Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» BANCURI
Joi 19 Oct 2017, 16:50 Scris de ostrovna

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Joi 19 Oct 2017, 12:58 Scris de zaraza26

» DE PRIN LUME ADUNATE...
Joi 19 Oct 2017, 08:28 Scris de Anahoret

» Limba română
Joi 19 Oct 2017, 07:54 Scris de Anahoret

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Mar 17 Oct 2017, 18:51 Scris de dolion

» Morala crestina
Mar 17 Oct 2017, 18:46 Scris de dolion

» POEZIE
Mar 17 Oct 2017, 18:45 Scris de dolion

» Ce mi-a placut azi
Vin 13 Oct 2017, 23:36 Scris de Ion

» Invatamant
Vin 13 Oct 2017, 19:11 Scris de Anahoret

» Americane
Joi 12 Oct 2017, 01:26 Scris de Ion

» LA TACLALE CU ABBILBAL (III)
Sam 23 Sept 2017, 18:44 Scris de ostrovna

» ENGLISH
Joi 21 Sept 2017, 20:45 Scris de Ion

» Veștile triste
Mier 20 Sept 2017, 18:37 Scris de ostrovna

» ION
Dum 17 Sept 2017, 01:23 Scris de Ciprian

» POPASUL DOLION (III)
Mier 13 Sept 2017, 06:34 Scris de dolion

» ASTAZI E ZIUA TA...
Mar 12 Sept 2017, 22:14 Scris de Ion

» Va mai exista Romania ?
Lun 04 Sept 2017, 11:52 Scris de zaraza26

» ZBOR DE CONDOR
Dum 03 Sept 2017, 21:55 Scris de ostrovna

Cuvinte-cheie
English sibiu comment-143 Limba lastnightinsweden problema 23 1 romana drumetie brasov placut curiozitati istorie
Octombrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031     
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
aurora
 
Anahoret
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 CUVINTE DE FOLOS (I)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 21 ... 40  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 20:48

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi. Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea. Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.
La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase! Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel!
Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor! "Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?"
Celalalt zâmbi: "Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea".

Spiritul tau e asemenea securii. Nu-l lasa sa se rugineasca. Ascute-l câte putin în fiecare zi:
1. Opreste-te zece minute si asculta putina muzica.
2. Plimba-te de câte ori poti.
3. Îmbratiseaza în fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: "Te iubesc!"
4. Sarbatoreste zile de nastere, aniversari, onomastici si tot ce-ti vine în minte.
5. Fii dragut cu toti. Si cu cei din casa ta.
6. Zâmbeste.
7. Roaga-te.
8. Ajuta pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alinta-te.
10. Uita-te la cer si priveste spre înalt.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 20:50

Un barbat si o femeie se casatorira la o vârsta înaintata si spre marea lor bucurie si surprindere avura un copil. Îl crescura cu toata iubirea si grija lor si, desi erau foarte saraci, îl trimisera la scoala unui întelept pentru ca si sufletul sa-i fie cultivat. Întors acasa, baiatul avea o singura dorinta: aceea de a se revansa fata de parintii sai.
"Ce lucru as putea face care sa va faca într-adevar placere?"
"Lucrul cel mai drag noua esti tu, fiule", raspunsera batrânii. "Dar daca totusi tii sa ne faci un dar, adu-ne putin vin. Ne place foarte mult si sunt ani de zile de când n-am mai baut un strop macar..."
Baiatul nu avea o letcaie. Într-o zi, pe când mergea prin padure sa taie lemne, îsi muie mâinile în apa care curgea dintr-o cascada enorma si bau: i se paru ca apa avea gustul celui mai bun si mai limpede vin pe care-l gusta vreodata. Umplu un ulcior pe care-l avea cu el si se întoarse în graba acasa.
"Iata darul meu", le spuse parintilor. "Un ulcior de vin doar pentru voi."
Parintii gustara apa si, desi nu simteau decât gustul apei, îi zâmbira si-i multumira din inima. "Saptamâna viitoare va voi aduce un altul", le spuse baiatul. Si asa facu multe saptamâni la rând. Batrânii intrara în joc: baura apa cu mult entuziasm si erau bucurosi sa vada bucuria înflorind pe chipul fiului lor.
Astfel, se întâmpla ceva nemaipomenit: bolile si ridurile le disparura.
Ca si cum acea apa ar fi avut ceva miraculos.

Este minunea cuvântului "multumesc". Sunt persoane care spala, calca, gatesc pentru altii timp de zece, douazeci, treizeci de ani. Le tin companie, îi îngrijesc, îi iubesc zi de zi si totusi n-au auzit niciodata spunându-li-se "multumesc!".
A spune "multumesc" nu e o chestiune de politete. Înseamna sa-i spui celuilalt: "Stai! Mi-am dat seama ca existi!" De aceea lumea e plina de atâtea persoane care nu se vad.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 20:54

Era odata un împarat la curtea caruia, fiindca tocmai se asezase în cetatea de scaun, se dadea un mare ospat. În sala de ospete împaratul primea onorurile si darurile. Toate erau de mare pret: arme stralucitoare, cupe de argint, brocarturi brodate cu aur.
Sirul celor care aduceau daruri era pe terminate, când aparu, schiopatând si sprijinindu-se cu greu într-un toiag, o taranca batrâna cu saboti butucanosi. Fara sa scoata un cuvânt, scoase din traista un pachet înfasurat cu grija într-o pânza.
La gestul femeii care aseza la picioarele împaratului un ghem de lâna alba, din sala izbucnira hohote de râs. Era lâna de la cele doua oi ale sale, singura ei avere, toarsa în noptile lungi de iarna. Fara sa spuna nimic, regele se înclina demn, iar apoi facu semn ca ospatul sa înceapa, în timp ce batrâna taranca strabatea sala încet, masurata din cap pâna-n picioare de privirile batjocoritoare ale curtenilor.
Femeia îsi relua prin noapte drumul cel lung spre cocioaba ei construita în mijlocul padurii, unde pâna atunci prezenta ei nu fusese decât tolerata. Ajunsa însa în fata casei, se opri cuprinsa de spaima.
Cocioaba era înconjurata de soldatii împaratului care împlântau de jur împrejur pari pe care întindeau firul de lâna alba.
"Vai de mine!", se gândi biata batrâna cu inima strânsa, ,,împaratul s-a suparat din pricina darului meu ... Soldatii ma vor prinde si ma vor arunca în închisoare ... "
Când o vazu, comandantul se pleca cu respect si-i spuse: "Bunica, din ordinul bunului nostru împarat, tot pamântul care va putea fi împrejmuit cu firul de lâna, de acum înainte e al dumitale."
Noul ei pamânt era tot atât de mare pe cât fusese de lung ghemul de lâna. Primise cu masura cu care daruise.

Cerem mult si ne este frica sa daruim.

Doi calugari cultivau trandafiri. În timp ce primul se pierdea contemplându-le fumusetea si îmbatându-se de mirosul lor, cel de-al doilea taia cei maifrumosi trandafiri si îi dadea trecatorilor.
"Ce faci?!" îl certa primul . "Cum de te poti lipsi astfel de bucuria si de parfumul trandafirilor tai?"
"Trandafirii parfumeaza mult mâinile celui care îi daruieste ", raspunse împaciuitor cel de-al doilea.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 20:56

- Crezi în minuni?
- Da.
- Da? Dar ai vazut vreuna?
- O minune? Da.
- Unde anume?
- In tine.
- Sunt eu oare o minune?
- Desigur.
- Cum asa?
- Respiri, ai pielea moale si calda, inima îti bate, poti sa vezi, sa auzi, sa alergi, sa manânci, sa sari, sa cânti, sa râzi, sa iubesti, sa plângi...
- Aha... doar pentru asta?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:00

Un cal si un câine au legat o prietenie pe cinste. De aceea cautau diverse cai de a-si arata unul altuia pretuirea. Câinele îi aducea calului cele mai bune oase pe care le afla, câta vreme calul îi lasa câinelui portia sa de fân.
Asa de mult tineau unul la altul încât au murit amândoi de foame.

Fericirea mea eu o stiu, nu tu.
Nu doar pentru ca tu poti constitui o simpla prezenta trecatoare, dar si pentru ca tu vrei sa fiu ceea ce eu nu sunt.
Nu pot sa fiu fericit atunci când ma schimb doar pentru a-ti satisface tie orgoliul.
Si nu pot sa ma simt fericit atunci când ma critici pentru ca nu gândesc asa cum gândesti tu
sau pentru ca nu vad lucrurile asa cum le vezi tu.
Spui ca sunt prea rebel.
Totusi, de câte ori ti-am respins convingerile si tu te-ai ridicat împotriva alor mele.
Eu nu caut sa-ti modelez mintea.
Stiu ca te stradui sa fii tu însati, dar nu pot admite ca tu sa-mi spui ce trebuie sa fiu.
Ziceai ca sunt o persoana stearsa pe care cu usurinta poti sa o uiti.
Atunci de ce ai încercat sa te folosesti de viata mea pentru a-ti demonstra tie însati cine esti?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:01

De îndata ce a fost creata, oaia a descoperit ca era cel mai slab animal. Mereu îi tremura inima sa nu cumva sa fie atacata de alte animale mai puternice si mai fioroase. Nu stia de fel cum avea sa se apere.
Se întoarse la Creatorul sau si îi povesti ce patimea.
- Vrei ceva ca sa te aperi? o întreba cu blândete Dumnezeu.
- Da.
- Ce ai zice de o pereche de colti ascutiti?
Oaia dadu din cap:
- Cum as putea sa manânc asa din iarba frageda? Si apoi as avea o înfatisare înfioratoare.
- Ai vrea mai degraba niste gheare puternice?
- A, nu, poate mi-ar veni cheful sa le folosesc si când nu s-ar cuveni ...
- Ai putea atunci sa ai saliva înveninata, urma Domnul cu rabdare.
- Nici pomeneala. As fi urâta si alungata de toti, asa cum se întâmpla cu sarpele.
- Dar de doua coarne tari ce ai zice?
- O, nu ... Caci atunci nu m-ar mai mângâia nimeni.
- Dar, pentru a te apara, ai totusi nevoie de ceva care sa faca rau celor ce te ataca...
- Eu sa fac rau cuiva? Nu, n-as putea în capului. Mai degraba ramân asa cum sunt...

Noi, fiintele umane, parem a fi pierdut din vedere faptul ca suntem un fel de animale care nu au nici macar blana sau colti ascutiti pentru aparare. Dar nu rautatea, ci umanitatea este cea care ne ocroteste: acea capacitate de a-i iubi pe ceilalti si de a primi iubirea pe care doresc sa ne-o ofere ceilalti.
Nu duritatea ne daruieste pacea în timpul noptii, ci tocmai blândetea, aceea care îi face pe cei de lânga noi sa doreasca a ne învalui cu iubirea lor. Adevarata putere a omului consta în blândetea sa.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:04

A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea însa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mâinile si picioarele-i slabeau, în timp ce auzul si vazul i se împutinau. Multime de doctori încercasera s-o vindece, dar în zadar.
Într-o zi, la curte sosi un batrân despre care se spunea ca ar cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina în ajutorul printesei bolnave.
Batrânul îi dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse: "Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca."
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. În cosulet, zacea un copil, doborât de boala, si mai nenorocit si mai suferind decât ea.
Printesa îsi lasa sufletul cuprins de compatimire si, în ciuda durerilor, lua copilul în brate si începu sa-l îngrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hranea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea noptile, îi vorbea cu duiosie, chiar daca toate acestea îi pricinuiau o mare suferinta si oboseala.
La aproape sapte ani dupa acestea, se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineata, copilul începu sa zâmbeasca si sa mearga. Printesa îl lua în brate si începu sa danseze râzând si cântând, usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme. Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.

Doamne,
când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrana;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încalzit;
când sufar, trimite-mi pe cineva pe care sa mângâi;
când crucea mea începe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sarac, adu-mi pe cineva care e în nevoie;
când nu am timp, da-mi pe cineva pe care sa-l ajut o clipa;
când ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de întelegerea mea;
când as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
când mâ gândesc la mine, îndreapta-mi gândurile catre altii.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:09

Mulla Nasrudin sedea în pravalia sa de ceai când sosi un vecin care voia sa-i vorbeasca. "Mulla, ma casatoresc si sunt tare emotionat", îi spuse vecinul. "Tu nu te-ai gândit niciodata sa te casatoresti?"
Nasrudin îi raspunse: "Ba da, m-am gândit. Si când eram tânar mi-o doream foarte mult. Voiam sa gasesc sotia perfecta. Am pornit la drum pentru a o gasi si am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasa, plina de gratie, distinsa si foarte spirituala, dar care nu cunostea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-ma spre Isphahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituala pe atât de mondena, frumoasa din multe puncte de vedere, dar nu reuseam sa comunicam. La urma am mers la Cairo si, dupa multe cautari, am gasit-o. Era profunda, plina de gratie, frumoasa din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât si în imperiile care o transcend. Simteam ca am gasit femeia perfecta."
"Atunci de ce n-ai luat-o de sotie, Mulla?", îl întreba prietenul.
"Bietul de mine!", spuse Nasrudin clatinând din cap, "si ea cauta sotul ideal."

Un celibatar îi ceru calculatorului sa-i gaseasca tovarasa de viata perfecta. "Vreau o fata micuta si gratioasa careia sa-i placa sporturile nautice si activitatile de grup."
"Casatoreste-te cu un pinguin", îi raspunse calculatorul.

A iubi înseamna a primi pe un "altul" cu felul sau de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, si nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Sotul perfect este cel care nu vrea o sotie perfecta.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:11

Era odata un gradinar care legase lânga trunchiuletul plapând al unui copacel un par zdravan de frasin ca sa-i tina de proptea si sa-l ajute sa creasca drept.
Când vântul îmbia la dans, copacelul adolescent îsi frematata coroana tot mai deasa si începea sa se legene strigând: "Lasa-ma te rog, de ce ma tii asa? Uite, toti copacii se lasa leganati de vânt. De ce doar eu trebuie sa stau atât de teapan?"
"Te-ai rupe", repeta parul neclintit. "Sau ai creste în pozitii proaste si te-ai face urât si strâmb."
Tânarul copac se smucea din toate puterile, dar batrânul par rezista mai înfipt si mai încapatânat ca niciodata.
Într-o seara de vara, anuntat de tunete si fulgere si însotit de rafale de grindina, un uragan se abatu asupra regiunii. Însfacat de tentaculele furioase ale vântului, copacelul trosnea din toate încheieturile, iar coroana îi ajungea uneori pâna la pamânt. Rafalele mai puternice mai ca-l smulgeau din radacini.
"S-a sfârsit", se gândea copacelul. "Rezista baiete!", striga însa batrânul par care-si aduna puterile care-i mai ramasesera în fibrele-i îmbatrânite si înfrunta furtuna. Fu o lupta lunga, grea, extenuanta. Dar la sfârsit copacelul era teafar. Batrânul par era însa mort, rupt în doua. Copacul cel tânar întelese si începu sa plânga. "Nu ma lasa! Mai am înca nevoie de tine!"
Nu primi nici un raspuns.
O bucata de par mai era înca legata de tânarul trunchi ca într-o ultima îmbratisare.
Azi, trecatorii privesc minunati la acel copacel puternic care, în zilele cu vânt, pare ca leagana cu gingasie o veche bucata de lemn uscat.

Într-o vreme, într-o regiune salbatica, batrânii bolnavi erau lasati sa moara pe un munte inaccesibil. Într-o zi, un tânar taran îsi duse batrânul tata pe munte. Era pe punctul de a-l lasa acolo, sprijinit de o piatra, când tatal îi spuse: "Du-ma mai sus."
"De ce?", întreba fiul.
"Pentru ca tocmai aici l-am lasat pe tatal meu. As vrea sa mor în alt loc." Tânarul întelese ce avea sa i se întâmple lui în vreo treizeci de ani.
Îsi lua deci tatal în spate si îl duse înapoi acasa.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:14

Un om de bine mergea prin oras si dadu de o fetita în zdrente care cerea de pomana. Îsi îndrepta gândul spre Dumnezeu: "Doamne, cum poti permite una ca asta? Te rog, fa ceva."
Pe seara, la telejurnal vazu diverse secvente cu morti si copii muribunzi si cu trupurile chinuite.
Se ruga iarasi: "Doamne, câta mizerie. Fa ceva!"
În timpul noptii, Dumnezeu îi spuse direct: "Am facut deja ceva: te-am facut pe tine!"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:15

Când au fost alungati din Rai, Adam si Eva au plecat plini de ciuda si suparare. Aveau fetele întunecate, gurile schimonosite de durere, iar inimile le erau pline de amaraciune.
Pe rând, se acuzasera, se insultasera, se amenintasera.
"Nenorocitule, nu esti decât neputincios ... ", striga Eva.
"E doar vina ta!", vocifera Adam pâna ragusi. Mergeau cu pumnii înclestati, cu ochii scânteind de mânie si împovarati foarte.
Toate acestea îl întristau nespus pe Dumnezeu.
Se hotarî deci sa adauge ceva Creatiei.
Ceva ce nu fusese prevazut în planul initial. Trecu usor pe lânga barbat si femeie si le atinse inima si ochii.
Facu lacrimile.
Adam si Eva începura sa plânga. Povara si mânia ce-o aveau în suflet se topi. O noua duiosie îi învalui si se îmbratisara.

Poti plânge, daca vrei.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:18

Era odata un batrân care nu fusese niciodata tânar. De fapt, în toata viata sa nu învatase sa traiasca. Si neînvatând sa traiasca, nu reusea nici sa moara.
Nu avea sperante, nici nelinisti; nu stia nici sa plânga, nici sa râda.
Nimic din ce se întâmpla în lume nu-l îndurera, nici nu-l mira. Îsi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer, imensul cristal albastru pe care, si pentru el, Domnul îl stergea în fiecare zi cu vata moale a norilor.
Unii trecatori îi mai puneau întrebari. Era atât de nins de ani ca lumea îl credea foarte întelept si încerca sa se îmbogateasca din experienta sa de sute de ani.
"Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?"
"Fericirea e o nascocire a prostilor", raspundea batrânul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
"În ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?", îl întrebau ei.
"Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun", raspundea batrânul cu un rânjet sinistru.
"Cum ne putem îndruma copiii pe calea cea buna?", îl întrebau parintii.
"Copiii sunt niste serpi", raspundea batrânul. "Nu te poti astepta de la ei decât la muscaturi veninoase."
La batrânul pe care toti îl credeau întelept, veneau si artistii si poetii. "Învata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem în suflet", îi spuneau ei.
"Ati face mai bine sa taceti", mormaia batrânul.
Încet, încet ideile lui rele si triste începura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorât, unde nu cresteau flori si pasarile nu cântau, Pesimism, (caci acesta era numele batrânului cel înrait) sufla un vânt înghetat peste bunatate, peste iubire, peste generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Toate acestea nu-i placeau deloc Domnului care hotarî sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
"Du-te si da-i un sarut acelui biet batrân."
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gâtul batrânului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbârcita.
Pentru prima oara, batrânul se mira. Ochii lui tulburi se înseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pâna atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zâmbind.

Uneori, într-adevar, ajunge un sarut. Un "Te iubesc", chiar si doar soptit. Un "Multumesc". O apreciere sincera. Este atât de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:23

Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână.

Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuța mamei, care, ștergându-și mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo:

"Pentru că am smuls buruienile din grădiniță: 5.000 lire.

Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10.000 lire.

Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1000 lire.

Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15.000 lire.

Pentru că am luat două calificative "foarte bine" la școală: 10.000 lire.

Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7.000 lire.

În total: 48.000 lire".

Mama își privi copilul în ochi, cu multă blândețe. În mintea sa reveneau o mulțime de amintiri. Luă un creion și scrise pe dosul hârtiei:

"Pentru că te-am purtat în pântece timp de nouă luni: 0 lire.

Pentru toate nopțile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lire.

Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lire.

Pentru toate prilejurile în care ți-am șters lacrimile: 0 lire.

Pentru tot ceea ce te-am învățat zi de zi: 0 lire.

Pentru toate mesele de mic dejun, prânz și cină, pentru toate gustările și sandvișurile pe care ți le-am pregătit: 0 lire.

Pentru viața pe care ți-o dau zi de zi: 0 lire.

În total: 0 lire".

Atunci când în relațiile personale și familiale începem să facem socoteli, totul s-a dus de râpă, căci iubirea este gratuită sau nu este iubire.

" Într-o zi călduroasă am pregătit niște pahare de înghețată și le-am spus copiilor mei că puteau să le cumpere cu câte un sărut. De îndată, se așezară la coadă pentru a face târgul. Cea mica mă îmbrățișară în grabă, înhăță paharul și fugi iar afară. Când veni însă la rând fiul meu mai mare, de acum adolescent, din partea lui am primit două sărutări. Mi-a spus zâmbind: «Păstrează restul»".

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:29

O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie.
Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.
În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare. Cu toții se uitau și nimeni nu făcea nimic. Dintr-odată, copilul lăsă mâna tatălui său, își scoase încălțămintea și fugi pe plajă. Se aplecă și culese cu mânuțele sale trei steluțe de mare; apoi, luând-o la fugă, le duse în apă. După aceea, se întoarse înapoi și repetă operațiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
- Dar ce faci, băiete?
- Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.
- Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă răspunse:
-Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șosetele și coborî și el pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă. O clipă mai târziu coborâră încă două fete și astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă. După alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sută, două sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Astfel fură salvate toate.

Pentru ca lumea să se schimbe ar fi suficient să aiba cineva - chiar și un prunc - îndrăzneala de a începe.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:34

Alessio, un copilas de trei ani spuse:
- Spune-mi povestea lupului celui rau...
Liza, care avea zece ani, îi raspunse:
- Dar nu exista lupi rai, ci numai nefericiti.

Nu exista nici oameni rai...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:41

Dupa un îndelungat rastimp de viata comunitara, de meditatie si rugaciune, trei discipoli îsi parasira maestrul si îsi începura misiunea în lume.
Dupa zece ani, cei trei se întoarsera sa-l vada pe învatatorul lor.
Batrânul calugar îi pofti sa seada în jurul sau, întrucât durerile batrânetii nu-l mai lasau sa se ridice. Fiecare dintre ei începu sa povesteasca tot ceea ce facuse.
- Eu, începu cel dintâi cu un oarece orgoliu în glas, am scris o multime de carti si le-am vândut în milioane de exemplare.
- Ai umplut asadar lumea de hârtie, zise învatatorul.
- Eu, cuvânta cel de-al doilea cu mândrie, am predicat într-o multime de locuri.
- Ai umplut asadar lumea cu vorbe, zise învatatorul.
Spuse si cel de-al treilea:
- Eu ti-am adus aceasta pernita ca sa ai de ce sa-ti sprijini picioarele sa nu te doara.
- Tu, zise învatatorul surâzând, tu l-ai gasit pe Dumnezeu.

Un mare ascet, cunoscut în întreaga lume pentru sfintenia sa, locuia într-o pestera adânca. Sedea toata ziulica cufundat într-o profunda meditatie si avea mereu gândul îndreptat spre Dumnezeu.
Într-o buna zi însa, pe când ascetul cel sfânt medita, iesi la iveala un soricel si începu sa-i rontaie încaltarile. Pustinicul deschise ochii foarte înfuriat.
- De ce ma deranjezi în timp ce meditez?
- Dar îmi este foame, scânci soricelul.
- Du-te încolo, soarece blestemat, izbucni iar ascetul. Cum îndraznesti sa ma deranjezi chiar acuma când eu caut comuniunea cu Dumnezeu?
- Dar cum sa gasesti comuniunea cu Dumnezeu daca nici macar de mine nu poti tine seama?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:44

Era odata un elev în vârsta de saptesprezece ani care visa ca un leu îl devora cu coltii sai ascutiti.
A doua zi de dimineata, pleca împreuna cu colegii sai de clasa într-o excursie într-un oras necunoscut, în care însa nu avea de ce sa se teama ca va da de vreun leu.
Înfricosat totusi de acel vis, tânarul se îndrepta spre o biserica. Ajuns în piata unde se ridica aceasta, zari un leu de piatra care racnea spre cer cu gura larg deschisa.
- A, uite leul care ma mânca azi noapte! Le povesti tovarasilor sai visul. Apoi, pentru a le demonstra ca nu credea în vise, se apropie râzând de leu.
- Ma recunosti, leule? Hai, desteptarea! Desclesteaza-ti coltii si însfaca-ma de poti!
Si, zicând acestea, îsi vârî pâna la cot mâna în gura lui...
Tipa însa de durere si cu teama, scotându-si iute mâna însângerata de acolo si cazând la pamânt.
Un scorpion urias care se aciuase în gura leului de piatra îi strapunsese mâna cu acul sau înveninat.

"Pot sa ma opresc din baut când am chef. Acum doi ani m-am lasat de fumat, dându-mi seama ca era un obicei costisitor si ca nu merita. Nu sunt deloc dependenta. Se întâmpla sa nu iau nici o doza câte sase luni; si când iau, ce mare lucru? Îmi pare ca nu-i mare scofala sa evadez uneori, e chiar frumos. Nu-i ceva de neînteles. Oamenilor le place sa exagereze în ceea ce priveste consecintele..."
Kenny, 19 ani (cu o saptamâna înainte de a muri din cauza unei supradoze)

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:51

Un copil desena și învățătoarea îi spuse: Este un desen interesant. Ce reprezintă?

- Este chipul lui Dumnezeu.

- Dar nimeni nu știe cum este Dumnezeu.

- Atunci când voi fi terminat desenul, vor ști cu toții!



La puțină vreme după nașterea frățiorului său, micuța Sachi începu să le ceară părinților ei să o lase singură cu noul-născut. Aceștia erau preocupați că - asemeni tuturor copiilor de patru ani - ea putea să fie geloasă și să dorească să-l lovească sau bruscheze în vreun fel și de aceea spuseră nu. Dar Sachi nu dădea semne de gelozie. Se purta cu pruncul cu foarte multă delicatețe și-și exprima tot mai insistent dorința de a rămâne singură cu el. Astfel, părinții hotărâră să îi facă acest hatâr.
În culmea bucuriei, Sachi merse în camera bebelușului și apropie ușa, dar nu până într-atât încât prin crăpătură parinții sai să nu poată să tragă cu urechea, spionând. Văzură astfel că micuța Sachi se îndrepta liniștită spre frățiorul ei și, apropiindu-și fața de a lui, îi spuse liniștit:
- Copilaș, spune-mi cum este Dumnezeu. Eu am început să-L uit.

Copiii știu cum este Dumnezeu, dar trăiesc într-o lume care face tot posibilul ca ei să Îl uite cât mai curând cu putință.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:54

Fetita pregatea un pachet pentru Craciun. Învelea o cutie cu o hârtie aurie foarte scumpa. Dar hârtia, funditele si panglica erau mult prea multe fata de cât era nevoie.
"Ce faci?", o întreba tatal ei cu asprime. "Irosesti toata hârtia! Stii cât costa?"
Cu ochii plini de lacrimi, fetita se ascunse într-un colt strângând la piept cutia învelita cu costisitoarea hârtie de împachetat.
"E pentru tine, tati", sopti ea.
Tatal se înduiosa. Fusese poate prea sever. La urma urmei cadoul era pentru el. Desfacu încet panglica, desfasura cu rabdare hârtia aurie si deschise încet cutia. Era goala!
Surpriza neplacuta îi reaprinse supararea si exploda:
"Si tu ai pradat toata hârtia si panglica asta pentru a împacheta o cutie goala?"
În timp ce ochii mari i se umpleau din nou de lacrimi, fetita spuse: "Dar nu e goala, tata! înauntru am pus un milion de saruturi!"
De aceea, azi, la servici, un om tine pe biroul lui o cutie de pantofi.
"Dar e goala", îi spun cu totii.
"Nu. E plina cu iubirea fetitei mele", raspunde el.

Era odata un baietel, care cât mergea si statea la scoala, îsi tinea mereu pumnul de la mâna stânga închis. Când îl asculta învatatoarea, se ridica si raspundea tinându-si pumnul strâns, scria cu dreapta, iar pumnul de la mâna stânga tot bine închis si-l tinea.
Într-o zi, si pentru a face pe plac celorlalti elevi, învatatoarea îl întreba de ce sta astfel.
Baietelul nu voia sa raspunda, dar la insistentele învatatoarei si mai ales pentru a-si multumi colegii de clasa, se hotarî sa-si dezvaluie secretul.
"În fiecare dimineata când plec la scoala, mama îmi da în palma stânga un sarut, iar apoi, închizându-mi mâna îmi spune zâmbind: "Puiule, tine mereu bine strâns în mâna sarutul lu' mama!" De aceea tin mereu pumnul închis, înauntru se afla sarutul mamei mele!"

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:55

Tata îl întreaba pe Alexe care avea cinci anisori:
"Ce-ti place cel mai mult la tata?"
Dupa ce s-a gândit putin, Alexe îi spune: "Mama."

"Când îti dai seama ca toate merg bine în familie", fu întrebata o fetita.
"Când îi vad pe tata si pe mama ca se saruta", raspunse ea.

Parintii nu trebuie sa se ascunda în dulap pentru a se saruta. De fiecare data când îsi arata iubirea care-i uneste, copiii se simt cuprinsi de o încredere care îi încalzeste si îi bucura. Ei stiu bine ca iubirea reciproca a parintilor este singura stânca solida pe care-si pot cladi viata.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 21:58

Doi pelerini urcau pe un drum abrupt, în vreme ce îi șfichiuia un vânt rece. Stătea să se dezlănțuie furtuna. Așchii de gheață șuierau învârtindu-se în vârtejuri amețitoare printre stânci. Cei doi oameni înaintau cu greu. Știau bine că, dacă nu aveau să ajungă la timp la adăpost, aveau să piară în furtuna de zăpadă.
Pe când inima le devenise cât un purice din pricina grijii și erau aproape orbiți de ninsoare, ajunseră în apropierea unei prăpăstii, de unde auziră niște gemete. Un biet om căzuse în hău și, neputând să se miște, striga după ajutor.
Unul dintre ei zise:
- Acesta îi este destinul. Acest om este condamnat la moarte. Hai să grăbim pasul sau îi vom împărtăși și noi soarta.
Și se grăbi sa înainteze, puțin plecat pentru a se opune forței vântului.
Pe cel de-al doilea, în schimb, îl cuprinse mila și începu să coboare râpa abruptă. Îl găsi pe rănit, și-l puse pe spate și urcă iar, chinuit, panta grea.

Se lăsa întunericul. Cărarea era tot mai întunecată. Pelerinul care purta rănitul în spate era asudat și tare ostenit, când zări luminile adăpostului. Îl însufleți pe rănit, spunându-i să reziste, dar, pe neașteptate, se împiedică de ceva întins de-a latul cărării. Privi și nu putu să nu tresară de oroare: la picioare sale era întins trupul tovarășului său de drum. Frigul îl omorâse.
El scăpase de aceeași soartă numai pentru că se ostenise să-l poarte pe umerii săi pe amărâtul pe care îl salvase din râpă. Trupul acestuia și efortul menținuseră căldura care i-a fost necesară pentru a supraviețui.

Tânăra era în cele mai proaste toane cu putință. Își scosese la iveală toți țepii, asemeni unui arici speriat de un animal. Erau prea multe îndatoriri acasa, i se adresau prea multe întrebari, prea multe... multe altele! Mama îi repeta aceeași veșnica predica, cu raționamentele, explicațiile și recomandarile aferente.
Tânăra se cătrăni și mai rău. Apoi, privindu-și mama în ochi, izbucni:
-Mama, sunt sătulă de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strângi mai degraba în brațe? Nici o povață nu mi-ar putea face mai mult bine decât acest gest! Mama rămase cu gura căscata. Fiica ei cerea din priviri o îmbrățișare. Cu un glas în care se simțeau lacrimile gata să izbucnească, zise:
- Vrei ... vrei să te îmbrățișez? Dar știi ca și eu vreau ca tu să mă îmbrățișezi?
Și își lua fiica la piept cu brațele larg deschise, îmbrățișând-o ca și când ar fi fost tot copilul de odinioara.
Fiecare, indiferent de vârstă (chiar și la șaptezeci de ani) are nevoie de mângâierea unui sărut, de o îmbrățișare, de exprimarea concreta a iubirii. Adesea suntem prea rezervați, prea timizi pentru a ne arata adevăratele simțăminte astfel încât le ascundem mai degraba după o mască rece și severa, de teamă să nu-i lăsăm pe cei pe care îi iubim să vadă slăbiciunea noastră.
Cu toate acestea, numai căldura umană ne poate scăpa din frigul epocii noastre.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 22:01

Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaș ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense.
Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâșnească din dinți și să mârâie. Firește, și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși.
Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie – se aruncă asupra unuia dintre presupușii săi adversari.
În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare și plin de sânge.
Dacă ar fi dat din coadă prietenește o singură dată, toți câinii din oglindă ar fi răspuns în același fel. Și întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare.

Găsim întotdeauna ceea ce căutăm.

Era odată un bărbat care ședea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăți din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi și îl întrebă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
- Egoiști și răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Așa sunt și locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.
Puțin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru și îi puse aceeași întrebare:
- Abia am sosit în acest ținut. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?
Omul nostru răspunse cu aceeași întrebare:
- Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
- Erau buni, mărinimoși, primitori, cinstiți. Aveam mulți prieteni acolo și cu greu i-am părăsit.
- Așa sunt și locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.
Un neguțător care își aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri și pe când cel de-al doilea tânâr se îndepărta, se întoarse spre bătrân și îi zise cu reproș:
- Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite la una și aceeași întrebare pe care ți-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut și în alt oraș prieteni va găsi și aici tovarăși credincioși și de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm noi găsi în ei.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Mier 05 Aug 2009, 22:03

Într-o buna zi, împaratul trimise dupa unul dintre vasalii sai. În tinutul sau, acesta era cunoscut pentru cruzimea si zgârcenia lui, supusii sai traind stapâniti de frica. Împaratul îi spuse:
"Vreau sa pornesti la drum si sa-mi gasesti un om cu adevarat bun." Acesta îi raspunse: "Prea bine, stapâne" si supus, îsi începu cautarea. Întâlni multi oameni, vorbi cu ei, si dupa multa vreme se întoarse la împarat si-i spuse: "Stapâne, am facut precum mi-ai poruncit, cautând prin toata lumea un om cu adevarat bun. Dar nu-i de gasit. Toti sunt egoisti si rai. Nicaieri nu se gaseste omul pe care-l cauti."
Împaratul îl lasa sa plece si trimise dupa un alt vasal, cunoscut pentru generozitatea si bunatatea sa si foarte iubit de catre supusi. Împaratul îi spuse: "Prietene, as vrea sa pornesti la drum si sa-mi cauti un om rau cu adevarat."
Si acesta asculta si în calatoriile sale întâlni si vorbi cu multa lume. Dupa o buna bucata de vreme, se întoarse la împarat si-i spuse:
"Stapâne, n-am izbutit. Sunt oameni necugetati, corupti, carora nu le pasa de nimeni si de nimic, dar nicaieri n-am putut gasi un om rau cu adevarat. În ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun."

Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:
"Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei..." La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi: "Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..." În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise: "Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22381
Varsta : 58
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Joi 06 Aug 2009, 16:10

dolion a scris:
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.
thumb_yello In general asa este: ii vezi pe ceilalti "filtrati" prin prisma caracterului personal.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 21476
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   Joi 06 Aug 2009, 16:19

De aceea e bine ca in momentul in care esti antrenat fara voia ta intr-o barfa, chiar nevinovata, sa nu dai drumul la tot ce-ai acumulat despre persoana barfita; trebuie sa pastrezi un minim de decenta, pentru a nu avea surprize. Chiar daca mi-a scapat ceva rau despre cineva, am scos in evidenta si calitatile respectivului!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: CUVINTE DE FOLOS (I)   

Sus In jos
 
CUVINTE DE FOLOS (I)
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 2 din 40Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 21 ... 40  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: DOLION-
Mergi direct la: