Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» BANCURI
Astazi la 08:23 Scris de dolion

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Astazi la 08:22 Scris de dolion

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Joi 19 Oct 2017, 08:28 Scris de Anahoret

» Limba română
Joi 19 Oct 2017, 07:54 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mar 17 Oct 2017, 18:51 Scris de dolion

» Morala crestina
Mar 17 Oct 2017, 18:46 Scris de dolion

» POEZIE
Mar 17 Oct 2017, 18:45 Scris de dolion

» Ce mi-a placut azi
Vin 13 Oct 2017, 23:36 Scris de Ion

» Invatamant
Vin 13 Oct 2017, 19:11 Scris de Anahoret

» Americane
Joi 12 Oct 2017, 01:26 Scris de Ion

» LA TACLALE CU ABBILBAL (III)
Sam 23 Sept 2017, 18:44 Scris de ostrovna

» ENGLISH
Joi 21 Sept 2017, 20:45 Scris de Ion

» Veștile triste
Mier 20 Sept 2017, 18:37 Scris de ostrovna

» ION
Dum 17 Sept 2017, 01:23 Scris de Ciprian

» POPASUL DOLION (III)
Mier 13 Sept 2017, 06:34 Scris de dolion

» ASTAZI E ZIUA TA...
Mar 12 Sept 2017, 22:14 Scris de Ion

» Va mai exista Romania ?
Lun 04 Sept 2017, 11:52 Scris de zaraza26

» ZBOR DE CONDOR
Dum 03 Sept 2017, 21:55 Scris de ostrovna

Cuvinte-cheie
drumetie 23 romana English curiozitati problema comment-143 sibiu 1 Limba brasov placut noapteacahotii istorie
Octombrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 "Nimicul de temut"

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Ion



Numarul mesajelor : 4565
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: "Nimicul de temut"   Vin 21 Oct 2011, 22:55

Iata ce am citit azi la rubrica "Aparitii editoriale", a "Gazetei de Sud" de Oltenia:
Apariții editoriale
Util si placut - Nicolae COANDE
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Nimicul de temut
de Julian Barnes, Editura Nemira


Tocmai terminasem de scris această recenzie a romanului „Nimicul de temut“, când am aflat că Julian Barnes a fost distins cu „Man Booker Prize“ pe anul 2011, pentru romanul „The Sense of Ending“. Până în prezent, autorul britanic fusese de patru ori pe lista scurtă a scriitorilor selectați pentru acest prestigios premiu care se acordă celui mai bun roman publicat în Marea Britanie, Irlanda și Țările Commonwealthului. Julian Barnes (n. 1946) este unul dintre cei mai cunoscuți romancieri britanici contemporani, distins cu cele mai importante premii din Insulă, dar și din Europa: Somerset Maugham (1981), Geoffrey Faber (1985), Prix Médicis (1986), E.M. Forster Award (1986), Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour (1988), Prix Femina (1992), Shakespeare Prize (1993), Premiul Statului Austriac pentru Literatură Europeană (2006). În România, Editura Nemira deține drepturile de autor pentru traducerea operei sale, una impresionantă, atât ca volum, dar mai ales ca finețe (au apărut la noi 15 cărți ale sale: „Papagalul lui Flaubert“, „Trois“, „Anglia“, „Arthur George“, „Tristeți de lămâie“, „Tour de France“, „Porcul spinos“, „Pedantul în bucătărie“, „Scrisori de la Londra“ etc.) După ce am citit „Nimicul de temut“, îl socotesc pe Julian Barnes unul dintre marii autori contemporani, un scriitor pentru care literatura este nu doar o formă de exhibiționism social, ci o rafinată rescriere a unei absențe, cu o acută conștiință a perisabilului, dar și a duratei artei în timp. Barnes, care creează în roman o vastă rețea de amintiri personale legate de familia sa, își supune întreaga existență unei dureroase autoscopii, într-o formulă totuși autoironică, ghidată după lecturi literare și filozofice, într-un tot care privilegiază necontenita căutare a unui răspuns la câteva întrebări simple: există viață după moarte? Frica de moarte depășește teama în fața morții? Fără Dumnezeu este posibil să fim noi înșine? Are viața sens sau este, cu formula literaților francezi, doar un „acte gratuit“? Barnes procedează la un inventar al celor mai fericite formule despre teama în fața morții, din panoplia unor scriitori pe care îi citește și îi admiră: Montaigne, Flaubert, Jules Renard, S. Maugham, frații Goncourt, artiști ca Ravel, Șostakovici, Rossini, filozofi ca Russell etc. Ultimul este citat cu acel umor special care însoțea scrierile sale filozofice: provocat de amici să le spună ce i-ar zice lui Dumnezeu (în care nu credea) dacă s-ar putea să se înfățișeze acestuia, Russell răspundea serios: i-aș spune că, totuși, nu ne-a oferit dovezi destule pentru a crede în existența sa... În ciuda temei foarte grave, romanul este străbătut de un tonus care face din autor un stoic modern, unul cultivat, dar deloc pedant, de vreme ce citează la tot pasul formule ironice care atestă strălucirea spiritului uman în fața morții și a insondabilului „nimic“. Format în miezul marii culturi occidentale, Barnes este în același timp prizonierul informat al secolului științific căruia îi aparține, cu aceste cele mai noi descoperiri care ne spun că nu există un centru al creierului, al capacității intelectuale: așa-zisul eu nu există, iar ceea ce numim spirit, suflet nu este de fapt decât un anume „proces neuronal distribuit“. Ce să înțelegem din asta? Că, după cum spune un savant, suntem doar niște mecanisme de copiat și transmis fragmente de cultură. Nu există liber arbitru așa cum suntem înclinați să credem. Cu alte cuvinte, nu eul nostru face ce face, ci universul ne dirijează de o manieră în care credem că noi spunem sau facem ceva: în fond, el este acela care se ocupă de actele noastre. Așa stând lucrurile, cine scrie romanul lui Barnes? Autorul sau un proces neuronal distribuit? Rămâne să decidem fiecare dintre noi, după lectura acestuia, una care te face să crezi că, totuși, teoretizata, de către un francez, moarte a autorului nu este decât o capcană a procesului neuronal prost distribuit. Autorul există și are un nume. La fel ca și cititorul.
(www.gds.ro)

cunoscand pe poetul Nicolae Coande, i-am scris urmatorul comentariu:

de Julian Barnes, Editura Nemira



"....necontenita căutare a unui răspuns la câteva întrebări simple: există viață după moarte? Frica de moarte depășește teama în fața morții? Fără Dumnezeu este posibil să fim noi înșine? Are viața sens sau este, cu formula literaților francezi, doar un „acte gratuit“?"

Stimate Domnule Nicolae Coande,

Citesc cu mare placere rubrica semnata de Dvs.
Trebuie sa fiti un om foarte bogat la suflet-„proces neuronal distribuit“, de vreme ce ati citit
atatea carti.

E adevarat ca , daca nu exista autori, nu exista nici cititori. Si nici invers?

Aceasta problema a existentei, fie si a cititorului, vedeti Dvs. este in stransa legatura cu
cel care l-a creat.
"Autorul există și are un nume. La fel ca și cititorul."

Un medic psihiatru in Franta, roman, prieten cu fiul meu, imi recomanda
o carte pe internet, pentru a ma lamuri mai bine cum e cu relatia personala a individului cu Dumnezeu.
Si ce cred eu despre Dumnezeu.

Iata ce i-am spus:
Daca e adevarat ca Dumnezeu ne-a facut pe noi, atunci El exista.
Daca nu, atunci L-am facut noi pe El, si tot exista.

In ceea ce priveste intrebarile lui Barnes, sa stiti ca, de catva timp, ma framanta si pe mine aceste intrebari
simple, fara raspuns.
Pe un forum cineva vorbea despre "Lumea cealalta".
Eu cred ca nu exista "Lumea cealalta".
Eu cred ca exista o singura "LUME".

Ceea ce numim noi "VIATA", este o parte tot infinita a aceleiasi LUMI infinite.

Viata ca parte, ca submultime a acelei LUMI, este o reuniune infinita de multimi finite.
Viata, ca atare, Lumea Vietii, nu se termina niciodata.
Pentru ca e numarabila, se zice ca e de "Puterea numarabilului".
Pe cata vreme LUMEA toata, care include si Lumea Vietii, este tot infinita, dar are
"Puterea Continuului". Modelul acesta de Lume este matematic.
In multimile matematice ,cu aceasta Putere, exista numere asa-zise "transcendente", pe care nu le poti
scrie dupa nicio regula. "Transcendente", adica din alta lume.
Probabil, de aceea zicem si noi zicem ca trecem in alta lume.
Cele doua Lumi, desi infinite amandoua, au puteri diferite.

Cele doua lumi, in ideea mea, formeaza una si aceeasi LUME: LUMEA vesnica.
Nimeni nu se desparte de nimeni. Pentru ca toti suntem si ramanem,
si dupa moarte, in aceeasi LUME.

Daca am gandi asa, cred eu, n-ar mai exista "frica mortii".

Imi cer scuze pentru "bazaconiile" mele.

Am vrut sa am un motiv de a va scrie.
Altfel, tot ceea ce am scris mai sus, n-au niciun suport.
Nici stiintific, nici filozofic.

Viata are cu siguranta un sens.
Cel putin temporal.
Pe axa timpului, porneste de la "zero", si se scurge intr-un singur sens.
Nimeni nu stie insa punctul de oprire.
Din aceasta cauza, pentru acest motiv, mai bine-zis,
trebuie traita, cum zice la Coran: "ca si cand ai sti ca maine mori".

Va doresc multa sanatate, Dvs., si Familiei Dvs.

Cu prietenie,
De peste Ocean, dar din aceeasi Lume,
Ion C.

Iata si raspunsul Domniei Sale:

Stimate dle Profesor,
va multumesc foarte mult pentru lectura empatica a textului meu. Era o biata recenzie, nu merita elogiul.
Evident, cartea e mult mai complexa decat am putut-o eu prezenta in Gazeta. Barnes e un scriitor profund si sagace in urmarirea atenta a conditiei umane. Moartea este cea care limpezeste o viata si contureaza destinul omului, spunea cineva. Nu putem spune ceva despre cineva decat dupa ce a murit, spunea altul.
Umorul lui Barnes, ca si autoironia continua salveaza aceasta carte de la o lectura profana, incrancenata, asa cum ar putea-o avea un cititor superficial.
Iata, acum, a luat premiul cel mai ravnit de un autor britanic pentru o carte cu titlul, semnficativ, The Sense of Ending, semn ca autorul este constant prepocupat de finitudinea umana si de destinul nostru lumesc.
Destinul e caracterul omului, spunea un grec vechi.
Mai bine de atat nu a spus-o nimeni, cred.
Cred ca omul l-a inventat pe Dumnezeu, dupa ce Dumnezeu l-a inventat pe om. E o relatie tensionata care nu se va sfarsi probabil, niciodata. Niciodata inseamna pentru totdeauna...

Cu bine,


Nicolae Coande
http://rowikipedia.org/wiki/Nicolae_Coande

Ce parere aveti despre acele intrebari simple?
Ce raspunsuri ati da?

Eu as mai adauga, m-am gandit dupa aceea, ca plecam in "Lumea cealalta" adaugand o
noua dimensiune la spatiul in care traim ,in lumea noastra. Aceasta noua dimensiune creaza un nou spatiu in care nu exista miscare. Nefiind miscare, nu exista nici sursa de enrgie.
In consecinta totul sta pe loc. De aceea, probabil se zice ca, atunci cand treci in aceasta lume,
in acest nou spatiu, atingi echilibru perfect.

In fine, eu ma opresc aici. Poate unii dintre voi, in Romania fiind, puteti procura cartea respectiva.

O zi plina cu "nimic de temut"!
Ion




















Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: "Nimicul de temut"   Dum 23 Oct 2011, 00:05

Ori, poate ar fi bine să ne temem un pic, măcar de noi însine?

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4565
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: "Nimicul de temut"   Dum 23 Oct 2011, 02:31

Daca tinem cont de faptul ca cel mai mare dusman al omului este el insusi,
atunci trebuie sa ne temem si de noi insine.
Asadar as zice si eu "un pic mai mult, chiar".
Se pare insa ca omului de azi-unora, nu generalizez- nu-i mai e frica de nimeni, si de nimic.
Noi am crescut insa, la tara, cu frica lui Dumnezeu in san.
Saraci fiind, vremurile grele, nu aveam alt sprijin decat in El.
Si, zic eu, ca n-a fost rau.
Ne-a ajutat si am trecut peste acele vremuri.

Problema pusa in discutie, desi cu intrebari simple, nu e deloc simpla.
Asta tine de anumite coordonate sufletesti ale fiintei umane.
Care nu pot fi separate de latura materiala.
Raspusul este influentat de starea de interdependenta intre cele doua laturi.
Orice am face nu le putem separa.
Desi sfarsitul e acelasi si pentru cei bogati si pentru cei saraci.
Vorba poetului:
................................................
"Si toti s-au dus pe-acelasi drum..."












Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: "Nimicul de temut"   

Sus In jos
 
"Nimicul de temut"
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: ION-
Mergi direct la: