Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» BANCURI
Astazi la 08:23 Scris de dolion

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Astazi la 08:22 Scris de dolion

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Joi 19 Oct 2017, 08:28 Scris de Anahoret

» Limba română
Joi 19 Oct 2017, 07:54 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mar 17 Oct 2017, 18:51 Scris de dolion

» Morala crestina
Mar 17 Oct 2017, 18:46 Scris de dolion

» POEZIE
Mar 17 Oct 2017, 18:45 Scris de dolion

» Ce mi-a placut azi
Vin 13 Oct 2017, 23:36 Scris de Ion

» Invatamant
Vin 13 Oct 2017, 19:11 Scris de Anahoret

» Americane
Joi 12 Oct 2017, 01:26 Scris de Ion

» LA TACLALE CU ABBILBAL (III)
Sam 23 Sept 2017, 18:44 Scris de ostrovna

» ENGLISH
Joi 21 Sept 2017, 20:45 Scris de Ion

» Veștile triste
Mier 20 Sept 2017, 18:37 Scris de ostrovna

» ION
Dum 17 Sept 2017, 01:23 Scris de Ciprian

» POPASUL DOLION (III)
Mier 13 Sept 2017, 06:34 Scris de dolion

» ASTAZI E ZIUA TA...
Mar 12 Sept 2017, 22:14 Scris de Ion

» Va mai exista Romania ?
Lun 04 Sept 2017, 11:52 Scris de zaraza26

» ZBOR DE CONDOR
Dum 03 Sept 2017, 21:55 Scris de ostrovna

Cuvinte-cheie
1 romana problema comment-143 English curiozitati sibiu brasov placut noapteacahotii 23 istorie Limba drumetie
Octombrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Martirologiu

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Martirologiu   Dum 09 Dec 2012, 12:58

Un martir muscelean: Părintele Nicolae Mănescu

Nicolae Mănescu s-a născut la 30 noiembrie 1884, în localitatea musceleană Berevoești, în familia lui Nicolae și Ana Mănescu. A fost licențiat în Drept și Teologie. A fost căsătorit cu Lucreția Diaconescu, cu care a avut două fete. A fost hirotonit la 10 decembrie 1910, pe seama parohiei Contești, de unde s-a transferat în 1912 la Apa Sărată, com. Câmpulung, jud. Muscel. În anul 1944 soția i-a decedat.

În timpul primului război mondial, părintele Mănescu a participat ca preot militar la Ambulanța Diviziei I, unde s-a distins, fiind apreciat de doctori: "În tot timpul, în mijlocul trupei și răniților spre a le ridica moralul. A ajutat pe medici. E la înălțimea unui bun și vrednic preot militar". A fost demobilizat la 20 aprilie 1918.

În anul 1933, părintele Nicolae Mănescu figurează ca paroh la Apa Sărată, com. Câmpulung, cu satele Apa Sărată și Mărcuș, cu 286 familii și 1062 suflete. A fost membru ales în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, pentru perioada 1932-1944, respectiv în Comisia de organizare și validare.

Țărănist militant

În perioada interbelică, părintele Mănescu s-a implicat pe plan politic, activând din 1926 în rândurile Partidului Național Țărănesc. În urma activității sale intense, părintele va fi ales președinte al delegației Consiliului Județean PNȚ-Muscel, pentru ca, în vremea guvernării țărăniste, la 20 septembrie 1932, să fie numit prefect de Muscel, până în 1934. De altfel, era în foarte bune relații cu omul politic Ion Mihalache.

Manifestările politice părintele Nicolae Mănescu avea să și le argumenteze, după cum putem constata în ședințele Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureștilor. În acest sens, avea o intervenție în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în ședința din 7 mai 1934, privitoare la implicarea preoților în politică, mai ales că era pe ordinea de zi și fusese pusă în dezbatere de patriarhul Miron Cristea: "Trebuie făcută o deosebire. Sunt preoți care fac cinste Bisericii prin felul cum fac politică, precum sunt și din cei care o degradează. (Fiind întrerupt, vorbitorul promite că va trimite celor doritori de documentare o broșură, în care se cuprind realizările unui preot-prefect în timp de 16 luni). În continuare, pr. Mănescu spune că Mântuitorul Hristos a mers peste tot, ca să îndrepte și să îndrume. A face politică, înseamnă a guverna bine, a gospodări cinstit, a schimba idei. Preoții au studii temeinice, făcute în Seminar și la Facultate, ba chiar și în străinătate. De ce să nu li se lase dreptul de a-și spune și ei cuvântul? Vom suferi oare să vedem turma cum piere de tot felul de boli, de râie, de mâncarea porumbului stricat, de foame și de neîngrijire? Însă nu importă ce partid politic, rolul preotului este să facă bine pentru satul și turma sa, să facă biserică, școală, dispensar etc. Cine are trupul sănătos și sătul nu va mai porni la rău, ci va face numai bine".

În aceeași ședință a Adunării eparhiale, părintele Mănescu propunea ca la parohiile la care slujesc clerici de peste 70 ani, să se numească preoți ajutători, din oficiu, care apoi să fie avansați ca parohi, după decesul sau pensionarea celor în vârstă. Aceasta urma să fie studiată de Consiliul eparhial și cu aprobarea patriarhului se vor face cele de cuviință.

De asemenea, părintele Mănescu propunea ca preoților care predau ore de religie la mai multe școli din localități situate departe unele de altele și care participă la cercurile pastorale în mod regulat, să li se acorde ajutoare bănești, pentru a suporta cheltuielile.

Membru al rezistenței anticomuniste

După instalarea deplină a regimului comunist, părintele Mănescu avea să se implice în mișcarea de rezistență anticomunistă din Muscel inițiată și dezvoltată de colonelul Gheorghe Arsenescu. Cunoscut ca vechi adept al Partidului Țărănesc și, se pare datorită unei legături de rudenie cu inițiatorii rezistenței muscelene, părintele Mănescu era contactat de colonelul Gheorghe Arsenescu în anul 1949, atunci când se formau grupurile de rezistență.

Tot părintele Nicolae Mănescu era contactat, în aprilie 1952, de preotul Nicolae Andreescu, pentru a primi un bilet de la Toma Arnăuțoiu, în care îi descria modul de viață ale celor din munți și îi cerea ca prin posibilitățile sale "să găsească vreo ieșire a noastră din situația în care ne găseam", mărturisea Arnăuțoiu într-un interogatoriu din 11 noiembrie 1958. "I-am cerut de Paști, spune Arnăuțoiu, să ia legătura cu vreo legație străină să ne scoată afară din RPR". Însă, demersul lui Toma Arnăuțoiu a rămas, se pare, fără rezultat.

Încă din ianuarie 1954, părintele Mănescu, deși avea 70 ani și era bolnav de tuberculoză - neputându-se deplasa decât la biserică de sărbători undea slujea -, avea să fie urmărit cu instrumentele specifice poliției politice: încadrarea în agentura informativă, pentru a i "se stabili cine-l vizitează, deplasările lor, pe cine ține adăpostit sub diferite pretexte (servitori), manifestările și orice interesează Securitatea Statului". Era bănuit că, prin Lucreția Arnăuțoiu, ar fi în legătură cu frații Arnăuțoiu aflați în munți.

Acuzat de terorism la 74 de ani

Pentru legăturile sale cu rezistența din Muscel, la 27 iunie 1958, părintele Mănescu avea să fie arestat, fiind învinuit de "săvârșirea infracțiunii de favorizare la acte de teroare", prevăzută și pedepsită de art. 6, al. 1 din Decretul Lege nr. 199/1950. La percheziția domiciliară efectuată la arestare i s-au găsit mai multe cărți "reacționare", privitoare la socialism, naționalism și religioase. I s-au mai găsit documente care reflectă activitatea acestui preot pe plan politic, care ulterior au fost distruse.

La un an de la arestare, adică la 4 iunie 1959, organele de anchetă concluzionau învinuirile care i se aduceau preotului Nicolae Mănescu: "Din ancheta efectuată s-a stabilit că învinuitul Mănescu Nicolae, înainte de 23 august 1944, a activat în PNȚ-Maniu, în care s-a încadrat în anul 1919. Susnumitul a desfășurat o activitatea vastă în favoarea acestui partid, pentru care fapt a fost numit ca prefect al județului Muscel în timpul guvernării PNȚ. După 23 august 1944, învinuitul Mănescu Nicolae și-a continuat activitatea în PNȚ-Maniu. Fiind cunoscut ca element dușmănos regimului democrat popular din RPR, în anul 1952, numitul Pâslaru Serafim (condamnat în cazul bandei Șerban-Voican 15 ani muncă silnică) care luase legătura cu teroriștii din banda Arnăuțoiu, pe munți, i-a făcut cunoscut acest lucru numitului Mănescu Nicolae, despre discuțiile purtate de el cu teroriștii Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre, cum le-a pus la dispoziție toate produsele medicamentoase de la o lucrare silvică din munți și că așa cum s-a înțeles cu teroriștii îi transmite lui Mănescu Nicolae salutări din partea numiților: Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre. În anul 1952, teroriștii: Arnăuțoiu Toma, Arnăuțoiu Petre, Jubleanu Constantin și Plop Maria, studiind posibilitatea trecerii frauduloase a frontierei și orientându-se asupra numitului Mănescu Nicolae, ca fiind considerat de ei cu posibilități și relații de a interveni pe lângă reprezentanții diplomatici au statelor capitaliste acreditați în RPR, pentru a le înlesni trecerea frauduloasă a frontierei. Ca urmare, teroriștii Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre au scris o scrisoare adresată numitului Mănescu Nicolae, pe care i-au trimis-o prin numitul Andreescu Nicolae, membru al bandei, în vara anului 1952. În acest sens, Andreescu Nicolae s-a deplasat la Câmpulung Muscel și a luat legătura cu învinuitul Mănescu Nicolae în domiciliul acestuia, căruia i-a predat scrisoarea trimisă de teroriști, a purtat cu acesta discuții despre legăturile sale cu banda, rămânând stabilit ca ulterior să dea răspuns la cele ce solicitau teroriștii. Cele arătate mai sus sunt probate prin: declarațiile învinuitului Mănescu Nicolae, de la dosar, în care își recunoaște faptele, declarațiile teroriștilor Arnăuțoiu Toma și Arnăuțoiu Petre de la dosar, precum și declarațiile preotului Andreescu Nicolae". Pentru acestea era acuzat de omisiunea denunțării prevăzută și pedepsită de art. 228 al. 1 combinat cu art. 207 al. 1 Cod Penal.

Mort în temniță

La 9 septembrie 1959, la proces, părintele Nicolae Mănescu a recunoscut cele spuse în anchetă, cu o semnătură abia lizibilă. La 21 septembrie Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de fond dădea Sentința nr. 174, prin care părintele Nicolae Mănescu era condamnat la patru ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 228 al. 1 CP combinat cu art. 207 al 1 CP. Totodată i se confisca întreaga avere, iar detenția i se computa de la 28 iunie 1958.

La 26 noiembrie 1959, prin Decizia nr. 546 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar i se respingea recursul.

Părintele Mănescu nu avea să reziste mult regimului de exterminare prin care a fost purtat, încât la 31 iulie 1961 a decedat în penitenciarul Botoșani.

http://www.rostonline.org/rost/aug-sep2006/pr-manescu.shtml

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 04:41

Iar ca Nicolae Mănescu sunt încă multi.
M-as bucura să-i întâlnim aici, la acest topic.
Măcar atât...

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:14

Martiri ai libertății din Poenărei-Muscel

În cronica rezistenței antitotalitariste din România, operațiunile inițiate de Gruparea de partizani „Haiducii Muscelului”, coordonată de Gheorghe Arsenescu, colonel în Armata regală, constituie un episod de referință al luptei împotriva regimului comunist instaurat prin forță, de către trupele sovietice „eliberatoare”. Rezistența armată anticomunistă de pe versanții sudici ai Munților Făgăraș se situează, prin intensitatea operațiunilor organizate, prin durata considerabilă a activității grupului de partizani și prin aria geografică în care au acționat membrii săi, între manifestările antitotalitariste de amploare din România.
În confruntarea inegală cu aparatul represiv al statului comunist totalitar, au căzut eroic la datorie numeroși fii ai plaiurilor muscelene, menținând, prin exemplul lor, nestinsă, flacăra vie a speranței în reîntronarea idealurilor de libertate pe pământul patriei. În sângeroasa noapte de 18 spre 19 iulie 1959, membrii activi ai formațiunii de partizani „Haiducii Muscelului”: Toma și Petre Arnăuțoiu, preoții ortodocși: Nicolae Andreescu, Ioan Constantinescu și Ion Drăgoi; învățătorii: Ion Mica, Alexandru Moldoveanu, Nicolae Nițu și Gheorghe Popescu, precum și țăranii: Nicolae Bășoiu, Titu Jubleanu, Benone Milea, Constantin Popescu, Ioan Săndoiu, Nicolae Sorescu și Gheorghe Tomeci au fost executați, la Închisoarea Jilava, printr-o sentință odioasă, ca „elemente dușmănoase care au organizat bande teroriste în nordul fostelor județe Argeș și Muscel, pentru a desfășura o activitate contrarevoluționară împotriva statului și regimului democrat-popular”, trupurile lor crunt schingiuite de către torționari, în timpul unor îngrozitoare anchete, fiind aruncate într-o groapă comună, în loc ascuns și acum urmașilor acestor eroi, care ar fi vrut să le știe mormântul, pentru a le pune o lumânare la căpătâi, spre odihna sufletelor și spre recunoașterea sacrificiului lor suprem în lupta împotriva comunismului. Pentru „crima” de a fi sprijinit material și moral, lupta pentru libertate a partizanilor din Munții Făgăraș, tribunalele militare ale regimului comunist au condamnat sute de patrioți din zonă, sentințele totalizând peste 2000 de ani de temniță.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:14

Condamnați la moarte și executați

Acuzați, de justiția „democrat-populară” aservită regimului totalitar, pentru participarea lor efectivă la Rezistența anticomunistă de pe versanții sudici ai Munților Făgăraș, patru dintre cei 16 patrioți din satul Poenărei, comuna Corbi arestați au fost condamnați la moarte, secerați de gloanțele regimului comunist și aruncați într-o groapă comună la Închisoarea Jilava, în crunta noapte de 18/19 iulie 1959.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:15

Preotul Nicolae Andreescu

S-a născut în satul Poenărei, comuna Corbi, județul Muscel, la 20 februarie 1918; fiu al lui Nicolae și al Paraschivei Andreescu. A urmat școala primară în Poenărei, Seminarul Teologic din Curtea de Argeș, Facultatea de Teologie din București. Căsătorit cu Maria N. Cujbescu; doi copii: Iulian-Nicolae și Mariana. A fost hirotonit preot, slujind la bisericile ortodoxe din: Maglavit, județul Dolj, Aninoasa, județul Muscel, Nucșoara. Teolog cu preocupări culturale susținute; predicator avizat în combaterea ateismului promovat de regimul comunist. Martir al luptei împotriva totalitarismului. Participant activ la Rezistența armată anticomunistă de pe versanții sudici ai Munților Făgăraș; arestat, torturat de Securitate; condamnat la moarte și executat în Penitenciarul Jilava, la 18 iulie 1959.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:15

Preotul Ioan Constantinescu

S-a născut în satul Cerbureni, comuna Valea Iașului, județul Argeș, la 19 octombrie 1906; fiu al lui Gheorghe și al Victoriei Constantinescu. A urmat școala primară în satul natal și Seminarul Teologic „Neagoe Vodă“ din Curtea de Argeș, promoția 1928. Preot paroh în satul Poenărei, comuna Corbi, județul Muscel. Căsătorit cu Justina Gr. Grigorescu; trei copii: Iuliana, Cornelia și Grigore. Preot cărturar, autor al unor importante eseuri cu conținut moral-religios și metodic publicate în periodice bisericești. Implicat continuu în acțiunile cultural-obștești ce vizau ridicarea gradului de civilizație a comunității sătești, pe care a păstorit-o cu demnitate, constituind un exemplu de moralitate desăvârșită pentru enoriașii săi; a contribuit esențial la electrificarea satului Poenărei. Predicator al iubirii creștine opuse luptei de clasă promovate de comuniști. Martir al luptei împotriva totalitarismului. Participant activ la Rezistența armată anticomunistă de pe versanții sudici ai Munților Făgăraș; arestat, torturat de Securitate; condamnat la moarte și executat în Penitenciarul Jilava, la 18 iulie 1959.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:15

Învățătorul Gheorghe Popescu

S-a născut în satul Poenărei, comuna Corbi, județul Muscel, la 12 aprilie 1902; fiu al lui Gheorghe și al Paraschivei Popescu. A urmat școala primară în satul natal și Școala normală de învățători din Câmpulung-Muscel. Ofițer în rezervă din Armata regală română. Căsătorit cu Maria Gr. Grigorescu; trei copii: Gheorghe, Ioan-Dan și Virginia. Un excelent învățător care a pregătit temeinic generații succesive de elevi în școlile în care a funcționat; director al Școlii primare din Poenărei. Autor al unei piese de teatru pentru copii, dirijor apreciat al corului școlar din sat; preocupat de păstrarea nealterată a folclorului literar și coregrafic muscelean tradițional. A fost arestat, torturat de Securitate; condamnat la moarte și executat în Penitenciarul Jilava, la 18 iulie 1959.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:15

Baciul Nicolae Ticu-Sorescu

S-a născut în satul Poenărei, comuna Corbi, județul Muscel, la 23 iulie 1900; fiu al lui Iordache și al Paraschivei Sorescu. A absolvit Școala primară din Poenărei, cu rezultate remarcabile la învățătură. Căsătorit cu Maria; trei copii: Gheorghe, Ion și Victoria. Stagiul militar satisfăcut. Gospodar desăvârșit, a fost un crescător de oi renumit în zonă, cunoscut, mai ales, în calitatea sa de baci la stâne din Munții Făgăraș. A fost arestat, torturat de Securitate; condamnat la moarte și executat în Penitenciarul Jilava, la 18 iulie 1959.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:16

Condamnați la ani grei de detenție

Au fost condamnați la ani grei de detenție vrednicii de pomenire luptători pentru libertate din satul Poenărei: Maria Andreescu, fiica dascălului bisericesc Nicolae și a moașei Elena Cujbescu, soția preotului martir Nicolae Andreescu, condamnată la 15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, Justina Constantinescu, condamnată la 15 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, Iuliana Constantinescu-Preduț, deși era gravidă în luna a șaptea a fost arestată și a făcut ani grei de detenție, Ion Diaconu, condamnat la 5 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii, Nicolae Iliescu, condamnat la 18 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, Ecaterina Năstase, condamnată la 6 ani închisoare corecțională, 2 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii, Gheorghe Popescu, condamnat la 8 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii, Maria Popescu, condamnată la 8 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, Gheorghe Sorescu, condamnat la 7 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii, Maria Sorescu, condamnată la 3 ani închisoare corecțională și confiscarea totală a averii sau Alexandru Marinescu, condamnat la 20 ani muncă silnică și confiscarea totală a averii. M.I.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 14:20

Preoții Gheorghe Cotenescu și Nicolae Mănescu, personalități marcante ale Muscelului din perioada interbelică, au fost comemorați la Galeria "Arta" din Câmpulung Muscel, în prezența urmașilor și a celor care i-au iubit pentru modelul de viață pusă în slujba Ortodoxiei.

Cine a fost preotul Gheorghe Cotenescu (1886-1965)

A fost secretar și prieten apropiat al lui Nicolae Iorga în perioada 1906-1940. A fost preot militar în războiul de reîntregire, deputat (1931-1932) și membru al conducerii naționale a Partidului Naționalist Democrat (1932-1946). A fost profesor la seminariile Câmpulung, Curtea de Argeș și Cernica, precum și redactor și publicist la Liga Culturală. După mulți ani de trudă a reușit să termine noua biserică din Stoenești, sfințită de IPS Patriarhul Nicodim la 8 octombrie 1939. După instalarea regimului comunist a fost deținut politic (1949-1950), fiind arestat, anchetat și condamnat pentru sprijinul acordat grupării conduse de Gheorghe Arsenescu.


_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Diaporevomenos



Numarul mesajelor : 1814
Varsta : 70
Localizare : Patria lui Homer si a lui Dionisie Areopagitul
Data de inscriere : 05/10/2008

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Lun 10 Dec 2012, 18:20

Si atunci, dar si azi inca nu a incetat diavolul, sa prigoneasca pe copii Lui Dumnezeu.
Dar cununa de aur o vor primi in viata de apo, iar diavolul va arde in veci in gheena.
Sus In jos
apocalyptica

avatar

Numarul mesajelor : 696
Data de inscriere : 17/11/2012

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mar 11 Dec 2012, 07:14

Diaporevomenos a scris:
cununa de aur o vor primi in viata de apo
moartea este un singur lucru e sigur în viață
știi de ce?
deoarece înseamnă sfârșitul vieții
prin definiție Cool

_____________________
Sus In jos
apocalyptica

avatar

Numarul mesajelor : 696
Data de inscriere : 17/11/2012

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mar 11 Dec 2012, 08:50

apocalyptica a scris:
moartea este un singur lucru e sigur în viață
din cate se pare, am reformulat fără să mă mai obosesc să și corectez ici-colo pasajul rezultat... Laughing

_____________________
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mar 11 Dec 2012, 08:52

PREOȚI ȘI DIACONI ARESTAȚI ÎN PERIOADA 1945 -1989

Preotul Nicolae Dobrescu, născut la 26 octombrie 1905 în Lupșa, Ialomița, a fost condamnat
prin sentința nr. 9/7. 10. 1950 a Tribunalului Militar Constanța la șapte ani de închisoare, pentru "complicitate la uneltire împotriva ordinii sociale". Intre 1949-1960 s-a aflat la Aiud. A decedat în 1980 la Timișoara.

Preotul Manolache Dobrinescu (Dobrescu) (1915-1988) arestat de două ori în timpul studiilor
la Cernăuți, a fost condamnat sub comuniști la zece ani de închisoare pentru opoziție la colectivizare.

Preotul Marin Dobrin, născut la 1 octombrie 1901 la Bărăștii de Vede, Olt, paroh la Prodani,
Olt, a fost arestat în perioada 1959 - 1964, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".

Părintele Traian Teoctist Dobrin de la Mănăstirea Sihastru, născut la 4 aprilie 1923 în
localitatea Voinești, Brăila, a fost arestat în 1960 și condamnat prin sentința nr. 230/60 a
Tribunalului Militar Constanța, la trei ani de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".

Preotul Alexandru Dobrișan, născut la 17 aprilie 1906 în Amărăști, paroh la Gănești Contea,
județul Vâlcea, a fost arestat în perioada 1961 - 1964, pentru uneltire.

Preotul Traian Dobromirescu (Dobrinescu) s-a născut la 31 august 1913, în localitatea
Dubova, Mehedinți. După absolvirea Academiei Teologice din Caransebeș, a devenit preot la
Caransebeș în 1940, unde a rămas până la 4 septembrie 1958, când a fost arestat. Judecat de Tribunalul Militar din Timișoara, a fost condamnat prin sentința nr. 463/1958 la opt ani de închisoare. După executarea pedepsei a funcționat ca preot la parohia Cornutei, protopopiatul Caransebeș, pînă în 1985, când s-a pensionat.

Părintele Mina Dobzeu - arhimandrit la Mănăstirea Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Huși, a
intrat ca "frate" la Mănăstirea Hâncu din Basarabia, după ce a absolvit șapte clase, apoi s-a mutat la Mănăstirea Căldărușani, unde a învățat arta sculpturii în lemn. După ocuparea Basarabiei, a urmat Școala de cântăreți bisericești la Constanța. In 1948 a fost hirotonit diacon la Episcopia Hușilor. In urma unui protest, scris de mână și afișat în locuri publice, în școli, prăvălii, prin care chema credincioșii să se opună măsurilor diavolești luate împotriva Bisericii, a fost arestat și condamnat la trei luni și o zi de închisoare, dar a tăcut unsprezece luni, după care i s-a stabilit domiciliu forțat la Mănăstirea Brădicești. A înaintat și un protest Departamentului Cultelor în care cerea să nu se desființeze mănăstirile. Între timp urmase Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și era în anul II la Facultatea de Teologie, când a fost din nou arestat, condamnat la șapte ani de închisoare și închis la Jilava, Gherla și în coloniile din Deltă. În perioada 1988 - 1989 a fost iarăși reținut la Securitate timp de opt luni pentru cercetări, din cauza unor memorii trimise lui Ceaușescu. Este preotul care l-a botezat pe Nicolae Steinhardt, la 15 martie 1960, la Jilava în închisoare.

Preotul Alexandru Doicescu, născut la 30 martie 1913 în comuna Poiana, Ilfov, a fost închis
în perioada 1954 - 1955.

Preotul Nicolae Doicescu din Chiojdeni, Râmnicu Sărat, a fost arestat în 1949 și condamnat la zece ani de închisoare. A decedat după eliberare.

Părintele Vartolomeu Dolhan, născut la Pârcovaci, preot la catedrala mitropolitană din Iași și
pictor bisericesc, a fost condamnat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A murit la Mănăstirea Văratec.

Preotul Dolinescu a decedat la Midia în 1952.

Ieromonahul Radu Rafail Dominte, starețul Mănăstirii ST. Ioan cel Nou din Suceava, a fost
închis în temnițele comuniste; a murit după eliberare.

Preotul Iuliu Dorgo din Băița, Mureș, a fost închis în perioada 1952 - 1954.

Preotul Alexandru Dorobanțu a văzut lumina zilei la 10 aprilie 1916, în satul Petnic din județul Caraș-Severin. În anul 1942 a absolvit Academia Teologică din Caransebeș, a fost hirotonit și numit preot paroh de către regretatul episcop Veniamin Nistor, în comuna Topleț, urmând astfel tatălui său care în acel an s-a pensionat.
În 1948 a fost ridicat de către un agent de Securitate și dus la Penitenciarul Lugoj. A fost
judecat și condamnat la opt luni de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale", de către Tribunalul Militar Timișoara. După 11 luni a fost eliberat din închisoare, dar ținut încă doi ani cu domiciliu obligatoriu, la început acasă, apoi dus cu soția și copilul, care era elev, într-o comună lângă Călărași. După cinci ani li s-a îngăduit să se întoarcă acasă, la Topleț, unde a funcționat din nou ca preot până în 1982, când s-a pensionat la cerere.
A fost închis împreună cu preotul Coriolan Buracu și cu părintele Pavel Ciucur.
Astăzi, pentru toate câte a reușit să îndure, mulțumește atotputernicului Dumnezeu.

Preotul Gheorghe Dorobanțu, născut în comuna Izvoare, Ilfov, paroh în localitatea Radovanu, Ilfov, a fost arestat în 1952 și condamnat pentru sabotaj, prin sentința 2989/1952 a Tribunalului Capitalei, la patru ani de închisoare. În 1953 a fost grațiat.

Preotul Petre Dorobanțu din Ciofliceni, Ilfov, a fost arestat în noiembrie 1964 și
condamnat prin sentința 62/12. 02. 1965, pentru "uneltire contra ordinii sociale", la un an de închisoare cu suspendarea pedepsei.

Preotul Ion Dorn, paroh în localitatea Mălăiești, județul Prahova, născut la 2 iunie 1906 în
localitatea Brădeanu, Prahova, a fost condamnat la cinci ani de închisoare și confiscarea totală a averii, prin sentința 429/17.05.1958, pentru "uneltire contra ordinii sociale".

Preotul Iova Draghina din Mâtnicu Mare, protopopiatul Caransebeș, a fost condamnat
pentru "propagandă politică și răspândire de știri false", la trei luni de închisoare, prin sentința nr. 1502/18. 11. 1947 a Tribunalului Militar Timișoara.

Părintele Ilie Dragomirescu din parohia Schei, Dâmbovița, s-a născut la 20 iulie 1910 în
Glodeni, Argeș. A fost hirotonit preot pentru parohia Schei din Câmpulung Muscel în anul 1936. La 22 iunie 1958 a fost arestat de la locuința sa din Câmpulung, Argeș și dus la Securitatea din Pitești. A fost judecat cu ușile închise și a fost condamnat la moarte pentru favorizarea infractorului. Dus la Jilava, a fost pus imediat în lanțuri și ținut astfel timp de 11 luni, până la judecarea recursului. La recurs, pedeapsa i-a fost schimbată în 15 ani de muncă silnică și confiscarea totală a averii. Fiica sa, studentă în anul III, a fost exmatriculată, iar soția, pentru a putea găsi un loc de muncă s-a văzut nevoită să divorțeze și să-și schimbe numele.
În perioada detenției, părintele Ilie Dragomirescu s-a îmbolnăvii cu plămânii și a făcut ciroză. Astfel bolnav, a fost mutat la Gherla, trimis într-o colonie de muncă pentru o vară întreagă și apoi readus la Jilava. A fost eliberat în 1964. La data arestării era protopopul județului Muscel, ales de preoți.

Părintele Puiu Gheorghe Dragomirescu (+), paroh în localitatea Lopătari, Buzău, a murit
anchetat și bătut, la nouă zile de la data arestării. În lista întocmită de AF.D.P., filiala Buzău, se spune că părintele Gheorghe Dragomirescu a fost, se pare, împușcat în cap și îngropat undeva în câmp, aproape viu; certificatul de deces emis în 1961 a fost înmânat preotesei abia în 1963.

Preotul Pompiliu Dragomirescu, născut la 5 iulie 1894 la Berevoiești, Argeș, a fost
condamnat la 15 ani de temniță grea, opt ani degradare civică și confiscarea averii, prin sentința 106/27. 08. 1960, pentru "uneltire contra ordinii sociale". A fost eliberat de la Aiud.

Preotul Teodor Dragomirescu, născut în 1895, paroh în tura Nișcovului (azi Nișcov), Buzău, deținut între 1952 - 1954, fără condamnare, la Canal și Borzeșli, a fost arestat din nou în 1959 și condamnat la 18 ani de închisoare. A decedat în 1982.

Preotul Valer Dragotă a avut domiciliu obligatoriu împreună cu părintele Nifon Petruș.

Preotul Ion N. Drăgan născut la 28 august 1908, absolvent al Facultății de Teologie din
Cernăuți, paroh în Crucea de Piatră, Călugăreni, a fost deținut timp de șase luni la Securitate, fără a fi condamnat.

Preotul Stelian Drăghicescu, născut la 22 iulie 1906 în Cotilia, Ilfov, paroh la Rovine, Ialomița, a fost închis în perioada 13 august 1959 - 5 august 1960.

Preotul Gheorghe Drăgănescu, născut la 17 februarie 1905, la Budesti, Vâlcea, paroh în
satul natal, a fost condamnat în 1952, pentru uneltire, la un an de închisoare.

Preotul Florea Drăghici din localitatea Tudor Vladimirescu a fost deținut politic.

Preotul Ion Drăgoi, paroh în localitatea Nucșoara, protopopiatul Curtea de Argeș, născut la
Vâlsănești, Argeș, a fost arestat în 1950 și condamnat la cinci ani de închisoare pentru ajutorul dat fugarilor din munți, închis din nou în 1958 și condamnat la moarte prin sentința 107/ 19. 05. 1959. A fost executat la Jilava în 18 iulie 1959.

Iosif Drăgoi - preot din Globurău, Caraș-Severin, a fost deținut politic.

Preotul Dumitru Drăguș născut la 27 martie 1903 în Cudalbi, Galați, paroh la Luncavița, Galați, a fost închis în perioada august 1952 - iulie 1954, după care a avut domiciliu obligatoriu până în 1960 în localitățile Movila Gâldăului, Ialomița și Răchitoasa.

Părintele Ion Druțu din Dăești, Vâlcea, născut la 15 octombrie 1905 în Stoina, Vâlcea,
consilier la Episcopia Argeșului, a fost închis în perioada iulie 1951 - iunie 1954. Era un preot cu o bogată pregătire teologică și cu o ținută exemplară, după cum mărturisește părintele Constantin Hodoroagă cu care a fost împreună închis la Pitești.

Preotul Iancu Dubău, născut la 6 mai 1901 în localitatea Cosmești, Galați, profesor la
Seminarul din Chișinău, paroh la Movilenii de Sus Galați, a executat o condamnare de
nouă ani de închisoare, în perioada 1952 - 1961 pentru "uneltire contra ordinii sociale".

Ieromonahul Petre Felix Dubneac de la Mănăstirea Antim, București, născut la 29 iulie 1912
în Basarabia, a fost arestat în 1958, cu lotul "Rugul Aprins" și condamnat prin sentința 125/1958 a Tribunalului Militar București la 16 ani de muncă silnică și zece ani degradare civică, pentru "uneltire contra ordinii sociale". În prezent se află în S.U.A.

Protopopul Ioan Duma s-a născut la Boian, în comitatul Târnava Mică, într-o familie de
țărani cu 14 copii. După terminarea școlii primare în satul natal, studiază la gimnaziul greco-catolic din Blaj, între anii 1889 - 1903. Intre 1903 - 1909 urmează cursurile Seminarului "Andreian" din Sibiu. Fiind cel mai bun student al promoției sale, este trimis la Facultatea de Teologie din București, apoi la Facultatea de Științe Naturale din Budapesta (1907 - 1911). A semnat cronici literare în publicații precum "Unirea" la Blaj, "Telegraful român" și "Tribuna literară" la Sibiu, în "Viața literară și artistică" la București etc.
În 1912 s-a căsătorit cu Elena Stanca, fiica protopopului Avram Stanca din Petroșani, unde a
devenit preot paroh alături de socrul său. La 16 iunie 1926 a fost ales protopop al Văii Jiului.
Începând cu 1945, a primit o serie de scrisori de amenințare, din cauza curajului cu care a slujit Biserica și idealul național al românilor. În octombrie 1945 a avut loc chiar un atentat: o bombă amplasată sub fereastra dormitorului său a explodat într-o noapte, devastând camera. Părintele a scăpat teafăr, ca prin minune.
În 1949, după slujba din Duminica Rusaliilor, protopopul Ioan Duma a fost ridicat de
Securitate din altar, arestat fără mandat, bătut și chinuit timp de șase luni la Securitatea din Petroșani. Transferat la Deva și apoi la Cluj, reținut fără proces sau condamnare, a fost eliberat după un an și jumătate la intervenția cumnatului său, cir. Constantin Stanca, pe lângă ministrul de interne Teohari Georgescu. Slăbise în perioada detenției 30 de kilograme, încât era de nerecunoscut. A slujit o vreme, după ieșirea din închisoare, la biserica Sf. Gheorghe Vechi din București.
S-a săvârșit din viață la 11 iulie 1957, doborât de o boală ce a fost urmare a suferințelor
îndurate în detenție.

Preotul Zamfir Dumitrache, născut în 10 octombrie 1915 la Sinești. Olt, paroh la Găgiuleșli,
Olt, a fost închis pentru uneltire între anii 1949 - 1953.

Preotul Emilian Dumitrașcu, născut la 8 august 1919, în localitatea Scundu, paroh la Nemoi,
Vâlcea, a fost arestat pentru uneltire în perioada 1959 - 1964.

Preotul Leonida Dumitrăchescu, născut la 22 aprilie 1893 în Cuculeni, Dâmbovița.
paroh în București, a fost închis pentru uneltire, în perioada 15 august 1952 - 16 august 1953.

Preotul Constantin Dumitrescu, născut la 26 iulie 1905 în localitatea Băsești, Mehedinți,
paroh la Podul Vadului, Prahova, a fost arestai în 1953 pentru încercarea de a trece fraudulos frontiera în Iugoslavia. Condamnat prin sentința 739/1954 a Tribunalului Militar București, a fost eliberat după șase luni. în urma recursului.

Ieromonahul Constantin Dumitrescu Manta de la Mănăstirea Antim, originar din Redea,
Argeș, a fost arestat prima oară în 1939. Arestat din nou în 1942 și încă o dată în 1958, cu grupul "Rugul Aprins" de la Antim, a fost eliberat în 1964.

Preotul Cristache Dumitrescu din Nistoreșli, Prahova, s-a născut la 1 ianuarie 1914 în
localitatea Fierbinți, Ilfov. Arestat în 1948 timp de două luni, a fost din nou arestat în octombrie 1961 și condamnat prin sentința 260/8. 09. 1962 la un an de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A trecut pe la Văcărești. Jilava și Ploiești. Azi locuiește în orașul Breaza.

Preotul Dumitru Dumitrescu din Uda, Argeș, a fost închis în temnițele comuniste.

Preotul Gheorghe Dumitrescu născut în 1905, paroh în Cotmeana, Argeș, arestat în 1953.
După o perioadă de cinci ani în care s-a ascuns, a fost condamnat la zece ani de muncă silnică și închis la Pitești, Jilava, Gherla, Aiud și Ocnele Mari.

Preotul Gheorghe N. Dumitrescu, născut la 30 ianuarie 1896 la Chiojdeni, Vrancea, paroh la
Bordușani, Ialomița, a fost arestat în perioada august 1952 - aprilie 1954.

Preotul Ion C. Dumitrescu născut la 1907, paroh la Bobu. Olt, a fost arestat la Slatina și maltratat pentru apartenența la Partidul Național Țărănesc și pentru nepredarea cotelor la stat.

Preotul Manole Dumitreseu din Radna, Arad, a murit în închisoare.

Preotul Marin N. Dumitrescu născut în 1909 la Smârdioasa, Teleorman, paroh în
Adamești, Alexandria, apoi preot militar, a fost arestat în 1948 si în 1959. Azi trăiește în orașul Buftea.

Preotul Petre O. Dumitrescu, născut la 8 septembrie 1907 în Pocinari, Ilfov, paroh la
Ulmi, a fost arestat pentru sabotaj în perioada 26 noiembrie 1951 - 26 iunie 1953.

Preotul Viorel Dumitrescu din Vișag, Timiș, semnatar al cererii "Mărturie de credință", a fost
anchetat și persecutat, apoi expulzat din țară.

Părintele Stelian N. Dumitriu s-a născut la 2 decembrie 1912 la Curtea de Argeș. A fost
orfan de război; tatăl său a căzut pe front la vârsta de 28 de ani, în luptele din Munții Piatra Craiului, pentru apărarea pământului românesc și a libertății neamului. Între cinci și 12 ani a crescut prin diferite orfelinate: Curtea de Argeș, Călărași, Iași. De la vârsta de 12 ani a urmat cursurile Seminarului Teologic din Iași, apoi cele ale Facultății de Teologie din Cernăuți. A obținut licența în 1937 și a fost hirotonit preot de către episcopul Armatei, Partenie Ciopron. În 1942 a fost mobilizat ca preot militar, în cadrul Diviziei 14 Infanterie Iași. La 1 iunie 1958, când a fost arestat, era paroh în localitatea Sinești, județul Iași. Se afla pe aria comunei, din însărcinarea celulei de partid, ca să dirijeze bunul mers al treierișului. A fost ridicat de doi ofițeri care l-au dus acasă și, după o percheziție severă, i-au spus că este arestat. In drum spre Securitatea Iași, cei doi l-au lăsat singur în mașină, cu un pistol la dispoziție, întinzându-i probabil o cursă. Părintele le-a răspuns că arma sa este Sfânta Cruce. Până la 21 februarie 1959 a fost anchetat permanent la Securitatea Iași.
Redăm în continuare relatarea părintelui despre una din cele mai crude torturi la care a fost supus în timpul anchetei de la Securitate: într-o celulă de la subsol, complet dezbrăcat, a fost întins cu fața în sus și legat cu cătușe la mâini și la picioare, pe un pat de fier. O noapte întreagă, din timp în timp, un individ cu o vergea îl împungea și zgâria pe tot corpul. Dimineața un militar l-a lovit peste tălpile picioarelor cu un baston de cauciuc, așa încât, atunci când i s-a ordonat să se ridice în picioare, s-a prăbușit pe jos. După ce l-a mai lovit și cu cizma în stomac, militarul a ieșit râzând în hohote. Pentru că a declarat greva foamei în urma tratamentului bestial la care a fost supus, l-au forțat cu brutalitate să
mănânce, zdrobindu-i fălcile.
Prin sentința nr. 98/1959 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la zece ani de închisoare.
Părintele consideră că a fost condamnat din ordinul ocupanților, deoarece a luptat pentru reîntregirea țării și apărarea poporului român. Divizia sa a trecut prima Prutul și a cucerit Odesa.
A fost trimis într-o colonie de exterminare din Delta Dunării. Timp de cinci ani a dormit prin
saivane de oi, corturi sau bacuri pe Dunăre și a muncit, în regim de exterminare, la defrișări, îndiguiri, stuf etc.
Fratele său, avocatul Pavel Dumitriu, aducând probe în favoarea apărării, a fost și el arestat
și condamnat la cinci ani de închisoare.
Acest proces a produs consternare în cadrul opiniei publice ieșene. La 11 mai 1963 Tribunalul Superior al R.P.R., Colegiul Militar București, care a reexaminat dosarul din proprie inițiativă, a constatat completa nevinovăție a celor condamnați și a dispus punerea în libertate și repunerea în toate drepturile, prin decizia 75.
A fost eliberat în ziua de 12 mai 1963. Plata pentru cei patru ani de muncă a fost: o jumătate de pâine, o bucată de slănină râncedă și 82 de lei, pentru deplasare până la Iași. Mitropolia Moldovei a refuzat însă reîncadrarea sa la parohia Sinești și a dispus transferarea în parohia Valea Danului, județul Argeș, conform adeverinței 903 din 1993, eliberată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei.
Părintele Stelian N. Dumitriu s-a pensionat la cerere, în 1 octombrie 1989.
Adăugăm în continuare fragmente din Decizia nr. 75 din 11 mai 1963, a Tribunalului Suprem
al R.P.R., Colegiul Militar:
Asupra recursului în supraveghere, din actele dosarului se constată următoarele:
Prin sentința nr. 98 din 21 februarie 1959 Tribunalul Militar Iași a condamnat pe inculpatul
Dimtriu Stelian la zece ani închisoare corecțională și confiscarea averii pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art, 209 pct. 2 Ut. a cod penal și pe Dumitriu Pavel la 6 ani închisoare corecțională, 4 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru favorizare la infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 284 pct. 1 și 3 alin. ultim combinat cu art. 209 pct. 2 lit.. a cod penal.
Recursurile declarate de inculpați au fost respinse prin decizia nr. 1019 din 18 aprilie 1958 a
Tribunalului Militar al regiunii a II-a militară.
In sarcina inculpatului Dumitriu Stelian s-a reținut că în repetate rânduri a întreprins acțiuni
de agitație dușmănoasă cu scopul de a împiedica socializarea agriculturii în comuna Sinești, regiunea lași, unde îndeplinea funcția de preot.
Astfel s-a reținut că a îndemnat pe țărani să nu se înscrie în G.A.C., a afirmat față de mai multe persoane că țăranii ar fi forțați să se înscrie în G.A.C., a încercat să se sustragă de la acțiunile organizate pe plan local pentru lămurirea țăranilor de a intra în formele socialiste de muncă, iar când participa la astfel de acțiuni o făcea numai cu scopul de a-și ascunde activitatea dușmănoasă. S-a mai reținut că inculpatul "căuta" să aducă injurii la adresa organelor de partid și de stat, lansând totodată zvonuri tendențioase în legătură cu socializarea agriculturii. (...)
Examinând actele dosarului referitor la inculpatul Dumitriu Stelian, rezultă următoarele:
Acesta a negat în toate declarațiile date la anchetă și în instanță, că ar fi săvârșit faptele
imputate, susținând că a participat la o serie de acțiuni social-culturale organizate pe plan local și în special la acțiunile privind socializarea agriculturii.
Vinovăția inculpatului a fost reținută pe baza depozițiilor făcute de martorii Ilica Ion,
Moroșanu Teodor și Andriescu Gheorghe.
Analizând depozițiile acestor martori, rezultă în primul rând că numai Ilica Ioan a relatat că
inculpatul s-ar fi manifestat dușmănos în legătură cu socializarea agriculturii. In prima sa declarație dată la anchetă, acesta a susținut că inculpatul a afirmat față de mai multe persoane -fără a indica însă numele acestora - că țăranii sînt forțați să se înscrie în întovărășire și că ar fi îndemnat pe țărani să nu se înscrie informele socialiste de muncă. (...) In raport cu conținutul declarațiilor făcute de acest martor reiese că părerea inculpatului cu privire la ritmul de socializare a agriculturii, chiar dacă ar fi fost realmente exprimată, față deforma concretă de exteriorizare nu poate fi considerată ca o activitate de uneltire prin agitație, în sensul art. 209 pct. 2 Ut. a cod penal, iar în ce privește susținerea că inculpatul ar fi îndemnat pe țărani să nu se înscrie în întovărășire, aceasta nu se sprijină pe o constatare propriu-zisă ci pe impresii personale ale martorului deduse din anumite situații și atitudini manifestate de alte persoane. (...)
Martorul Andriescu Gheorghe a susținut într-o primă declarație că inculpatul s-ar fi exprimat
față de el, care este și deputat comunal, cu expresia de "satana".
In cursul desfășurării procesului și acest martor a explicat în ce împrejurări s-a exprimat
inculpatul în modul arătat și anume cu ocazia unei sărbători religioase când vizitând casele cetățenilor potrivit ritualului, a fost invitat să intre și la bufetul din comună unde martorul era gestionar, însă inculpatul a refuzat afirmând că acolo ar fi "satana". Martorul a precizat că expresia folosită de inculpat nu avea nici un substrat politic. (...)
In consecință, recursul în supraveghere este întemeiat urmând a fi admis, a se casa hotărârile atacate și a se pronunța achitarea inculpaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE, TRIBUNALUL, IN NUMELE POPORULUI, DECIDE:
Admite recursul în supraveghere declarat de Procurorul General al R.P.R. împotriva sentinței
nr. 98 din 21 februarie 1959 a Tribunalului militar Iași și a deciziei nr. 1019 din 18 aprilie 1959 a Tribunalului militar al regiunii a II-a militară privitoare la inculpații DUMITRIU STELIAN și DUMITRIU PAVEL.
Casează menționatele hotărâri și achită de orice penalități pe inculpatul Dumitriu Stelian în
baza dispozițiunilor art. 4 partea I-a pct. 1 cod procedură penală, iar pe inculpatul Dumitriu Pavel în baza dispozițiunilor ati. 4 partea I-a pct. 4 cod procedură penală.
Dispune punerea în libertate a inculpatului Dumitriu Stelian. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 1963.

Părintele Mihai Dumitru, fost deținut politic, veteran de război, s-a născut la Curtea de Argeș
în 18 aprilie 1923. La 1 mai 1947 a fost hirotonit diacon pe seama catedralei episcopale din Curtea de Argeș. Arestat la data de 27 martie 1948 pentru că era membru al Partidului Național Țărănesc, a fost închis la Pitești, Aiud și la Ocnele Mari. Eliberat la 15 mai 1952, a slujut în localitatea Brătești, comuna Albești, județul Argeș. începând cu anul 1953. În prezent este pensionar.

Preotul Ilie Duțeanu, născut la 4 aprilie 1910 în localitatea Drăghici, Argeș, paroh la Pocnari,
Argeș, a fost condamnat la 18 ani de muncă silnică, șapte ani degradare civică și confiscarea averii pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", prin sentința 180/21.03.1959 a Tribunalului Militar Craiova. In 1964 a fost eliberat.

Diaconul și profesorul Gheorghe Eftimie din Iași era în închisoarea de la Suceava în 1948.

Diaconul Ion Elinescu din lași se afla în 1953 la Baia Sprie.

Preotul Nicolae Ember din Mădăraș, Harghita, a fost arestat la 20 august 1952.

Preotul Marin Enculescu, născut la 4 noiembrie 1913 la Cerat, Dolj, paroh în satul natal, a
fost condamnat la zece ani detenție, prin sentința 586/1958 a Tribunalului Militar Craiova.

Preotul Marin Ene, paroh în Olteni, Teleorman, a fost arestat între anii 1952- 1954.

Preotul Mihai Enescu din Valea-Romanescilor, Muscel, închis pentru legături cu partizanii
din munți, a decedat în 1959 la Aiud.

Preotul Grigore Epaminonda din parohia Dunărea, județul Constanța, a fost închis în
perioada ianuarie 1958 - februarie 1961.

Preotul Hariton Eșan, născut în 1910, paroh la Sâmbăta de Jos, Brașov, a fost arestat în
1952 pentru cercetări. Condamnat administrativ la un an de închisoare, a fost trimis la Canal.

Preotul Ioan Evuțiu din Oradea a fost reținut timp de o lună, dar eliberat din lipsă de probe.

Ieromonahul Alexandru Adrian Făgețeanu, născut la 16 noiembrie 1912 în comuna Deleni de
lângă Cernăuți, preot la Mănăstirea Căldărușani, a fost închis prima oară în perioada 1950 - 1956, iar în 1958 condamnat a doua oară, prin sentința 125/1958 a Tribunalului Militar București, la 20 de ani de muncă silnică și zece degradare civică. După eliberarea din închisoare, în 1964, a slujit la Turda și în parohia Piatra Fântânii, Bistrița, iar din 1970 s-a retras la Mănăstirea Cheia, județul Prahova. In prezent se află la Mănăstirea Antim.

Preotul Ioan Făculete, născut la 22 februarie 1911 în comuna Văleni, Muscel, paroh la Vălenii
de Sus, Argeș, a fost închis în perioada 1952 - 1954.

Părintele prof dr. Ilarion V. Felea a fost paroh în Arad și rector al Academiei Teologice
din aceeași localitate. S-a născut la 27 martie 1903 în localitatea Valea Bradului, județul Hunedoara. A fost arestat de trei ori pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", în 1945, 1949 și 1958. Condamnat prin sentințele 1650/1949 (Dosar 1461) a Tribunalului Timișoara și 347/1959 (Dosar 205) a Tribunalului Militar Cluj, a fost închis la Caracal, Arad, București, Gherla și Aiud. A decedat în lagăr.

Preotul Bucur Ferăstrău din Vidra, Vrancea, a fost arestat în noaptea de 19/20 septembrie
1958 și închis într-un lagăr de lângă Constanța. A fost eliberat în 1964.

Preotul Ion Fețeanu, paroh în Poienari, Argeș, a fost arestat în perioada octombrie 1959 -
iunie 1960.

Preotul Nicolae Fierbințeanu, născut la 20 mai 1923 în localitatea Fierbinți, Dâmbovița, a fost
arestat în perioada 1961 - 1964, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".

Preotul Honoriu Filimon, născut în 1906 la Blăgești, Buzău, absolvent al Facultății de
Teologie din Chișinău, paroh în Focșani, protopop, redactor al revistei "Oastea creștină" între 1938 și 1944, a fost arestat în august 1949 și condamnat prin sentința 1095/1950 a Tribunalului Militar Galați, la șapte ani de muncă silnică. A trecut pe la Canal și prin închisoarea de la Gherla. Eliberat în 1956, a slujit la Movilita, Vrancea. A decedat în 1982.

Ieromonahul Tache Teodosie Filimon, născut la 7 iunie 1907 în comuna Matca, Galați, starețul Schitului Brazi, de lângă Panciu, Vrancea, după ce i-a ajutat pe luptătorii din munți, știindu-se urmărit de Securitate, s-a mutat în tabăra luptătorilor. Arestat în 1955 și condamnat la opt ani de închisoare de către Tribunalul Militar Galați, a executat pedeapsa la Aiud (șase ani) și la Gherla (doi ani). Oficia zilnic în temniță Sfânta Liturghie.

Preotul Filip Nicolae (†) din comuna Brătești, județul Iași, fondator al organizației
anticomuniste « Frontul Patriei », a fost ucis în timpul anchetei la Securitatea din Bacău, în 1952.

Preotul Gheorghe Filip s-a născut în localitatea Cristinești, Botoșani, la 7 iunie 1914. A
funcționat ca paroh în comuna Bălușeni, Botoșani, până în 1948, când a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale și condamnat prin sentința nr. 430/1949 a Tribunalului Militar Iași, la cinci ani și două luni de închisoare. A executat pedeapsa la Botoșani, Galați, Peninsula și Aiud. În 1959 a fost din nou arestat și condamnat la patru ani de închisoare, prin sentința nr. 209/1960 a Tribunalului Militar București, apoi închis la Suceava, București, Jilava, Salcia și Canal.

Preotul Nicanor Filip din Intorsura Buzăului era la închisoarea din Brașov în primăvara anului
1949 și la Midia în 1951.

Preotul Alexandru Filipașcu (Filipescu) (†), profesor de Istorie bisericească universală la
Academia Teologică Ortodoxă din Cluj-Napoca, născut la 20 aprilie 1902, în comuna Petrova,
Maramureș, a fost arestat în 1952 și dus la Canal. A murit după patru luni, la 20 decembrie 1952.

Preotul Aurel Fleșariu (Flescher) din Criț, Brașov, născut la 3 martie 1914 în Saschiz, Timiș, a fost arestat în 1950 și reținut timp de patru ani iară a fi judecat. A lucrat în Colonia Viișoara.

Preotul Pantelimon Flocosu, născut la 13 octombrie 1901 în Pojogeni, Gorj, paroh la
Săulești, Gorj, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la cinci ani de închisoare, pentru agitație publică. A executat pedeapsa în perioada 24 aprilie 1957 - 10 mai 1962.

Preotul Călin Florea, născut în 18 iulie 1901 la Constantinești, Olt, paroh la Suica, Argeș, a
fost condamnat în 1952 la un an detenție, prin sentința nr. 217/1952 a Tribunalului Militar Craiova și închis la Craiova, Pitești, Văcărești și Canal.

Arhimandritul Dumitru Dosoftei Florea, născut la 4 decembrie 1910 în comuna Giulești, Vâlcea, stareț la Mănăstirile Cozia și Ostrov, județul Vâlcea, a fost condamnat de Tribunalul Militar București pentru tăinuire de persoane la nouă ani detenție, în 1958. A executat șase ani din pedeapsă, până în 1964.

Preotul Gheorghe Florea din localitatea Precista, Galați, s-a născut la Tg. Bujor la 17 mai
1907. In 1959 a fost arestat și condamnat prin sentința 124/59 a Tribunalului Militar Constanța, la cinci ani de temniță grea, pentru "activitate contra clasei muncitoare". A executat pedeapsa la Constanța.

Preotul Ghiță Florea din comuna Terpezița, Dolj, a fost arestat între 1944-1945 și 1959-1964.
În 1961 era la Periprava.

Preotul Ilie Florea născut la 24 martie 1912 în Coteana, Prahova, paroh în localitățile Valea
Anei și Starchiojd, Prahova, a fost închis trei ani la Canal.

Preotul Ion Florea din București, arestat în 1957, se afla în 1958 la Gherla.

Preotul Ion Florea din Ghelari, Hunedoara, a fost arestat împreună cu minerii greviști și alți
preoți; în 1947 se afla la Văcărești.

Preotul Ionel Florea, născut la 26 august în Pianul de Jos, Alba, paroh la Vințul de Jos, a fost
arestat de trei ori: în perioada 1941 - 1947, între 1952 -1954 și în 1959, când a fost condamnat de către Tribunalul Militar Sibiu la șapte ani de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".

Preotul Matei Florea, născut la 14 februarie 1899 în localitatea Iași, județul Brașov, paroh în
aceeași localitate, a fost condamnat în 1952, pentru uneltire, la un an de închisoare și trimis la Canal.

Preotul Paul Florea, născut la 26 iunie 1909 în Poiana Teiului, Neamț, paroh la Trifănești
în Basarabia, în București și la Negrenii de Sus, Teleorman, a fost arestat în 1953 și condamnat de Tribunalul Militar București pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" la 25 de ani de temniță grea.
Eliberat de la Gherla în 1963, a avut timp de trei ani domiciliu obligatoriu în comuna Lățești, Ialomița.

Preotul Ilie Florescu, paroh în Ciurari, Dâmbovița, a fost închis în perioada 15 august 1952 - 4 septembrie 1953.

Preotul Ștefan Florescu, născut la 31 august 1903 la Mogoșești, Olt, paroh la Jitaru, Olt, a fost închis între 1951 - 1952 și 1959 - 1964 pentru uneltire.

Preotul Teodor Florescu, născut în anul 1917 în localitatea Obârșia, Vâlcea, unde a devenit paroh mai târziu, a fost arestat în 1949 și condamnat la trei luni de închisoare pentru sabotaj economic, pedeapsă pe care a executat-o la la Caracal.

Preotul Virgil Florescu din Obârșia, Vâlcea, născut în 1907, a fost condamnat în 1951, pentru
sabotaj economic, la doi ani detenție, apoi închis la Craiova și Brăila.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
apocalyptica

avatar

Numarul mesajelor : 696
Data de inscriere : 17/11/2012

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mar 11 Dec 2012, 11:41

dolion a scris:
Preotul Nicolae Dobrescu, născut la 26 octombrie 1905 în Lupșa, Ialomița, a fost condamnat
prin sentința nr. 9/7. 10. 1950 a Tribunalului Militar Constanța la șapte ani de închisoare, pentru "complicitate la uneltire împotriva ordinii sociale". Intre 1949-1960 s-a aflat la Aiud. A decedat în 1980 la Timișoara.
deci s-a mutat la Aiud, așa, preventiv, cu un an înainte de pronunțarea sentinței? oh da!
era clar un popă vizionar de tot... Laughing

_____________________
Sus In jos
apocalyptica

avatar

Numarul mesajelor : 696
Data de inscriere : 17/11/2012

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mar 11 Dec 2012, 11:55

dolion a scris:
PREOȚI ȘI DIACONI ARESTAȚI ÎN PERIOADA 1945 -1989
adică înainte de 1945 nu existau hoți?
nu mai spun de criminalii de după 1989: cel mai relevant în acest sens fiind al tâmpitului de la Tanacu, până la urmă chiar condamnat din cauză că boul (în complicitate cu câteva împăienjenite) a omorât o tânără care suferea de epilepsie... Laughing
cică a vrut să scoată diavolul din ea, probabil prin vaginul ăleia, legând-o i apoi lăsând-o să moară de foame și frig so funny!
cam ăsta-i nivelul ortodocsiei (nu că alt rit ar fi mai răsărit decât ăștia)

_____________________
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mier 25 Dec 2013, 11:22

Clopotele de Crăciun

Nu ne mai era frică de nimic. Eram în Dumnezeu și Dumnezeu în noi.
Iisus se naște și-n spatele zidurilor reci și groase, în spatele gratiilor și ușilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Așteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în celular. Ne pregăteam cu toții de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun. Îl așteptam cu neastâmpăr de copii. Așa cum se întâmpla în toate închisorile din țară, și-n Aiud se luau toate măsurile de pază și de aplicare a unui tratament aspru asupra deținuților. În toate zilele marilor sărbători creștine sau în zilele sărbătorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu percheziții, suspendarea plimbărilor, mâncare slabă și pază dublă, atât în cordonul de pază al închisorii, cât și pe coridoarele celularului. Își făceau loc din plin înjurăturile, bătăile, ba chiar mai mult, punerea în lanțuri sau izolarea în camera de tortură a celor mai periculoși deținuți. Ofițerul politic avea un cuvânt greu de spus în alegerea celor care urmau sa fie izolați.

Cu cât era însă prigoana mai mare, cu atât noi ne înălțam mai sus în spiritualitate și rezistam mai mult. Cum am ieșit din fabrică, ne îndreptarăm cu mai mult îndemn spre celulele noastre cele de toate zilele. Ne pregăteam de sărbătoare, de parcă am fi fost liberi să mergem cu colindul. Înțeleși fiind cu toții că, după ora închiderii (21), prin alfabetul "morse", ne dăm de știre unii la alții, în toate cele peste 300 de celule, să putem începe colindul. Închiderea s-a făcut, ușile s-au ferecat. În sfârșit, semnalul de colinde s-a dat. Noi, toți cei din celulă, patru la număr, cu expresia feței din copilărie, cu inima zvâcnind în piept, cu mâinile înfipte în zăbrele, cu ochii aprinși, scânteind în noapte, începem colindul "O, ce veste minunata", continuând apoi, pe aceeași melodie, cu "A venit și-aici Crăciunul", versuri de Radu Gyr.

Colind sfânt, din strămoși moștenit, vestind și preamărind pe Noul Născut, în scutece înfășat, Pruncul Sfânt Hristos Iisus. Colindul, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai tare, parcă venea de peste veacuri, din glasurile strămoșilor noștri, lăudând și preamărind pe Cel Preaînalt și Sfânt. Era un cer senin, cu infinitul număr de stele. Cu ochii pironiți în ele, extaziați, cântam colindul de care vuia tot văzduhul. Gardienii băteau disperați în uși cu pumnii, să încetăm. După ora închiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea ușilor decât în prezența ofițerului de serviciu. Ori, fiind peste 300 de celule, practic ofițerul nu putea face nimic. În noaptea aceea nu s-a deschis o ușă. Populația civilă s-a adunat în jurul închisorii. Ascultau uimiți colindul, ca la sfârșit să cânte și ei cu noi. (…) În noaptea aceasta de Crăciun, cu ochii înfipți în stele, colindând, vedeam aievea chipul sfânt al mamei, cu obrazul șiroit de lacrimi, al tatălui albit și îmbătrânit de vreme, al soției cu fața brăzdată de durere, strângându-și la piept pruncul părăsit de mine la patru luni, al bunicilor albiți și ei de timp, al fraților și surorilor, al unchilor și verișorilor și al prietenilor cinstiți la suflet. În aceste mărețe clipe, noi, cei din spatele ușilor ferecate, prin colindul nostru din mărginire, făceam saltul în nemărginire, în dumnezeire. Eram extaziați. Am simțit și trăit adânc aceste momente sublime. În acele clipe, puteau să se deschidă ușile toate, gardienii să ne ucidă, că nouă nu ne mai era frică de nimic. Eram în Dumnezeu și Dumnezeu în noi. (…)

Toți aveam impresia, în noaptea aceea, că cetatea infernului, Aiudul, zbura în înaltul cerului, ca un castel fermecat, de o energie neștiută, luminat. Parcă-l purtau îngerii și nu diavolii.

A doua zi, noi, cei fericiți în timpul colindului, ne-am luat plata. Conducerea ne-a plătit polițele. A început ancheta. Îi voiau pe cei care au organizat colindul. N-au găsit nimic. Ne-au suspendat plimbările. Mâncarea s-a înrăutățit simțitor, iar noaptea, perchezițiile și înjurăturile își făcuseră loc. Se dezlănțuise un regim de teroare. Înduram în tăcere. Trăiam încă acele clipe fericite din miez de noapte, de Sfântul Crăciun.

Atanasie Berzescu,
fost deținut politic la Aiud
"A venit și-n Aiud Crăciunul"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21491
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Martirologiu   Mier 08 Ian 2014, 10:13

24 de ani de cand ne-a parasit parintele Arsenie Boca

Subsemnatul m-am nascut in 1910, septembrie 29, in Vata de Sus, jud. Hunedoara. Scoala primara si liceul in oraselul Brad, acelasi judet. De pe atunci mi se remarca o anumita inclinatie spre singuratate si spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Asa spre pilda am o carte a lui Immanuel Kant: "Religia in limitele ratiunii” iscalita: "Boca Zian cl. IV. lic.”
La intrarea in cursul superior de liceu am ramas orfan de tata, care era cizmar de meserie si foarte bun pedagog cu fiul sau. Stiu pana astazi ca m-a batut odata pentru ca sa nu mai pierd timpul - ceea ce i-am fagaduit cu lacrimi si n-am uitat pana acum, si de multe ori mi-a folosit in viata.

Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop

Cu gandul la cele cateva zile libere de la sfarsit de noiembrie - inceput de decembrie, sau poate preocupati cu problemele de zi cu zi, multi dintre noi am uitat, ori poate n-am stiut, ca pe 28 noiembrie a trecut la cele vesnice Parintele Arsenie Boca, marele duhovnic al neamului romanesc, cel care a ramas in constiinta foarte multor crestini ca un om cu viata sfanta.
Mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop este, si in acest an, loc de pelerinaj pentru mii de credinciosi care au venit, nu numai din Ardealul care-l iubeste nespus de mult pe Parinte, ci si din cele mai indepartate colturi din tara.

Chilia Parintelui Arsenie Boca
 
Chilia Parintelui Arsenie Boca a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste in Muntii Sambetei, spre mangaierea tuturor celor care ii calca pragul. Chilia parintelui se afla in muntii Fagaras, pe Valea Sambetei, aproape de Cabana Sambata. Chilia parintelui a ramas pana astazi un loc de pelerinaj unde credinciosii se roaga, pun o floare sau aprind o lumanare.
"Cat de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea, a solului de veste buna, care da de stire mantuirea." (Isaia 52, 7)
Chilia sa de pustnic, de pe Valea Sambetei, este un loc aproape inaccesibil, sapat in jgheabul unor pereti prapastiosi de stanca, pe care parintele sculptase chipul Maicii Domnului, transformand salbaticia muntilor in altar de rugaciune si meditatie.

Mormantul Parintelui Arsenie Boca - Prislop

Mormantul parintelui Arsenie Boca se afla in cimitirul Manastirii Prislop, la mica distanta de pestera Sfantului Ioan de la Prislop. La mormant, linistea cuprinde toate. Lumea este foarte multa, insa nu vorbeste aproape deloc. Fiecare parca incearca sa simta si sa auda ceva din duhul parintelui Arsenie, mare duhovnic, purtator de mari daruri duhovnicesti. Oare cine nu a auzit despre minunatele cuvinte ale parintelui, despre minunile savarsite la mormantul sau, ori despre viata lui duhovniceasca ?!

Izvorul Parintelui Arsenie Boca

La izvor, linistea cuprinde toate. Lumea nu vorbeste foarte mult. Fiecare parca incearca sa simta si sa auda ceva din trecerea parintelui pe aici. Parintele Arsenie Boca, mare duhovnic, parinte purtator de mari daruri. Oare cine nu a auzit despre minunatele previziuni ale parintelui, despre minunile savarsite la mormantul sau, despre viata lui duhovniceasca?!
Parintele a vietuit in Manastirea Brancoveanu intre anii 1940-1948. Tot in aceasta perioada s-a amenajat si locul numit "La izvor", cunoscut astazi sub numele de "Izvorul Parintelui Arsenie Boca". In vremea petrecerii parintelui Arsenie Boca la Sambata de Sus, lumea nu incapea in aceasta poiana din jurul izvorului. Veniti pentru spovedit, ori pentru vreun sfat, pentru a-l cunoaste, ori numai pentru a-l vedea, crestinii se adunau cu miile.

Parintele Arsenie Boca - Despre lupta postului cu relele
Cuvant tinut in Sfanta Biserica in ziua de 22.02.1942


Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Dintre toti cei care au avut de la Dumnezeu o slujba catre oameni chematorii la pocainta au fost cei mai curajosi caci toti au acoperit chemarea cu viata recunoscandu-se intre pacatosi cei dintai si daca a fost nevoie i-au chemat la pocainta cu pretul vietii lor. Caci cuvantul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu si ucigas de rele. Toti au vorbit tare si rascolitor de viata, de suflet. V-am spus acestea ca sa va deprindeti cu chemarea la pocainta si cu felul ei de a fi, ca sa razbata si-n urechile surzilor.
Din cuvantul trecut va aduc aminte ca sa afle toti ca nu vor fi spovediti si impartasiti la manastire decat cei ce de aici inainte vor tine posturile asa cum sunt randuite de Biserica. Parintii ne-au nascut din trup iar Biserica din apa si din Duh; si mai mare este nasterea duhovniceasca a Bisericii decat nasterea trupeasca a parintilor. De la nasterea duhovniceasca - Botezul - am primit pe ingerul pazitor tot in Biserica - de aceea se boteaza copii mici, orice ar zice altii - care sa ne apere de toata primejdiavazuta si nevazuta.

Manastirea Prislop - scurt istoric

Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de "Silvas", dupa satul Silvasu de Sus, gasit pentru prima data in documente in anul 1360. La 200 de metri de actuala biserica se afla locul numit "La Manastirea Batrana", dovada existentei acolo a unei manastiri mai vechi, din lemn.
Nu se cunosc inceputurile manastirii. Deoarece era amplasata pe pamanturi care tinusera de nobilii romani din Ciula, se poate presupune ca ei au fost ctitorii laici ai locasului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihastrie din secolele XIII-XIV.
Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea si a fost construita din piatra, in plan triconic, cu turla pe naos, arhitectura specifica bisericilor din Tara Romaneasca. Istoriografia manastirii arata ca Sfantul Nicodim de la Manastirea Tismana a copiat la Prislop, intre anii 1404-1405, "Tetravanghelul slavon" aflat azi la Muzeul de Arta.
Exista o singura marturie care este consemnata despre prezenta lui Nicodim de la Tismana, in Ungaria medievala. Ea este insemnarea de pe Evangheliarul sau: "Aceasta Sfanta Evanghelie a scris-o popa Nicodim in Tara Ungureasca in 6913 (1404-1405)".

Biserica din Draganescu

Pisania bisericii din Draganescu marturiseste urmatoarele: "Aceasta sfanta Biserica, cu hramul Sfantul Nicolae, din satul Draganescu, s-a zidit din temelie in anul 1870, de catre Petru Danescu si Ion Dumitrescu, biserica veche de lemn fiind luata de apele Argesului, cu cimitir cu tot, la o revarsare din anul 1866, cand a fost construit si podul peste noul curs al raului...

Nimic nu mai este de spus. Opriti-va din goana voastra. Taceti. Ascultand,  doar linistea. Din vol. Vorbele "Printului Ardealului." Va vor face bine. Apoi cititi cu ochii sufletului...
Doamne, ajuta-ne!
Pace si Liniste,
Marian NICULESCU

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Martirologiu   

Sus In jos
 
Martirologiu
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: