Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» Vorbe de duh spuse de un cinic
Astazi la 17:35 Scris de dolion

» BANCURI
Astazi la 17:33 Scris de dolion

» Stiri politice internationale
Ieri la 18:53 Scris de Ion

» Trecut versus prezent
Joi 16 Noi 2017, 13:14 Scris de zaraza26

» ENGLISH
Mier 15 Noi 2017, 19:57 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mier 15 Noi 2017, 18:31 Scris de Anahoret

» Personalitatea zilei
Mier 15 Noi 2017, 14:12 Scris de zaraza26

» ISTORIE DIVERSA
Mier 15 Noi 2017, 14:11 Scris de zaraza26

» Va mai exista Romania ?
Lun 13 Noi 2017, 15:07 Scris de Anahoret

» Bășcălia la români
Lun 13 Noi 2017, 14:48 Scris de Anahoret

» Limba română
Lun 13 Noi 2017, 13:52 Scris de zaraza26

» MAXIME, CUGETĂRI...
Sam 11 Noi 2017, 08:31 Scris de dolion

» JURNALISM
Vin 10 Noi 2017, 12:44 Scris de zaraza26

» Chestii funny
Vin 10 Noi 2017, 10:20 Scris de zaraza26

» Subiectul zilei
Vin 10 Noi 2017, 09:29 Scris de Anahoret

» Născut în România... român
Joi 09 Noi 2017, 16:31 Scris de Anahoret

» 1 Decembrie 1918
Joi 09 Noi 2017, 16:23 Scris de Anahoret

» Invatamant
Joi 09 Noi 2017, 16:13 Scris de Anahoret

Cuvinte-cheie
curiozitati frig English placut brasov sibiu comment-143 istorie este problema Când Limba drumetie romana 1 23
Noiembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930   
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Invatamant

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 9, 10, 11, 12  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 08 Iul 2013, 10:39

Rolul ghilimelelor e să știi tu, că ești cititor, că n-a zis asta autorul, ci că a auzit pe undeva și și-a scris repede în carnețel.

perlă din examen de bacalaureat (2013)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 08 Iul 2013, 14:30

A propos de ghilimele. Multi nu stiu cum se pune corect.
Corect se spune "intre ghilimele" si nu "in ghilimele".
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Mier 10 Iul 2013, 01:29

Moștenirea părinților noștri
Opinii - Dan TAPALAGĂ
(citeste alte articole de acelasi autor »)


Dan TAPALAGĂ
Marți, 09 Iulie 2013 - 20:05





Nea Vasile era camionagiu la o mică stație de betoane de pe Valea Oltului, de unde fura de dimineața până seara cam tot ce-i pica în mână: nisip, pietriș, criblură, balast, adică tot ce scotea draglina din ape. Înainte de ‘89, oamenii își construiau casele cu materiale șterpelite te miri de unde. Ați văzut chederele de autobuz care închid balcoanele blocurilor comuniste din Suceava, Bacău, Vâlcea sau aiurea? V-ați întrebat de ce toți oamenii dintr-un bloc și-au închis balconul folosind chedere? Se găseau în magazin sau le „făceau rost“ de la întreprinderea de transport locală?
Ei, când era vorba de construit sau renovat o casă, nimeni nu se obosea să dea o fugă la Cooperativa sau la Gospodarul, variantele comuniste de Bricostore sau Hornbach. Oricum, nu se găsea mare lucru. Țara întreagă era un mare mall în care oamenii „se descurcau“ și „făceau rost“. Nea Vasile era, așadar, un umil angajat în „departamentul materiale de construcție“ al marelui mall comunist.
Nea Vasile avea un șef care fura cot la cot cu angajații săi. Nu chiar cu toți. Se mai găsea ici-colo câte unul cinstit sau activist fanatic. Șeful era pe cai mari, de neatins. Avea un frate mare în PCR, care-l ajuta să rămână șef pe viață. Dispunea, cum ar veni, de un vast sistem de relații. Dacă nea Vasile avea nevoie de ceva, de buletin de oraș sau de o aprobare de construcție, șeful aranja repede și discret. Costa ceva, dar rezolva aproape orice. Vorbea cu fratele și tot ce părea imposibil se făcea pentru câteva sute. Nea Vasile era obligat uneori să-și servească șeful, hărțuit de un alai de cumnați, veri, nepoți. Cu toții vroiau ceva de la el. Își construiau case și aveau nevoie de nisip, ciment, pietriș și ce mai fura nea Vasile din stația de betoane. Atunci, nea Vasile nu mai băga ciubucul în buzunar, lucra pe gratis.
Nu chiar gratis. Uneori, nea Vasile era denunțat de câte un coleg pizmaș, ros de invidie că nu poate fura cât el sau devotat partidului. Atunci intra în acțiune șeful. Îl chema pe nea Vasile în birou să-i spună pe un ton aproape vesel: iarăși te-a denunțat cetățeanul X! Șeful, om bun, îl dojenea părintește pe nea Vasile, rugându-l să fie mai atent, că oamenii sunt răi. Nici nu-i dădea prin cap să-l sancționeze pe Nea Vasile, ci se gândea cum să scape rapid de acel încurcă-lume. Cea mai eficientă și curată măsură era detașarea, trimiterea elementului nesănătos la dracu’n praznic. Îl detașa 70-80 de kilometri, la stația de betoane cea mai îndepărtată de domiciliu. După câteva luni de navetă grea, cetățeanul X ceda nervos, pleca singur, dar rămânea la fel de devotat partidului și de vigilent cu bunurile statului.
Cu Miliția, nea Vasile nu avea mari probleme. L-au prins de câteva ori descărcând în curțile oamenilor pietriș, nisip și beton furat din stație. Cum, tovarășe, vinzi bunurile statului? Vrei să ajungi la gazeta de perete? Nu le vând, tovarășe milițian, îi ajut pe oamenii ăștia să-și ridice o casă. Pentru o sută-două de lei, milițianul se lăsa convins că furtul e ajutor de stat. De obicei, se întorcea rapid cu alți clienți din sat, rubedenii și prieteni ai șefului de post. Și ei aveau nevoie de un mic ajutor de stat. Nea Vasile le lua banii aduși personal de milițian, care se făcea astfel util, și treaba mergea ca pe roate.
Uneori, situația se complica rău, când în marele mall comunist intra în acțiune revizorul contabil. Nu vă imaginați că avea treabă cu facturi sau alte complicații capitaliste. Nu se inventaseră încă. Făcea un fel de socoteală în mare a combustibilului consumat, punea cap la cap niște bonuri de însoțire a mărfii și foi de parcurs, cam toate lesne de falsificat căci nu aveau nici măcar serii sau ștampile. Cu toate astea, ieșea un minus de câteva mii de tone de nisip, pietriș și ce naiba mai scotea draglina din ape! Cu toții holbau ochii îngroziți, se și vedeau puși la gazeta de perete lângă ăia care furau găini. La stația de betoane tocmai se comisese un furt istoric, imposibil de acoperit cu hârtii măsluite, oricât s-ar fi străduit nea Vasile, șeful cu fratele lui cu tot să șteargă urmele jafului.
Totuși, în marele mall comunist, orice era posibil. Cu revizorul contabil, și el om bun, te mai înțelegeai. Putea, desigur, să-i dea pe toți pe mâna procuraturii, dar n-o făcea dacă știai cum să-i vorbești. Câteva sute de lei, și revizorul găsea el o soluție. Cunoștea niște tovarăși, mahări pe șantierele de pe Vale, unde se construiau marile hidrocentrale. Ăia se prefăceau că au nevoie de miile de tone lipsă și le achiziționau doar pe hârtie. Într-un mare șantier, câteva găletușe de nisip în plus sau în minus treceau neobservate. Dacă, totuși, Securitatea sau organele intrau cumva pe fir, atunci șeful punea mâna pe telefon și-l suna pe frățiorul de la partid.
În marele mall comunist, oamenii munceau cu spor, combustibilul se consuma, hârtiile arătau perfect, iar mii de tone de materiale de construcție dispăreau pe ușa din dos. Se evaporau, intrau în pământ. De fapt, se redistribuiau, fără acte, poporului. Acareturi înjghebate cu tabla furată din fabrică, garduri ridicate cu țevi din sistemele de irigații, case construite cu ajutorul miilor de nea Vasile care umpleau șoselele patriei. În România, sărăcia sau furtul se citește pe pereții caselor. Toată lumea „se descurca“ și „făcea rost“. Păcaleau toți, cu mic cu mare, un sistem care-i mințea de dimineața până seara. Furtul nu era furt, ci viața de zi cu zi, normalitatea.
Anii au trecut, în locul marelui mall comunist au apărut Bricostore și Hornbach, iar nea Vasile a ieșit la pensie. Cum ar veni, nu mai e nevoie să furi, doar să muncești cu spor ca să ai de toate și să ajungi mare. Oare? Nea Vasile vede că vremurile s-au schimbat, dar nu-i convins că au adus cu ele alți oameni și obiceiuri noi. Are un nepot care se pregătește să dea bacul, dar nu-l prea duce capul, se cam împiedică la română și se încurcă mereu în formule, ecuații și fracții. Nea Vasile cunoaște un profesor de religie, amic cu un inspector școlar, băiat bun și el.
Pentru 500 de euro s-ar putea aranja ca nepotul să primească subiectele rezolvate. Nici măcar suma nu i se pare foarte mare. Știe bine pe cine trebuie să ungi, cum merg treburile pe aici. Din banii ăia mai ciugulește ceva și inspectorul general, ceva ajunge la șeful de partid, cel care pune șefii în educație nu chiar pe viață, ca în trecut, dar, una peste alta, sunt multe guri de umplut dintr-o atenție dată la bac.
În caz că apare denunțătorul nesuferit, se găsește oricând un frate mare pe la partid, gata să pună mâna pe telefon și să închidă tot circul început de fanaticul dreptății. Nepotul trece de bac, intră la o facultate privată, face rost în felul ăsta de o diplomă, iar în caz că găsește persoana potrivită în păienjenișul de relații întreținute cu mici atenții de întreaga familie de-a lungul anilor, se angajează la stat.
A-i spune că și-a furat mereu viața lui și a altora e ca și cum l-ai obliga să accepte că a trăit degeaba.
Toată lumea se descurcă în marele mall, unde nu prea sunt bani, dar toată lumea cunoaște pe cineva, face rost de ceva. Marele mall capitalist se construiește și funcționează aproape la fel ca fosta stație de betoane: o mare de hârtii acoperă, cel puțin o vreme, furtul și minciuna ca mod de viață. Nota de plată o preluăm noi toți, iar în final nimeni nu răspunde pentru nimic.
Totul e să nu pici de fraier, să nu ai ghinionul să aibă cineva nevoie de niște fețe de arătat la gazeta de perete, respectiv la televizor, și să te nimerești în poză tocmai tu, băiat bun.

Dan Tapalagă
HotNews.ro
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Dum 14 Iul 2013, 07:19

Scrisoarea liceenilor de la “Bolintineanu” către premierul Victor Ponta

Scandalul “Șpagă la bac” a continuat cu un nou episod: încercarea de luare cu arcanul a junilor liceeni și transportarea lor la audieri de către procurorii băsiști, udriști și funieriști.
A fost nevoie de amestecul hotărât în treburile justiției al lui Victor Ponta, această Ană Ipătescu cu ochelari și cojones, pentru a-i elibera pe tinerii revoluționari din brațele nemiloasei potere. Entuziasmați de gestul haiducesc al premierului, liceenii au ținut să-și manifeste mulțumirea, adresându-i acestuia o scrisoare deschisă, pe care o publicăm în exclusivitate:

Domnu priministru Victor Ponta

În primu rând, ne e greu să ne esprimăm cu “domnu’” unui meseriaș atât de apropiat de sufletul nostru, fincă simțim că ca tine suntem și noi, așa că dăne voe săț-i spunem, ca la cel mai bun pretenar al nostru: “Băi, coae, ești tare, să moară mama!” Cea-i făcut tu pentru noi no să uităm niciodată, frățică!
Când a tăbărât garda peste noi, să nam parte, nu mai știam unde să mai ascundem mangoții, iam băgat pe unde am putut, da’ băieții na fost norocoși ca fetele, așa că na putut săi bage dăcât în chiloți, unde ia găsit procurori și nea dat de belea că nea pus să dăm declarații și mulți dintre noi știa dăcât să se semneze.
Dar, chiar când credeam că am berbelito, că nu mai ie nimic de făcut șo să ajungem cu toții colegi de scăpat săpunul cu idolul nostru, Gigi Becali, pă Jilava, ai apărut tu, Viorele, ca un cavaler din ăla dea-m văzut noi în Stăpânu inelelor și leai făcut varză pă orcile de procurori. Sa văzut, să ști, că ai experiență cu procurori: aruncăi peste balustradă pe toți, dăi draculu!
Mulți zice că nave-ai dreptul să dai ordine justiției. Mă, cum vine asta? Păi la cât am dat noi dreptu’, să na-i tu dreptul săț-i arăți mușchi la procurori și la gabori? Adică noi am dat mia de euro la profi ca să rămânem cu buza umflată, și fu_uti și cu banii luați, și fără diploma de bac? De ce ești priministru, nu să dai ordine, ca să meargă treaba bine, pă combinație?
Și, săm-i bag banii pă card și cardun buzunar de nar fi mers treaba brici, dacă nu se amesteca muiști ăștia! Parcă nu mai avea ce să facă, în loc so găsească în pana mea pă Elodia sau conturile lu Ceașcă, ei face iureș cu noi, nea văzut mai cu ciungăn păr, mai cu pene pe spate? Ai dracu’ de procurori, băgaleam pământ pă față! Credene, Viorele, de nu nea venit s-ăi înjurăm ieri de toții morții lor și dăcât din respect față de domnu Liviu Dragnea, nam făcuto!
Încă o dată, îți mulțumim pentru tot ceai făcut pentru noi și sper să ne ții partea și mai încolo, la facultate, la masteraturi sau la doctoraturi. Findcă nu țiam zis, coae, da visu nostru e să avem toți doctoratu, ca tine, păi, ce, mamele noastre să nu fie mândre de noi, numa hoti? Și, cu tot respectul, îți zicem săț-i păzești scaunu, că venim tare din urmă.
Sântem sute de mii care vrem să dovedim că putem să copiem mai bine ca tine, că putem să îmbârligăm pă muisti mai bine de cum ia-i îmbârligat tu, că suntem mai șmecheri și mai tari în gură ca tine! Că cum zicea și profu nostru de filosofie, Socrate: “Vai de dipscipolu care nuși depășește maestru!” Maestre Ponta, ținete bine, noi venim!
Semnează:
Un grup de liiceni de la Lic. Dimitrie Bolimtineanu

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Dum 14 Iul 2013, 15:17

Replica la "Balada Mitei la Bac", citita de Robert Turcescu pe B1tv:

Muma Doamnei Director

In Bolintineanu, nu de ieri de azi, ci de ani si ani,
De vrei sa treci bacul, trebui sa dai bani.
Doamna Director are multi dusmani,
Nu e ca in fotbal sa ai numai fani,

Tanar, ca director, era mai frumoasa,
Dansa cu elevii, se urca pe masa(?).
Acum, mai in varsta, si putin mai grasa,
Plange si suspina departe de casa.

Eu le-am spus mereu si fara ocol:
Strangeti ban pe ban, pentru protocol!
Nu eu, ci parintii, cu-a lor bunatate,
Le-au dat lor o parte, mie doar jumate.

Mi-am tras si eu vila, mi-am luat de toate…
Banu-i la putere, fara el n-ai parte.
De nimic. Nu poti face-o facultate,
Restu-i dai pe masa si pe sanatate…


O talanga sparge linistea de noapte,
La taste pe computer, oare cine bate?
Eu sunt buna mama, fiica ta director,
Impart aici celula cu a mea inspector.

Nu te cunosc user, asta e un spam,
De esti tu aceea, eu nu-s a ta mom.
Insa de nu-i virus si e-adevarat,
Nu esti fata mamii, esti un plagiat!

Du-te-n lumea larga, si cat mai departe,
Te-am crescut si te-am invatat carte,
De liniste s-avem si noi parte,
Viata insa-i cruda si-acum ne desparte.

Doamna Director , clatinandu-si capul,
Da un search pe google: cati au trecut bacul?
Vine si raspunsul, cat ai zice “acu”:
Cine a dat banu’, nu ala saracu’…



Ion

ps: Ma cam supara defeminizarea unor profesii, intrate deja in uz.
Daca in comunism asistam la feminizarea unor profesii, acum asistam la remasculinizarea lor.
De aceea am zis acolo: a mea inspector, tanar ca director,.....frumoasa...
Nu este un dezacord intentionat, ci o ironie la adresa celor care, acum, fac pe desteptii, aducand noutati in limba.
Auziti cum vorbesc toti jurnalistii: "Domnu Prim-Ministru!", in loc de "Domnule Prim-Ministru!"
Sau "prim-ministrului", in loc de "primului ministru".
Si sunt multe asemenea inventii...

O zi buna!
Ion
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Dum 14 Iul 2013, 17:24

@dolion a scris:
Scrisoarea liceenilor de la “Bolintineanu” către Dottore
Îmi amintesc, bătrânii nostri care aveau două clase nu reuseau să maltrateze limba română în halul ăsta.
Dar trebuie să rămânem optimisti - se poate si mai rău.
Oare, chiar se poate? scratch

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Mar 01 Oct 2013, 01:06

@Emil Condor a scris:
@dolion a scris:
Scrisoarea liceenilor de la “Bolintineanu” către Dottore
Îmi amintesc, bătrânii nostri care aveau două clase nu reuseau să maltrateze limba română în halul ăsta.
Dar trebuie să rămânem optimisti - se poate si mai rău.
Oare, chiar se poate? scratch
Pentru a fi educat, trebuie sa incepi "dresajul" de mic.
Invatandu-l, asa cum zice un academician francez, care a scris o carte si a facut si un film dupa ea, pe copil
sa zica trei lucruri de baza:

"Bonjour, Pardon, Merci!"

Repetandu-le pana se obisnuieste, pana ii intra in sange.

Cu aceste deprinderi de acasa, plus scoala, plus(sau minus) societatea, minus presa de orice fel,
s-ar putea sa avem o societate mai bine educata...
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Mar 01 Oct 2013, 04:10

@Ion a scris:
Pentru a fi educat, trebuie sa incepi "dresajul" de mic.
Da, un copăcel are nevoie de proptele si în functie de cum sunt folosite asa va creste si va rămâne întreaga existentă.
Dacă porneste strâmb, de regulă rămâne strâmb, chiar dacă mai sunt si situatii când se mai poate îndrepta, oricum cu multă, multă muncă la care oamenii, de regulă nu se „înhamă”.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21638
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Vin 25 Iul 2014, 08:05

Cele mai bune licee din Romania
Top 2014:

1. CN "Sfântul Sava", București, ultima medie 9,56
2. CN "Gheorghe Lazăr", București, ultima medie 9,54
3. CN "Emil Racoviță", București, ultima medie 9,52
4. CN "Mircea cel Bătrân", Constanța, ultima medie 9,51
5. CN "Frații Buzești", Craiova, ultima medie 9,46
6. CN de Informatică "Tudor Vianu", București, ultima medie 9,44
7. CN "Mihai Viteazul", București, ultima medie 9,40
8. Liceul Teoretic "Ovidius", Constanța, ultima medie 9,38
9. Liceul Teoretic "Avram Iancu", Cluj Napoca, ultima medie 9,25
10. Colegiul Național din Iași, ultima medie 9,23
11. CN "Vasile Alecsandri", Galați, ultima medie 9,23
12. CN "Costache Negruzzi", Iași, ultima medie 9,20
13. Liceul Teoretic "Traian", Constanța, ultima medie 9,19
14. CN "Gheorghe Șincai", București, ultima medie 9,18
15. CN "Unirea", Focșani, ultima medie 9,17
16. CN "Andrei Șaguna", Brașov, ultima medie 9,14
17. CN "Emil Racoviță", Iași, ultima medie 9,12
18. CN "Spiru Haret", București, ultima medie 9,06
19. CN "Gheorghe Vrânceanu", Bacău, ultima medie 9,04
20. CN "B.P. Hașdeu", Buzău, ultima medie 9,03

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7005
Varsta : 56
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Dum 19 Feb 2017, 17:16

Marii scriitori ai României au devenit mici și irelevanți: o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere »» https://goo.gl/dz5ftJ
Spuneam că de la ministrul Marga încoace, toți cei care au trecut pe la conducerea ministerului s-au crezut a fi un nou Spiru Haret și au purces la reforma învățământului. Iar acum avem o bramureală. Am descoperit în platlorma "Republica" un articol care pune în discuție un nou proiect de programă pentru literatură unde, se pare, scriitorii clasici, canonici, sunt scoși pe margine. Articolul este lung, mie mi se pare și puțin partizan, dar per total cred că ridică niște semne de întrebare pertinente. Cel puțin din punctul meu de vedere, nefiind nici absolvent de filologie, nici lucrător în învățământul românesc.

Totuși, dacă în școala generală nu am avut parte de profesori străluciți la limba și literatura română, în liceu lucrurile s-au schimbat. Chiar dacă pentru profa de română am fost un elev problemă iar pentru mine ea a fost (și a rămas) o scorpie, nu pot contesta marele ei merit de a ne obliga să judecăm cu capul nostru. Ceea ce pare neobișnuit pentru acea perioadă (a propos, eu am făcut un liceu cu profil mate-fizică) nu ne încuraja să învățăm comentarii. La lecție ne prezentam cu o fișă de citate (o coală de caiet ruptă pe din două în care ne notam 4-5 citate) și pe baza ei ne construiam argumentarea pentru lecție. Profa aprecia mai mult o argumentare proastă a unui elev decât un comentariu învățat pe de rost. La sfârșitul clasei a XII-a ne-a spus așa: "Cu siguranță niciunul dintre voi nu va deveni scriitor sau critic literar. Însă sunt convinsă că veți ști să faceți diferența dintre o cate bună și una proastă. Iar pentru mine este cea mai mare realizare".

Cred că ar fi intresant dacă am discuta puțin pe marginea articolului, măcar așa, de amorul artei, pentru că altceva oricum nu putem face.



Marii scriitori ai României au devenit mici și irelevanți: o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere

Anul acesta ni se propune o radicală reformă a învățământului. Din 1989, școala românească a suferit multe încercări de reformare, unele mai bune, altele mai puțin bune. Totuși niciodată nimeni, până azi, nu a cutezat să atingă în mod nechibzuit conținuturile, nici prin defrișare periculoasă, nici prin aruncare în derizoriu.

‹‹ Imagine generică, nu are legătură cu articolul.

 Ni se prezintă o școală, zice-se, mai cool, mai fun. Nu am forțat cu aceste cuvinte, este chiar ceea ce se întâmplă programei de limba și literatură română pentru gimnaziu, primenită cu elemente de registru argotic și publicistic (benzi desenate, articol, afiș, interviu, blog). Această programă e propusă spre dezbatere publică aici. Pentru că sunt multe pagini de parcurs și pentru că poate fi greu să vă imaginați cum vor arăta manualele în conformitate cu ea, vă prezint conținutul unui auxiliar, pentru clasa a V-a. El se distribuia în școli încă din toamna trecută, prezentat ca întocmit după noua programă… devenită publică abia în ianuarie 2017! În ianuarie am avut "surpriza" de a constata că distribuitorii avuseseră dreptate: el urmează marile direcții ale unei programe care, la momentul apariției lui, oficial nu exista.

Pentru că o fotografiere a cuprinsului intră sub incidența legii drepturilor de autor, facem doar câteva precizări: autorii români fundamentali sunt foarte puțini (de pildă Caragiale cu Bubico, Gellu Naum, Cărțile cu Apolodor), alții fiind de raft secund sau chiar cvasi-anonimi. Literatura străină este masiv reprezentată prin texte ca: Micuțul Nicolas (Sempé-Goscinny), Cum a furat Grinch Crăciunul (R. Dahl), Insula delfinilor albaștri (Scott O’Dell), Charlie și fabrica de ciocolată (R.Dahl), Satul câinilor (Gianni Rodari), O poveste grimminală (Grimm trilogy – Adam Gidwitz). Toate aceste titluri pot pătrunde și în manualele aprobate, pentru că programa nu impune o listă de autori canonici, totul fiind lăsat la gustul și discernământul autorului.
ARTICOLUL INTEGRAL ›› https://goo.gl/dz5ftJ

_____________________
Free your mind!


Ultima editare efectuata de catre Anahoret in Dum 19 Feb 2017, 17:21, editata de 1 ori (Motiv : Completare)
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Dum 19 Feb 2017, 18:49

@Anahoret a scris:
Marii scriitori ai României au devenit mici și irelevanți
Mari și importanți, acum sunt politicienii!!!
Mai are nevoie cineva de... alfabet?

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8381
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 20 Feb 2017, 10:45

@Emil Condor a scris:
@Anahoret a scris:
Marii scriitori ai României au devenit mici și irelevanți
Mari și importanți, acum sunt politicienii!!!
Mai are nevoie cineva de... alfabet?

Se intoarce roata! N-am iesit degeaba in strada!!!
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8381
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 20 Feb 2017, 10:48

@Anahoret a scris:
Marii scriitori ai României au devenit mici și irelevanți: o nouă reformă a manualului de literatură, făcută în tăcere »» https://goo.gl/dz5ftJ
[...]

Ce sa mai zic... Acum culegem roadele ultimilor 27 de ani din invatamant. Vom cobori pe scara valorilor atat de jos, ca pana la urma va trebui sa urcam vrand-nevrand.
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7005
Varsta : 56
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 03 Iul 2017, 16:05

Cu ceva timp în urmă, a apărut în website-ul DIGI-24 un articol despre conducerea unei companii de IT care și-a testat programatorii cu subiectele date anul acesta la bacalaureat. Articolul este [aici].

Un programator, Dorin Lazăr pe numele lui, vine cu un contra-articol pe blogul personal, unde demontează ceea ce spun IT-iștii de la firma cu pricina. Mie mi s-a părut a fi un articol corect, bine argumentat.


Bacalaureatul la informatică, 2017, și despre firma care a făcut attention-whoring pe seama examenului

Nu aș fi luat provocarea de a rezolva subiectele de la bacalaureatul din 2017 dacă nu aș fi văzut acest articol publicat de Digi24, în care se repetă retorica obosită în care învățământul informatic nu îi pregătește pe elevi pentru încercările reale din câmpul muncii.

Retorica e destul de atractivă, e ceea ce își doresc părinții de liceu să afle. Când copiii lor nu reușesc să ia notă maximă la examenul de bacalaureat la informatică, părinții au nevoie să audă că ce sunt învățați copiii la școală este inadecvat, inutil și incomplet, și în niciun caz că copilul lor e incapabil să facă niște lucruri de bază pe care le exersează câțiva ani săptămânal la școală.

Am făcut, așadar, și eu subiectele. Nu mi-a fost ușor, mi-a luat undeva la 1h:20m și probabil în condiții de examen mi-ar fi luat mai mult (chiar dacă nu mi-am modificat programele după ce am considerat că sunt gata, le-am verificat într-un compilator online, privilegiu pe care elevii nu îl au.

Am o veste foarte proastă pentru „firma care și-a pus programatorii să ia examenul de bacalaureat”. Oamenii sunt slabi dacă nu sunt capabili să ia notă de trecere, și dacă cel mai bun dintre ei a luat 8,50. Ăsta e examen pe care niciun programator nu are voie să îl ia cu notă mai mică decât zece (hai 9,50) – orice altceva înseamnă că oamenii sunt inadecvați pentru joburile pe care le execută. Ca și programator experimentat, cu ceva interviuri tehnice în calitate de intervievator, vă zic că acest examen trebuie trecut cu zece de oricine dorește să facă programare

ARTICOLUL INTEGRAL »» https://goo.gl/2Rw6Vf

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 03 Iul 2017, 16:41

Interesant articol.
Eu pot sa critic subietele de matematica si sa fac propuneri de subiecte.
Scriam prin anii 1976 si 1984, 1995 despre subiectele date la bac. in Maroc si in Franta.

A trebuit sa treaca timp ca sa luam modelul acelor subiecte.

Dar programele si predarea temelor din acestea nu sunt inca adaptate la acest tip de subiecte.
Ca sa nu mai vorbim de pregatirea celor care trebuie sa le predea.
Si de interesul celor care sunt beneficiarii acestui tip de invatamant.
Ca sa nu mai vorbim de societatea in care traiesc si sunt educati astfel elevii si studentii.

Mari discrepante.
Asa a fost intotdeauna si asa va fi mereu.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Vin 04 Aug 2017, 20:06

Vad ca e scandal mare din cauza aparitiei de noi manuale, care ar ingreuna ghiozdanul elevilor.

Iata cateva solutii:

1. Publicarea manualelor in 2 volume, cate unul pentru fiecare semestru, cu cate o coperta principala.

2. Micsorarea literelor la 75%....
Manualele ar avea atunci aspect de "livre de poche"

3. Predarea, acolo unde e posibil, cum ar fi la matematica:luni si miercuri algebra, marti si vineri geometrie, de ex.
In Vest, la liceu, mai puteam sa-mi aleg parcurgerea programei de matematica pe rand: algebra, geometrie, probabilitati, etc, cu dreptul de a intrerupe sau a reveni la oricare din ele, cand aveam nevoie de cunostinte de la cealalta disciplina. Numai ca acolo era dezavantajul ca era o singura carte de matematica, in care erau toate....

4. Caietele de notite sa nu aiba coperte groase, cu un numar mai mic de pagini: 50 de pag., de ex.

5. Cumparati ghiozdane foarte usoare, nu foarte frumoase, cu cat mai putine fermoare, de ex....

Am putea avea, la unele scoli, posibilitatea de a pune manualele in format PDF, pe internet si a le proiecta pe un ecran, etc....

6. Daca elevii sunt cate doi in banca, ar putea sa-si imparta intre ei, manualele cu care sa vina zilnic la scoala. Bineinteles, atunci cand nu au nimic de lucru individual pe acele manualele, cum e la cei mici....

In felul acesta, greutatea ghiozdanului s-ar micsora destul de mult.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Vin 04 Aug 2017, 20:07

Iata un articol despre invatamant.
Apasati aici:

http://www.gds.ro/Opinii/2017-08-04/analfabeti.-si-nefunctionali-2/

Sa nu va speriati de "lungimea" lui.
Ce mi se pare curios e faptul ca autorul a muncit atat ca sa traga concluzia "politica" de la sfarsit.
Si nu pentru indreptarea lucrurilor incriminate in articol.

Titlul articolului, "Analfabeti. Si nefunctionali", se aplica si autorului articolului.
Voi incerca sa pun in evidenta cateva greseli, pe care eu le consider grave.
Mai ales pentru cineva care se lupta cu un sistem de invatamant care produce "analfabeti".....
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Vin 04 Aug 2017, 20:35

Iata textul articolului, in/pe care eu am intervenit cu majuscule, acolo unde eu am gasit ca sunt greseli.
Nu m-am apucat sa pun si virgulele unde trebuie.

Într-una din universitățile patriei, la două secții similare ale unui departament (la care predau aceiași oameni /aproape/ aceleași materii) erau – în total – vreo 40 și ceva de studenți. Evident, ne referim la cei înscriși; promovați până în anul III să fie – din nou, împreună – cam 30. La ore veneau între 10 și 15. Ei bine, la licența din iulie s-au prezentat 4 (patru), de la ambele secții, cumulate. 4 din 40 adică 10 % sau poate mai puțin, dacă ne uităm câți erau înscriși peste cei 40 de referință. De ce n-au mai venit și alții? Dintr-un motiv simplu: nu sunt în stare să scrie 50 de pagini pe o temă definită. Onest vorbind, cei mai mulți dintre cei ce nu s-au prezentat la licență nu sunt capabili să scrie două pagini despre un subiect precizat (din materia de curs sau din bibliografie).
Veți întreba: cum se poate sa ajungă studenți – ba încă în anul terminal – oameni care nu pot însăila câteva pagini inteligibile pe un anumit subiect? Răspunsul e deopotrivă simplu și complicat. Simplu, dat fiind că e limpede că fiecare nivel al studiilor școlare îi pasează următorului problemele pe care nu le-a putut rezolva. Actul predării a ajuns – după două decenii de reforme fără noimă și de pervertire pseudo-pedagogică – ceva mecanic, în care nimeni (nici dascăli, nici elevi) nu e dispus să investească mai mult decât “trebuie”. Cel mai adesea, de fapt, e mai puțin de atât, căci responsabilitatea profesorilor este exclusiv față de eșaloanele superioare (comisii, inspectorate, minister) cărora “trebuie să le raporteze” “rezultate”.
În contextul declinului demografic, al slabei finanțări a educației, a deprofesionalizării cadrelor didactice și al formalizării (până la absurd a) conținutului materiilor, e limpede că nu se poate obține nici un fel de performanță. Ca atare, ea e inventată în fel și chip, pentru a truca statisticile oficiale. Astfel, simplul fapt că elevii mai sunt prezenți în catalog e o realizare: ei sunt promovați an de an – chiar dacă numărul absențelor depășește cotele de exmatricualare – pentru ca școala să-și păstreze catedrele, normele și oamenii (iar dintre aceștia, unii să-și păstreze funcțiile). Copiii ce se duc la concursuri plătite de părinți, unde li se dau tuturor diplome de participare sau doar participă la olimpiade (fără a fi premiați) sunt trecuți ca “olimpici”. Nota de trecere e universală – eu unul n-am auzit de școli în care să se lase, astăzi, repetenți – și, în multe cazuri, notarea începe de la 7 în sus, indiferent de cunoștințele celui examinat.
Elevii sunt, în marea lor majoritate, dezinteresați de școală și, încă DE PE CLASELE primare, mulți nu mai pot urmări ceea ce se face la tablă. Ca atare se fac că fac ceva, copiază masiv de pe internet (oricum, nimeni nu le citește “referatele”), își copiază temele în pauză și, de la o anumită vârstă, se eclipsează prin baruri. Copiatul e pentru ei mult mai firesc decât învățarea și mulți se miră dacă li se obiectează atunci când sunt prinși. Cunoașterea dispensată de școală nu le spune nimic și dacă învață mecanic, o fac strict pentru nota care le servește la admiterea pe locurile fără taxă în universități, sau la dosarele de candidatură pentru burse.
Pe scurt, școala e un loc al ipocriziei generalizate: profesorii se fac că predau (lucruri care pe mulți nu-i /mai/ interesează), elevii se fac că vin și, eventual (mai) învață, doar ca să nu aibă probleme cu părinții și să-și poată vedea liniștiți de ale lor. Toți știm că e așa, și toți ne facem că nu vedem. Dintr-un motiv foarte simplu pentru că atunci când ne întrebăm: oare dacă am spune lucrurile acestea, ce s-ar întâmpla?, cunoaștem răspunsul: nimic.
Există un lucru de care românul se teme mai tare decât de impostură: anarhia. Dacă am recunoaște că felul în care se predă nu e cel bun, că mai toate conținuturile sunt nepotrivite, că noi înșine nu mai urmărim ce se întâmplă în domeniul nostru, că suntem prea prinși cu nevoile și cu copiii noștri ca să mai avem timp și pentru copiii altora, că singurul nostru orizont e salariul și pensia amărâtă ce decurge din el, ar ieși o babilonie generală. Fiecare l-ar acuza pe celălalt că a fost mai ipocrit decât el, că a profitat – prin funcții sau prin meditații – de degenerescența sitemului și că e omul lui X sau Y. AR APARE, inevitabil, revoluționarii, care ar cere abrogarea regulilor și regulamentelor, fraternizarea cu elevii, abandonarea notării etc. Mulți ar face-o până s-ar vedea directori (sau rectori), apoi ar redeveni ceva mai clasici. (Așa a fost dintotdeauna mersul lumii.) Pe de altă parte, în ciuda a ceea ce pare, ministerul (cu toate comisiile lui) și inspectoratele au încă mijloace de-ai ține pe oameni sub control: de la distribuirea posturilor (cu jocul dintre suplinitori și titulari), la punctaje, apoi la cooptarea celor “cooperanți” în diverse comitete și comiții. În fine – și acesta e un lucru normal din punct de vedere uman – nimeni nu îndrăznește să spună primul că ceva nu merge, dat fiind că, imediat, toți ceilalți (cu cât mai mici în funcție, cu atât mai vocali) se vor coaliza împotriva lui și-l vor arăta cu degetul ca fiind cel din cauza căruia nu merg lucrurile.
O știm dintotdeauna: singura “critică constructivă” e cea încurajată “de sus”; orice altceva e “prejudiciu adus imaginii instituției” și “demnității profesiei”. Așadar, cauza pentru elevi incapabili să scrie două pagini – și la fel de incapabili să citească altceva decât tweet-uri și subtitrări de seriale – ajung până la licență e frica dascălilor lor: aceștia nu le dau note după merit pentru că acestea ar arăta cât de slabă e pregătirea lor (și a elevilor, și a profesorilor), ar afecta “performanțele școlii” și i-ar ridica pe părinți împotriva lor; nu-i cad tot pentru a nu pune școala într-o lumină proastă și pentru că nimeni nu știe ce e de făcut cu cei care sunt incapabili să urmeze o școală. Oamenii se tem că dacă numesc lucrurile așa cum ar trebui (în primul rând printr-o notare corectă), se va lăsa cu sancțiuni colective și tăieri (de sporuri și salarii). În fine, din învățământ nu se moare, copiii au și ei părinți, mai sunt și alte cicluri de studii și până la urmă “piața va decide”, astfel că profesorii se pot spăla pe mâini și (POT) rămâne cu conștiința netulburată atunci când îi împing mai departe pe cei care au rămas, de fapt, în afara școlii. Elevii pleacă, cu tot cu problemele lor, și lumea e mulțumită: în ultimă instanță nu s-a întâmplat nimic și salariul vine la fiecare jumătate a lunii.
Care e efectul direct al acestei stări de lucruri? Unul extrem de nociv pentru noi toți: faptul că nu mai știm care e media umană ce constituie masa de echilibru a societății. În fapt, nici vârfurile, nici perdanții nu sunt definitorii pentru societate, ci mediocrii care se investesc în activitățile utile cu care ne întâlnim și de care avem nevoie zilnic. Atunci când această masă umană are o medie intelectuală onestă, lumea are un numitor comun, e posibilă specializarea și orizontul social e cel al dezvoltării.
Școala nu produce genii (mai curând invers, geniul face școală), ci oameni educați – adică deschiși față de contextul în care se află, disponibili față de semenul lor, capabili de atenție și de răbdare, care știu ce înseamnă munca și înțeleg cum să se bucure de roadele ei. Acestea sunt trăsăturile care – în viziunea iluminiștilor – îl deosebesc pe omul civilizat de sălbatic, acesta din urmă fiind dependent de un singur context, legat doar de familia (sau tribul lui), trăind într-un feed-back cu natura (și incapabil să o /și să se/ strunească), evitând munca și bucurându-se instinctual de ceea ce-i cade în mână. Dacă – așa cum voia Haeckel – ontogenia reproduce filogenia, atunci cu toții, atunci când pășim prima dată pe poarta școlii, suntem NICI MICI (?) sălbătatici. Menirea școlii nu e aceea de-“a ne oferi cunoștințe”, ci aceea de-a ne civiliza, adică de a ne deschide către lumea în care urmează să trăim: o lume urbană, în care depindem unii de alții, care ne solicită disponibilitatea, atenția și tenacitatea și în care se cuvine să fim prezenți sub semnul grjii și al responsabilității. Lumea modernă a încredințat sarcina educării acestor lucruri școlii și – dacă-și urmează menirea – asta trebuie să facă școala. Tocmai pentru că menirea ei e una civilizatorie, ea li se adresează, în mod universal, tuturor – căci cu toții sunt chemați a deveni, prin faptă, prin alegere și prin judecată, cetățeni. Nu e nevoie să botezăm noi, azi, școala ca fiind “incluzivă”, căci – dacă e cu adevărat școală – ea e astfel în esența ei.
O școală onestă, inteligibilă și cu examene riguroase e cea mai democratică instituție a societății, căci ea le arată tinerilor că fiecare se poate împlini după talentul lui, că munca e răsplătită, că fapta bună își este sieși măsură și că, între cei dedicați pasiunii lor, se stabilește o comuniune capabilă să înfrunte deopotrivă distanțele spațiale și cele temporale. Aceasta e lecția școlii bine făcute, lecție pe care fiecare o asimilează după puterile lui. Și într-o lume în școala înseamnă ceva, mediocrii sunt cei ce câștigă cel mai mult, deoarece pe lângă lucrurile pe care le-au interiorizat, ei mai dobândesc și nostalgia unui mai mult pe care-l pot aproxima prin munca lor cotidiană (care, astfel, se spiritualizează – depășind statutul de corvoadă) și pe care poate, într-o zi, îl vor realiza copiii lor. O școală temeinică asta le lasă elevilor ei: conștiința faptului că lumea e inteligibilă, că faptul de a înțelege e, în sine, o bucurie, că mereu mai e ceva de înțeles și că înțelegerea presupune o statornică exigență față de sine. Puțini sunt cei care înțeleg cu adevărat lucrurile decisive (ale unui domeniu sau altul) de pe băncile școlii; cei mai mulți părăsesc școala cu convingerea că pot înțelege și această certitudine e asemeni unei lumini lăuntrice capabilă a-i orienta în viață. De aceea responsabilitatea școlii e tocmai față de ei, cei care n-ajung de la-nceput la pragul de sus. Iar atunci când școala nu-și face treaba, atunci toți acești oameni rătăcesc în întuneric și – în lipsă de altceva mai bun – se chircesc în condiția unei vieți primitive, într-o lume ininteligibilă și bântuită de spaime.
Școala noastră produce “performață” la metru cub, ea nu are nici perdanți și nici mediocri. Dezinteresul față de cei care nu pot ține pasul cu lucrurile de neînțeles care se fac la clasă și, apoi, nevoia de-a cosmetiza statisticile făcându-i pe toți absolveți ai tuturor ciclurilor educaționale a avut un efect pervers: prăbușirea nivelului mediocrității.


Astfel, dacă în urmă cu un sfert de veac, mediocritatea însemna un 6 – 7 cinstit; astăzi aceste note acoperă, în cel mai bun caz, un 3 – 4 din acele vremuri. Altfel spus, ceea ce noi considerăm astăzi un mediocru, adică un om normal, căruia școala i-a dat nu atât niște cunoștințe, cât o orientare, e – în fapt – un loser, un perdant, căruia școala nu i-a dat nimic, ci doar i-a luat niște ani din viață. Omul acela nu știe cine e – pentru că nu are conștiința unui sistem de raportare la ceilalți (pe care-l dă nu atât nota, cât interesul și munca ce-o acoperă), nu are un orizont – căci nimeni nu i-a descoperit umanul din el și, ca atare, va fi tentat de existența sălbaticului, cu feed-back-ul lui permanent și cu bucuria genuină pe care o dă satisfacția nevoilor primare. Firește că atunci când ajungem aici, societatea se degradează și lumea omului – care creează prosperitate – e înlocuită de lumea darwinistă a competiției pentru niște resurse ce nu se înmulțesc. Dacă vă întrebați de ce pleacă atâția – mai ales tineri – din țară, aveți aici o parte din răspuns: pentru că aici munca nu-ți aduce NICI UN beneficiu, și chiar dacă ți l-ar aduce, nu te-ai putea bucura de el.
Aici trăim între prădători: fiecare înșfacă ce apucă și se retrage în colțul lui peșteră ca să-și devoreze prada, fiind mereu înconjurat de privirile fixe ale haitei care-l pândește și-i așteaptă cel mai mic semn de slăbiciune. Nu doar faptul că munca nu se împlinește în câștig, ci și acela că acest câștig ar fi – aici – zadarnic (ce altceva decât să-și construiască un bunker în care să fie la adăpost, el și familia lui, ar face omul cu câștigul?) îi face pe oameni să ia calea pribegiei. Carența educației face ca regulile sociale să devină caduce și viața publică să fie dominată de o violență latentă, care-și așteaptă ceasul exploziei. Nu ne lovim doar de absența oamenilor pricepuți, ci și de o agresivitate cotidiană (al cărui bun exemplu sunt televiziunile) care e, în ultimă instanță, reversul neputinței. Acesta e rezultatul prăbușirii învățământului: faptul că noi avem – la 18 sau, mai nou, la 21 de ani – generații după generații de rebutați incapabili deopotrivă de carte și de muncă. Indiferent cum îi luăm și indiferent cât ajung să câștige, ei nu pot constitui nucleul acelui middle class care să împingă România pe spirala prosperității. Dimpotrivă, ei se aglutinează – dacă nu pleacă în străinătățuri – într-o masă amorfă și resentimentară, gata să împingă lumea într-un carnaval al violenței, care, pentru mulți, ar fi distracție la cote maxime. Neînfruntând mica anarhie pe care-o declanșează o dezbatere onestă, am reușit SA CREEM o societate anarhică și anomică pe care nu o mai ține împreună decât frica, lașitatea și șantajul. În fond tinerii aceștia nu sunt altceva decât părinții și profesorii lor, văzuți printr-o lupă ce amplifică apocaliptic slăbiciunile pe care vârstnicii cred că le (mai) pot ascunde.
Se mai poate face ceva? Acum, nu. Au fost câteva momente în care se putea face și pe care – orbește – le-am ratat. Mai întâi a fost acela în care Profesorul Mircea Miclea a făcut o diagnoză a educației, a propus un set de remedii și a demisionat când nu a putut obține cei 6 % dedicați educației. Am mai vorbit de primele două aspecte, acum se cuvin câteva cuvinte și despre demisie. D-l Miclea a înțeles, cu luciditate, că un sistem instituțional în care nu se va investi – nici în infrastructură, nici în calificare, nici în bunăstarea oamenilor – nu poate produce nimic altceva decât o face în prezent. Altfel spus, cu școli dărăpănate, cu biblioteci ale căror achiziții se opresc în ’89, cu profesori săraci (și preocupați doar de ranfluarea condiției materiale), cu imposibilitatea deplasărilor și a specializărilor, nu se poate face nici un fel de muncă de calitate. Mai mult, neremedierea rapidă a acestor probleme are ca efect accentuarea lor, adică pauperizarea, deprofesionalizarea și – finalmente – decredibilizarea dascălilor. ÎNCA ODATA: cu aceleași condiții – de la clădiri la programe – și cu ACEEASI oameni – având aceleași venituri și aceeași pregătire – nu e posibilă nici o schimbare. A ne inchipui o asemenea schimbare în educație e același lucru cu a ne imagina că fabricile lui Ceaușescu – fără nici un fel de investiții și cu ACEEASI oameni (plătiți ca-n anii ’90) – ar fi concurat astăzi cu marile companii europene. Dacă ne amăgim cu asemenea iluzii, înseamnă că avem orgoliul patologic al mizeriei și al înapoierii prezentate ca “puritate” și “independență”. Numai că, dincolo de vorbe, și cei care-și clamează aceast orgoliu vreau să trăiască cu adevărat “european”. Și pentru a trăi astfel, tocmai acești oameni vor ruina și mai adânc țara de mila căreia plâng telegenic. Neluând în seamă gestul radical al Profesurului Miclea, ne-am abandonat “patrioților de ocazie”: d-na Ecaterina Andronescu & co.
După D-l Miclea, a venit D-l Daniel Funeriu: dânsul a vrut mai multe lucruri – mai înainte de toate, a dorit ca printr-o lege unitară să scape de păienjenișul de ordonanțe, reguli și regulamente care blocau activitatea onestă din școli. Apoi, prin bacalaureatul cu camere de luat vederi să fixeze un standard al onestității (cu tot prețul – greu – de plătit) de la care să pornească reconstrucția școlii. În fine, mutând grupa mare în școală – drept “clasă pegătitoare” – a acordat învățământului primar șansa de a forma structurile de învățare în care să se dispună cunoștințele celorlalte cicluri de studii. Legea a fost măcelărită fără milă, imediat după adoptare, astfel că, azi, nimeni nu mai poate recunoaște intenția ei inițială. Bacalaureatul a început să se joace și el, ba ocolind camerele, ba cu “pregătire intensivă” – ce ascunde ani de lipsă de pregătire, ba cu scăderea exigențelor sau banalizarea cerințelor. Rămâne clasa pregătitoare. Din păcate, puțini învățători îi înțeleg rostul. Însă acesta e esențial: perdanții acestui ciclu de învățământ nu se mai reechilibrează niciodată. Rostul școlii primare e simplu: acela de a forma deprinderile de citit, de scris și de socotit. Transformând învățământul elementar în laborator al “noilor pedagogii”, n-am făcut decât să încurcăm totul și să producem – la finele clasei a IV-a – analfabeți pe care-i alintăm ca fiind “funcționali”. Nici pe D-l Daniel Funeriu nu l-am ascultat, ci ne-am întors, iarăși, la galeria de măști A d-nei Andronescu.
În fine, mai recent, D-l Mircea Dumitru a încercat să dea autonomie școlilor – cu directori numiți prin concurs – și să instituționalizeze valoarea și profesionalismul la nivelul celr care decid criteriile performanței. Nu poate exista muncă onestă dacă cei abilitați să o judece nu se pricep la ea sau nu sunt interesați de ea. Ideea D-lui Dumitru era aceea de a propaga schimbarea de jos în sus, dându-le dascălilor de rând conștiința faptului că sunt ascultați și luați în considerare la vârful sistemului.. În felul acesta, cei ignorați și umiliți ar fi învățat să-și formuleze problemele, să se coalizeze pentru a le expune, să lupte pentru rezolvarea lor și să reziste măruntului – dar foarte eficientului – arbitrariu local. Nici de data asta n-a fost să fie: “aparatul” s-a pus de-a curmezișul, sindicatele au ieșit – oportun – din adormire iar mandatul D-lui Dumitru a fost prea scurt pentru a reuși să-și instituționalizeze proiectele. Dimpotrivă, alt eșalon de creaturi ieșite din mantaua d-nei Andronescu au modificat – cu o surprinzătoare celeritate – puținul pe care D-l Dumitru a reușit să-l articuleze în concret.
Ce-au spus, în fond, D-nii Miclea, Funeriu și Dumitru? Redați-i învățătorului și profesorului demnitatea sa – la nivelul pregătirii, la nivelul salarizării, la nivelul ponderii istituționale. Lăsați-l să se ocupe de copiii – mai ales de cei de la-nceputul școlii; nu-l striviți cu hârtii inutile și nu-l obligați să mintă sub semnătură în statistici trucate.

Începeți de la bază, descoperiți-vă pasiunile și învățați să le cultivați în sufletul elevilor.

Faceți mai puțin, dar mai temeinic și, mai ales, faceți de așa manieră ca pe ceea ce a construit temeinic un ciclu, un altul să poată dezvolta la fel de temeinic. Școala de înaltă performanță – cea care pregătește specialiști de nișă – e pentru puțini, dar școala care formează oameni educați și buni cetățeni e pentru toți. Nu e doar pentru genericii “copiii noștri”, ci și pentru noi, adulții ce lucrăm în ea. Regăsiți-vă în ceea ce faceți și munca voastră va purta în ea secretul înfăptuirii! Dar n-am știut nici să-i ascultăm și nici să-i apărăm pe acești oameni. Cuvintele lor, care au numit o realitate pe care mulți o simțim, au rămas stinghere în lumea “raportărilor” și a “statisticilor”.
Și așa am ajuns la d-l Liviu Pop. Când acesta a venit cu enormitatea manualelor de sport și de dirigenție – pe care elevii trebuie doar să le cumpere și să le care, nu să le și citească! – lumea, după caz, s-a indignat sau s-a amuzat. Nu știu să fi observat cineva că, în acest act ratat, d-l Pop și-a expus – în mod transparent – concepția dânsului despre școală și educație. Pentru d-l Pop nu contează ce se face efectiv, la urma urmei profesorii de sport și diriginții pot face în constinuare cum vor. Ceea ce contează cu adevărat e formalismul căruia vor trebui să i se supună: căci manualele nu sunt “gratuite”; ele vin la pachet cu “metodologii”, “norme”, “fișe ale disciplinelor”, inspecții (poate vom avea și-un inspector de dirigenție!), comisii, “raportări” și tot tacâmul. Această structură formală este realitatea, nu ceea ce se întâmplă cu adevărat în școli. Nu contează ce pot și ce nu pot elevii (Cum să stea în mâini unul de 80 de kilograme pe a III-a? Dar la bareme nu umblă nimeni.) sau profesorii care nu au săli de sport. Nu, singurul lucru care contează e faptul că după ce am definit “științific” statul în picioare și mișcarea; realitatea – prin intermediul “raportărilor” și al “statisticilor” – “trebuie să” corespundă acestor definiții. Nimeni nu și-a pus problema ca orele de sport sau de dirigenție ar putea fi ore de relaxare între (sau după) materiile grele. Nu, totul trebuie încorsetat în reguli și regulamente inutile, care definesc prețios și ridicol banalități (asta fiind singura știință ce ne e accesibilă), dar care devin coercitive în mâna unor primitivi pentru care nu contează decât conformitatea. Asta e esența gândirii d-lui Pop și a sămădăului din Teleorman ce-i e stăpân. Acesta e secretul fricii care-i transformă pe profesori în mașini de promovat analfabeți efectivi. Aceasta e rețeta înapoierii școlii românești și a sărăciei din care nu reușim să mai ieșim. D-l Pop nu e un ministru oarecare; dânsul e imaginea caricaturală a obscenității care – prin intermediul partidului ce l-a numit – a infestat lumea românească a ultimilor 28 de ani.
Mai mult decât oricare din “corifeii” partidului, d-l Liviu Pop e fața adevărată a PSD-ului: un primitiv ajuns la putere și pentru care puterea nu înseamnă nimic altceva decât a-i supune pe ceilalți.Credeam că lucrurile acestea s-au dus odată cu goții, hunii, gepizii și avarii. Dar iată că au revenit odată cu d-l Pop și cu d-l Dragnea. Singurul lucru ce ne desparte de acea lume e faptul că dacă astăzi prădătorii nu mai vor să plece, pot să să se ducă încotro văd cu ochii cei prădați. Mai ales cei prădați de umanitatea lor în școlile cu manuale de sport ale celui mai grotesc ministru al educației din istoria noastră.
Mihai Maci – contributors.ro
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Vin 04 Aug 2017, 21:21

Am citit cu interes, dar si cu marita atentie, articolul despre "analfabeti", publicat la rubrica ''Opinii", in Gazeta de Sud.
In primul rand, mi-a atras atentia "lungimea" articolului, despre o problema "profunda", care priveste orice societate, de cand aceasta exista.
N-as putea spune ca articolul nu ar avea un mare continut de idei.
Dar, ma intreb, merita oare atata munca, pentru a trage, in final, o concluzie politica, cu privire la actualul ministru?

Nu vad prea multe solutii, care sa rezulte din acest articol, pentru indreptarea lucrurilor.
Totusi am remarcat una interesanta.
Aceasta ar fi:

''Începeți de la bază, descoperiți-vă pasiunile și învățați să le cultivați în sufletul elevilor.''

Da, aceasta ar fi o solutie.
Indepliniti-va misiunea nobila de a educa tineretul scolar si universitar, cu pasiune.
Puneti suflet in tot ceea ce faceti, indiferent de remunerare. Indiferent de conditiile de lucru.
Transmiteti elevilor nu numai cunostinte, ci si sentimente.
Elevul nu e o masina de ''reprodus" cunostinte. Elevul are suflet.
In acest fel, "violenta" poate fi redusa la minimum. Chiar la zero.

As avea multe de spus.
Atat ca fost elev al unui sistem de invatamant, ce a suferit nenumarate reforme, dar si ca profesor de matematica, pensionar de 17 ani.

Viteza cu care se schimba lucrurile in zilele mnoastre, in societate, este halucinanta.
Aceasta isi pune amprenta, cu precadere, mai ales, in invatamant.
De aceea pare, acum, mai mult ca oricand,ca este mereu in urma.
Pentru a tine pasul cu societatea, la ale carei schimbari invatamantul este autor, dar si beneficiar, trebuie multa, multa intelegere a lucrurilor.
"Intelegerea este primul pas spre intelepciune."
Cu intelepciune si cu rabdare se pot face reformele necesare, care sa dea invatamantului posibilitatea sa fie "motorul principal al dezvoltarii societatii".


Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7005
Varsta : 56
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Dum 06 Aug 2017, 11:39

Acum am ceva treabă de făcut, dar l-am pus în bookmarks și o să revin diseară. M-ai făcut curios. Very Happy

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8381
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 07 Aug 2017, 10:11

Referitor la aceste greseli, autorul este doar un contributor... Cea mai vizibila este asta cu "aceeasi". In rest, greseli minore, se mai intampla... La cum se scrie astazi, se pot trece cu vederea. Nu stiu cine este "contributorul".
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Lun 07 Aug 2017, 19:34

@zaraza26 a scris:
Referitor la aceste greseli, autorul este doar un contributor... Cea mai vizibila este asta cu "aceeasi". In rest, greseli minore, se mai intampla... La cum se scrie astazi, se pot trece cu vederea. Nu stiu cine este "contributorul".

Pentru "un contributor", in general, la modul in care se scrie si se vorbeste azi, nu e prea grav.
Dar, pentru un contributor, care scrie despre "analfabeti", este foarte grav.

La comentarii, cineva scria asa:
Serban Adela
....sa-si devoreze prada, nu sa-si devore..
stimate critic al invatamantului actual...

QED!

Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8381
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Mar 08 Aug 2017, 13:29

@Ion a scris:
@zaraza26 a scris:
Referitor la aceste greseli, autorul este doar un contributor... Cea mai vizibila este asta cu "aceeasi". In rest, greseli minore, se mai intampla... La cum se scrie astazi, se pot trece cu vederea. Nu stiu cine este "contributorul".

Pentru "un contributor", in general, la modul in care se scrie si se vorbeste azi, nu e prea grav.
Dar, pentru un contributor, care scrie despre "analfabeti", este foarte grav.

La comentarii, cineva scria asa:
Serban Adela
....sa-si devoreze prada, nu sa-si devore..
stimate critic al invatamantului actual...

QED!


Cineva i-a acceptat articolul... Nu oricine poate publica acolo un articol...
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Ion



Numarul mesajelor : 4572
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Invatamant   Mar 08 Aug 2017, 14:17

Eu am publicat la Gazeta de Sud din Craiova, ca si in alte publicatii din presa scrisa sau online.
Nu au voie sa intervina pe text, decat cu acordul autorului.
Si asta numai inainte de a intra sub tipar.
Aceasta e regula/legea.
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8381
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Invatamant   Mier 09 Aug 2017, 09:34

@Ion a scris:
Eu am publicat la Gazeta de Sud din Craiova, ca si in alte publicatii din presa scrisa sau online.
Nu au voie sa intervina pe text, decat cu acordul autorului.
Si asta numai inainte de a intra sub tipar.
Aceasta e regula/legea.

Multumesc pentru precizari! Inteleg ca accepta tacit greselile minore.
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Invatamant   

Sus In jos
 
Invatamant
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 10 din 12Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 9, 10, 11, 12  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: ARTA SI CULTURA :: EDUCATIE-
Mergi direct la: