Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» ENGLISH
Joi 21 Sept 2017, 20:45 Scris de Ion

» Veștile triste
Mier 20 Sept 2017, 18:37 Scris de ostrovna

» Americane
Mier 20 Sept 2017, 17:27 Scris de Ion

» BANCURI
Mier 20 Sept 2017, 17:02 Scris de ostrovna

» Invatamant
Mar 19 Sept 2017, 21:42 Scris de Ion

» Morala crestina
Dum 17 Sept 2017, 01:54 Scris de Ciprian

» ION
Dum 17 Sept 2017, 01:23 Scris de Ciprian

» POPASUL DOLION (III)
Mier 13 Sept 2017, 06:34 Scris de dolion

» ASTAZI E ZIUA TA...
Mar 12 Sept 2017, 22:14 Scris de Ion

» Va mai exista Romania ?
Lun 04 Sept 2017, 11:52 Scris de zaraza26

» ZBOR DE CONDOR
Dum 03 Sept 2017, 21:55 Scris de ostrovna

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Joi 31 Aug 2017, 14:29 Scris de Anahoret

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Mier 16 Aug 2017, 07:30 Scris de dolion

» Casuta din padure
Lun 07 Aug 2017, 10:06 Scris de zaraza26

» Ce mi-a placut azi
Joi 03 Aug 2017, 19:20 Scris de Emil Condor

» Corupția din România
Dum 23 Iul 2017, 23:44 Scris de Anahoret

» Muzica POPULARA
Mier 19 Iul 2017, 06:39 Scris de dolion

» CANADA
Mar 11 Iul 2017, 03:59 Scris de Ciprian

Cuvinte-cheie
USL English altaintrebare
Septembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Născut în România... român

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul
AutorMesaj
Diaporevomenos



Numarul mesajelor : 1814
Varsta : 70
Localizare : Patria lui Homer si a lui Dionisie Areopagitul
Data de inscriere : 05/10/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Sam 15 Oct 2011, 17:11

ostrovna a scris:
A plecat fata mea cea mare a si ajuns la Londra,acum se bucura BASESCU sa plece tinerii si sa moara batrinii Sad

Din păcate si la noi se pleacă in masa, mai ales tineri. Vor sa rămânem noi bătrâni si abia așteaptă ca sa murim si sa nu ne mai dea pensiile pentru care noi am muncit. Cel puțin eu am depus la Casa de pensii

Cartea mea de Munca in erau înscrise cei 44 de ani si 8 luni de munca. Din care 20 la munca grea, laminorul, furnale si fabrica de sticla. Numai cine a muncit la asemenea întreprinderi știe ce înseamna munca grea.

Nenorociți ăștia de conducători, care tot noi idioți i-am votat ca prosti, vor sa ne extermine. Dar noi răspundem cu greve generale pe plan național.
Si las-o pe Cristina sa zică ca greci stau pe la taverne si beau uzo. Prosti din astea sunt destui care mananca rahat despre greci.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21384
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 26 Oct 2011, 18:57

Un roman expune bijuterii de 3 mil. euro in cel mai frumos magazin din lume.
Artistul care a creat un brand cunoscut la Hollywood


Este artist, iar numele sau a devenit brand pe piata internationala a bijuteriilor. Nascut la Bacau, Lazar Marcovici a emigrat in Germania impreuna cu familia pe cand avea doar 16 ani. Mai tarziu si-a descoperit latura artistica si s-a hotarat sa puna bazele unei afaceri. A inceput pe cont propriu, dar ulterior si-a dat seama ca are nevoie de ajutor. „Daca as fi avut un asociat, mergeam mult mai usor”, marturiseste acesta.
Cel supranumit „regele bijuteriilor cu diamante colorate” si-a adus in Capitala cea mai noua colectie, evaluata la aproape trei milioane de euro.

Lazar Marcovici, pe numele sau real, s-a nascut la Bacau in 1947, acolo unde a locuit impreuna cu familia pana in clasa a X-a. Tatal sau bucatar, iar mama gospodina au decis in 1963 sa plece cu totii in Germania, unde s-au si stabilit. „Eram un copil, aveam 16 ani. Am plecat cu parintii, am emigrat”, a povestit Gianni Lazzaro intr-un interviu acordat incont.ro. Terminase Scoala de Arta Populara din Bacau, dar voia sa mai studieze ceva. „De ce simteam asta? Nu stiu, nu am nicio explicatie.” La 21 de ani, romanul a fost admis la Academia de Arte, sectia design, din Dusseldorf, Germania. In timpul studentiei, artistul s-a intretinut singur, cantand intr-o orchestra locala.
In 1974 s-a hotarat sa se ocupe de ceea ce-i placea cel mai mult: sa creeze bijuterii. „M-am nascut cu talentul asta. Eu creez tot timpul, din orice”, marturiseste bijutierul. Intrebat ce anume il inspira atunci cand da forma accesoriilor inzestrate cu diamante multicolore, safire, smaralde ori rubine, Lazzaro raspunde: „Eu am o obsesie: nu vreau sa creez o copie, ceva ce a mai fost facut. Caut tot timpul sa fac ceva nou, sa fie autentic. Sa nu zica nimeni "Pe asta a copiat-o de la X". Imi place sa folosesc culori, pietre naturale. Tot timpul cautam sa cream efecte vizuale noi, ne jucam cu formele si culorile.”
Si-a incercat norocul deschizandu-si si o galerie de arta, insa lucrurile n-au mers asa cum isi propusese. La scurt timp s-a decis sa se ocupe exclusiv de bijuterii. A pornit ceea ce astazi numeste „o afacere de familie”. La inceput singur, apoi ajutat de cativa specialisti despre care a inteles ca are nevoie pentru a-si dezvolta businessul.
„Am pornit-o de la zero. Nu a avut niciun asociat la inceput. Nu vine nimeni sa-ti spuna "uite, ti-am adus 20 de milioane, vreau sa te ajut". Daca as fi avut un asociat, poate mergeam mult mai usor. Noi ne-am dezvoltat incetul cu incetul, prin puterea noastra de creatie”, spune artistul.
Astazi, Gianni Lazzaro este un business de familie la care lucreaza 20 de angajati, bijutierul si sotia sa. „Eu nu ma ocup de partea de management. Asta a fost cel mai mare noroc al meu, atunci cand am cunoscut-o pe sotia mea. Eu nu sunt capabil sa lucrez cu cifre. Ea face totul din punctul asta de vedere”, spune acesta zambind.
„Suntem un business de manufactura. Avem nevoie doar de lucratori foarte bine calificati. Nu avem niciun magazin. Suntem o manufactura care expune in galerii din Moscova, Australia, New York si asa mai departe. La expozitii ori targuri lucram cu clienti din toata lumea. Lucram in colaborare cu alte magazine.”
Lazzaro are trei copii, insa niciunul nu este implicat in afacere.

O colectie evaluata la trei milioane de euro

Cel supranumit „regele bijuteriilor cu diamante colorate” si-a prezentat, marti, la Bucuresti noua sa colectie, expusa in incinta Galeriilor Sabion din magazinul Cocor. „Back to nature” cuprinde insa un spectru larg de piese - coliere, pandantive, bratari, inele si brose decorate cu diamante cognac, safire, smaralde, rubine, onix negru, quartz roz, cristopaz, ametist, citrin Madera, agat alb, turmaline sau calcedonii. „Sunt bijuterii create pentru a fi purtate cu gratie si eleganta. Singura limita este data de factorul practic al bijuteriei. Nu exista alte bariere. Sunt mii de culori: ale pamantului, ale aerului, ale focului si ale apei”, adauga creatorul colectiei.
„Maestrul culorilor” foloseste mult aur alb si rose, precum si o paleta larga de pietre pretioase si naturale. Creatiile sale sunt evaluate la „aproximativ 3-4 milioane de euro”, potrivit lui Claudiu Bologa, directorului general al Casei de Bijuterii Sabion.
95% din bijuteriile create de Lazzaro se adreseaza publicului feminin. „Sa-ti spun si de ce, ca sa ai o imagine mai clara a lucrurilor. Creatiile pentru barbati sunt limitate. Ce poate sa-si cumpere un barbat? Niste butoni, poate-poate o bratara, ori un inel. Hai, si un ac de cravata. Dar apoi s-a terminat”, spune artistul.
„Colectia aceasta se adreseaza celor care le place sa se imbrace elegant, sa iasa in oras, la teatru, la concerte”, sustine directorul Sabion.
„Back to nature” va fi prezentata in aceasta aseara de Andreea Marin Banica, in cadrul unui vernisaj organizat in Galeriile Sabion din magazinul Cocor. Preturile bijuteriilor incep de la 1.000 de euro si pot ajunge pana la sute de mii, in functie de model, complexitate si valoarea pietrelor incorporate. „Exista o gama care incepe la 1.000 de euro. Nu exista nicio limita, poate ajunge la oricat”, spune creatorul acestei colectii.
Vedeta expozitiei consta intr-un set alcatuit din colier, bratara si cercei, decorat cu 625 de diamante incolore cu o greutate de 15,25 de carate si peste 240 de safire multicolore, cu o greutate de 233,38 de carate. Pretul setului depaseste 150.000 de euro.
Primii clienti n-au intarziat sa apara.

„Avem in jur de 6-7 comenzi”

„Pana in prezent avem deja in jur de 6-7 comenzi. Pe piata din Europa si din intreaga lumea au scazut vanzarile. La noi, in Romania au crescut vanzarile de bijuterii de lux”, marturiseste Bologa.
Bijuteriile create de Gianni Lazzaro pot fi achizitionate din magazinul Sabion, unic distribuitor al colectiei in Romania. „Il cunoastem de ceva timp pe Gianni Lazzaro, cunoastem familia dansului. Are o afacere de familie, a fost un fel de mentor pentru noi. Este o onoare sa aducem in fata romanilor pe unul dintre cei mai cunoscuti bijutieri ai lumii, care nu a uitat niciodata de unde a plecat. Bijuteriile lui sunt altfel prelucrate din punct de vedere al calitatii. Lazzaro are o echipa de specialisti, are relatii in toata lumea, cauta pietre naturale cu mare atentie, e altceva decat se gaseste pe piata”, a declarat pentru incont.ro Claudiu Bologa, directorul general al Sabion.

"Trebuie sa diferentiem marfa de aur de bijuteriile de arta"

Nu este pentru prima data cand romanul expune in tara natala. Lazzaro marturiseste: „M-am intors tot timpul aici, am vizitat, am revazut scoala, gradinita in care am crescut”. Referitor la tendintele in domeniu, artistul este de parere ca: „Totul se schimba in raport cu timpul. Daca in urma cu 10 ani lumea se interesa de niste lucruri mici, light, acum a inceput sa vada calitatea, sa vada creatia. Trebuie sa diferentiem marfa de aur de bijuteriile de arta. Noi nu vrem sa cream doar un lucru de arta, ci sa fie si portabil, sa poata fi utilizat. In afara de frumusete, trebuie sa fie practic. De exemplu, un inel. Oricat de extravagant ar fi, trebuie sa poata fi purtat. In caz contrar, da, facem un lucru artistic, dar care nu are nicio utilitate”, a explicat creatorul.

Asteptarile vizavi de piata din Romania

Intrebat despre asteptarile sale privind expozitia din Bucuresti, Lazzaro spune ca vrea ca „lumea sa vada diferentele dintre bijuterii.” Cat despre public, artistul este de parere ca tinteste un target de mijloc, desi operele sale ajung la preturi de sute de mii de euro. „Exista si un public mai sus pozitionat, dar nu putem sa tintim atat de sus. Si asta pentru ca nu avem puterea financiara. Daca tintim prea sus, nu mai putem expune doar in galerii, ci in propriile magazine, pentru a ajunge direct la public. Si ca sa expun direct publicului, trebuie sa abandonez manufactura”, spune bijutierul stabilit in Germania.
Artistul spera ca dupa turbulentele comerciale manifestate de prin 2009, lucrurile sa se linisteasca. ”Prosperitatea vine in general intr-o atmosfera linistita. Pe timp de turbulente, totul cade”. Inainte de criza, romanul ajunsese la 30 de angajati, dar efectele economice s-au facut simtite imediat. Vanzarile i-au fost afectate cu pana la 50%. „Am redus numarul de angajati in raport cu timpurile”, spune el.
In prezent, brandul Gianni Lazzaro este prezentat la cele mai mari expozitii de bijuterii din Laipzig, Basel, Vicentza, Hong Kong si Las Vegas. Totodata, acesta se gaseste in orase precum Milano, Moscova, Kiev, Barcelona, Viena, Paris, Geneva sau Dubai.
De asemenea, romanul a creat timp de trei ani consecutivi trofeul festivalului din Baltica pentru nume precum Pierre Richard, Nikita Mihalkov sau Gina Lolobrigida. Creatorul se lauda cu cliente celebre ca Sophia Loren si Heidi Klum.
Casa de Bijuterii Sabion este prezenta pe piata romaneasca din 1998. La ora actuala, compania detine 14 magazine si o galerie in Cocor Store, ales drept cel mai frumos magazin din lume in cadrul competitiei Association for Retail Environments (ARE) Design Award, care recompenseaza anual cele mai bune concepte in materie de design din domeniul retailului.

http://www.incont.ro/imm-uri/un-roman-isi-expune-bijuteriile-de-3-mil-euro-in-cel-mai-frumos-magazin-din-lume-cine-este-artistul-care.html

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21384
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 30 Noi 2011, 14:53

Andrei Alexandrescu, românul care lucrează pentru Facebook: Românii au aspirații înalte ca Eminescu, dar ajung să se comporte ca un personaj din Caragiale!

Andrei Alexandrescu este unul dintre puținii români care lucrează la Facebook. Are 40 de ani și a plecat din România la patru ani după terminarea facultății, în 1998. A publicat mai multe cărți și articole despre programare, are un job de invidiat și o familie căreia îi duce dorul în singura săptămână din lună pe care o petrece la sediul companiei din Palo Alto.
"Îmi doream foarte mult pe atunci să ajung în America, fiindcă era o emulație extraordinară în anii '90 în tehnologie și în calculatoare și voiam și eu să fiu parte din ce se întâmplă acolo", își amintește Andrei. Și a reușit. Este cercetător la o companie care a revoluționat conceptul de rețea socială și are 800 de milioane de utilizatori în întreaga lume, dintre care aproape 4 milioane numai în România.
După 13 ani petrecuți în Statele Unite, știe ce înseamnă și apreciază sistemul de lucru american, bazat pe meritocrație și recunoașterea valorilor, dar spune că îi lipsesc cartierul Bucureștii Noi din Capitală, locul unde a crescut și sentimentul de familiaritate pe care nu l-a regăsit în altă parte și pe care "îl va lua cu el în mormânt".

Lucrează trei săptămâni din lună de acasă

Domnul Alexandrescu a acceptat să le prezinte cititorilor Gândul, o zi obișnuită din viața sa.

El s-a angajat în această companie în februarie 2010, după ce și-a terminat doctoratul, care a durat 8 ani. "Îmi căutam de lucru. M-a recomandat un prieten care lucra la Facebook. Și eram curios să știu ce se face acolo. Eu aveam un cont, dar nu eram foarte activ. M-am dus, am dat interviul, iar postul s-a potrivit ca o mănușă. Eram foarte bucuros că mi s-a oferit un job la care nu m-am plictisit niciodată, pentru că am avut ocazia să lucrez cu foarte multe sisteme și în foarte multe echipe mici și mobile", spune Andrei.

În prezent locuiește în Houston, alături de soția și băiețelul său de trei ani, și merge în Palo Alto doar o dată pe lună, pentru câte o săptămână. Soția sa îi spune mereu în glumă "Măi Andrei, tu ești cam mafiot. Stai acasă toată ziua la calculator și îți trimit ăștia salariul. Cine știe ce faci tu!". Andrei explică cum este posibil acest lucru. "De cele mai multe ori, discut pe internet cu colegii de muncă chiar și cele mai importante probleme, asta pentru că prestez servicii care nu solicită neapărat prezența fizică, ci mai degrabă prezența de spirit".

Ce înseamnă să fii cercetător la Facebook

Slujba lui Andrei Alexandrescu, expert în limbajul de programare C++ și autor al numeroase cărți și articole de specialitate, implică două componente: cercetarea propriu-zisă și munca de programator.

http://www.gandul.info/de-ce-iubesc-romania/de-ce-iubesc-romania-andrei-alexandrescu-romanul-care-te-invita-sa-faci-un-tur-video-prin-sediul-facebook-locul-sau-de-munca-9016503

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Joi 01 Dec 2011, 01:28

dolion a scris:
Andrei Alexandrescu este unul dintre puținii români care lucrează la Facebook. Are 40 de ani și a plecat din România la patru ani după terminarea facultății, în 1998. A publicat mai multe cărți și articole despre programare, are un job de invidiat și o familie căreia îi duce dorul în singura săptămână din lună pe care o petrece la sediul companiei din Palo Alto.
Frumos! Ce frumoss e să nu-ti uiti originea!

Între timp văd că la Popas a venit Alex Andrei, cel mai nou utilizator printre noi.
Nu-mi spuneti că este chiar Alex despre care vorbeste Dolion! Very Happy
La Multi Ani tuturor celor ce poartă numele ANDREI!
Ieri (la mine este... încă azi, adică Miercuri Laughing ) a fost Sfântul Andrei, parcă. Nu-i asa? smile

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Vizitator
Vizitator
avatar


MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Joi 01 Dec 2011, 11:55

Emil Condor a scris:

La Multi Ani tuturor celor ce poartă numele ANDREI!
Ieri (la mine este... încă azi, adică Miercuri Laughing ) a fost Sfântul Andrei, parcă. Nu-i asa? smile
Da, si la noi a fost Sf. Andrei dar cred ca nu avem la popas pe nimeni cu numele asta frumos. Rolling Eyes
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13518
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mar 24 Apr 2012, 14:41

Primit pe mail!

Nicolae Labiș a fost inițiatorul Mișcării de Rezistență anticomunistă în România. De aici avea să i se tragă moartea. În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a fost lovit de un tramvai – conform versiunii oficiale. În realitate a fost un atentat, pus la cale de Securitate și executat la ordin. Poetul a supraviețuit până pe 21 decembrie, la Spitalul de Urgență Floreasca…
Perfid și cinic construită și dusă la îndeplinire din ordine nescrise, această crimă nu permite nici acum, la peste 50 de ani, o cercetare completă. Documentele au fost distruse sau microfilmate, au fost puse pe durată nelimitată în seifurile care ascund secrete murdare “de interes național”. Să ucizi un viitor foarte mare poet al țării, înzestrat cu daruri celeste, adăpându-se cu lăcomie din sevele pure ale acestui pământ, brusc dumerit asupra jugului, minciunii și ororii, precis de neînduplecat, nu e un lucru simplu: urmele, oricât le-ai îngropa, ies mereu și mereu la suprafață și, ca în basmele ezoterice, sângele tânăr cere izbăvirea.
Mă număr printre puținii martori care se mai află în viață, colegă de grupă, prietenă și părtașă la aceleași frământări ale poetului în ultimul lui an de existență – tumultuosul și sângerosul 1956, când doar pentru o clipă am trăit iluzia libertății.
Această fericire m-a transformat în martor incomod și “nociv”. În realitate, nu aveam nici pe departe carisma și puterea lui de luptător. Am fost aleasă însă ca exemplu, arestată și condamnată, pentru că am organizat ședințe “conspirative”, “contrarevoluționare”, la care a participat și poetul Nicolae Labiș. Aceeași soartă a avut-o și colegul și prietenul nostru comun Aurel Covaci, care-l adăpostea pe poetul fără locuință și bani Nicolae Labiș.
Campania de înfricoșare prin șantaj, schingiuire, condamnări fără drept de apel, lipsiri de drepturi civile a fost atât de aberantă, încât ne-a amuțit, pe unii pentru vecie. Aurel Covaci, devenit în 1962 soțul meu, mi-a propus să nu vorbim, să îngropăm în adâncul nostru această cutremurătoare taină.
“Pasărea cu clonț de rubin”
Familia poetului a știut adevărul de la început. Răpus pe patul de la Spitalul de Urgență, el le-a mărturisit tatălui său și câtorva prieteni apropiați că a fost împins între vagoanele tramvaiului și că-l cunoștea pe executant. Singura mărturisire, din zorii zilei de 10 decembrie, dictată lui Aurel Covaci, care fusese chemat la dorința lui Nicolae Labiș de o voce anonimă, cu un ușor accent rusesc (vocea Mariei Polevoi – dansatoare, n. 1919 în Basarabia), transmite concluzia cum nu se poate mai clară că necruțătoarea “Pasăre cu clonț de rubin” a doctrinei comuniste s-a răzbunat pentru nesupunerea lui și l-a strivit. Cu ironie amară trage speranța că urmașii pajurei vor găsi prin țărână urmele poetului Nicolae Labiș, care “va rămâne o amintire frumoasă”.
Ultimele trei cuvinte, acel vaer atât de lucid și disperat, au rămas în manuscrisul original, tăiate de Aurel Covaci la cererea celui care urma să plece demn, împins în abisul morții de cei pe care i-a crezut că au suflet și idealuri.
Mă voi rezuma în textul de față doar la ceea ce cunosc despre cum s-au petrecut hărțuirea, lupta și soluția finală dintre poetul Nicolae Labiș și organele Securității statului în toată ierarhia lor în cele trei luni ale toamnei anului 1956.
De cum a venit, atras de mirajul Capitalei în anul 1952, tânărul Labiș, romantic revoluționar, cum se spunea pe atunci, încercând să scrie în pas cu cerințele epocii, a înțeles că îndrumarea falsă și restricțiile care i se impuneau nu pot fi admise. Inteligența scotocitoare, talentul debordant au declanșat ura și invidia colegilor de la Școala de Literatură (Nicolae Stoian, Gh. Tomozei și alții), dar, mai ales, din partea responsabililor cu “tinerele talente”: M. Beniuc, Marcel Breslașu, Gogu Rădulescu, Mihai Gafița ș.a.
Pentru că Labiș nu s-a supus, a refuzat oblăduirea cuiva, consider că, de atunci a început să i se constituie dosarul de urmărire. Directorul Școlii de Literatură îl credea pe Labiș “un rătăcit” cu idei “dăunătoare” și a creat în jurul lui o rețea informativă dintre colegi, obligați, de spaimă, din lașitate sau din dorința de parvenire, să scrie și să depună regulat note informative despre lecturile interzise, ideile răzvrătite și tot ce părea suspect la acest ciudat coleg cu aspect de copil năstrușnic și generos. Concret, se perindă sancțiunile, tentativele de exmatriculare din școală sau UTM, consemnarea la domiciliu, perchezițiile în camera de la cămin, urmate de confiscarea cărților interzise. A continuat interzicerea textelor și a prezenței lui la Festivalul Mondial al Tineretului – București 1953. În marea lor ură și prostie, colegii și “victima” l-au pârât pentru “tentativă de viol” asupra naivei Doina Ciurea. Doar Mihail Sadoveanu, care-l simpatiza, l-a mai putut salva de sancțiuni.
Cabala activiștilor și lista neagră a lui Gogu Rădulescu
Ne apropiem de anul 1956, când poetul Nicolae Labiș se hotărâse să termine cu “coproducțiile” și să pornească pe drumul propriu, fără îndrumători și închistări în lozinci triumfaliste. Într-un interviu dat la Radio în 1956 lui Titel Constantinescu, el numește perioada Școlii de Literatură “Treapta limpezirii”. Citez:
“În această etapă m-am format prin luptă. Dogmatismul, birocrația, iată niște scorpii care circulau cu violență pe atunci în domeniul fraged al tinerei noastre literaturi… dar nu m-am închinat cum, vai, au făcut-o unii colegi nimerniciei…”.
Labiș primește riposte dure: La Plenara secției de poezie de la 29 mai 1956, în referatul lui M. Petroveanu (soțul Veronicăi Porumbacu) îi caracterizează poeziile ca dominate de “apăsare și tristețe lipsită de obiect”, iar Mihu Dragomir îl acuză de “asimilarea excesivă a unor poeți dintre cele două războaie (Ion Barbu și Tudor Arghezi)”, ca apoi, la primul Congres al Scriitorilor din iunie 1956, să-l învinuiască de “snobism, evazionism, influențe ale ideologiei burgheze, infiltrații liberaliste, slabă pregătire ideologică, lipsă de contact cu realitatea, precum și confuzii cu privire la raportul dintre libertate și îndrumare”.
Atmosfera de suspiciune, intrigile din tagmă, piedicile puse sub diverse pretexte la publicarea volumului așteptat și a unor poezii trimise la reviste, lipsa de bani îl izolează, dar cel mai mult îl înspăimântă chemările la ordin cu amenințări din partea Securității. Știa că este trecut pe “lista neagră” întocmită de Gogu Rădulescu (prezent în tribună până în ultima zi a lui Ceaușescu), care primise de pe atunci sarcina ca, sub pretextul unor discuții sincere” cu tinerii scriitori, să afle și să informeze Securitatea ce idei dușmănoase îi frământă în taină.
“Labiș a fost ales pentru a exemplifica urmările posibile ale nesupunerii”, declară cu toată răspunderea ziaristul și apropiatul prieten până la moarte, Portik Imre, în memoriile sale postume, apărute abia în anul 2005, după părerea mea, cea mai autentică, dezinteresată și bine informată consemnare dintre cele apărute până acum.
Presentimentul morții
Pe parcursul anului 1956, cred că prin vară, se mută de la adresa de pe Str. Odobescu, unde locuiau în comun frații Raicu, D. Carabăț, Gh. Mărgărit (sporadic mai dormea și pe la Ion Băeșu sau Lucian Pintilie). Ceruse o cameră de la Uniunea Scriitorilor, dar nu primește. Colegul său, mai în vârstă cu trei ani, Aurel Covaci, generos și ocrotitor, îi oferă să împartă, ca între frați, camera cu chirie de la ICRAL de pe Strada Miletin nr. 14. Dormeau într-un pat, își împărțeau bruma de mâncare, țigările și paharul de vin, dar mai ales nedumeririle, spaimele și hotărârile.
Din acel septembrie 1956, eu, Stela Pogorilovschi, studentă la Secția de Literatură și Critică Literară, anul III Filologie, am devenit prietenă apropiată, confidentă, împărtășindu-le durerile și bucuriile zi de zi. Am povestit în două cărți apărute – “Timpul asasinilor”, Editura Libra, 1997, și în “Persecuția”, Editura Vremea, 2006 – parte din documentele memoriei mele care se referă la acel anotimp zguduit de istorie, a cărui amprentă a rămas ca un sigiliu sacru impregnat în ființa mea fagilă, maturizând-o. Le voi relua curând în altă parte, întregindu-le mai ales pe cele despre poetul supravegheat și voi povesti cum, împotriva rațiunii lui salvatoare, destinul, adică propria lui structură spirituală, înfruntând “mașina infernală”, îl împingea spre pieire. De altfel, în majoritatea poeziilor de atunci, presentimentele, ca în tragediile antice, domină și ne copleșesc. Aurel Covaci le cunoștea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuință, regretatul Laurențiu Ulici mi-a spus: “Poetul și-a regizat singur moartea”.
“E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer”
Voi încerca acum să deslușesc semnificația “nopților de coșmar”, adică a trăirilor din poeziile scrise sau dictate lui Aurel Covaci, câte s-au mai păstrat, din cele două nopți esențiale: Noaptea Sfântului Andrei – 30 noiembrie 1956 și 2 decembire 1956 – Ultima zi de naștere, la împlinirea a 21 de ani. Cele din Ultima Noapte au fost descoperite de mine acum un an în Muzeul de la Suceava, “Fondul Nicolae Labiș”, la care nu am avut acces până recent, după cum, timp de peste 50 de ani, nu am fost invitată niciodată să onorez vreo festivitate dedicată poetului…
Din noaptea Sfântului Andrei s-au păstrat doar trei poezii ale coșmarului care acum devenise datină. Labiș se așezase turcește peste pătura patului hârbuit, dar ospitalier, umbra lui din profil apare clătinându-se pe peretele văruit (“Umbra mea își clatină/ Limpede var/ Vine ca o datină/ Noaptea de coșmar”).
Aurel Covaci se așază, în poziția lui Buda, în fața poetului și își desenează unul altuia staturile din profil. Pentru a se încuraja, au scris cu litere mari, în cărbune deasupra: “Omule, nu te supăra, că trece și asta”.
Ca în transă, preluând coșmarul celuilalt, Aurel Covaci compune primul sonet al coșmarului, iscălit apoi de Nicolae Labiș:
SONETUL COȘMARULUI
Pricepem noi această odihnă chinuită Când ne cuprinde vraja trăirii efemere, Când ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier și-n artere? Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere Învie în țărână cu secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința e-n lume urgisită. Prietene: ne bate-n gol, ca toba, pieptul, Să strige ca nebunul: acela-i înțeleptul… Când nici măcar la chinuri noi nu mai avem dreptul. Ne zgârie atâtea satane reci peceții Deci: care-i viețuirea și care sunt pereții? Deci: sufletele noastre ne sfâșie pereții? (Deși a compus-o amicul eu intim Covaci, o iscălesc cu brio. N. Labiș)
Foaia aceea a fost arestată și ea de Securitate (corp delict nr. 30), dar mai apoi a fost recuperată. S-a mai păstrat, brăcuit, începutul celui de-al doilea sonet al coșmarului cu scrisul lui Covaci:
Eram, în vis, cadavru, în raclă și în groapă… Simțeam în nară izul putreziciunii mele, Dar auzeam tăcerea cum sapă, cum tot sapă, În moartea mea să scoată comori de gând și stele…
O viziune a propriei morți, dar și a acelor tainice recuperări spirituale de după. Labiș i-a transmis imaginea în transă poetică. A treia poezie, fără titlu, scrisă și compusă de Nicolae Labiș, pe care Covaci o aprobă doar prin iscălitură, este o mărturie totală despre suferință. Aici apare imaginea surprinzătoare a poetului sugrumat cu propria-i fașă de prunc, atârnat cu capul spre adâncul genunii și cu picioarele invers, spre cer:
Mă doare tot: visul, cuvântul, somnul, viața și vântul. Mă doare cel pe care îl iubesc. Bogat și sărac. Mă doare haina, mă doare cămașa, Mă doare scutecul, mă doare fașa, Fașa aceasta a fost prima funie Ce m-a sugrumat, dar acum E un ștreang în adâncul genunii Ce mă spânzură invers spre cer.
“Pasărea cu clonț de rubin” – manuscris
“Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul”
Semnificația acestei obsedante imagini am dezlegat-o abia după descoperirea celui de-al doilea set de poezii dictate, iscălite și datate de Nicolae Labiș din cea de-a doua noapte de coșmar, la 2 decembrie 1956. Le-am recunoscut imediat după caracteristica foilor rupte dintr-o mapă de birou, dar, mai ales, că multe sunt stenografiate total sau parțial. Caligrafia este a lui Aurel Covaci, stenografia de asemenea…
M-am gândit, emționată, că hieroglifele pot acoperi taine ascunse, ultimele gânduri intime ale poetului, peste care au trecut 50 de ani și atâtea priviri scotocitoare, plus competența și vigilența “poetului prinț” Gheorghe Tomozei, care, stăpân pe toată arhiva, nu a avut interesul să se ocupe de ele. Mi s-a permis xeroxarea. Pe parcursul anului 2008, le-am descifrat cu ajutorul a două doamne stenografe supercalificate. Apar acum, pentru prima oară în formă tipărită. Doar câteva, scrise de mână, au fost rupte din context și prezentate fără semnificații în alte părți.
Le veți citi și veți înțelege disperarea poetului, care, “îngrozit de temnicer”, “înainte de gol”, “înainte de focul suav, zâmbitor de pistol”, se adresează “omului de pe marginea patului”, care i-a însoțit “nefericirea nopții de coșmar”. Spânzurat cu capul în jos de un iadeș, lasă această ultimă chemare “nu scrisă, ci dictată”, țipând în van “ajutor”! Ultimele lui concluzii, concentrate în 13 versuri, i le-a încredințat lui Covaci, poate cu rugămintea de a nu le face publice niciodată. E vorba despre poezia “Credo”, o viziune a omenirii lașe și a puterii lui Satan pe pământul patriei, dată de Dumnezeu altar Poetului.
Despre simbolistica Spânzuratului din cărțile de Tarot, explicată succint de doi mari scriitori ocultiști, sunt necesare explicații:
Eliphas Levi (secolul al XIX-lea): “Spânzuratul este un simbol al lui Prometeu, cu picioarele în cer și capul atingând pământul, adeptul liber și mânat de sacrificiu care dezvăluie oamenilor secretul zeilor și care pentru asta este amenințat cu moartea”.
Teologul Leonid Uspenski, în cartea cu poeme în proză, zice despre Spânzurat: “Iată, acesta este omul care a văzut Adevărul. O nouă suferință, mai mare decât poate provoca vreodată orice durere omenească…”.
Nicolae Labiș spune totul despre el și despre epoca celui rău. Prin ultimele lui mesaje mi se confirmă ceea ce aflasem: Nicolae Labiș, structural, avea toate datele unui viitor mare inițiat. Primele taine le-a aflat de la profesorul său de limba română, V. Gh. Popa (condamnat la 16 ani de închisoare politică), discipol și apropiat al lui Vasile Lovinescu. Profesorul de la liceul din Fălticeni este cel care i-a deschis ochii spre frumusețea, profunzimea și tâlcul folclorului străbun. Nicolae Labiș are chiar o culegere proprie de poezii populare de toate genurile, printre care basmul Lostrița, care amintește prin similitudini mitologice de mitul lui Oedip.
Scenarii și dovezi
Despre așa-zisul accident de tramvai din noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, căruia i-a supraviețuit până la data de 21 decembrie, s-a tot scris timp de mai bine de jumătate de secol. Cu greu se poate dovedi care este adevărul, mai ales că au rămas extrem de puține și verosimile documente. Serviciul kafkian al Securității, departamentul de dezintoxicare, prin sumedenie de agenți, chiar și din rândul scriitorilor, au împrăștiat drept adevăruri versiuni aberante despre cum s-a petrecut crima și cine poate fi autorul ei. Serviciul despre care am vorbit primea sute de note informative și întocmea apoi dosare pe baza minciunilor clocite tot acolo.
Astfel, voi da ca exemplu doar câteva variante:
1. Labiș era atât de beat, încât s-a vârât singur sub tramvai;
2. Labiș a băut cu Covaci, iar în stație acesta l-a împins sub tramvai, furându-i și ceasul de la mână. Această faptă ar avea două explicații:
a) Covaci este bănuit că “scopul lui a fost de a-l atrage pe poetul Nicolae Labiș pe linie contrarevoluționară, iar, dacă nu i-a reușit, a trecut la omorârea lui” – extras din documentul CNSAS nr. 62 de la 14 martie 1958, strict secret. Documentul este perfid întocmit, pe baza investigațiilor lui Gh. Achișei și afirmației Margaretei Labiș, studentă la Filologie;
b) Covaci l-a omorât din gelozie, iubeau amândoi aceeași fată; pare hilar dacă nu s-ar fi comandat și un roman difuzat pe piață, scris de Gabriel Gafița. Protagoniștii sunt doi buni prieteni scriitori, dintre care unul, lipsit de talent, invidios și gelos, îl ucide pe celălalt. Prost scrisă, cusută cu ață albă, această versiune nu a prins și nu a convins pe nimeni, dar a fost un foarte bun pretext să-l ciomăgească pe Aurel Covaci noapte de noapte în perioada când supraviețuia cu Petre Pandrea în aceeași celulă (mie mi-a relatat un martor din arest).
După ce ne-au învățat minte și ne-au eliberat din închisoare condiționat, cu angajamentul de a nu relata nimic niciodată, fiind pasibili de o nouă pedeapsă, am păstrat, ca pe icoana unui martir, imaginea poetului Nicolae Labiș, hăituit de păzitorii ideologiei în care crezuse candid, ca într-un basm, înfricoșat și singur, amenințat cu moartea și cu interdicția. Imaginea acelei ultime nopți de decembrie, reci și cețoase, despre care Vladmir Maiacovski, victimă a altei revoluții, a scris: “În astfel de nopți/ În astfel de zile/ Umblă pe străzi cu umbre tiptile/ Poeții și tâhlarii”.
I-am recitat întreaga viață poeziile postume. Aurel Covaci îi imita și tonul dulce moldovenesc, cu inflexiuni surprinzător de dure, ca dalta unui sculptor cioplitor al cuvintelor limbii românești.
“Pot flămânzi zile întregi, dar nu pot să nu scriu”
În momentul de față, rămasă în viață, sunt singura care a trăit și a văzut cu ochii proprii grozăvia unei odioase crime ce a retezat prea timpuriu o altă floare de crin întrupându-se într-o zi cât alții în zece. Doar pentru cei de bună-credință scriu atât cât știu și, ca pe un desfășurător, punctez filmul ultimelor zile.
6 decembrie, de Sfântul Nicolae: Se întâlnește cu prietenul său Portik Imre, venit la București în delegație. I se plânge de lipsa de bani, de lipsa de foc în camera lui Aurel Covaci și de răceala oamenilor care îi erau odată apropiați. Îi citește o poezie dedicată sieși: “Sunt douăzeci de ani și încă unul…”. Mărturisește că folosește cuvintele limbajului comun ca simboluri: “Pentru mine, cuvintele partid, marxism, stegar ș.a. au altă semnificație decât cea obișnuită…”.
Îl preocupa faptul că a cântat în public în repetate rânduri Imnul regal și a recitat poezii interzise. Vorbește cu Portik despre evenimentele din Ungaria din 1956 și consecințele de la Facultatea de Filologie, arestări, excluderi. Se hotărăște: “Trebuie să dispar pentru un timp din fața ochilor lor. Vreau să dispar din București, fără urmă”. Hotărăște să plece înainte de Sărbători.
Mai spune: “Pot flămânzi zile întregi, dar nu pot să nu scriu”. Portik a plecat.
7 și 8 decembrie: Se întoarce foarte târziu la locuința de pe Miletin 14. Pe data de 8 eu mă întâlnesc cu el și-mi cere cu împrumut suma de 5 lei, echivalentul a două pachete de țigări Carpați.
“Hei, Miorițo, habar n-ai! Nici nu-ți închipui ce mi se pregătește”
9 decembrie: Spre seară apare acasă devreme, avertizat de Aurel Covaci că nu-i va mai oferi găzduire dacă întârzie nopțile. E foarte flămând, dar gazda nu are absolut nimic de mâncare. Prânzul îl lua la cantina studențească de pe Matei Voievod. Labiș cere permisiunea să comande o friptură pe datorie doamnei Candrea, responsabila restaurantului Casei Scriitorilor. Dumitru C. Micu își amintește că l-a văzut acolo și că a plecat singur. Mioara Cremene, în amplul interviu cu doamna Mariana Sipoș (Editura Universal Dalsi-2000), își aduce aminte că în acea seară i-a șoptit doar atât: “Hei, Miorițo, habar n-ai! Nici nu-ți închipui ce mi se pregătește…”.
În drumul spre casă, cu exact cei 5 lei împrumutați de la mine cumpără o sticluță de un sfert din cea mai ieftină țuică populară. Nevoia de comunicare și alte aleanuri îl deturnează spre localul Capșa, încă elegant, păstrând ceva din parfumul boemei de odinioară. Labiș nu era beat, o afirmă și alții, o declară și el la Urgență. Gustă puțin din țuică, nu avea bani nici măcar de o cafea. Între timp, la o masă mai încolo, se așază trei bărbați și o femeie.
În anchetele trucate ale lui Tomozei sunt prezentați drept necunoscuți. Pe cel puțin doi, Labiș îi cunoștea. Pe unul, încă din 1953, când a avut cu el o altercație dură la festivitatea înmânării premiului de stat poetului Alexandru Andrițoiu. Acesta i-a spus lui Labiș, cu ură, că în viața sa nu va “pupa” premiul de stat. Labiș se hotărăște să-l bată, dar Aurel Covaci l-a sfătuit să se ferească de el, căci are meseria de “suflător”. Îl chema Iosif Schwartszman, zis Grișa, de meserie pianist acompaniator, alogen basarabean.
Femeia, însoțitoarea lui Grișa, pe nume Maria Polevoi, era o fostă dansatoare la Teatrul “Tănase”. În 1956, dansa în ansamblul artistic al MAI. Sora lui Labiș mi-a spus că Nicolae Labiș părea s-o fi cunocut și pe ea, dinainte. Polevoi Maria, născută la Ismail – URSS, la 3 martie 1919, cu domiciliul stabil în București, Str. Traian nr. 31. Evident, biografiile lui Grișa și a lui Mary Polevoi sunt în multe privințe asemănătoare. Convingerea mea este că și ei au avut rolurile lor, dar documentele esențiale lipsesc. Eu îi consider agenți, bazându-mă pe declarațiile lor confuze și contradictorii aflate în filele Dosarului penal nr. I84960/1956, arhivat la foarte scurtă vreme după moartea poetului.
Tramvaiul 13
Grișa Schwartszman, în acea noapte la Capșa, l-a invitat la masa lor. Poetul, disperat, s-a lăsat ademenit de femeie și le-a oferit și lor din bruma lui de țuică. Mai mult, Labiș nu a băut. I-a invitat la restaurantul Victoria, în subsolul pasajului cu același nume. Labiș a vrut să-și amaneteze ceasul “Pobeda”, ca să-i ofere ceva lui Mary, dar nu a reușit. Apoi, femeia îi propune să se furișeze pe căi diferite și să se întâlnească în stația de tramvai Colțea, invitându-l peste noapte la ea.
În stația prost luminată, apare și filatorul Grișa. Mary îl recunoaște și asistă de la o mică distanță cum poetul ezită, așteptând-o, să ia tramvaiul 13, care iese din refugiul din fața spitalului, face bucla și oprește ușor în fața Muzeuluiui Șuțu. Patru persoane așteaptă să urce, Labiș e al treilea, dar tot mai șovăie. Când pornește tramvaiul, cel de-al patrulea îl împinge pe Nicolae Labiș pe grătarul dintre cele două vagoane. Grișa strigă că cel căzut e beat, în timp ce Mary, nemaiîndurând grozăvia, spune că îl cunoștea pe poetul Nicolae Labiș și roagă să fie dus la spital.
Considerând că victima este în stare de ebrietate, doi bărbați (probabil martorii din stație) îl târăsc pe propriile picioare, forțând fisura coloanei și împreună cu femeia îl duc la camera de gardă. Lăsat pe jos, nu este nici internat, nici consultat, ci trimis cu un taxi și cu femeia mai departe, până ajung la Urgența de pe Str. Arh. Mincu.
Încă erau la Colțea când poetul, conștient, dă numărul de telefon al lui Aurel Covaci, și Mary îl anunță în jurul orei 3 dimineața că unul “Labeș” a suferit un accident de tramvai. În memoriile postume ale lui Portik Imre se limpezesc multe aspecte ale așa-zisului accident. Îngrijorat că nu a apărut încă la Covasna, Portik revine la București, îl găsește la Spitalul de Urgență. Portarul îi șoptește: “Se spune că era beat, dar a fost aruncat sub tramvai”. Îl găsește complet lucid și vorbind coerent. L-a întrebat dacă a primit telegrama trimisă în ajun din spital (10 decembrie) printr-o fată, Stela. Eu i-o dusesem la poștă, într-adevăr, dar telegrama nu a ajuns. Așa cum am aflat din dosarul meu de urmărire informativă, încă din 1956, printr-un ordin secret, corespondența îmi era triată și parțial oprită. În telegramă, poetul se scuza că nu poate fi punctual la întâlnire, fără alte explicații.
Maria Polevoi: “Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui“
Am să extrag câteva fragmente esențiale, pentru stabilirea adevărului, din memoriile lui Portik Imre. El reconstituie cu scrupulozitate vorbele lui Labiș din ziua revederii lor, cât și cele relatate de Maria Polevoi, apărută la Spital pe la ora 3 p.m. și acceptând să stea de vorbă cu Portik circa două ore, invitată la masă, la Restaurantul Kiseleff. Informațiile pe care le-am adunat o viață întreagă, insinuările din anchetele speciale ale Securității mă determină să le acord toată încrederea.
Labiș către Portik: “Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut după-amiază și în seara aceea, dar nici măcar amețit n-am fost…”; “Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva… Nu aveam intenția să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd mai întâi în ce tramvai și în ce vagon urcă ea”.
Maria Polevoi îl zărește ajuns în stație, dar se răzgândește și se retrage în umbră. “Aveam multe motive ca nimeni să nu mă vadă cu el. Când a sosit primul tamvai nr. 13, l-am urmărit cu privirea, având de gând să nu urc dacă se urcă el. Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-și drumul, în timp ce poetul dispăruse”…
Despre autorul faptei: “… Sta puțin la o parte, cu mâinile în buzunar, vorbea murdar despre Labiș”.
Mariei Polevoi i-a fost frică toată viața să pronunțe numele celui care a executat atentatul. Poate că, până la un moment dat, i-a fost complice. Cert este că sensibilitatea ei de femeie (cine știe prin câte vicisitudini trecută) angajată în MAI, fie chiar și într-un ansamblu, a determinat-o, la data de 10 decembrie, să se prezinte la Uniunea Scriitorilor și să stea de vorbă cu Mihai Gafița (fost ofițer de securitate) și să-i povestească despre cele văzute cu adevărat. În felul acesta, sunt informați în secret cei care aveau sarcina de partid să-l supravegheze pe poetul Nicolae Labiș: Marcel Breslașu, Mihai Beniuc, Ema Beniuc, Emil Galan. În cursul nopții de 10 spre 11 decembrie, Mary a primit mai multe telefoane de amenințare cu moartea. Ulterior, ea a dat de înțeles că i-ar fi recunoscut vocea lui Grișa Schwartszman.
Până în 1978, ființa aceasta a trăit sub teroarea deținerii secretului crimei. S-a sinucis atunci când cineva și-a amintit de ea și a încercat să o determine să spună adevărul.
Satana și-a făcut datoria
Cât despre Grișa, încă se mai poate realiza o investigație competentă asupra celor două procese-verbale de ascultare, consemnate de sergentul major Gheorghe Aurelian de la DMC, la ora 2:40, în noaptea de 10 decembrie. În urma celor două declarații confuze și mincinoase ale lui, manipulate în continuare de Securitate, se dispune trimiterea dosarului la Procuratura Raionului Tudor Vladimirescu.
Concluzia a fost că, pentru producerea accidentului, vinovat ar fi manipulantul tramvaiului, consemnându-se următoarele: “Întrucât accidentul nu s-a datorat nici cel puțin faptului încercării sale de a se urca în vagon, urmează a se constata că (nu) sunt întrunite elementele constitutive ale acestui delict și a pronunța ca atare încetarea procesului”.
Mihai Beniuc a avut sarcină grea. El a trebuit să-i alunge pe tinerii, pe scriitorii sau pe studenții înghesuiți pe coridoarele Urgenței. Nu pierdea nici un prilej să-i mustre și să-l dea de exemplu pe Labiș. Îi avertiza la ce ducea faptul să nu asculți de îndrumarea partidului. Același lucru l-a declarat și Nicolae Ceaușescu prin anii ’70, adresându-se unei delegații de tineri scriitori, sfătuindu-i să nu comită fapte nesăbuite dacă vor să nu împărtășească soarta poetului Labiș.
A murit când furios, când sperând, părându-i rău și iubind cu ardoare viața și oamenii, implorând în ultimele ceasuri să i se aducă ozon de pe culmile unde se adapă căprioara.
L-am revăzut pe catafalc în holul Casei Scriitorilor, îmbrăcat în costumul pe care și-l cumpărase cu o lună înainte din banii pe “Primele iubiri”, scufundat în spuma voalului de mireasă mortuar. Mâna lui fină mi s-a părut că o reține pe a mea. M-am înspăimântat, căci i se schimbase chipul. Avea fața Spânzuratului din Tarot și în craniu, din care i se extirpase creierul, i-au băgat în loc câlți. Satana, clonțul Păsării cu clonț de rubin, și-a făcut datoria.
Avem dreptul să știm și noi ce a știut Securitatea
Mai știu că agentului Schwartszman Isac-Grișa, la scurtă vreme după înmormântarea lui Nicolae Labiș, i s-au aprobat actele de plecare definitivă din țară.
Timp de aproape zece zile, Spitalul de Urgență, în care poetul trăgea să moară, s-a transformat într-un obiectiv strategic, apărat strașnic sub supravegherea strictă a Securității române.
Au instalat filtre discrete, au făcut fotografii, au dat rapoarte – cred că există o sumedenie de documente de acest gen în dosarele care au rămas deschise. Și totuși, “numele lui Nicolae Labiș este necunoscut în arhiva Securității”… Acesta a fost răspunsul primit de mine, acum patru ani, de la SRI.
Stela Covaci
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 22 Aug 2012, 01:08

http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Rafuiala_pucistilor_cu_romanii_de_afara_7_759594036.html

Există două Românii: una în interiorul granițelor și alta risipită în lumea largă.


Puciștii troicii Voiculescu-Ponta-Antonescu s-au hotărât să o distrugă pe prima și s-o izoleze pe cealaltă. România din interior e vinovată că, deși împinsă de la spate, nu a ieșit la vot în număr suficient de mare încât să asigure mult-doritul cvorum. România de afară nu i-a avut niciodată la suflet pe bolșevicii și pe borfașii din politica bucureșteană, care - în consecință - clocesc răzbunarea. Să nu uităm: fără votul diasporei, România îl avea astăzi președinte pe Mircea Geoană. „Căpșunarii" - cum le place unor dobitoci să-i persifleze - au răsturnat balanța, iar un asemenea afront nu se iartă!

Semnalul răfuielii cu diaspora l-a dat Crin Antonescu, după alegerile pierdute de el de două ori în 2009: o dată în primul tur, când a ieșit pe locul 3, și a doua oară în finala Băsescu-Geoană, când a mers pe mâna loser-ului. În martie 2011, actualul președinte uzurpator declara: „Poate ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiționăm dreptul la vot de plata a cel puțin unui impozit în țară - că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat". Imensa nerozie era vizibilă și de pe Lună, în condițiile în care Constituția consfințește dreptul la vot, necondiționat, oricărui cetățean român care a împlinit 18 ani (cu excepțiile ce decurg din decizii judecătorești). Apropo: în viziunea bezmetică a nepreședintelui, ar trebui condiționat și dreptul la vot al românilor din țară „de plata a cel puțin unui impozit"? Sau introducem așa, subit, o superbă discriminare?!

Avântându-se și el în bătălia cu diaspora, Victor Ponta a depistat 3.052.397 de români cu rezidență în străinătate (unii fără drept de vot). Întrebarea e: ce se întâmplă cu ei? Vor fi scăzuți... din ce? Din cei 18.292.514 semnalați de Ministerul Administrației și Internelor (varianta USL, Rus-Dobre) pe listele permanente la 10 iulie 2012? Nu există nicio relație directă între numărul românilor din interiorul țării și numărul celor stabiliți în străinătate. Migrația populației nu poate fi rezolvată printr-o ecuație matematică. Așadar, cei 3.052.397 nu pot fi scăzuți, pur și simplu, din cei 18.292.514. Și nici măcar nu pot fi adunați, pentru că unii dintre ei s-ar putea suprapune, fiind numărați atât în țară, cât și afară.

Modul absurd în care Guvernul Ponta încearcă să administreze situația românilor din străinătate a fost revelat și în conferința de presă de luni. Premierul a avut o reacție agresivă, necontrolată, la adresa unei jurnaliste de la Agenția France Presse, care a îndrăznit să-l întrebe ce se întâmplă cu voturile diasporei: se scad din totalul de 8.459.053 dacă românii din străinătate nu ar mai fi luați în calculul cvorumului? Altfel spus, le numărăm doar voturile, nu și contribuția - prin prezența fizică - la cvorum? Răspunsul lui Ponta: o țâfnă de puradel prins la furat în tramvai.

Un cititor propune o abordare genială. Să presupunem că în România există, în total, 100 de cetățeni, toți înscriși în listele electorale permanente. În diaspora există 10 cetățeni români, necuprinși în liste și neluați în calculul cvorumului. La alegeri se prezintă 95 de cetățeni din România (adică 95%) și 8 din diaspora (80%). Întrebare: care este procentul general de participare? Conform teoriei USL: 103%.

În fața rațiunii, imbecilitatea de partid și de stat primește o palmă usturătoare.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 22 Aug 2012, 01:29

Un cititor propune o abordare genială. Să presupunem că în România există, în total, 100 de cetățeni, toți înscriși în listele electorale permanente. În diaspora există 10 cetățeni români, necuprinși în liste și neluați în calculul cvorumului. La alegeri se prezintă 95 de cetățeni din România (adică 95%) și 8 din diaspora (80%). Întrebare: care este procentul general de participare? Conform teoriei USL: 103%.


Exact aces exemplu l-am scris eu si Consulatului Romaniei la New York, si jurnalistului de la New York Magazin, si unor prieteni din Tara.
Vezi postarea mea de pe celalalt topic, cu corespondenta intre mine si Consulat, si jurnalist.

Colegilor mei de matematica din Tara le-am luat un exemplu din breasla, si anume:

La sfarsitul semestrului ai 5 corigenti dintr-o clasa cu 25 de elevi.
Trimiti procentul de promovabilitate la inspectorat de 5/25%, respectiv 80%.
In vacanta cei cinci corigenti, de frica repetentiei pleaca.
Poate directorul sa trimita apoi o alta adresa cu specificatia, acum am procentul de promovabilitate de 100%?
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 22 Aug 2012, 01:33

Am stiut că esti tu si voiam să subliniez aceea dar apoi am decis să te las pe tine să faci precizările potrivite.

Da, citisem, deja acele comentarii făcute de tine mai devreme... thumb_yello

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 22 Aug 2012, 02:15

Nu iti inchipui, Emil, ce criza ma apuca atunci cand ii vedeam pe toti ca sustineau ca dreptul la vot nu ti-l ia nimeni, dar nu-l luau in calcul.
Adica chiar asa ne credeau de prosti pe toti?

Daca se intampla sa faca aceasta greseala, desi nu cred ca aveau curajul, eram de povestea lumii.
Tara cu olimpici la matematica sa nu stie cum se calculeaza un raport procentual.
Mai mult asta m-a inversunat decat aspectul politic al problemei.
Sa nu ne puna in situatie ridicola in fata unei lumi intregi.
Bine ca nu s-a intamplat asa ceva.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 22 Aug 2012, 02:35

Da, si sunt atâtia români ce duc peste mări si tări faima natiunii noastre, prin talent si pregătire profesională, dar un guvern nepotrivit poporului nostru, idealurilor noastre vrea să se descotorosească de ei. Câtă lipsă de întelepciune în încercarea de a încălca niste drepturi elementare ale omului!

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13518
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Lun 10 Sept 2012, 11:26


BLESTEM DE OM SĂRAC
de Dan Puric

Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani –
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!
V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-ați trădat și între frați,
Ca voi, și viermii-s mai curați.
Ați dărâmat școli și spitale
Ca să vă fie vouă moale
Și v-ați brodit și parlamente
Din licheluțe repetente.
Și ne-mproșcați doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Ați omorât orice dreptate,
Ați jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniștrii
E-o adunătură de sinistrii,
Batjocura și umilința
Au mai rămas la voi credința?
Ghiolbani de jafuri și gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Ați sărăcit o țară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
Și din privatizări cu fumuri
Ați tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceți voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeți roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveți ca napul
Și să vă roadă viermii capul!
Să putreziți toți prin palate,
Toți spulberați să fiți în toate
Și să aveți doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului și să fii condus de toți tâmpiții?
Chiar ți-e jenă să iubești țara asta? Nu trebuie să fii naționalist-comunist pentru asta.

Dan Puric
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Joi 02 Mai 2013, 05:17

Cristi Minculescu:
"Mi-e dor de Romania, dar nu ma mai intorc niciodata".

O declaratie ce spune multe, nu?

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Vin 03 Mai 2013, 14:39

Radu Golban, cel care a descoperit datoria Germaniei catre BNR: Daca nu as crede in posibilitatea recuperarii acestor bani nu m-as fi angajat in acest demers

de Dan Popa HotNews.ro

Sâmbătă, 21 august 2010, 7:04 Economie | Finanțe & Bănci






Radu Golban

Foto: Hotnews

Radu Golban este un roman stabilit in Basel, Elvetia. Doctor in economie, el a descoperit in timp ce isi facea documentarea pentru teza doctorala ca Germania are o datorie istorica catre Banca Nationala a Romaniei. Ca nemtii au incercat sa o “deconteze” fie prin decontarea din soldul curent a stationarii trupelor pe teritoriul Romaniei, fie prin achitarea unor datorii ale Romaniei fata de Germania in 1944 tot din soldul curent . Dupa publicarea articolului de ieri, m-a cautat la telefon. Nu puteam sa nu profit de ocazie si sa nu ii iau un interviu. Despre cum a “descoperit” subiectul, ce spun BNR si Presedintia despre asta sau in ce stadiu se afla demersurile initiate de domnia sa. Golban este convins ca in cele din urma datoria poate fi achitata. Altii insa, se indoiesc de un asemenea deznodamant.

Rep: Cum ati "dat" de aceasta datorie a Germaniei catre BNR?
Radu Golban: As incepe prin a mentiona faptul ca cercetarile in domeniu monetar reprezenta o preocupare mai veche, conturandu-se inca din perioada pregatirii in cadrul doctoratului.
Primele preocupari privind identificarea posibilitatilor de recuperare a datoriilor Germaniei create in urma acordului de cliring semnat cu Romania in anul 1935 s-au conturat in cadrul cercetarilor efectuate pentru elaborarea lucrarii "UEM - incotro?" (publicata in acest an in cadrul unei prestigioase edituri din Romania). In contextul acestui demers, conlucrarea cu d-na conf. univ. dr. Mihaela-Brindusa Tudose (coautor al lucrarii anterior mentionate) s-a concretizat in identificarea soldului. La inceput a reprezentat doar o constatare si un argument in cadrul tematicii cartii; ulterior a devenit o provocare.

Rep:Sunteti roman stabilit in Elvetia, din cate stiu. Cum ati ajuns acolo?
Radu Golban:Da, la origine, sunt din Timisoara. La varsta de 14 ani -in anul 1988- impreuna cu familia, am emigrat in Germania. Sunt cetatean german si din anul 2003 m-am stabilit in Elvetia.

Rep:Care au fost demersurile Dvs. in privinta datoriei? Cu cine ati discutat si ce raspunsuri ati primit?
Radu Golban:Pentru inceput, am elaborat (in colaborare cu d-na Tudose) un prim articol "O solutie pentru iesirea din criza: recuperarea datoriilor Germaniei din relatiile comerciale nerespectate cu Romania" care a fost publicat pe data de 17 mai 2010 in ziarul "Saptamana financiara". Receptivitatea cu care a fost primit acest articol a reprezentat mobilul pentru o mai ampla documentare, prilej cu care am elaborat un al doilea articol (Argumente suplimentare in favoarea lamuririi soldului operatiunilor de cliring derulate in baza acordului din anul 1935 incheiat pentru reglementarea platilor intre imperiul german si regatul Romaniei).
Acest articol a fost preluat, incepand cu data de 15 iunie 2010, de mai multe publicatii on-line din Romania. In mare parte, aceleiasi teme s-a circumscris si articolul Capitalul german din Romania si rolul sovromurilor in "cooperarea" germano-rusa, prezentat de cotidianul on-line Ziua veche (in data de 12 iulie 2010).

Pe data de 20.7.2010 am fost invitat in emisiunea "Ora 21" la Analog TV, Timisoara. A urmat apoi interviul acordat portalului German-Foreign-Policy.com, care a publicat, in data de 19.08.2010 joi, articolul Datorii neachitate (Unbezahlte Schulden). In aceeasi zi a mai fost publicat un alt articol scris de mine pentru Novo-Argumente din Frankfurt intitulat Datorii vechi in focus (Alte Schulden neu im Fokus).
Desi toate materialele elaborate au fost bine primite de cititori, nu s-a remarcat nici un raspuns oficial avizat.
Colateral acestei actiuni publicistice mai mentionez si schimbul de idei realizat cu dl. Eugen Anca, om de afaceri de origine romana, care s-a preocupat de tezaurul romanesc de la Moscova.

Rep:Ati luat legatura cu cineva din partea romana? (Ministerul de Finante, BNR,
Guvern samd)?
Radu Golban: Deoarece prin activitatea publicistica a fost sensibilizat doar publicul, nu si autoritatile statului, am recurs la contactarea directa. Astfel, prin amabilitatea d-lui Eugen Anca s-a depus o adresa la BNR, inregistrata cu nr. 783/17.06.2010; BNR a raspuns prin adresa nr. XVIII/3600/16.07.2010.
In data de 17.06.2010 am transmis o petitie Presedintelui Romaniei, dl. Traian Basescu, care - prin consilierul Gabriel-Cristian Piscociu - a raspuns cu adresa nr. DRA2/19148/09.07.2010 (petitia fiind ulterior trimisa la Ministerul Afacerilor Externe).

Rep: Exista vreun demers legal pentru recuperarea acelor bani? Ati discutat cu d-na Ulla Jelpke? Ce v-a spus?
Radu Golban: Un demers legal pentru recuperarea soldului nu a fost demarat. Pana acum, toate actiunile s-au concretizat doar in interpelari, adrese si articole publicate.
Deja este cunoscut faptul ca, pe 16 august 2010, d-na Ulla Jelpke, parlamentar german, a adresat Guvernului Germaniei o interpelare, solicitand un punct de vedere oficial in aceasta problema. Ce nu se cunoaste, insa, este faptul ca actiunea domniei sale este un rezultat al discutiilor si conlucrarilor noastre.
In ce priveste ultima parte a intrebarii, nu cred ca este relevant sa reproduc discutia purtata. Consider ca cel mai important aspect il reprezinta amabilitatea domniei sale de a se angaja in lamurirea unui sold comercial.

Rep:Cum ati ajuns la Banca Reglementelor sa studiati documentele din arhiva? Ce detalii ati mai obtinut legate de datoria Germaniei?
Radu Golban: Avand resedinta in Basel, mi-a fost facil sa accesez arhiva Bancii Reglementelor.
Am analizat raportul numarul 14 a institutii, care trateaza in mod special cumularea soldului roman si tehinicele Germaniei de a reduce acest sold sau "varfurie" neacoperite ale comertului in compensatie inte cele doua tari. In ciuda diferitor tehnici ale Germaniei de a reduce soldul - fie prin decontarea stationarii trupelor germane in Romania din soldul curent sau achitarea unor datorii ale Romaniei fata de Germania in 1944 tot din soldul curent, acesta a crescut in favoarea Romaniei in ritm accelerat. In 1944 de la circa 900 de milioane de la 1200 de milioane de Reichsmark.

Rep: Considerati ca acesti bani se pot obtine in cele din urma?
Radu Golban: Desigur. Altfel, au si colaboratorii mei, nu ne-am mai fi angajat intr-un demers fara sorti de izbanda.
Rep: Care este interesul Dvs. in aceasta chestiune?
Radu Golban: Inainte de toate sunt roman. Valorile care m-au ghidat au fost devotamentul, dreptatea si fair-play-ul comercial international. Daca aceste argumente nu sunt suficiente, mai subliniez faptul ca nu exista nici un interes material sau financiar.

Rep: Stiu ca ati fost vizitat de un politician roman in Elvetia. Despre cine e vorba si care ar fi fost implicarea sa in aceasta problema?
Radu Golban: Pentru un jurnalist se cuvine sa fiti informat. Insa, in contextul acestei discutii nu doresc sa ma pronunt vis-a-vis de aceasta intrebare.

Un comentator vorbeste si despre datoria pe care o avem noi fata de Suedia.
In 1998 era estimata la 3,4 miliarde de dolari.
Si cine stie ce alte datorii om mai avea.
Asa ca terebuie vazute si datoriile noastre fata de altii, nu numai ale altora fata de noi.



Aseara pe Realitatea Tv, tot RG a dat un interviu lui Rares Bogdan.
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Vin 03 Mai 2013, 14:53

eliminat de la UVT. Economistul s-a dovedit a fi prea incomod pentru Germania








Economistul Radu Golban (foto), timișoreanul care a ajuns celebru după ce a descoperit că Germania are datorii de 19 miliarde de euro către România, a fost eliminat de la Universitatea de Vest din Timișoara • Golban era profesor asociat de peste 11 ani la UVT • Consiliul Departamentului de Științe Politice și-a motivat decizia excluderii lui Golban invocând „articolele critice la adresa Germaniei” • Profesorii universitari au afirmat, în ședințe interne, că acționează la intervenția consulului Germaniei la Timișoara

Departamentul de Științe Politice „nu dorește colaborarea cu această persoană, pentru articolele scrise în presă împotriva Germaniei”. Nu este o formulare exprimată în șoaptă pe coridoarele Universității de Vest din Timișoara (UVT), ci una care va rămâne în arhivele UVT, iar mai precis, în procesul-verbal al ședintei de consiliu a departamentului, din octombrie anul trecut. Persoana este Radu Golban, cunoscut pentru articolele și lucrările în care se exprimă critic la adresa politicilor Germaniei și în care demonstrează cum urmașii Republicii de la Weimar subordonează economiile naționale ale țărilor din UE propriilor interese, prin strategii geopolitice formulate și urmate cu „rigurozitate germană” vreme de mai bine de un secol.

Radu Golban a susținut cursurile la disciplina „Economie mondială, Politicile UE, Negocieri și conflicte”, în cadrul departamentului Relații internaționale și studii europene, linia de predare în limba germană. Golban a ținut cursuri între 2001 și 2002 la Școala de Înalte Studii Europene Comparative, iar apoi, din 2010, la specializarea Științe Politice din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Profesorul Golban a venit la UVT la începerea anului universitar, pregătit să-și reia cursurile. A avut un șoc atunci când i s-a comunicat că nu va mai preda și a avut un șoc și mai mare când a aflat motivul: activitatea sa publicistică, care i-ar fi deranjat pe diplomații germani. Potrivit declarațiilor din culise ale lui Vasile Docea, directorul Bibliotecii Universitare, dar și ale lui Alexandru Jădăneanț, șeful de departament de la specializarea Științe Politice, pentru „eliminarea din schemă” a lui Radu Golban ar fi intervenit chiar Klaus Christian Olasz, consul la Consulatul General al Republicii Federale Germania din Timișoara. Interesant este că decizia UVT a venit la câteva luni după ce Radu Golban a lansat la Timișoara, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Tudoran” (al cărei director este același Vasile Docea), ultima sa carte, „Holograma Europa - politica europeană a Germaniei”, în care critică demersurile geopolitice ale celui mai puternic stat european. Imediat ce a realizat gravitatea situației - marginalizarea și eliminarea unui profesor pe criterii de cenzură politică și încălcând grav dreptul la opinie și libertatea creațiilor, conducerea Universității a încercat să mușamalizeze și să minimizeze problema. La sesizarea lui Radu Golban, ActiveWatch - Agenția de Monitorizare a Presei, a decis să includă acest caz în următorul raport FreeEx, privind libertatea de exprimare.

Consulul neagă

Imediat după ce a aflat că va fi eliminat din corpul profesoral, Radu Golban a solicitat o întrevedere cu rectorul Universității, pentru o lămurire a situației. În cursul discuției, rectorul i-ar fi spus că a fost informat că „este vorba de 5.000 de euro, sponsorizare pentru cărți, proiecte comune cu Consulatul Germaniei ș.a.m.d.”. Pentru a clarifica situația, Golban a decis să se ducă personal la consul, care, în pofida agendei foarte încărcate, l-a primit imediat, dar a negat implicarea sa în această poveste. Într-o corespondență cu rectorul UVT, Marilen Pirtea (foto, jos), Golban îi povestește acestuia cum a decurs întâlnirea cu consulul: „În discuția noastră timp de peste o oră am aflat cu stupoare că domnul Olasz nu a vorbit niciodată despre mine cu absolut nimeni și că nu există niciun proiect de sponsorizare de carte, precum a afirmat domnul Docea. A fost uimit de faptul că numele său este adus în legătură cu niște decizii ale unei facultăți și se simte adus într-o situație neplacută prin aceste afirmații cu tentă de calomnie, care au fost făcute față de mai multe persoane de la UVT. (…) Domnul Olasz mi-a mulțumit că am optat pentru o discuție între patru ochi, deoarce o sesizare la MAE Berlin l-ar fi adus într-o situație neplăcuta și ar fi creat și probleme cu prelungirea mandatului său la Timișoara”. Urmează o discuție între rector, Docea și Jădăneanț, în urma căreia același Marilen Pirtea îi răspunde lui Golban: „Am avut discuția, ei spun că realitatea e cum au afirmat ei. Ei susțin că, în discuția dumneavoastră cu domnul consul, acesta a fost diplomat și nu a recunoscut că s-a implicat”.



Decanul Facultății de Științe Politice: „Golban să nu ne implice în presă”

După această discuție, conducerea Universității s-a delimitat de orice fel de formă de cenzură, invocând fie că la baza deciziei de a renunța la colaborarea cu Radu Golban stau motive legate de criza economică, respectiv faptul că Universitatea nu mai are bani pentru a plăti profesorii asociați, fie că motivul ar fi evaluările pe care le-a primit din partea studenților (n.r. - un punctaj de 4,99 din 7, care echivalează cu „bine”). Argumentația privind lipsa banilor a căzut, dat fiind că Golban și-a exprimat, într-o cerere adresată decanului Facultății de Științe Politice, Gheorghe Clițan, disponibilitatea de a preda fără onorariu. „I-am propus nu numai cursuri, i-am propus și proiecte de cercetare, să activeze în institutul nostru (…) A rămas ca în semestrul II să primească ore, i-am oferit alte ore și dânsul nu le vrea decât pe acelea. Or, nu poate să emită pretenții în acest sens. Dacă vrea să colaboreze cu noi, e un cadru instituțional în care ne poate aborda… să nu ne implice în presă în tot felul de…”, a declarat Clițan, pentru ZIUAnews. Cu toate acestea, propunerea decanului nu s-a concretizat în mod oficial. L-am întrebat pe Eugen Ioniță, profesor în cadrul UVT și cel care a obiectat la intenția de a-l elimina de la catedră pe Golban din motive de „delict de opinie” , dacă o potențială colaborare cu Radu Golban e încă în dezbatere. „Nu știu. Pentru că această chestiune nu a mai fost adusă în discuție în consiliu ulterior. Ea nu a mai fost înscrisă pe ordinea de zi”, a declarat Ioniță, pentru ZIUAnews. Cert este că întreaga conducere a UVT se teme de publicitate în acest caz. „Vă rog să nu participați la construirea unei probleme care nu ne aparține, dar care ne implică”, ne-a declarat Clințan. La rândul său, rectorul UVT l-a rugat personal pe Radu Golban „să nu îl mai amestece pe consul în problemele facultății”. Însă, dacă angajații Universității au făcut cu adevărat acuzații calomnioase la adresa consulului Germaniei, acest lucru ar fi trebuit lămurit și clarificat într-o comisie de etică. La fel și motivația invocată în procesul-verbal, pentru a îl elimina pe Radu Golban de la catedră. Or, până în acest moment, subiectul nu a mai fost discutat nici în ședințele de consiliu, nici în comisia de etică.

Gilda Popa
ziarenews.ro
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21384
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Dum 05 Ian 2014, 07:23

Romania are o multime de tineri remarcabili. Auzim insa prea putine despre ei, iar pe multi nici nu ii cunoastem. Este si cazul lui Nicolae Done, un tanar absolvent de Harvard si, in prezent, doctorand in economia sanatatii si politici de sanatate la Johns Hopkins School of Public Health, cu o bursa pe cinci ani.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/elite-fara-granite-ei-sunt-romania-absolventul-de-harvard-doctorand-in-economia-sanatatii-la-cel-mai-inalt-nivel-1272424

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 6949
Varsta : 56
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Dum 05 Ian 2014, 10:24

dolion a scris:
Romania are o multime de tineri remarcabili. Auzim insa prea putine despre ei, iar pe multi nici nu ii cunoastem...

Păi n-a umblat cu Bianca Drăgușanu, nu se ține cu Mihaela Rădulescu, nu s-a însurat cu Andreea Marin, nu e ginerele lui Băsescu... de unde naiba să știe lumea de el?!!  Twisted Evil

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Dum 05 Ian 2014, 15:22

dolion a scris:
Romania are o multime de tineri remarcabili. Auzim insa prea putine despre ei, iar pe multi nici nu ii cunoastem. Este si cazul lui Nicolae Done, un tanar absolvent de Harvard si, in prezent, doctorand in economia sanatatii si politici de sanatate la Johns Hopkins School of Public Health, cu o bursa pe cinci ani.

http://www.ziare.com/diaspora/romani-strainatate/elite-fara-granite-ei-sunt-romania-absolventul-de-harvard-doctorand-in-economia-sanatatii-la-cel-mai-inalt-nivel-1272424

Da, nu e rau,dar....
Iata ca eu cunosc si cazuri de tineri roamni eminenti, fosti studenti si doctoranzi, aici, chiar la Harvard, care merg bine pana termina. Din pacate, greul pentru ei dupa incepe.

Nu am auzit, pana acum, dintre ei cati au reusit sa urce niste trepte in domeniul respectiv, pe linie universitara si stiintifica.
Multi au deviat, alegand sa faca altceva.
Pentru ei nefiind chiar o problema...Eu cunosc cazuri concrete.

Si asta, din pacate, se intampla cam peste tot cu ei.
Acasa nu pot reveni, posturile fiind ocupate de cei ce au ales sa ramana, iar aici
lupta e si mai grea.
Vor fi, nu zic, si dintre ei care vor reusi, putini, putini de tot, dar nu stie nimeni cat de greu le-a fost.


Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Dum 05 Ian 2014, 15:47

Elite fara granite - Ei sunt Romania: Doctorul in stiinte care s-a intors din SUA - cum se impaca fizica si credinta


Elite fara granite - Ei sunt Romania: Doctorul in stiinte care s-a intors din SUA - cum se impaca fizica si credintaFoto: Arhiva personala a lui Andras Libal


Romania are o multime de tineri remarcabili. Auzim insa prea putine despre ei, iar pe multi nici nu ajungem sa-i cunoastem. Este si cazul lui Andras Libal, un clujean care si-a parasit orasul natal pentru America si s-a intors, noua ani mai tarziu, doctor in stiinte.

In tara, Andras a studiat la Universitatea Babes-Bolyai, la Facultatea de Fizica.

"In America, admiterea la doctorat se face prin aplicatie, unde se depune foaia matricola cu toate examenele de pana atunci si se ia in considerare scorul GRE si TOEFL (care sunt teste standardizate si se pot face peste tot, si in Romania) si recomandari ale profesorilor. Ceea ce mai conteaza sunt rezultatele cercetarii, publicatiile pe care studentul le are la momentul depunerii aplicatiei.

Eu am avut recomandari bune si note bune in timpul studiilor, si am fost acceptat. In primul an al studiilor sunt date examenele de calificare, daca cineva nu trece peste aceste examene nu poate sa ramana in program. Pentru ca am luat aceste examene cu succes, am fost recunoscut ca si un student bun.

In America masterul nu este separat de doctorat ci sunt impreuna, si se numesc Graduate School: dupa 2 ani se pot termina cu un master sau pot continua pana la 4-6 ani pentru doctorat (din care primii 2 ani sunt masterul, cuprinzand cursuri de nivel de master, si dupa acea, un doctorat unde accentul se pune pe cercetare).

Foarte mult conteaza si networkingul si recomandarile, mai ales la cariera dupa doctorat. Eu am avut onoarea de a face cunostinta cu cativa oameni exceptionali care m-au ajutat sa fiu productiv si sa am rezultate bune in cercetare si articole in reviste stiintifice. Pastrez legatura si colaborarea cu acesti oameni si acum ii vizitez in timpul vacantelor sau ei ma viziteaza aici, in Romania", a povestit Andras pentru Ziare.com.

De ce fizica?

Tanarul a ales fizica, printre altele, pentru ca este "unealta" cu ajutorul careia lumea poate fi inteleasa la un alt nivel.

"Am ales fizica din mai multe cauze, unul era un profesor renumit in liceu, domnul Tellmann Jeno, care m-a tutorat in timpul anilor de liceu si astfel am ajuns sa particip la olimpiade si concursuri in fizica, unde am avut rezultate bune. Fiindca am avut succese ca si student la aceste concursuri, am considerat ca aceasta directie ar fi o directie in care ar trebui sa merg.

Dintr-o alta parte, am avut si inca am o curiozitate fata de cum functioneaza lucrurile, obiectele in jurul meu, si fizica are raspunsul la aceste intrebari. Consider fizica ca si unealta prin care intelegem lumea care ne inconjoara si prin care aplicam descriptiile matematice la problemele din lumea reala.

In lumea de astazi tehnologia care ne inconjoara si ne usureaza viata se extinde tot mai mult, si cei care cunosc cum functioneaza lucrurile pot sa participe intr-o mica masura in crearea/dezvoltarea acestor tehnologii, un aspect care m-a fascinat si ma intereseaza pana in momentul prezent", marturiseste doctorul in stiinte.

In evolutia personala, ca si un cercetator, spune tanarul, "este obligatorie o experienta internationala, mai ales la o universitate sau un laborator cu renume, este nevoie sa fie expus studentul la intalniri cu profesori si cercetatori renumiti, sa intre in competitie directa cu alti studenti la fel de buni sau mai buni decat el, si sa fie implicat in cercetare cutting edge in domeniul respectiv.

Numai astfel se poate intelege ce este cercetarea, cum se alege o tema, cum se abordeaza, cat de importante sunt colaborarile si networkingul pentru dezvoltarea ideilor noi si pentru a se integra in circuitul international de cercetare".

Cercetarea - Romania vs. strainatate

L-am intrebat pe Andras Libal si care ar fi diferentele dintre cercetarea din Romania si cea din strainatate.

"Nu este asa de omogena distributia, sunt personalitati, cercetatori, profesori, grupe de cercetare care sunt mai bune si care sunt mai putin productive si la noi, asa cum sunt si in strainatate. Avem si noi cercetatori si cateva grupuri de cercetare care sunt foarte buni, si produc rezultate la nivel international, diferenta fiind numarul acestor cercetatori, in strainatate este o competitie mai mare si sunt mai multe grupe si nume mari.

Inca nu avem cultura - nici la universitati, nici in industrie - care sa promoveze cercetarea asa cum se face in strainatate, nu intelege societatea raportul intre cercetare si calitatea vietii si profitul pe care aceasta il aduce societatii, poate si pentru ca avem relativ putina productie si nu se investeste in R&D asa cum se face in Vest. Dar mi se pare ca invatam foarte rapid de la tarile Occidentale si eventual si la noi o sa fie recunoscuta cercetarea ca si o parte legitima a progresului.

In august am fost in vizita in Slovenia, la o grupa de cercetare, si mi-am dat seama de un alt aspect important: desi Slovenia este o tara mica, sunt relativ aproape de Germania si Italia si mijlocul Europei, si acest lucru conteaza foarte mult. Trebuie si noi sa investim mai mult in infrastructura (aeroporturi, autostrazi) care ne leaga de centrele importante ale Europei pentru ca acest lucru are un efect mare asupra transferului de tehnologie. Internetul in Romania este mai bun decat oriunde in Europa, aceasta deja ne ajuta foarte mult", ne-a raspuns el.

In ceea ce priveste sistemul de invatamant din Romania, din perspectiva unui tanar cu experienta internationala de studii, Andras este de parere ca "sistemul de invatamant din tara este prea fragmentat".

"Avem prea multe universitati in prea multe orase, care produc prea multe diplome nu prea recunoscute si cu prea putine cunostinte in spatele acestor diplome. Nu avem asa de multe resurse si atat de multi studenti talentati incat sa avem universitati si in orasele mici - nu avem nici destui profesori buni pentru atat de multe institutii.

Sunt orase universitare mari in Romania, cu traditie, cu universitati de renume, unde ar trebui concentrate universitatile, si astfel s-ar putea ridica nivelul. Nu chiar toata lumea trebuie sa intre la facultate - in cea mai prospera tara din Europa, in Germania, multi completeaza o educatie postliceala si devin tehnicieni foarte buni. Problema fragmentarii universitatilor nu este specifica Romaniei, este prezenta si in Ungaria, Slovacia sau Slovenia", a adaugat doctorul in stiinte.

Intoarcerea in tara. Ce ii ofera Romania unui doctor in fizica computationala, care preda intr-un invatamant inca zgarcit cu mintile distinse?

Andras Libal precizeaza ca exista granturi de la UEFISCDI, care sunt accesibile si tinerilor cercetatori.

"Aceste granturi s-au alocat intr-un mod foarte corect, se vede ca se doreste cresterea calitatii cercetarii in Romania. Cu un astfel de grant se poate face cercetare, se pot cumpara calculatoare sau angaja studenti, care astfel sunt implicati in cercetare si li se ofera o posibilitate aproape la fel de buna in salariu cu ceea ce ofera firmele private, deci se pot tine studenti buni interesati in cercetare.

Eu cred ca invatamantul se va imbunatati incet, cum ne integram in Europa si cum ajungem din urma tarile din Occident. Inca in invatamantul superior avem prea multe ore pe semestru (3-4 diferite cursuri pe semestru (fata de 1-2 in Occident) si nu prea avem semestre libere, in Occident aceasta este normal pentru incurajarea cercetarii la fel cum exista posturi de profesori de cercetare, fara predare ceea ce nu exista inca la noi).

Momentan, este greu pentru academie sau pentru centrele de cercetare sa intre in competitie directa pentru talent cu firmele private sau mai ales cu ofertele din strainatate. Mobilitatea cercetatorilor este un lucru absolut necesar, dar avem nevoie sa ii atragem inapoi, sa aduca acasa ceea ce au invatat in strainatate", puncteaza cercetatorul.

Cand s-a intors in tara, cel mai mult i-au lipsit din SUA "eficienta birocratiei si profesionalismul care se manifesta in America in procedurile birocratice. In America, daca aveam dreptul la ceva, am obtinut formularul necesar foarte repede, si sistemul era facut in asa fel incat sa minimizeze birocratia excesiva.

La noi, acest sistem este ineficient, trebuie umblat prea mult dupa formulare complet inutile si de multe ori oamenii cu care ma intalnesc nu se comporta profesional: nu zambesc si nu sunt destul de diplomatici. Dar cred ca se imbunatateste si acest aspect".

Situatia actuala a Romaniei

Andras Libal este de parere ca "momentan suntem la o intersectie, am avut o dezvoltare rapida si o apropiere de Europa, dar inca suntem tara saraca a Europei, care poate este abuzata cu proiecte ca si Rosia Montana, exploatari excesive ale padurilor si distrugerea lor prin extinderea oraselor, vanatul ursilor si a altor specii care ar trebui protejate si o coruptie care opreste chiar si construirea autostrazilor".

"De noi depinde in care directie vom merge, daca alegem un profit pe termen scurt, dar ne distrugem natura si posibilitatile de dezvoltare pe termen lung, sau invatam sa ne gandim pe termen mai lung, si la o dezvoltare care se poate sustine. Ramane de vazut ce drum vom alege, eu sper sa avem intelepciunea sa protejam si sa exploatam bogatiile tarii intr-un mod care va asigura un viitor si generatiilor urmatoare. Prin crearea parcurilor nationale (asa cum este in Statele Unite) am putea crea o baza viabila pentru turism in tara noastra, pentru ca inca mai avem zone care nu sunt exploatate/dezvoltate si ar trebui sa le protejam.

Avem oameni talentati care ar putea crea/recrea o industrie bazata pe cunostinta si cercetare, integrat intr-o Europa care procedeaza la fel, in loc sa devenim o tara din lumea a treia, care este buna doar pentru exploatarea resurselor", continua tanarul.

Credinta si stiinta - sunt incompatibile cele doua?

"Nu sunt incompatibile. Eu cred in Iisus Hristos, El este Domnul si Mantuitorul meu personal, dar totodata sunt un cercetator care aplica metoda stiintifica la diferite materiale pentru a le intelege mai bine - de exemplu, cum se comporta in diferite circumstante, daca aplic diferite campuri electrice sau daca iluminez cu un laser etc.

Stiinta inseamna ca fac modele si predictii care se pot testa prin experimente prin care se valideaza aceste modele sau nu - ceea ce trebuie sa cred pentru aceasta e ca exista o realitate obiectiva, care se poate intelege prin logica si se poate descrie prin legi matematice.

Eu cred ca lumea este creata in acest fel si se poate intelege prin stiinta, deci nu vad conflictul intre aceste doua aspecte ale vietii mele. Multi dintre cercetatori renumiti care au pus bazele stiintelor moderne, Newton, Pascal etc. erau oameni credinciosi si exista si astazi multi oameni credinciosi in stiinta", completeaza Andras Libal.

In ceea ce priveste planurile sale de viitor, el doreste sa continue cu grupul sau de cercetare: "avem proiecte interesante in studiul materialelor moi, a materialelor granulare si a materialelor active si avem cateva servere computationale puternice pentru rularea programelor de simulare".

"Mentin colaborari cu un grup de cercetare din SUA si cu un grup din Israel si sper sa stabilesc si colaborari cu grupuri din Germania si Slovenia, astfel implicandu-ma in proiectele unor mari grupuri europene de cercetare, sa pot sa atrag bani din fonduri de cercetare Europene catre Romania. Totodata sper sa ajut cativa studenti care lucreaza cu mine, sa lucreze la proiecte in colaborare internationala, sa aiba experienta in strainatate si publicatii in reviste recunoscute", incheie Andras Libal.

In cadrul campaniei "Elite fara granite - Ei sunt Romania", Ziare.com, in parteneriat cu Liga Studentilor Romani din Strainatate, prezinta povesti ale unor tineri romani exceptionali, care au studiat sau inca studiaza in cadrul unora dintre cele mai prestigioase universitati din lume si care acum uimesc prin performante remarcabile in medicina, matematica, stiinte politice, economie, istorie, informatica sau biologie.
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 6949
Varsta : 56
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Dum 05 Ian 2014, 15:48

Cu câțiva ani în urmă (doi sau trei) a fost un reportaj la TV cu tineri care au fost trimiși pe banii statului la studii în străinătate ca atunci când se vor întoarce să ocupe funcții guvernamentale. Cel puțin așa era angajamentul.

Toți s-au întors în țară, dar niciunul nu a fost încadrat pe o astfel de funcție. Bineînțeles, s-au întors în Vest unde și-au găsit de lucru. Unii au plecat imediat, ații (probabil mai stoici), cam după un an.

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Ion



Numarul mesajelor : 4543
Data de inscriere : 29/10/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Mier 08 Ian 2014, 19:30

Nu stiu de ce romanul simte nevoia de a pune in evidenta faptul ca poporul roman este un popor inteligent.
Nu cumva aceasta nevoie de a-si pune in evidenta inteligenta, va scoate la iveala, mai degraba, faptul ca nu am avea inteligenta de a beneficia de aceasta? Va scoate in evidenta, de fapt, o neputinta a inteligentei romanului?

Vorbim mereu despre cultura noastra generala si o comparam cu cultura generala a altora.
Care, chipurile, n-ar sti ce stim noi.
Dar noi stim ce stiu ei? Noi avem cultura lor generala?
Pentru ca si alte popoare au cultura lor generala.
O fi o parte comuna in toate culturile. Dar exista si o parte proprie, care face diferenta dintre culturile generale
ale popoarelor.

E bine sa facem intotdeauna, asa cum zice francezul, "la part des choses''.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Sam 08 Feb 2014, 01:56

Toate natiunile sustin cu tărie că sunt cei mai cei! Rahat în ploaie!  :thumbs down: 

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22378
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Sam 08 Feb 2014, 02:01

http://www.ziare.com/politica/guvern-ordonante/guvernul-a-modificat-legea-electorala-ce-se-schimba-pentru-romanii-din-strainatate-1281247

Comunistilor le-a fost mereu teamă de românii de afară, atât pe vremea lui Ceausescu dar si acum. Nimic nou!
Ei stiu că cei ce au plecat, au făcut-o din cauza lor.
În acelasi timp, cei plecati au experimentat democratia si nu se mai lasă „spălati” de Antene.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13518
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Sam 08 Feb 2014, 02:27

Emil Condor a scris:
http://www.ziare.com/politica/guvern-ordonante/guvernul-a-modificat-legea-electorala-ce-se-schimba-pentru-romanii-din-strainatate-1281247

Comunistilor le-a fost mereu teamă de românii de afară, atât pe vremea lui Ceausescu dar si acum. Nimic nou!
Ei stiu că cei ce au plecat, au făcut-o din cauza lor.
În acelasi timp, cei plecati au experimentat democratia si nu se mai lasă „spălati” de Antene.


Acolo comunismul e in floare am vazut cu ochii mei si am sa pun si poze,case standard sa nu mai spun de imbracaminte ..am crezut ca e alta lume in marea democratie iar cei care au fugit de comunism ne denigreaza pe noi care am ramas in Romania ,nu e corect si nu ma refer la tine si nici la ce spun despre romani in presa si la tv...vai si amar cate minciuni se spun ,e foarte urat ca se scot din context ce e mai urat dintr-un popor sau tara .vai noua romanilor care facem asta Sad
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13518
Varsta : 60
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Născut în România... român   Sam 08 Feb 2014, 02:32

Emil Condor a scris:
http://www.ziare.com/politica/guvern-ordonante/guvernul-a-modificat-legea-electorala-ce-se-schimba-pentru-romanii-din-strainatate-1281247

Comunistilor le-a fost mereu teamă de românii de afară, atât pe vremea lui Ceausescu dar si acum. Nimic nou!
Ei stiu că cei ce au plecat, au făcut-o din cauza lor.
În acelasi timp, cei plecati au experimentat democratia si nu se mai lasă „spălati” de Antene.

Foarte bine cau au schimbat-o ca stim foarte bine ce s-a intimplat in 2009 ,apoi cand am votat la referendum cu ce ne-am ales????tot cu basescu preferatul celor din afara tarii,vai si amar de noi ;(
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Născut în România... român   

Sus In jos
 
Născut în România... român
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 4 din 7Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: SOCIAL-POLITIC :: SOCIAL-
Mergi direct la: