 14 Iun 2011, 08:31

Corect News și Agenția de Investigații Media, au sărit să anunțe că Evenimentul Zilei va rămâne doar în online (la cele 18.000 de ziare vândute cam încolo se îndreaptă).

Dar a avut si perioada propice, cand se vindea ca pita calda!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
delta



Numarul mesajelor : 1385
Data de inscriere : 23/03/2010

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mar 14 Iun 2011, 08:47

@dolion a scris:
Evenimentul Zilei va rămâne doar în online (la cele 18.000 de ziare vândute cam încolo se îndreaptă).

Dar a avut si perioada propice, cand se vindea ca pita calda!
o fi fost vreodată (deși am dubii), însă mai nou nici draq nu cumpără acel ziar (dacă se poate numi așa)...
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mar 14 Iun 2011, 09:38

De la mine n-au primit ziarele nici-un ban; asa ca, daca unii "presari" s-au imbogatit, nu au beneficiat de contributia mea! Online le mai citesc...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Dum 19 Iun 2011, 08:42

Lumea Credintei, anul I, nr. 1 August 2003
Cuprins: Interviu

Alexandru Pesamosca chirurgul care a renunțat la lume

Spune că are 73 de ani, dar nu-i dai vârsta. De 50 de ani este chirurg, iar în ultima bucată bună de vreme nu a mai părăsit spitalul Budimex, din București. Trăiește ca un călugăr, zi și noapte într-o „chilie“ de nici 10 metri pătrați. Chirurgia infantilă este specialitatea doctorului Alexandru Pesamosca. „Pesi“, cum îl alintă liota de copii, care se țin scai de el. A realizat operații extrem de dificile, salvând multe vieți, ajutând nenumărate familii. Cazul doctorului Pesamosca poate fi, într-un fel, asimilat exemplului primilor doctori creștini, „fără de arginți“, care aveau clară conștiința că ei tratează, dar numai Dumnezeu vindecă.

D-le doctor, de ce locuiți în spital?

De câțiva ani de zile am hotărât să rămân aici, să nu mai plec deloc acasă. Pierdeam foarte mult timp pe drum. Traficul este infernal, indisciplinat. Toată viața asta care ne înconjoară și pe care o numim trepidantă este - cum să vă spun? - un fel de dezordine fantastică! În toate domeniile!

Nu vă plictisiți în acest univers închis, care este spitalul?

Am o viață foarte intensă aici. Nu stau o clipă. Încep la 6 dimineața pregătirile pentru raport, apoi pentru ședința cu tinerele cadre. Pot să vă mărturisesc ceva?

Desigur.

Îi oblig, domnule, îi oblig să citească, să fie la curent cu ceea ce este prin lumea medi­cală, să compare cu ce este la noi. S-o mai lăsăm pe asta cu genialul popor din Carpați; este o himeră. Foarte periculoasă.

Mai aveți, în atari condiții, viață privată?

Vă invit ca la 73 de ani – vârsta mea – să-mi spuneți de câte treburi private vă veți mai bucura atunci! Dar să trecem peste asta... Pentru mine nu a fost nimic extraordinar că m-am mutat aici deoarece toată viața am stat aici, de când m-am decis să fac meseria asta. Le spun și colegilor mei tineri și neîmpă­cați cu ei înșiși: Dumnezeu ne-a dat o meserie extraordinară, care te solicită la o gimnastică a minții de neimaginat. Este mare lucru să pui un diagnostic corect, dar să „cazi“ pe o rezol­vare chirurgicală corectă, din prima, ei bine, aici este partea „anormală“ a meseriei.

Ați simțit vreodată, în timpul unei intervenții chirurgicale, un ajutor venit din altă parte?

De 50 de ani fac meseria asta, non-stop. Este o meserie de performanță, unde trebuie să ai integritatea totală a simțurilor. Or, toate astea scad, după o anumită vârstă. Îi mulțu­mesc lui Dumnezeu că până acum am reușit să-mi păstrez intacte darurile pe care mi le-a dat. Nu înregistrez nici o scădere în rapiditatea cu care iau o decizie, în promptitudinea gestului chirurgical, care are o precizie milimetrică, cum este bunăoară o sutură digestivă. Mai înregistrez și altceva, care pentru mine este un fenomen. În ultima vreme, gra­ție experienței pe care am căpătat-o, fac niște operații foarte complicate cu o ușurință din ce în ce mai mare. Dar știți că mă rog înainte de operație? Ca să cred într-un succes al meu, trebuie să cred în El. Câteodată, și cu din ce în ce mai multă înfrigurare, am senzația că-mi ies unele operații ca și cum m-ar conduce alt­ceva decât ceea ce am acumulat eu. Colegii mei mai tineri își spun între ei: „Pe pacientul ăsta nu-l mai scoate“. Și-l scot, domnule! Să nu credeți că mă ocup de minuni... Dar știți ceva? La sfârșit mi-e frică de ce se întâmplă cu mine. Am atâtea păcate încât mi-e greu să cred că este o recompensă. Nu vreau să cer osândă de la Dumnezeu, mi-e și frică să spun câteodată că eu am făcut operația aceea.

Când erați tânăr simțeați lucrurile acestea?

Nu. Meticuloziatea meseriei a fost tot timpul obsesia mea. Asta te ajută, dar mai trebuie ceva.

Ce?

Nu pot să definesc. Mi-e greu să spun precis cine mă îndeamnă să rezolv un caz sau altul. De fapt, mi-e și rușine să vorbesc despre astea. Îi și spuneam părintelui de aici, din spital: trufia este sursa celor mai mari greșeli în meseria noastră. Nu vedeți pe posturile de televiziune ce circotecă fac unii?

D-le doctor, milă vă este?

Da.

Vă este îngăduit acest sentiment?

Nietzsche spunea că mila este morala celor slabi. O zicere, nefundamentată, departe de morala creș­tină. Sentimentul pe care îl încerci atunci când vrei să-i salvezi unuia viața, de dragul cui?, n-aș putea să vi-l explic...

De dragul orgoliului profesional?

Atunci ești pierdut. Dacă faci asta de dra­gul suferinței lui, ca atare, ești justificat. Mie mi-e milă. De asta și am rămas la copii, eu în­ce­pând ca chirug de adulți. Materialul ăsta pe care îl batjocorim cu sârg și astăzi, nu numai pe vremea comuniștilor... Avem cea mai mare mortalitate infantilă din Europa, cea mai mare mortalitate maternă. Guvernanții – de ieri și de azi – n-au nici o treabă cu salvarea co­piilor, care este problema numărul unu a țării. Ei
n-au grijă nici de copiii lor, darămite de ai altora!

Prin natura profesiei dvs., sunteți pe gra­nița dintre viață și moarte. Din constatările ex­perienței pe care o aveți vă întreb: există suflet?

Da.

Unde este el plasat?

Este în noi, în biologia fiecăruia din noi, în fiecare părticică din noi.
Suntem alcătuiți din celule...
Păi și celulele astea nu reprezin­tă, într-un fel, o dum­nezeire? Orice celulă este con­struită de un Creator.

Cum rămâne atunci cu teoria evo­luționistă?

Sunt multe teo­rii, interpretate ulteriror eronat. Eu ar trebui să fiu, prin formație, tributarul teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin. Sunt elemente foarte clare ale evoluției și cu toate astea sunt multe lucruri care nu se pot explica astfel. Foarte multe dintre teoriile tinereții mele nu mai sunt valabile acum. Structura cibernetică a creierului, spre exemplu... Sau clonarea, lucru cu care eu unul nu sunt de acord.

Ce s-a pierdut din profesia dvs. în ultimii ani?

Oooo! Respectul, simțul ierarhiei valorilor în toate spitalele de chirurgie. Pentru că a fost o perioadă în care fiecare a „țâșnit“ în funcție de mușchii politici pe care îi avea. Astfel, totul
s-a răsturnat cu dosul în sus. Au apărut o groază de ciurucuri... Se sapă și se reclamă unii pe alții mai rău ca pe vremea lui Ceau­șescu.

Ucenici aveți?

Am. Unii sunt corecți și la locul lor, alții vor repede totul: casă, mașină, călătorii, aman­tă. Chirurgii de altădată, unii veneau din familii cu bani și nu aveau astfel de probleme. Cei care au tras ca niște disperați s-au ne­no­ro­cit, au ajuns niște „Harpagoni“, pe spinarea popu­lației.

Mi se pare mie sau sunteți un „contra­exem­plu“ pentru breaslă?

Și eu ce să fac acum? Asta trăiesc, asta văd, ăsta sunt.

Care ar fi singurul lucru, legat de profesia dvs., pe care nu l-ați putea face?

Nu numai eu, dar orice chirurg nu trebuie să facă rabat la onoare, la cinste și la dem­nita­te. Dacă un medic tră­iește aceste 3 prin­ci­pii de bază, atunci nu poa­te să „tra­te­ze“ un bol­nav pentru o boală care nu există, numai ca să ia bani!

Există ase­me­nea cazuri?

Da, domnu­le, există! Cum să pui în ghips un bol­nav care nu are nimic!?! Am văzut asta cu ochii mei.

Vă este frică de moarte?

Acum nu, nu-mi mai este. Sunt liniștit.

V-a fost?

Da! Ca fiecare om care trece prin anumite cum­pe­ne de sănătate. Pentru mine acesta este saltul calitativ: nu mai am anxietatea aceea pe care ți-o dă o boală. O ai, o primești și începi să o vezi altfel.

În cazul acesta, eu vă urez „bun venit“ în crești­nism!

Mulțumesc pentru urare, dar cred că eram p-aici demult. Am avut o mamă deo­sebit de religioasă; ținea toate posturile, spre deosebire de mine. Le spuneam și celor din spital, de la Co­mi­tetul parohial, că Patriahul a fost de acord să mă îngrop aici, că sunt ctitor de bise­rică. Capela este vizavi de sala de operație....

Autor: Răzvan BUCUROIU

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mar 21 Iun 2011, 19:55

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriasă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei).
Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882.
Aceasta nu este finantată din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare sunt donatiile private si incasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru anul 2011 se apropie de 20 milioane de euro.
Numele oficial este El Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).
Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi i Conet, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia.
Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcției. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast termen: „Clientul meu nu se grăbește”. În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfintit biserica si a ridicat-o la rangul de „minor basilica”.
Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos.
Turnul central al lui Isus va avea montată pe el o cruce uriașă.
Înălțimea totală, de 170m, este cu un metru mai mică decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi nu considera că lucrarea sa ar trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.
Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a Patimilor (spre vest)
A fost vizitată de 2,26 milioane de turiști numai în anul 2004.
Cupola naosului a fost terminată în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul lui Isus.




_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Cristina

avatar

Numarul mesajelor : 5897
Localizare : acolo unde ma regasesc
Data de inscriere : 31/03/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mar 21 Iun 2011, 21:59

E minunata! bravo Din ce si cite am vazut/vizitat, pot spune ca Barcelona este un oras cu-adevarat special ce merita vizitat. Iar Gaudi are un mare merit aici thumb_yello .

_____________________
Buna dimineata/ziua/seara/noaptea smile !
Dar ca sa fie buna, te rog: "Nu crede nimic, indiferent unde ai citit sau cine a spus un anumit lucru, chiar daca l-am spus chiar eu, nu crede nimic decat atunci cand el se potriveste judecatii tale si bunului tau simt." - Buddha
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mier 22 Iun 2011, 14:42

Dr. acad. Alexandru Pesamosca.

(Chiar daca e lung, merita citit! De asemenea si comentariile de pe site-ul a carui adresa am mentionat-o.)

Numele lui este astazi o legenda. Are 79 de ani si a operat peste 45.000 de copii. Adica populatia unui oras intreg. A operat cele mai grave cazuri venite din toate colturile lumii. Nu era doar un doctor. Era o institutie. Nimeni nu spunea "merg la doctor". Era un soi de mandrie sa mentionezi ca mergi la Pesamosca. Viata lui toata si-a daruit-o acestor copii. De la ei, sau de la parintii lor primeste si acum sute de scrisori. De ziua lui, de Pasti, de Craciun. De 50 de ani, s-au adunat saci intregi. In schimb, autoritatile de azi il umilesc. Fostii lui discipoli, astazi oameni cu functii, il iau in bataie de joc sau doar il ignora. Bolnav si scarbit de toate astea, sta zi si noapte ascuns in camaruta lui ticsita cu amintiri. Casa lui e aici, in fostul cabinet din spital. Au fost zeci de ani in care a uitat cu totul de el. Gandurile lui toate erau doar la copii, iar unicul rost a fost sa-i faca din nou sa zambeasca. Si-apoi, intr-o zi, s-a trezit singur, bolnav si fara un adapost. A ramas in camaruta asta, ca un calugar in chilia lui. Nu iese niciodata de aici, nu vrea sa mai stie nimic din ce-i afara. Singurele lui bucurii sunt acolo. In sacii aia plini cu scrisori.

Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii "Marie Curie".

Nu-i un spital oarecare. Aici, orice priveliste doare. Plansul si spaima din ochii copiilor iti sfasie sufletul. Te doare sa auzi atatea scancete laolalta, sa vezi mogaldete de doi, trei ani zacand pe o targa, ori prichindei ingroziti, cu capul infasurat in bandaje. Degeaba ma straduiesc sa ignor tot cosmarul asta. Umblu nauc pe holuri, cautand camaruta in care traieste doctorul Pesamosca. Incep insa sa ma indoiesc de povestea asta. Cum ar putea cineva sa locuiasca intr-un spital, intr-un asemenea loc? Si totusi, o asistenta amabila imi alunga imediat indoiala. O urmez cativa pasi pe coridorul care duce la saloane. Se opreste in dreptul unei usi tapisate si bate anemic, cu vadita sfiala. De-acolo, dinauntru, se aude vocea usor haraita a unui barbat. "Poftim, indrazneste!" Femeia deschide usa incet si de-acolo, din prag, anunta vizita mea. Deschide apoi larg usa si ma pofteste sa intru. "Scuza-mi deranjul. Da, uite, in camera asta imi tarai eu infirmitatile. Ce sa fac? O viata intreaga n-am avut vreme sa ma chivernisesc." Chipul lui n-are varsta. Ochii ii sclipesc precum unui adolescent. Si totusi, respira greu, abia rostind vorbele. Intins pe pat, cu capul saltat pe o perna, ma urmareste indelung cu privirea. Incearca sa se ridice mai mult, dar cade la loc icnind de durere. Se pare ca fiecare miscare il costa. "Da, sunt cam rablagit. Am corazon-ul in pioneze. Ma intreb, ce-oi vrea dumneata de la un bosorog ca mine?" Ii zambesc si ma asez langa pat, pe un scaun. Aici, in camaruta asta cat o chilioara de manastire, se afla toata averea lui de-o viata. Sute de carti, studii de medicina, teze de doctorat, registre, diplome, suveniruri, fotografii, scrisori, discuri de picup, toate stau ingramadite in jurul lui, ca intr-un templu al amintirilor, gata parca sa se pravaleasca peste el si sa-i inabuse rasuflarea. Inchide ochii si ofteaza adanc. El, salvatorul a mii de copii, doar atat mai poate sa faca. Neputinta asta il chinuie rau, e ca un cutit rasucit in inima. Dincolo de usa, timpul e neindurator. Fiecare secunda e ca o picatura chinezeasca. Aici insa, in camaruta asta inghesuita, timpul nu mai inseamna nimic. "Eu nu mai am ce sa astept. M-am pregatit demult pentru Judecata de Apoi. Am iubit mult copiii, toata viata m-a urmarit zambetul lor de dinaintea unei operatii. Zambeau intr-un fel pe care mi-e greu sa-l descriu. Cam toti aveau aceeasi reactie. Zambeau cu lacrimi in ochi. Spaima, durere, resemnare, speranta. Si mila, cu zambetul ala imi cereau toata mila din lume. Cum sa nu te tulbure imaginea asta? Si totusi, n-aveam voie sa gresesc, eram obligat sa ignor orice emotie." Se opreste sa-si traga sufletul. Sirul asta de vorbe l-a obosit. Ofteaza cu naduf si-apoi ramane cu privirea pierduta. "Da, am iubit mult copiii. Macar si doar pentru asta ma rog la Dumnezeu sa fie mai ingaduitor cu mine si sa-mi mai ierte din pacate." Acum vreo 12 ani, au venit la el parintii unui copil grav bolnav. Erau de undeva, de prin Ardeal. Au fost la zeci de medici din tara. Toti ridicau neputinciosi din umeri si spuneau sec, fara nici o sovaiala, ca nu mai e nimic de facut. Doar unul din ei, mai milostiv, si-a calcat peste orgoliu si le-a zis ca singura incercare ar mai fi la Bucuresti, la profesorul Pesamosca. A doua zi, bietii parinti erau deja aici, in cabinetul renumitului medic. Chiar si el, infailibilul Pesamosca, a ramas uluit vazand despre ce e vorba. Radu avea numai sapte ani, iar esofagul lui era plin de formatiuni tumorale benigne. In somn, copilul se putea sufoca in orice moment. In 50 de ani de cariera, Pesamosca cunoscuse tot felul de drame, insa povestea asta l-a tulburat poate cel mai tare. Teoretic, verdictul cumplit dat de catre ceilalti medici nu era departe de adevar. Cazul era deosebit de grav, doar o minune il mai putea salva pe bietul copil. Doctorul a inteles ca n-are de ales. In fata lui, doi oameni ingroziti asteptau cu lacrimi in ochi un raspuns. Un simplu gest de indoiala, o vorba impleticita sau o ridicare din umeri ar fi fost tot una cu o crima. Da, a acceptat sa-l opereze. Ferm, fara nici o ezitare. Dincolo de pricina pur emotionala, era vorba si de o provocare profesionala. Au urmat ore de zbucium, de cautari, de ganduri rascolitoare. A recitit capitole intregi din carti prafuite, a rasfoit zeci de reviste medicale, a scotocit prin toate lucrarile de cazuistica a afectiunilor de esofag. N-a aflat nimic, nici o solutie. Situatia era mult prea grava. S-a apropiat de iconita din peretele cabinetului, acolo unde isi regasea mereu tihna si nadejdea. Si-a impreunat mainile, a soptit o rugaciune numai de el stiuta si-apoi s-a pregatit de operatie. A intrat in sala total relaxat, desi n-avea inca nici cea mai vaga idee despre ce-avea de facut ca sa salveze bietul copil. "O sa zici, poate, ca sunt teatral sau patetic, dar in momentul in care l-am deschis am simtit asa, ceva, ca un fior venit de deasupra mea, ca o mangaiere calda pe crestet. Ce putea sa fie chestia asta daca nu o influenta divina, o inspiratie providentiala? Dumnezeu mi-a dat atunci forta sa iau poate cea mai grea hotarare din viata mea. I-am inlaturat tot organul bolnav si-am inceput sa reconstruiesc altul, dintr-un cadru de colon. Adica, i-am luat un segment de colon din care i-am facut un esofag nou-nout. Totul intr-o singura operatie. Asa ceva nu s-a mai facut niciodata.
Si n-o spun deloc cu mandrie, ci dimpotriva, cu o mare smerenie, pentru ca operatia asta a fost opera lui Dumnezeu. Eu n-am fost decat instrumentul lui sau, cum s-ar zice, mijlocitorul." Astazi, Radu se apropie de 20 de ani. Duce o viata normala, are o iubita, conduce o masina, totul ca si cum atunci, cu 12 ani in urma, s-ar fi nascut a doua oara. Si totusi, desi a fost vorba de-o premiera mondiala, nimeni nu a catadicsit sa recunoasca oficial ori sa promoveze acest mare succes. "Nu mi-au placut niciodata titlurile, medaliile, diplomele, desi am primit cateva. Asa ca nu prea m-a afectat faptul ca operatia asta n-a fost recunoscuta. Eu am ramas cu multumirea suprema ca Radu e un flacau sanatos si ca parintii lui sunt fericiti. N-am fost niciodata trufas. Trufia e cel mai urat pacat al medicului. Din nenorocire, astazi cam toate spitalele sunt bantuite de pacatosi d-astia. Doctori care se cred Dumnezeu. Pentru ei, toti pacientii sunt niste gunoaie. Intind mana sa le ia plicul cu bani si-apoi ii trateaza in bataie de joc. Toata viata m-am luptat cu buldogii astia imbuibati." Se opreste brusc si duce mana la piept, ca si cum dezgustul si furia i-ar fi piscat inima. Glasul ii tremura usor si respira tot mai greoi. Inchide apoi ochii si ramane asa, fara sa mai scoata o vorba. Astept sa-si revina. Un minut, doua, trei. Mana ii aluneca incet de pe piept, iar capul ii cade intr-o parte. Doarme dus. E zece seara si forfota de pe holuri s-a domolit. Usor jenat, ma ridic de pe scaun incercand sa ies. Doctorul Pesamosca tresare. Deschide larg ochii si ma priveste nedumerit, ca si cum m-ar vedea prima oara. "Imi cer scuze, ii spun, cred ca am stat cam mult." Isi ridica ochelarii pe frunte si se sterge la ochi. "Se pare c-am adormit nitel. Scuze. Ma intelegi si pe mine, dupa zeci de ani cu nopti nedormite, organismul isi scoate si el parleala. Trebuie sa ai rabdare cu mine, n-am ce face, sunt un bosorog bolnav. Acum stai jos. Chiar daca-s obosit, ma bucur sa mai vorbesc si eu cu cineva." Se invioreaza apoi repede, de parca ar fi dormit ore in sir. Scoate din raftul de deasupra lui un album cu fotografii. Il deschide incet, in liniste si brusc, un zambet ghidus ii lumineaza chipul.
In copilarie, visa sa ajunga ofiter de marina, ca si tatal lui. In '48 insa, cand toti cei din Marina Regala au fost aruncati in strada, visul asta s-a naruit. Mai tarziu, s-a hotarat sa incerce la medicina. A invatat pe rupte, in vremurile alea concurenta era acerba. A intrat printre primii pe lista, dar calvarul abia atunci incepea. Ani de zile de studii, laboratoare, disectii si examene dure. Dupa facultate, in 1954, a fost repartizat la Niculesti-Jianu, un satuc amarat de langa Fetesti, ridicat de sarbii deportati din Banat. A stat acolo trei ani. Mai exact, trei ani in care n-a iesit aproape deloc din spital. Era un doctor sarac. Un costum ponosit, din velur, un pulover si o suba groasa, de ceferist. Asta era toata garderoba lui. De luat ciubuc de la oropsitii din sat, nici nu putea fi vorba. O singura data a primit un cadou. A fost insa ceva mai special, greu de refuzat.
Venisera la el doi batrani, sot si sotie. Femeia avea o iesire a mitrei, adica uterul desprins. Traia asa de vreo 40 de ani, de cand nascuse ultimul copil. Multe femei de la tara aveau betesugul asta. Bagau acolo, in pantece, niste carpe si gata, problema era rezolvata. Dupa 40 de ani insa, femeia asta tinea mortis ca tanarul doctor s-o "repare". N-a fost tocmai usor. Pentru el, atunci, la nici 25 de ani, operatia asta era o premiera. A pierdut cateva nopti citind niste carti si dupa ce s-a dumirit de-a binelea, s-a apucat de treaba. Totul a decurs perfect, operatia a fost impecabila, iar in cateva ore femeia era complet "reparata". Apoi, dupa vreo luna, Pesamosca s-a pomenit din nou cu batranii la usa. Mosul l-a luat de brat si l-a tras mai deoparte. "Stiti, domnule doctor, i-a zis el, pentru noi acuma sunteti ca tatal nostru. Vreau sa va spun ceva, numai sa n-auda baba. Eu, de pe la 30 de ani, n-am mai avut nici o bucurie barbateasca. Nu mi-am inselat niciodata femeia, ca e pacat mare, iar cu ea, ce Doamne iarta-ma era sa mai fac, ca sangera tot timpul si nu stiam cum sa mai procedez. Acu, domn doctor, daca ati reparat-o, ce sa mai zic? Dupa atatia ani, am vrut sa vad si eu cum mai e. Nu stiu daca am facut vreun rau, ca ea m-a primit. Si uite, pentru bucuria ce ne-ati facut-o, v-am adus si noi ceva, ce-am putut. Numai sa nu ne refuzati, c-ar fi mare pacat in fata lui Dumnezeu." Apoi mosul a iesit putin afara si s-a intors cu o cutie mare din lemn. A desfacut-o si a scos din ea un cocos urias, falnic si alb ca spuma laptelui. "Primiti-l, ca ati facut pentru noi o mare minune!" A fost primul cadou din cariera lui, iar amintirea asta il copleseste. Ochii ii lucesc de-atata nesat si bucurie, de parca ar fi din nou cu totul acolo, in satucul ala amarat. "Da, n-am mai vazut niciodata un cocos asa de frumos. Au fost niste ani minunati. Munceam enorm, ca un nebun, dar tocmai asta era frumusetea. Oamenii aia ma iubeau mult si pentru mine asta era cea mai mare bucurie."
Acolo, la Niculesti-Jianu, s-a nascut primul lui baiat. Apoi, in '57, s-a transferat in Bucuresti, la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu". S-a despartit greu de satul ala. A plecat cu inima stransa, gandind ca vor ramane bietii oameni fara ajutorul lui. Era totusi o oportunitate pe care nu voia s-o rateze. In plus, de cand i se nascuse baiatul, a rasarit in sufletul lui o dragoste uriasa pentru copii. A facut atunci un sfant legamant ca isi va dedica intreaga lui cariera doar prichindeilor suferinzi. A ramas la Grigore Alexandrescu vreme de 27 de ani. Aproape zi si noapte, fara nici un concediu. Usor, usor, osteneala lui dadea roade, rezolva cazuri tot mai delicate, iar numele lui devenea tot mai cunoscut. Mai tarziu, femeia pe care-o iubea i-a nascut al doilea baiat. Apoi, dupa cativa ani, o alta femeie i-a daruit doua fete. "Povestile astea personale au fost tot timpul deliciul dusmanilor mei. Da, lumea poate ma judeca, insa eu am avut tot timpul o viata dubla. N-am stiut niciodata ce inseamna o familie, in sensul obisnuit al cuvantului. Familia mea a fost tot timpul aici, in spital. A fost poate un pacat, iar acum platesc pentru el. Daca aici m-am simtit mereu acasa, cu asta m-am ales. Cu debaraua asta in care imi tarai sfarsitul."
Ofteaza adanc, furios parca de revenirea asta la un prezent dureros. Apoi, brusc, ridica privirea spre mine. "De ce ma chinuiesti in halul asta? Stateam si eu linistit si, hodoronc-tronc, ai venit tu sa ma tulburi." N-o spune cu rautate, e doar o gluma, un rasfat. "Ma tot sucesti, ba in trecut, ba in prezentul asta nenorocit. Parca mi-ai zice, hai, mosule, spune mai repede tot, acum, cat mai poti, si pe urma poti sa te duci in Inaltul Cerului. Of! Asa va faceti voi treaba, repede, superficial, toata lumea se grabeste, nu mai are nimeni rabdare cu un bosorog ca mine!" Deschide iar albumul cu poze si furia i se mai domoleste. Da, cum zicea, 27 de ani a stat acolo, la Grigore Alexandrescu. A muncit pe branci, a operat copii de tot felul, de la fii de nomenclaturisti la plozi de tigani. Pe toti i-a ingrijit la fel. De la nimeni n-a luat nici un sfant, pentru el asta ar fi fost tot una cu furtul. Fericirea lui suprema era sa-i vada pe copii dupa operatie, cum se ridica din pat, il apuca de-un crac si ii spun "tata Pesi". Asa ii ziceau toti copiii, iar pentru el nu exista o mangaiere mai mare.
In 1984 s-a mutat la Budimex, adica tot la un spital de copii. Pesamosca era deja un nume greu in lumea medicala. Veneau la el parinti din toata tara, zilnic era coada la usa lui. Faima asta i-a adus insa si oarecare neplaceri. Invidia era mare si unii colegi au inceput sa-i cam caute pricina. Barfe, sicane, reclamatii aiuritoare. Iar totul a culminat cu o scrisoare trimisa pe adresa Militiei. "Un grup de tovarasi", printre care si unii colegi pe care i-a invatat meserie, reclama faptul ca doctorul Pesamosca incalca flagrant disciplina spitalului, petrecand cu indivizi necunoscuti, noaptea, dupa orele de program. De fapt, asta se intampla doar o data pe an, pe 14 martie, cand isi sarbatorea ziua de nastere. Sute de oameni veneau atunci la el sa-l felicite. Prieteni, fosti pacienti, parinti, profesori, doctori, actori, cantareti, muncitori, tarani, lautari, tot felul de oameni ii treceau pragul si ii umpleau cabinetul cu flori si cadouri. Fireste, se deschideau sticle de sampanie si distractia se intindea pana spre dimineata. Atata placere merita si el, o data pe an. Reclamatia n-a avut nici un fel de impact, Pesamosca era un nume prea greu. Si totusi, pentru el a fost un moment dificil. "De-atunci mi-a fost o mare scarba de oamenii astia. Nu stiam cine sunt, doar banuiam. Cel mai greu mi-a fost sa constat ca nici cei mai apropiati colegi ai mei nu mi-au luat apararea." Era o mare dezamagire, crezuse orbeste in oamenii astia de langa el, ca intr-o adevarata familie. A inteles insa atunci ca doar copiii mai merita increderea si dragostea lui. Intoarce inca o foaie din albumul cu poze si ramane cu privirea fixata pe chipul unui copil. "L-am operat acum 20 de ani, chiar dupa scandalul ala cu scrisoarea. I-am reparat puta. Astazi e mare stab la Banca Nationala." Constat, apoi, ca fiecare lucru din camaruta asta poarta cu el amintirea unei operatii, a unui copil. Suveniruri adunate intr-o viata, asta e toata averea lui.
In 1993, intr-o zi ploioasa, o veste ingrozitoare i-a secerat sufletul. Fiul lui cel mare, de 39 de ani, a murit. Stia ca va veni ziua asta, dar se incapatana sa nu creada. Era grav bolnav, avea o tumora la creier. Iar el, tatal lui, salvatorul a mii de copii, tocmai pentru el n-a putut face nimic. Ca o batjocura a destinului, mainile lui magice n-au putut atunci decat sa mangaie trupul lipsit de viata al fiului sau. A fost o lovitura cumplita, un joc necinstit din partea lui Dumnezeu. Si totusi, dragostea si osteneala lui pentru copiii bolnavi au ramas neschimbate. La fel si credinta. Prin ele si-a regasit in timp echilibrul, reusind sa ramana acelasi chirurg genial. De-atunci, singura lui nadejde a ramas Gino, cel de-al doilea baiat. "El se ocupa de toate, ma vizita, imi aducea mancare. Mai tarziu, tot el s-a ocupat si de camera asta, el a amenajat-o. Singura mea furie era ca n-a ajuns si el doctor. Am facut eu doctori din toate nulitatile si tocmai cu baiatul meu nu mi-a reusit." Au trecut apoi anii si el uita sa-si caute o casa ori sa mai iasa din spital. Iar atunci cand iesea, se minuna ca un om de la tara. Chipul orasului se schimba cu o viteza ametitoare. Zeci de cladiri noi, blocuri din sticla, mii de masini, limuzine stralucitoare, reclame uriase, trotuare inghesuite, adica nimic din orasul pe care-l stia. Era parca un buimacit calator prin timp, picat dintr-un feeric trecut intr-un prezent vulgar si anost. Dezolat, se intorcea degraba "acasa", in spitalul lui, acolo unde se simtea in deplina siguranta. In camaruta asta consulta, manca si dormea. Apoi, zi si noapte, opera incontinuu. "Uneori, n-apucam sa atipesc mai mult de un sfert de ceas. Doamne, nu stiu cum rezistam! Dar uite ca oboseala aia se razbuna acum." Incearca sa se intoarca pe-o parte, insa durerea il tine in loc. Isi indeasa capul in perna si-apoi ramane din nou cu privirea pierduta. Zambeste. Isi aminteste de o fetita de noua ani. Venise la el cu o infirmitate cumplita. Se nascuse fara sfinctere, cel anal si cel ureteral. Asta inseamna ca biata copila se scapa pe ea tot timpul. Pesamosca era deja dupa doua nopti nedormite. N-a motait mai mult de o ora si-apoi, fuga la sala. Cu o ingeniozitate de geniu, a reusit sa ia din pulpa fetitei un manunchi de fibre musculare, din care a confectionat doua noduri. Le-a prins apoi cu mare migala, unul in dreptul anusului, celalalt in dreptul ureterului. Nodurile alea erau de-acum noile sfinctere, iar fetita isi putea controla nevoile fara nici un efort. Operatia a fost filmata, fiind vorba de-o premiera mondiala. Mai tarziu, dupa vreo 12 ani, Pesamosca a primit o invitatie la un botez. Era vorba de copilul nou nascut al fetei operate la noua ani. "Astea impliniri, domnule. Nu vile, masini sau mai stiu eu ce rahaturi. Sa repari un copil-paianjen, care merge in patru labe, sa-i innadesti si sa-i carpesti tendoanele si ligamentele si sa-l faci biped si sanatos tun, sa alerge la tine si sa te stranga in brate, asta inseamna fericire!" Dupa atatia ani insa, cu-atatea nopti nedormite, Pesamosca incepuse sa simta oboseala. A hotarat sa se ocupe doar de cazurile mai grave, lasand rutina interventiilor curente pe seama ucenicilor lui. Mai tarziu insa, au aparut primele semne ale bolii, iar rolurile s-au inversat. Nu mai putea risca, mainile nu prea il mai ascultau. In timp ce el se limita la sfaturi sau operatii mai usoare, situatiile dificile au ramas in grija celor mai buni chirurgi scoliti de el.
Pe la inceputul anului 2006, ministrul de-atunci al sanatatii a dat ordin scris ca toti medicii de peste 65 de ani si profesorii de peste 70 sa inceteze activitatea in sistemul public. Pesamosca avea aproape 76 de ani. Pe 13 ianuarie, printr-o scrisoare oficiala, a fost anuntat personal ca va trebui sa-si clarifice situatia cu privire la exercitarea profesiei de medic, dar si cea referitoare la spatiul pe care-l ocupa in spital. Scrisoarea era semnata de unul din fostii lui studenti, ajuns mare director. "Putea macar sa-mi dea un telefon, ca doar eu l-am invatat meserie. Iar acu, nu mai dadea doi bani pe mine. Niciunul dintre colegi n-a sarit sa m-ajute." Glasul lui tremura iar, amintirea asta murdara il scoate din fire. El, Pesamosca, ditamai chirurgul cunoscut in lumea intreaga, omul care si-a sacrificat viata lui personala si sanatatea in numele medicinii romanesti, magicianul care-a salvat vieti din situatii imposibile era acum la mila si cheremul unor banali functionari.

Singura bucurie

"Da, asta voiau sa-mi faca buldogii astia! Noroc cu voi, ziaristii, ca altfel ajungeam in strada. Dar povestea asta m-a chinuit rau, de-atunci boala mea s-a agravat incontinuu." Ridica incet mana deasupra capului si ia de pe raftul cu carti un dosar. Il deschide si scoate de-acolo un plic. "Vreau sa-ti citesc o scrisoare. E de la tatal lui Ionut, din Oravita, un baiat cu arsura de esofag pe care l-am operat tocmai acum vreo 40 de ani. Asculta!
"Stimate domnule profesor, am citit in presa cu o enorma indignare faptul ca niste oameni de nimic vor sa va alunge din spital. In momentele cele mai triste ale vietii mele, dumneavoastra ati reusit sa faceti dintr-un copil pierdut, pe care nimeni n-a avut curajul sa-l opereze, un copil sanatos tun, care a adus numai bucurii in familia noastra. Astazi, el este macaragiu sef aici, la Oravita. Mai am doua fete, avem o casa mare, cu tot ce trebuie, si noi toti ne-am gandit, pentru a nu mai suferi atata umilinta de pe urma unor oameni care ar trebui sa-si aplece umerii in fata dumneavoastra, sa va propunem cu toata sinceritatea, ca de azi inainte, sa veniti aici, sa locuiti la noi acasa. Avem camere multe, nu ducem lipsa de absolut nimic, iar pentru noi, dar si pentru toata Oravita, ar fi cea mai mare cinste sa va avem aici, in casa noastra. Va rog din suflet sa acceptati invitatia noastra. Nu va trebuie nimic, veti avea tot ce va trebuie, fara absolut nici o obligatie, nu trebuie decat sa veniti aici si veti avea toata grija si dragostea noastra...""
Glasul doctorului se ineaca in lacrimi. Impatureste hartia si o asaza la loc, in plicul ei. In camaruta asta zac sute de asemenea scrisori. Cand si cand, batranul Pesamosca isi mai alina cu ele durerile. Una singura pare de nealinat. E o rana care ii sangereaza fara oprire. Acum cateva luni, Gino, cel de-al doilea baiat, s-a prapadit. Si el, tot de cancer. Singura lui nadejde, cea mai iubita fiinta, icoana vietii lui. S-a dus, sta acum langa fratele sau. De-atunci, pentru Pesamosca, viata asta nu prea mai inseamna nimic. De ziua lui nu-l mai cauta nimeni. Nici un coleg, nici un prieten, nici un lautar. Primeste cateva scrisori si atat. Si-a daruit viata si acum a pierdut totul. Sta zi si noapte in camaruta lui, tanguindu-se de dureri la orice miscare. Inca se mai teme sa nu ajunga in strada. Cu greu, abia mai poate face cateva consultatii pe zi. Doctorii mai tineri vin cand si cand sa-i ceara sfaturi. Singura multumire e ca lasa in urma lui doi chirurgi valorosi si poate la fel de dedicati ca si el: Niculina Bratu si Radu Spataru.
Sunt singurii oameni care nu l-au dezamagit niciodata. In rest, citeste mult si scrie texte religioase, pentru niste reviste bisericesti. Desi harsait de-atatea nenorociri, n-a incetat niciodata sa creada sau sa se roage. In camaruta asta, printre atatea icoane, poze, suveniruri si saci cu scrisori, tata Pesi se pregateste ca un calugar pentru Judecata de Apoi.

Catalin Apostol

Tata Pesi, ingerul copiilor

Alexandru Pesamosca este un nume gigantic al medicinei romanesti. Un doctor fara arginti, care a salvat de la moarte mii de copii. Astazi, el traieste in totala singuratate, uitat si dispretuit de colegi

"Fara dumneavoastra, nu as fi fost astazi in viata"

* "Acum 31 de ani am fost operat de dumneavoastra si vreau sa va aduc recunostinta si multumirile mele si sa va doresc din tot sufletul multa sanatate. Mama mi-a povestit ca, dupa operatie, m-ati luat in brate si mi-ati zis: "Mama ta de oltean, mi-ai tras un fior rece ca am crezut ca o sa te pierd". Aveam atunci numai un an si trei luni. Multumesc domnule doctor, pentru ca fara dumneavoastra nu as fi fost astazi in viata!"

* "Sunteti un gigant al meseriei de medic si va multumesc pentru ca mi-ati salvat copilul in anul 1985, de la o complicatie grava, din cauza deviatiei ureterelor, printr-o operatie foarte delicata si riscanta. Rar in ziua de azi ca un medic sa stea zi si noapte langa cei grav bolnavi, asa cum stateati dumneavoastra. Nu ajung toate comorile din lume sa vi le daruiesc pentru binele pe care ni l-ati facut. Acum copilul meu are 25 de ani, e informatician si e sanatos tun. Ma inclin cu tot respectul si pretuirea in fata dumneavoastra."

* "Numele dumneavoastra ar trebui sa devina un termen in dictionar, sinonim cu corectitudine, respect, profesionalism, devotament. Ar trebui sa fiti un model pentru toti doctorii din lumea de astazi. Sunteti salvatorul copiilor nostri si pentru asta nu va vom uita niciodata."

* "Daca ar fi posibil ca toti copiii salvati de dumneavoastra sa va cante in cor o oda a recunostintei, cu siguranta ca glasurile lor s-ar auzi pana la stele."

http://www.formula-as.ro/2009/876/societate-37/tata-pesi-ingerul-copiilor-11325

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8339
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mier 22 Iun 2011, 15:23

@dolion a scris:
Dr. acad. Alexandru Pesamosca.



http://www.formula-as.ro/2009/876/societate-37/tata-pesi-ingerul-copiilor-11325

Am citit si parte din comentarii. Cat am rezistat, ca deja am adapat soriceii cat am citit articolul. Nu mai rezist. Singura problema/ce se poate face, sau se va face, e sa-i ramana numele undeva spre vesnica amintire, intr-un loc demn de acest om. Numele unui spital sau altceva. Numele unei strazi e prea putin...
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Mier 22 Iun 2011, 19:02

Crezi ca eu n-am plans? E o istorie tare trista si nu e de mirare ca se petrece in Romania.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Joi 23 Iun 2011, 14:20


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Vizitator
Vizitator
avatar


MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Joi 23 Iun 2011, 14:54

Da, imi amintesc documentarul. Foarte interesant si trist in acelasi timp. Sad
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4514
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Joi 23 Iun 2011, 14:58

In lumea chirurgilor lucrurile sunt un pic bizare.

Lupta pentru a opera cat mai multi pacienti, duce chiar la scandaluri
intre ei. Se si bat chiar.

Aici insa e vorba de momentul retragerii. Acesta trebuie ales astfel incat
cineva sa poata sa-ti zica: "am nevoie de ajutorul tau. vino maine in operatie cu mine".
Sunt probleme de etica profesionala. Si legea trebuie ajutata de persoana in cauza si
nu incriminata.
Si nu sa pleci atunci cand incepi sa dai rateuri. Cu viata omului nu te joci.
Tragedia valorilor e cunoscuta in multe domenii.
Nu am avut timp sa citesc totul. Plec la lucru. Imi pare rau.
Sper sa pot reveni.

O zi buna!
Ion
Sus In jos
Vizitator
Vizitator
avatar


MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Joi 23 Iun 2011, 16:38

Pesamosca a fost o valoare nu numai la nivel national ci si mondial. Este una din valorile noastre, a dus faima tarii, a operat atatia oameni iar acum traieste in mizerie aproape. Este vorba de o societate (romaneasca) ce nu reuseste sa aduca valoarea la rangul cuvenit. Iar Pesamosca nu e primul si probabil nici ultimul roman de o valoare inestimabila care va sfarsi intr-o camaruta aproape insalubra... Ghinionul lui ! Sad
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4514
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Vin 24 Iun 2011, 02:35

Am citit cu atentie tot postul. Lucrurile se schimba total.
Retin faptul ca "lumea chirurgilor" e una neobisnuita.
De aceea si viata lor e neobisnuita.

"Viata bate filmul", imi scria un foarte bun prieten, odata, intr-o imprejurare destul de grea.

In cazul D-lui Doctor sunt mai multe lucruri de spus.
Daca ar fi sa se faca un film despre viata lui, nu cred ca filmul ar putea reusi sa bata viata sa.

Dar, parca e un facut.
Ia sa ne inchipuim ca D-l Doctor ar fi reusit cat de cat si material, ca sa aiba cu ce trai omenesete acum. Atunci realizarile sale pe plan profesional ar fi avut aceeasi greutate pe care incearca s-o reda autorul in textul respectiv?
Poate ca da, poate ca nu. Dar ar ar fi avut cu siguranta cu totul o alta tenta decat tragica.

Tragismul vietii din familia lui, pierderea celor doi fii,
amplifica enorm valoarea operelor sale profesionale. Care nu sunt decat niste operatii banale,obisnuite, sau mai putin obisnuite. Dar care au salvat vieti. Sau le-a facut mai bune.

Ma intreb daca acesta e pretul pe care a trebuit sa-l plateasca D-l Doctor, pentru a atrage atentia asupra valorii sale profesionale?!...
Daca da, e prea mult....
Si cui ii pasa?
Principalul este ca el sa poata "sa-si duca crucea singur" si sa supravietuiasca
in singuratate. Cu credinta in Dumnezeu.
E singura alinare...

Noapte buna, D-le Doctor! Oriunde ati fi acum.
Ion


Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8339
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Sam 25 Iun 2011, 18:03

Mihaela a scris:
Da, imi amintesc documentarul. Foarte interesant si trist in acelasi timp. Sad

Am citit si ascultat tot ce s-a postat despre dr. Pesamosca aici pe forum. Am cautat si pe google mai multe informatii. Nu e adevarat ca nu il viziteaza nimeni. De doua ori pe saptamana vine cineva din familie si ii aduce mancare. Undeva intr-un comentariu a scris o nepoata de a lui. Si familia are necazuri, au avut mai multe decese in familie de-a lungul timpului. Cei doi fii i-au murit amandoi de cancer. Dar au mai murit un unchi si inca doua persoane, cum spunea doamna in comentariu.

Eu cred ca numele lui trebuie imortalizat undeva, pe masura geniului sau in medicina.
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Vizitator
Vizitator
avatar


MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Sam 25 Iun 2011, 20:04

@zaraza26 a scris:

Am citit si ascultat tot ce s-a postat despre dr. Pesamosca aici pe forum. Am cautat si pe google mai multe informatii. Nu e adevarat ca nu il viziteaza nimeni. De doua ori pe saptamana vine cineva din familie si ii aduce mancare. Undeva intr-un comentariu a scris o nepoata de a lui.
Da Zaraza, il viziteaza rudele si ii duc de mancare insa in camaruta lui din spital. Mie mi se pare destul de ciudat ca un om atat de valoros sa sfarseasca asa.

Pe de alta parte imi amintesc de o perioada din viata mea cand am fost mai mult timp bolnava si a trebuit sa stau vreo 3 luni internata in spital. Atunci am avut posibilitatea sa-l cunosc pe un mare profesor - care era super pregatit in meseria lui, normal. Dar in probleme cotidiene era atat de naiv incat nu reusea sa se descurce singur nici macar pentru a-si cumpara o sticla de apa. Si totusi cred ca oamenii de genul acesta ar trebui ajutati, nu stiu cum, dar parca e prea de tot asa.
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8339
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Sam 25 Iun 2011, 23:25

Mihaela a scris:
@zaraza26 a scris:

Am citit si ascultat tot ce s-a postat despre dr. Pesamosca aici pe forum. Am cautat si pe google mai multe informatii. Nu e adevarat ca nu il viziteaza nimeni. De doua ori pe saptamana vine cineva din familie si ii aduce mancare. Undeva intr-un comentariu a scris o nepoata de a lui.
Da Zaraza, il viziteaza rudele si ii duc de mancare insa in camaruta lui din spital. Mie mi se pare destul de ciudat ca un om atat de valoros sa sfarseasca asa.

Pe de alta parte imi amintesc de o perioada din viata mea cand am fost mai mult timp bolnava si a trebuit sa stau vreo 3 luni internata in spital. Atunci am avut posibilitatea sa-l cunosc pe un mare profesor - care era super pregatit in meseria lui, normal. Dar in probleme cotidiene era atat de naiv incat nu reusea sa se descurce singur nici macar pentru a-si cumpara o sticla de apa. Si totusi cred ca oamenii de genul acesta ar trebui ajutati, nu stiu cum, dar parca e prea de tot asa.

Da, toate ar fi cum ar fi... dar sa ii iei dreptul de a da consultatii... sa fii gata sa-l scoti in strada... astea au fost dincolo de orice imaginatie, oameni lipsiti de bun-simt.
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Dum 10 Iul 2011, 19:24

NebunulDeSticla, are acest comentariu de nota 10:

"As putea sa mai cred in patriotism, daca n-as fi vazut atatea cimitire ale eroilor aflate in paragina... ma umple de sila numai gandul ca as fi putut sa traiesc in timpurile alea de restriste si sa fiu un amarat de soldat roman, care sa indure foamea, frigul si toate ororile razboiului, ba chiar sa fac sacrificiul suprem pentru o tara care s-a transformat intr-o hazna plina de cocalari, cioroi, politicieni, care sunt ocupati cu totul altceva decat sa-mi sape mie frumos mormantul si sa-mi sadeasca o floare la cap. Sa va fie rusine gunoaielor, nu va meritati tara, fiindca inca nu stiti sa apreciati o jertfa, inca nu stiti sa pretuiti un dar facut cu pretul vietii! Stiti doar sa pozati frumos la evenimente mondene, stiti doar sa emigrati ca niste nomazi, umpland Europa de milogismele voastre patetice... sclavilor!
Ei au luptat ca sa va creeze un viitor, sa va elibereze de un jug pe care vi-l puneti acum singuri pe gat, ca niste vite fara minte. Voi i-ati uitat... de asta va meritati soarta."


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4514
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Lun 11 Iul 2011, 14:44

NebunulDeSticla, are acest comentariu de nota 10:

Pentru ca are dreptate, poate i-as da nota 10.
Pemtru modul in care pune problema, nu.

Sa va fie rusine gunoaielor, nu va meritati tara,

Daca e asa cum zice Nebunul, nici macar o insulta nu merita acei politicieni.

Si cearta e buna la ceva,
Daca cei pe care ii certi nu sunt copii.
Copiii uita repede si iar fac prostii.

Daca aceasta starea,acesta e purul, crudul adevar,

[b]Ce de facut atunci?[/b] Sa ne luam cu mainile de par?

Sa ne tanguim si sa spunem ca asta ne soarta?

Nu, nu! Trebuie sa incercam sa gasim POARTA.

Credinta si Speranta!
Ion









Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21379
Varsta : 65
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   Lun 11 Iul 2011, 14:56

Pentru halul in care au adus tara, nu-i voi ierta niciodata pe politicieni... n-am fost un sustinator inversunat al vreunui partid, nici macar al PCR-ului. Asa ca am dreptul sa le dezavuez actiunile... i-as strange pe toti, din '89 incoace, intr-un lagar si i-as pune la munca silnica pana ar aduce tara la un nivel acceptabil. Cred ca ar fi destui pentru a umple tara cu autostrazi... ce ziceti?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: POPASUL DOLION (III)   

Sus In jos
 
POPASUL DOLION (III)
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 26Mergi la pagina : 1, 2, 3 ... 13 ... 26  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: